JONGLERIA - forma de acrobatie bazata pe abilitatea de a manevra diverse obiecte

JONGLERIA

Jongleria este o forma de acrobatie bazata pe abilitatea de a manevra diverse obiecte: mingi, bastoane, farfurii, faclii, arme (cutite aruncate la tinta), inele, bete, etc. Rezultatul este o miscare armonica, cursiva ai spectaculoasa a acestora. Beneficiile jongleriei includ: cresterea concentrarii, dezvoltarea si echilibrarea activitatii celor 2 emisfere ale creierului.
Istoric. Jongleria este o arta veche de peste 4000 de ani, cunoscuta în Mesopotamia, Egipt, China Antica. In România ea este cunoscuta mai ales ca parte componenta a spectacolelor de circ si divertisment. Daca la origine jongleria era practicata numai de acrobati, clovni si saltimbanci pregatiti special, în ultimele câteva decenii ea a câstigat teren printre amatori. In prezent exista doar in Europa mai mult de 30.000 de persoane, iar in Statele Unite peste 2.000.000 care o practica din placere, din dorinta de a-si exersa îndemânarea sau de a avea un mod interesant de a-si petrece timpul liber.
Jongleria a fost introdusa în programele scolare din tari ca Suedia, Olanda, Belgia. Exista asociatii nationale si internationale de jonglerie, una dintre cele active in Europa fiind si “The Very Serious Road Trip” înfiintata în Franta si având membri voluntari si în România.

Caracteristici generale. Jongleria este o forma de acrobatie bazata pe abilitatea de a manevra diverse obiecte: mingi, bastoane, farfurii, faclii, arme (cutite aruncate la tinta), inele, bete, etc. Rezultatul este o miscare armonica, cursiva si spectaculoasa a acestora. Exista doua forme de jonglerie: de distanta, în care obiectele sunt aruncate si prinse, si de contact, în care obiectele (de obicei bile din silicon cu diametrul intre 10 si 20 cm) nu pierd deloc contactul cu corpul jonglerului. Poate fi combinata cu elemente de acrobatie si echilibristica (piramida umana, mers pe sârma sau pe monociclu). Jongleria se poate practica individual sau în grup. Numarul de obiecte cu care se jongleaza variaza de la l la 9, de acelasi fel sau combinate.

Materiale si tehnici. Fiecare sedinta începe cu o scurta încalzire, gimnastica analitica pentru întregul corp (cap, gât, trunchi, membre) si se insista mai ales pe articulatiile mâinilor, importante în manipularea obiectelor de jonglat. Antrenamentul se face atât individual cât si în echipa si începe cu aruncarea si prinderea unor esarfe usoare din voal, astfel: echipa dispusa în cerc arunca de la unul la altul esarfe, odata cu mâna dreapta, apoi cu mâna stânga. Antrenorul introduce treptat în cerc câte o esarfa si  creste ritmul de aruncare-prindere. Pozitionarea cursantilor se face apoi doi câte doi, fata in fata: se arunca-prind esarfele cu ambele mâini paralel sau încrucisat. Se pot face astfel diverse combinatii de aruncari-prinderi în echipa. Astfel se exerseaza îndemânarea de a controla simultan atât mâna care arunca esarfa, cât si cea care o prinde pe cea aruncata de partener. În antrenamentul individual, se tine câte o esarfa în fiecare mâna; apoi mâna dreapta arunca esarfa în sus pâna în dreptul ochilor, cu bolta, încât sa cada in mana stânga. În momentul în care esarfa îsi începe coborârea, mana stânga arunca la rândul ei esarfa proprie, pentru a o putea prinde pe cea care coboara. Miscarea fluenta cu doua si trei esarfe, în care fiecare descrie în aer forma unui 8 culcat, este pregatitoare pentru jongleria cu toate celelalte obiecte.

Jongleria cu mingi. Mingile sunt speciale, umplute cu seminte de in si învelite într-un material moale (musama); sunt preferate celor obisnuite deoarece nu se rostogolesc usor, nu sar si sunt usor de prins si controlat. Se lucreaza ca si cu esarfele, în echipa si individual. Cursantul începe cu o minge aruncata si prinsa cu aceeasi mâna, apoi aruncata dintr-o mâna în alta. Înaltimea de aruncare este scurta, pâna la nivelul ochilor. Prinderea se face mai mult pasiv, lasând mingea sa cada in palma semi-deschisa. Dupa dobândirea abilitatii de a arunca si prinde o minge, se trece la lucrul cu doua mingi. Se arunca-prinde simultan, apoi alternativ: când mingea 1 ajunge la nivelul fetei, se arunca mingea 2. Aruncarea se face încrucisat, mâna dreapta prinde mingea aruncata de mana stânga si invers. Dupa ce se realizeaza cu succes aruncarea-prinderea celor doua mingi, se trece la jongleria cu trei mingi. Se pot jongla doua mingi cu o singura mâna, fie facându-le sa descrie cercuri în aer, fie aruncându-le alternativ pe verticala. Este important ca ambele mâini sa ajunga la acelasi grad de dexteritate.
Jongleria cu inele. Inelele sunt de plastic, de diferite culori, cu diametrul de 20-25cm. Antrenamentul se face la fel ca la mingi; se introduc progresiv unul, doua si trei inele, odata cu câstigarea abilitatilor de prindere necesare. Dificultatea fata de jongleria cu mingi consta în pozitia diferita a mâinilor si în solicitarea diferita la care sunt supuse articulatiile. De asemenea, inelele, fiind mai mari, trebuie aruncate mai sus.

Jongleria cu bastoane.

Este ceva mai complicata prinderea lor fiind mai dificila. Trebuie prinse doar de mâner, dupa ce au facut cel putin o rotatie de 360° în aer. Munca în echipa este favorabila învatarii jonglatului cu bastoane spre deosebire de jonglatul cu mingi si inele unde este indicat sa se lucreze mai mult individual. Când se lucreaza în doi se pastreaza o anumita distanta, cât pentru cel putin o rotatie completa a bastonului. Cel care prinde bastonul va sta cu mana departata de corp, iar cel ce îl arunca, o va face spre mâna întinsa a coechipierului, asta pentru a evita ranirea celui care prinde bastonul. Se lucreaza apoi individual, cu doua bastoane, care se arunca simultan sau alternativ ca si la mingi. Jonglatul cu bastoane se face în spatii deschise, largi, fara a avea obiecte fragile în preajma. Acest tip de jonglerie, fiind cel mai dificil dintre cele prezentate, stimuleaza în mod deosebit atentia distributiva.

Jongleria cu farfurii. Sunt utilizate farfurii din plastic, usoare, de diferite culori. Ele au pe dos o bordura; pe marginea lor interioara se sprijina vârful unui bat (lungime 50- 60 cm, de lemn, cu vârf usor ascutit). Se efectueaza rotatii usoare la început, apoi din ce în ce mai ample, pâna când farfuria se roteste cu viteza ridicându-se la orizontala; apoi se muta vârful batului în scobitura din centrul farfuriei, fara a o scapa. La o viteza mare de rotatie farfuria este stabila, iar durata miscarii se poate prelungi câteva minute. Batul poate fi înclinat, trecut dintr-o mâna în cealalta sau se poate da unei alte persoane. Farfuria poate fi aruncata în aer si prinsa din nou în vârful batului. Este o forma de jonglerie simpla si usor de executat, dar foarte spectaculoasa, mai ales în combinatie cu echilibristica sau clovningul.

Aspecte si aplicatii terapeutice. Odata devenit un sport de masa, cu antrenamente publice în parcuri, organizata în asociatii si cluburi, rezultatele benefice ale jongleriei asupra conditiei fizice si mentale au fost remarcate destul de rapid. Printre persoanele deosebit de talentate la jonglerie se afla matematicieni si fizicieni, probabil datorita naturii mentale experimentale a preocuparii lor pentru dimensiuni si relatii. De asemenea, psihologii si medicii care practica jongleria n-au întârziat sa analizeze efectele acesteia, potrivit specificului profesiei lor. Dintre rezultatele cele mai impresionante mentionam doar o mica parte:

• Psihologii au descris jongleria ca pe “o eruptie a emisferei cerebrale drepte în programul celei stângi”, subliniind stimularea inteligentei spatiale (prin vizualizarea traiectoriilor), a celei muzicale (prin ritmicitate), si a celei kinestezice (prin rotatie, aruncare si prindere);

• Profesorii au observat influenta jongleriei asupra motricitatii fine la copii, având ca efect ameliorarea si accelerarea învatarii cititului si a scrisului de mâna;

• La copiii cu tulburari de învatare (dislexie, tulburare la citit manifestata prin modificarea cuvintelor, prin greseli de lectura etc, sindrom de deficit de atentie, hiperactivitate), jongleria duce la scaderea nivelului de anxietate si emotivitate, cresterea rabdarii, ambitiei si capacitatii de concentrare, ameliorarea comportamentului;

• Jongleria este o forma utila de educatie: dezvolta coordonarea miscarilor si echilibrul, facilitează comunicarea, colaborarea si dezvolta spiritul de echipa si de competitie;

• In 2002, un program de jonglerie implicând 4.000 de copii suferinzi de artrita juvenila s-a derulat sub patronajul „Fundatiei pentru artrita” din Missouri, SUA. Toti participantii au observat cresterea flexibilitatii articulatiilor, a coordonarii ochi-mâna, ca si scaderea durerilor;

• Jongleria s-a dovedit un exercitiu util în recuperare, kinetologie si fizioterapie; sporeste mobilitatea articulatiilor, îndemânarea si precizia, dezvolta si întretine musculatura (inclusiv cea a inimii si ochilor), provoaca scaderea tensiunii si a stresului;

• In SUA mai mult de 700.000 de oameni care sufera de diverse leziuni neurologice ca urmare a unor accidente, encefalopatii, infarct miocardic, etc. practica jongleria ca forma de terapie recuperatorie,

• In mai multe spitale americane din zone cu grad înalt de violente (Chicago, San Francisco, Los Angeles) tratamentele medicale de recuperare implica jongleria, inclusiv la pacientii aflati în scaun cu rotile sau care nu-si pot folosi decât o mâna;

• James Goldman, terapeut la Ray Hickock Center, Rochester, utilizeaza cu succes jongleria în recuperarea pacientilor cu afectiuni si leziuni neurologice sau cu limitari ale activitatilor fizice;

• Recent, specialisti de la Universitatea din Regensburg, Germania au descoperit si publicat în revista „Nature”, alte efecte ale jongleriei: pe lânga antrenarea musculaturii, s-a observat cresterea masei cenusii a creierului, prin producerea de noi neuroni, în special în zonele corticale responsabile de actele motorii, vizuale, tactile, vestibulare, a zonelor de conexiune dintre aceste arii corticale, ceea ce duce la o remarcabila îmbunatatire a coordonarii vizual-motorii, la dezvoltarea în general a tuturor simturilor implicate (tactil, kinestezic, vizual, vestibular), la însusirea unor scheme speciale de miscare. “Creierul pus în situatia de a achizitiona deprinderi complicate, cum este jongleria, îsi schimba forma si structura. Zonele cerebrale implicate îsi maresc suprafata, ceea ce ne duce la ipoteza regenerarii creierului. Acest fapt deschide perspective incredibile în tratamentul afectiunilor cerebrale si al efectelor îmbatrânirii” mentioneaza dr. Arne May, co-autor al studiului;

• În autism,(DEX-stare patologica manifestata prin ruperea legaturilor psihice cu lumea exterioara si intensa traire a vietii interioare), jongleria poate înlocui comportamentul stereotip-repetitv cu abilitatile ei specifice;

• În fine, printre aspectele fizice si mentale pe care jongleria le dezvolta sau le recupereaza se mai numara, pe lânga concentrare si coordonare neuromotorie, viteza de reactie, reflexele, agilitatea, inventivitatea, vizualizarea spatiala, bilateralitatea, încrederea în propria persoana si buna dispozitie. Ca atare, jongleria se poate asocia terapiilor corectiv-compensatorii în afectiuni ca: diverse forme de paralizii si pareze, surditate, afectiuni neurologice, sindromul Langdon-Down, tulburari de comportament (ADHD, tulburari obsesiv-compulsive-DEX-compulsiv*tip de conduita în care individul se simte constrâns a actiona sub efectul unei forte interne obsesionale, amenintat de angoasa, de culpabilitate.), tulburari de vorbire, tulburari nevrotice (boala ticurilor, balbismul, anxietatea, depresia, fobiile), tulburari psihice (schizofrenia în copilarie si adolescenta), deficiente mintale, tulburarile afective ale copiilor institutionalizati.