BOLILE SI DAUNATORII SALMONIDELOR

BOLILE SI DAUNATORII SALMONIDELOR

A.     BOLILE SALMONIDELOR

Odata cu cresterea productiei de pastrav si mai ales a densitatii la metru patrat, creste si procentul de mortalitate la pastravii din bazine si indeosebi la puieti. Mortalitatea se datoreaza fie unor conditii de mediu sau de nutritie nefavorabile sau necorespunzatoare, fie unor agenti patogeni de cele mai multe ori specifici pastravului.

Principalele masuri pentru evitarea mortalitatii se refera la prevenirea imbolnavirilor, intrucat o boala, odata contractata, combaterea ei este deosebit de dificila, uneori chiar imposibila.

Trebuie retinut faptul ca atat o subnutritie a pastravului, o hranire in salturi cu cantitati mari de hrana si in mese reduse ca numar, cat si o supraalimentare a lui debiliteaza organismul si-l expune unor boli si parazitoze.

I.       BOLI CAUZATE DE CIUPERCI

SAPROLEGNIZA

Saprolegniza sau mucegaiul este provocata de o ciuperca din genul Saprolegnia sau Achlya si se intalneste indeosebi in perioadele cu apa rece. Ataca icrele moarte din incubatoare, imprejurul carora tese filamente ca de vata si se intinde apoi la icrele sanatoase din vecinatate.

In bazine, mucegaiul ataca obisnuit reproducatorii raniti in timpul luptelor din perioada boistei sau la mulgerea lor-toamna-la cei de pastrav indigen si fantanel si primavara, la cei de curcubeu.

Pesti bolnavi de saprolegniaza, cu exceptia celor aflati in stadiul foarte avansat de boala, sunt comestibili.

IHTIOSPORIDIOZA

Ihtiosporidioza sau ihtiofonoza este o boala a pastravului si a altor specii de pesti (73 de specii sunt atacate), provoacata de ciuperca Ichtzsporidium hoferi.

Ciuperca ataca musculatura, viscerele, organele interne (inima, ficatul, rinichii, splina etc.), unde formeaza niste noduli de culoare alba sau cenusie, noduli ce sunt prezenti uneori si pe branhii. Boala se ia de la pestii contaminati sau de la viscere de pesti contaminati in hrana, sau prin consumarea copepodelor purtatoare de spor.

Pestii scapati de boala raman cu urmari evidente-lipsa unui ochi, coloana vertebrala stramba, etc.

Pesti bolnavi pot fi dati in consum, daca aspectul lor exterior permite.

II.            BOLI PROVOCATE DE PROTOZOARE

IHTIOFTIRIAZA

Ihtioftiriaza este o boala foarte periculoasa, indeosebi pentru puiet. Este provocata de un protozoar de marimea a 0,5-1 mm care paraziteaza pestele fixandu-se, cu ajutorul cililor pe piele si branhii, inotatoare si ochi, patrunzand sub tesuturi. Cand parazitii ajung la dimensiunea de 1mm, dupa 15 zile, se desprind si cad la fundul bazinului unde se inchisteaza si se inmultesc prin diviziuni succesive.

Dupa inmultire, noi produsi inoata prin apa si paraziteaza pestii. Daca in timp de 2-3 zile nu se pot fixa pe pesti ei mor. De asemenea in mare masura mor la o temperatura a apei sub 3C.

Pestii atacati se cunosc dupa existenta pe flancuri sau pe intregul corp a unor puncte albe de marimea unei gamalii de ac, raspandite neregulat, ca si cum pestele ar fi presat cu gris.

Combaterea bolii in primele zile ale aparitiei se face prin marirea debitului bazinului suspect, pentru ca parazitul sa fie luat de curent, prin pescuirea bazinului, plasarea puietilor in troci sau bazine mici de ciment a caror evacuare se face direct in rau si tratarea pestilor cu solutie de :

-verde de malachit 5 g la 1 000 g apa, timp de 20-30 min;

-sare de bucatarie 3kg la 100 l apa, timp de 20-30 min;

-formol in concentratie de 0,250 l la 1 m³ apa, timp de o ora;

Baile se repeta timp de 3-5 zile.

CHILODONELAZA

Chilodonelaza este o boala data de un parazit foarte mic (Chilodonella czprini), care se fixeaza pe branhii si uneori pe pielea pestilor, unde provoaca ititatii. Parazitul se inmulteste prin diviziune pe insusi corpul pestelui parazitat, la o temperatura optima de 5 - 10C, motiv pentru care periculozitatea mare o prezinta in anotimpul rece (iarna si la inceputul primaverii).

Pestii bolnavi nu dau semne deosebite de boala. La examinarea atenta a exemplarelor parazite se observa un exces de mucozitati pe suprafata corpului; pe cap se formeaza pete albastrui, pestii devin apatici iar unele exemplare sar afara din apa. Cand infectia este puternica, pestii mor prin debilitare sau asfixie.

TRICHODINIAZA

Trichodiniaza este produsa de protozaurul Trichodina domerguei, parazit foarte comun la toate speciile de pesti, localizat pe branhii si tegument, periculos numai cand paraziteaza in numar mare si in special la varste tinere de pastrav. Parazitoza se transmite de la peste la peste, perioada de incubatie fiind de numai 12 ore.

COSTIAZA

Costiaza este produsa de protozaurul flagelat Costia necatrix.Parazitii ataca tegumentul si in special branhiile. Prefera apele cu temperatura scazuta. Este foarte periculos pentru puietul de pastrav si pastravul de 1 an. Aspecte clinice sunt asemanatoare debilitarii fiziologice (capul mare si corpul fuziform, culoare albastra); puietii se freaca lateral de fundul trocii, inoata in spirala sau se lasa la o frantura de secunda pe o latura (oglinda). Mortalitatea este masiva si de scurta durata. Instalarea parazitului este favorizata de popularea bacteriologica a apei, incarcarea cu mal, stagnarea apei de fund, contactul intre pesti si metabolismul deficitar al pestilor.

Determinarea precisa a bolii se face in laborator, pe exemplarele vii sau la putin timp dupa moartea lor.

HEXAMITIAZA

Hexamitiaza, denumita si octomiaza dupa numele stiintific vechi dat prozatorului care o provoaca(Octomitus truttae), este o boala a puietilor de pastrav in primele luni de existenta.

Parazitul prevazut cu 8 cili se fixeaza in intestin, unde se inmulteste prin diviziune si apoi o parte se inchisteaza, fiind astfel eliminat prin dejectii in apa, unde rezista mai multe zile. Pesti se contamineaza prin inghitirea chistilor care, in tubul digestiv, pun in libertate parazitii. Puietii parazitati slabesc, se innegresc, au capul mare si corpul subtire, abdomenul subt, si stau apatici la suprafata apei sau la intrarea acesteia in troci. La disectie intestinul este lipsit de resturi de mancare si este plin cu lichid incolor sau de culoare galbena.

MIXOSOMIAZA

Mixosomiaza, denumita popular capiala-neagra, este data de un sporozar parazit denumit Myxosoma cerebralis.

Este o boala raspandita la efectivele de salmonide din Europa, America de Nord si de Sud, Asia si la cele din Africa.

Parazitul a fost semnalat la 12 specii de salmonide, la noi fiind depistat la pastravul curcubeu, fantanel si indigen, precum si la lostrita. Lipanul este si el atacat, desi la noi s-a semnalat prezenta parazitului la aceasta specie o singura data in apele de munte.

Boala se transmite prin consumare de peste bolnav, prin spori transportati de pastravii ihtiofage sau cu ajutorul icrelor pe peretii carora se fixeaza.

Comportamentul pestilor bolnavi este diferit dupa locul unde s-a localizat parazitul. Cand acesta ataca cartilagiile urechii se produc tulburari de echilibru, instalandu-se rotirea in spirala de la fund la suprafata apei. Localizat la nivelul vertebrelor se produce innegrirea trunchiului caudal, iar prin fixarea in cartilagiile intervertebrale determina devenirea coloanei vertebrale. Necroza aripioarei dorsale si micsorarea operculilor pot fi de asemenea, semne intarziate ale bolii.

MIXOBOLIAZA

Este o boala descoperita la noi relativ recent ca fiind provocata de agentul etiologic Myxobolus pfeifferi. Este tipica mrenei de toate varstele dar se intalneste si la alti pesti.

Pestii atinsi de parazit prezinta niste furuncule raspandite indeosebi pe partile laterale si spate, cu ulceratie de culoare galbena cu aspect gelatinos-cremos cuprinzand numerosi spori. Tumoarea este adanc in carne. In pastravarii nu a fost semnalata.

OODONIAZA

Este o parazitoza periculoasa in mod deosebit la puieti intrucat netratata la timp produce o mortalitate de 60-80%.

Este data de prozoarul Oodinium pillularis care se fixeaza pe piele si branhii.

Puietii tind sa se frece de peretii bazinului si slabesc.

In stadiu mai avansat, la aripioara dorsala a puietului apare o pata alb murdar ce constituie rana formata prin actiunea parazitului, pata ce se mareste treptat, rana adancindu-se in carne.

Lumina solara favorizeaza dezvoltarea parazitilor. Preventiv se recomanda acoperirea bazinelor de puieti cu folii de plastic inchise la culoare sau cu scanduri ori rogojine.

III.         BOLI PROVOCATE DE VIERMI

Viermii care paraziteaza speciile de salmonide sunt in mare majoritate paraziti externi; foarte putini sunt cei care se instaleaza in organele interne ale pastravilor.

GYRODACTYLOZA

Gyrodactyloza are ca agent patogen viermele monogen Gyrodactylus salaris.

Pestii atacati inoata pe o parte, se freaca de fundul si de peretii bazinului sau troci si se aduna la intrarea apei.

Inmultirea lui Gyrodactylus este vivipara (naste pui vii) odata parazitul instalat pe peste, masurile de profilaxie sunt limitate, el transmitandu-se de la pestii bolnavi la cei sanatosi, indeosebi la densitatati mari ale acestora.

INFESTAREA CU LIPITORI

Infestarea cu lipitori (Cystobranchus), are loc in pastravariile si verile ploioase, cand apa transporta suspensii organice. Lipitorile se fixeaza pe corpul pestilor, invadandu-l atat pe flancuri cat si pe aripioare, debilitand organismul si expunandu-l prin micile rani pe care le provoaca, atacului ciupercilor sau bacteriilor.

Combaterea se face prin imbaiere in solutie de sare de bucatarie, 3 kg la 100 l.

INFESTAREA CU BAZANISTES HUCHONIS

Infestarea cu Bazanistes huchonis este data de un parazit care ataca numai exemplarele de lostrita, atat in apele naturale cat si in bazinele inchise.

Parazitul, un mic racusor care traieste in malul cu materii organice de pe fund, se fixeaza cu ajutorul unor cili pe partea interna a operculilor lostritei.

SANGUINICOLOZA

Este data de un vierme trematod (Sanguinicola inermis) care paraziteaza pastravul curcubeu dezvoltandu-se ca adult in intestinul sau rinichiul acestuia, dupa ce larva a avut ca gazda intermediara o specie de melcusor.

Pestii parazitati sunt apatici, au branhii palide si uneori ochii iesiti din orbite.

Ataca de obicei exemplarele tinere.

DYPHYLLOBOTHRIUM LATUM

Este un vierme cestod care ca adult paraziteaza omul sau cainele ajungand la 12m lungime. Ataca indeosebi pestii din apele curgatoare insotitori ai pastravului.

Omul se paraziteaza prin consumul pestelui afumat, sarat sau al icrelor.

Combaterea parazitului este greu de facut intrucat stadiul larvar nu poate fi descoperit in corpul pestelui decat la microscop.

LIGULOZA

Este data de un parazit din clasa viermilor lati (cestode), din care face parte si tenia (Ligula intestinalis).

Pestele atacat are burta umflata, inoata dezordonat, pe o latura, slabeste si moare, dupa cateva zile. Alti pesti rezista parazitului. Nu s-au semnalat infestari la salmonide.

TRIAENOPHOROZA

Este un vierme parazit cestod (Triaenophorus nodulosus) prevazut, la cap, cu doua perechi de ace, fiecare cu numerosi dinti masurand in lungime pana la 30 cm.

Viermele ataca adultii si puietii de pastrav, instalandu-se in peretii intestinului si in ficat, provocand inflamarea si ranirea acestuia.

Pestii atacati de vierme au abdomenul umflat, pierd pofta de mancare, slabesc si mor.

IV.         BOLI PROVOCATE DE BACTERII

FRUNCULOZA

Frunculoza este una din bolile cele mai periculoase, provocata fiind de o bacterie denumita Aeromonas salmonicida.

Boala apare dupa 3-4 zile de la contaminare si evolueaza sub doua forme: acuta-cu o mortalitate mare (10% din efectiv pe zi) si subacuta       - cu o mortalitate redusa.

Boala se transmite prin apa, icre, pesti adulti, vii sau morti sau este vehiculata cu ajutorul uneltelor folosite in pastravarie. In mal, bacteria traieste timp de peste o luna.

BOALA GURI ROSII

Este o boala bacteriana inrudita cu furunculoza responsabila de Aeromonas salmonicida si Aeromonas liquefacieus in principal.

Caracteristic bolii in stadiul de leziuni externe este asa-numita "gura rosie", cand apar pete rosii hemoragice in toata cavitatea bucala, operculi, branhii de culoare rosie.

BOALA COLUMNARIS

Este o boala de apa calda (21C) data de o bacterie, de natura epizootica. In apa calda leziunile apar in 24 ore, iar mortalitatea dupa 48-72 ore indeosebi la o temperatura ridicata cu aer uscat.

V.            BOLI PROVOCATE DE FACTORI DE MEDIU SI DE ALIMENTATIE

NECROZA ARIPIOAREI DORSALE

Se caracterizeaza prin erodarea totala sau partiala pana la derma a aripioarei dorsale, in faza avansata aceasta ramanand doar un ciot.

La noi boala apare la puietii spre sfarsitul primei veri si evolueaza si in a doua vara daca boala nu e tratata, in acest caz dand mortalitati mari.

Sunt ani cand boala apare in multe pastravarii ca urmare a hranirii cu o anumita hrana din import, a ploilor dese si a unei temperaturi ridicate a apei.

HIDROPIZA SACULUI VITELIN

Hidropiza sacului vitelin este o boala raspandita la alevinii de pastrav indigen si pastrav curcubeu. Apare ca rezultat al relatiei dintre factori constitutionali si mediali.

Imbolnavirea devine vizibila la cateva zile de la ecloziune si se afla in plina evolutie dupa 15-16 zile.

BOALA BULELOR DE GAZ

Apare frecvent la alevinii de pastrav, mai ales in prima luna de viata (in troci).

Boala se caracterizeza prin aparitia unor vezicule pline cu gaze in regiunea gurii, in epiteliul branhial, a corneei, a cristalinului, in cavitatea orbitala, in diferite organe interne si sange.

La pastravul adult crescut in bazinele izvoarelor suprasaturate in gazele amintite, corpul se acopera de basici, indeosebi in regiunea capului, culoarea pielii devine neagra, ochii ies din orbite, iar pestele inoata cu partea din fata aplecat in jos.

DEGENERESCENTA LIPOIDA A FICATULUI (DHL)

Boala a fost constatata cu multi ani in urma si a evoluat in timp la toate populatiile din pastravariile sistematice.

Ea este considerata in general o deficienta alimentara, ca urmare a cresterii in regim artificial prin uniformizarea hranei, lipsa de vitamine, necorelarea ratiilor alimentare cu varsta si temperatura, ca si distribuirea ratiilor uneori cu lungi pauze intre ele.

Pastravii bolnavi prezinta la exterior o innegrire completa a tegumentului, branhii palide, ochi iesiti din orbite.

B.     DAUNATORII PASTRAVULUI

O buna gospodarie a apelor de munte si o judicioasa crestere a pastravului in pastravarii implica, pe langa cunoasterea bolilor ale acestuia, a modului de combatere a lor, si a daunatorilor animali, care uneori pot provoca depopularea unui intreg fond piscicol sau pot duce la distrugerea efectivelor din mai multe bazine.

Daunatorii animali cei mai impotanti sunt:

Vidra (Lutra lutra) este cel mai periculos daunator al salmonidelor, atat in apele libere cat si in bazine.(fig.48)

Fig.48 - Vidra

Este un animal de marimea unui catelandru de vulpe, cu blana bruna lucioasa, batand uneori in negru. Degetele picioarelor sunt unite cu o pielita care face din ea o excelenta inotatoare.

Traieste pe malul apelor de munte si celor de ses, unde isi are culcusul cu doua sau mai multe iesiri din care intotdeauna una sub apa.

Se hraneste numai cu pesti, consumand 1 kg de peste in 24 ore. Urmele treceri ei se cunosc dupa scheletele de peste si indeosebi de capetele de peste pe care le lasa uneori pe cate un bolovan iesit la suprafata apei. Pescuieste mai mult noaptea, iar in perioada cand are pui iese la vanatoare si in plina zi.

In pastravarii combaterea ei se face cu usurinta prin folosirea curselor cu pedala, asezate sub apa la locul de intrare in bazin.

Soarecele cu botul ascutit (Neomys fodiens Pall) denumit si soarecele sau chitcanul de apa, este un mic mamifer cu corpul lung de 12-13 cm, din care numai coada are un sfert din lungime. (fig.49). Are corpul acoperit cu par des de culoare negru-brun, unsuros, incat apa nu-l uda.     

Fig.49-Soarecele cu botul ascutit

Caracteristic ii este botul lunguiet si ascutit si coloratia alb murdar a pieptului si pantecelului.

Se hraneste indeosebi cu puieti, din care cauza, in bazine, mai ales in timpul iernii, face pagube foarte mari.

Combaterea lui se face greu fiind un animal mic si precaut, cu activitate mai mult nocturna.

Sobolanul de apa (Arvicola amphibius) este un rozator al carui corp atinge lungimea de 16-17 cm, din care coada reprezinta 6-7 cm (fig.50).

Fig.50 - Sobolanul de apa

Este raspandit in pastravariile ale caror bazine au digurile captusite cu scanduri sub care isi sapa galeri.

Aduce pagube atat in randurile puietilor de o vara cat si celor de 2 veri.

Nurca (Lutreola lutreola) denumita si dihor de apa sau norita, aduce la asemanare cu vidra, insa este mai mica decat aceasta.

Ca si vidra, face incursiuni lungi pe uscat cand hrana abundenta din bazinul in care si-a facut salasul s-a imputinat.

Este raspandita mai mult in Delta Dunarii.

Pesti sunt considerati dusmani ai salmonidelor atunci cand le consuma icrele sau puieti sau cand ii concureaza la hrana.

Zgavoaca constituie un pericol pentru icrele si puietii de pastrav, fiind in acelasi timp si o hrana excelenta pentru pestii adulti.

Scobarul, datorita invaziei lui in ultimul timp in epoca de depunere a icrelor spre cursul superior al apelor de munte, stanjeneste reproducerea lipanului si a lostritei, le consuma icrele proaspat depuse si imputineaza numarul de pastravi iesiti din icre.

Chiscarul a devenit o adevarata calamitate in ultimul timp, in unele ape de munte din Transilvania. Intrat cu apa de alimentare in bazine, face bagube considerabile in randul pastravilor. Se prinde cu gura ca o ventuza de corpul pastravului, care, dupa cum se stie, are solzii foarte marunti, si ii suge sangele consumand si din carne.(fig 51,52).

fig.51-atac de chiscar

fig.52-gura de chiscar

Pescarusul verde denumit si Mos-Martin, este o pasare de marimea unei vrabii cu o coloratura forte frumoasa.

Isi pandeste prada de pe o ramura a copacului abatut spre apa de unde se lasa ca un glonte si o prinde in pliscu-i puternic.

Lipitorile ataca atat puietii cat si pastravii adulti, prinzandu-se cu ventuza de corpul lor si sugandu-le sangele.

Ele irita pesti si-i fac nelinistiti, impiedicadu-le desfasurarea normala a proceselor de nutritie si reproductie, iar prin ranile pe care le fac in tegumenul si pielea pestelui inlesnesc fixarea unor paraziti si slabesc corpul acestora. Uneori ele trasmit unele boli de la un peste la altul.

Sarpele de apa este un daunator raspandit in regiunea mijlocie a apelor de munte, in care acestea strabat poieni si zavoaie, unde gaseste conditii prielnice pentru adapost si hrana.