Eliberarea firelor agatate in apa. Sabotii de plumb

Eliberarea firelor agatate in apa. Sabotii de plumb

In timpul unei partide de pescuit in locuri necunoscute, nu de putine ori se intampla sa avem surpriza de a ne agata linia de diverse obiecte din apa. O metoda verificata pentru a elibera firul este utilizarea sabotului de plumb. Sabotul de plumb de 20 - 40 g are doua gauri laterale in care se poate monta o scarita de plastic sau alt material (sarma imbracata de 1,5 - 2 mm). Daca linia ramane blocata in apa (agatata de nuferi, crengi ) se pune scarita pe firul liniei, se fixeaza sabotul iar ansamblul format se lasa sa alunece pe fir, precum o telecabina, pentru a dezgata montajul prin greutatea acestuia si socul rezultat la impactul cu obstacolul. Acesta se dovedeste eficient in multe situatii insa este posibil sa-l pierdem. Pentru a evita acest lucru putem lega sabotul cu o sfoara si-l putem recupera sau manevra in directii potrivite. Experienta a aratat ca in peste 65 % din cazuri linia este eliberata din capcana subacvatica, in celelalte cazuri nefiind posibila desprinderea liniei decat prin ruperea firului suprasolicitat.

Sunetele subacvatice emise de clopotei

Cunoastem cu totii ca pestii receptioneaza sunetele provenite din atmosfera, din apa sau de pe mal, reactionind in consecinta. Pentru pestii rapitori sunetele produse prin diferite mijloace reprezinta o adevarata nada acustica. Vom exemplifica prin cazul pescuitului somnului la 'clonc' care da rezultate remarcabile. De asemenea, voblerele (Rattlin -Rap), nalucile rotative Vibrax (Blue Fox) sunt emitatoare de vibratii, care atrag acustic pestele rapitor. Mai de curind au fost realizate si dispozitive acustice electronice dar personal nu le-am testat.

Pe acest principiu se bazeaza si montajul din foto de mai sus in care este folosit clopotelul. Realizarea este simpla si consta in prinderea unui clopotel intre doua virtejuri, inainte de twister, naluca sau pestele viu.

Pentru a creste greutatea clopotelului se recomanda introducerea in interior a unor bilute din otel sau plumb.Clopotelul este mai eficient daca dupa introducerea bilelor se astupa gaurile laterale evintind patrunderea apei care amortizeaza loviturile pe care bilele le produce in timpul miscarii. In acest caz si frecventa sunetului este mai mare iar distanta de propagare creste substantial. Metoda a fost experimentata cu bune rezultate la pescuitul salaului.

Reviziile

Iarna se face revizia sculelor. Pentru a evita complicatiile, revizia trebuie sa se faca cel putin o data pe an.

Trebuie sa verificam lansetele daca nu au ceva probleme, fisuri nedepistate sau inele deteriorate, mai ales lansetele telescopice. Tronsoanele care prezinta fisuri, unele datorate poate unor vicii de fabricatie, nu pot fi reparate intotdeauna, cel mai intelept ar fi ca acestea sa fie inlocuite. Inelele rupte se pot remedia usor prin cositorire sau brazare. Daca avem inele care au facut santuri, sau care sunt sparte (cazul celor ceramice), cel mai ieftin ar fi sa le inlocuim. In general, inelele sunt fixate de varga prin matisare si acoperire cu o rasina sintetica.

Cum putem detasa un inel de pe o varga netelescopica ? Cea mai buna solutie este ulilizarea unui bomfaier (ferastrau pentru metale) sau a unei panze de bomfaier cu care vom cresta superficial bandajul matisat (suprainaltarea de la baza inelului), fara a ajunge la fibra batului. Matisajul crestat se va desprinde usor prin desfolierea acestuia cu ajutorul varfului unei surubelnite fine si ascutite, ajutandu-ne eventual si de un clestisor. Dupa inlaturarea acestuia se procedeaza la curatarea zonei si apoi la fixarea noului inel. Fixarea inelului se face prin matisare cu fir textil, incepand de la extremitati spre baza inelului, intr-un strat, spira langa spira. Dupa matisare se acopera zona cu un lac special (in caz de nevoie putem folosi si lac de unghii, lac pentru mobila, sau chiar un adeziv sintetic de tipul binecunoscutului A+B, Poxipol).

Dar in cazul lansetelor telescopice ? Inelele, situate la cap de tronson, sunt fixate direct pe teava, prin lipire cu un adeziv sau lac. Pentru desprindere acestea se incalzesc usor, cu o flacara concentrata numai pe cilindrul metalic de fixare pe varga; dupa incalzirea usoara, vom roti inelul in jurul axei vergii pana la slabirea acestuia. Daca inelele sunt lipite superficial putem incerca sa sarim peste etapa de incalzire, incercand sa le scoatem fortat, dar cu atentie. Tinand cont ca adezivul utilizat este relativ dur, in multe cazuri putem lovi usor inelul (cilindrul metalic, care va fi sprijinit pe o bucata de lemn) cu un obiect nu prea dur, stratul de adeziv cedand usor. Combinand cu atentie cele 3 tehnici mentionate putem scoate usor inelele fara a deteriora varga. Operatiunea de extragere a inelelor este necesara si in cazul inlocuirii unui tronsor defect. Fixarea inelelor in pozitia initiala se face simplu, prin pozitionarea acestora pe capatul vergii, in prealabil uns cu putin adeziv.

Cum procedam cu mulinetele ?

Mulinetele sunt echipamente relativ complexe si pentru asta trebuie sa le acordam o atentie sporita. Revizia unei mulinete presupune verificarea angrenajului, a lagarelor, a rolei de ghidare a firului si nu in ultimul rand a franei.

Vom demonta mulineta ajutandu-ne, daca este cazul, de schema de ansamblu oferita de producator. Vom lua pe rand componentele si le vom degresa folosind putin gaz lampant sau benzina. La fel vom proceda si cu corpul mulinetei. Atentie la cuplajul franei, este bine sa fie ferit de grasimi sau uleiuri altfel coeficientul de frecare va fi micsorat iar frana va deveni mai lenesa. Dupa ce am terminat aceasta operatiune, mai putin placuta, vom analiza cu atentie angrenajul mulinetei.

Angrenajul este constituit dintr-o pereche de roti dintate. Mulinetele de calitate au roata 'melcata' fabricata din bronz (inlocuit la modelele mai ieftine cu aliaje de aluminiu) iar roata pereche din aliaje de aluminiu. Daca dantura 'melcului' are in general o constructie mai solida, fiind mai rar afectata, dantura rotii pereche (roata cea mare) este mai supla fiind cea care cedeaza frecvent la suprasolicitarile mulinetei utilizate necorespunzator. Defectiunile angrenajelor constau, de regula, in deformarea plastica sau tocirea varfului dintilor. In practica ele se manifesta sub forma unor 'scapari' in timpul mulinatului sub sarcina. Care ar fi remediul ? Cel mai adesea - inlocuirea rotii defecte. Daca un angrenaj de forta necesita schimbarea ambelor roti si nu doar a celei uzate, in cazul mulinetelor putem face compromisul de a schimba doar roata defecta, cu conditia ca profilul dintelui sa fie cel corect. Daca totul este in regula, rotile curatate vor fi unse cu vaselina siliconica, sau vaselina recomandata de producator, daca aveti posibilitatea sa o procurati. Niciodata nu folositi mulinetele fara a fi unse corespunzator deoarece frecarile mari pot uza si distruge rapid angrenajul, mai ales pe cel fabricat din aliaje pe baza de aluminiu. Mai sus am pus intre ghilimele denumirea de 'melc'. Anumite mulinete au intradevar un angrenaj clasic melc-roata melcata (am vazut modele mai vechi). In cele mai multe cazuri insa, roata cea mica doar seamana cu un melc dar nu are acelasi principiu de functionare ca melcul clasic. O denumire alternativa este si aceea de 'pinion'.

Verificarea rulmentilor precum si a bucselor este cea de-a doua operatiune care se impune. Rulmentii, degresati in prealabil, trebuie sa se invarta usor, in caz contrar se vor spala cu benzina sau gaz lampant pana cand nu vom mai simti nici o 'poticneala'. In acel moment, rulmentii vor fi incarcati cu vaselina siliconica sau vaselina speciala recomandata de producatori. In cazul rulmentilor capsulati nu vom avea prea multe de facut. La fel vom proceda si cu bucsele, care vor fi spalate atent si apoi unse. Intre bucsa si ax nu trebuie sa existe un joc prea mare deoarece pozitia relativa a dintilor angrenajului va iesi din toleranta admisa si pot aparea defectiuni grave ale angrenajului.

Un rol deloc de neglijat in functionarea corecta a mulinetei il joaca rola de ghidare a firului. Daca rola este pe bucsa vom avea grija ca aceasta din urma sa fie suficient de bine unsa, astfel incat rola sa se invarta usor sub sarcina firului. O rola blocata mult timp poate fi uzata de fir prin formarea unui sant care va afecta suprafata firului. De asemenea vom verifica daca rola este bine fixata astfel incat intre ea si pick-up sa nu se formeze un interstitiu in care sa poata patrunde firul care va fi in mod cert rupt.

Frana este un subansamblu a carei importanta este dovedita in timpul drilului unei capturi mari si foarte mari. Daca frana lucreaza bine avem sanse de reusita, daca nu nu. Cum verificam frana ? In pozitia de maxima strangere frana trebuie sa blocheze total tamburul. Daca blocajul este partial inseamna ca discurile cuplajului nu au priza buna, deci frecarea nu este buna. In acest caz vom verifica daca acestea nu sunt imbacsite de uleiuri si vaselina. Daca da, atunci le vom curata cu grija. O problema si mai grava este daca frana este blocata, adica nu permite slabirea tamburului pana la derularea usoara a acestuia prin tragerea firului cu mana. Aici vom verifica daca nu cumva intre discuri exista impuritati (praf si nisip de exemplu).

Desi nu a fost mentionat mai sus, este bine sa verificam si sistemul care realizeaza miscarea oscilatorie a tamburului in vederea asezarii uniforme a firului. Aceasta miscare este asigurata printr-un sistem cu cama si/sau roata dintata si nu prezinta un grad mare de complexitate. Vom avea grija ca elementele componente sa fie bine unse, ca si axul central al tamburului.

Ca o recomandare generala, mulineta va fi unsa numai cu vaselina de calitate si nu cu ulei. O cantitate prea mare de vaselina nu strica dar face ca mulineta sa merga putin mai greu. O cantitate prea mica de vaselina poate conduce in timp la pierderea acesteia (poate fi stransa prin cavitatile libere din corpul mulinetei, poate sa mai curga vara, cand temperatura este ridicata) lasand angrenajul principal fara ungere. Recomandabil ar fi sa ungeti bine angrenajele si elementele care se vor afla in miscare dupa care sa 'umpleti' roata dintata cea mare cu vaselina, pe post de rezerva (o jumatate de lingurita de vaselina). Surplusul va fi redirectionat in zonele adiacente, constituindu-se rezerva de vaselina pentru tot anul.

Daca aveti mulinete performante, o revizie anuala se dovedeste a fi suficienta. Pentru mulinetele slabe calitativ, cu jocuri si tolerante mai mari, este bine sa facem astfel de revizii ori de cate ori situatia ne-o cere (daca le scapam in apa, in nisip, daca constatam ca scartaie in timpul mulinatului). Neglijand aceste operatiuni vom avea sigur de pierdut.

Masurarea adancimii si reglarea plutei cu carligul pe fundul apei

1 - montajul pe fir este facut cu pluta perfect lestata;
2 - un plumb mai greu, cu un ochi de sarma sus si o bucata de pluta  in partea de jos;
3 - se trece carligul prin ochiul plumbului si se infige in pluta;
4 - lansare la distanta dorita si observarea pozitiei plutei;
5 - se ridica sau se coboara pluta pana sta perfect pe apa;
6 - odata stabilita pozitia plutei, se scoate carligul din pluta  plumbului si se recupereaza plumbul;
7 - acest procedeu permite si testarea adancimii apei, la locul ales, cu montajul gata facut pe fir.

Pescuit precis fara balize

Obtinerea unor rezultate deosebite la pescuitul stationar, cind nadirea locului este esentiala, depinde in mare masura de precizia lansarilor. In cazul in care 'navigatia' este interzisa, sau cand nu avem barca, cand este frig pentru a inota si dorim totusi sa ne pastram precizia de lansare in spatii foarte restrinse, putem aplica tehnologia de lansare descrisa in cele ce urmeaza. Fata de zona dvs. de pescuit, fixati-va cite un reper pe malul opus (arbori, stilpi etc.) pentru fiecare lanseta. Vom lansa pentru prima data pe directia dorita (data de reper) si apoi vom marca distanta de lansare cu ajutorul unui nod pe fir (efectuat dintr-un material textil, bine fixat pentru a nu aluneca). O alta metoda consta in a fixa firul de agatatoarea laterala a tamburului mulinetei (realizata din plastic si avind de regula culoarea rosie) dar este posibil, in acest caz, sa avem lansari cu socuri datorita opririi bruste a liniei. In acest fel avem fixata atit directia cit si distanta pina la locul nadit. La urmatoarele lansari nu trebuie decit sa respectam directia de lansare si sa aducem nodul de referinta in pozitia dorita (intre mulineta si primul inel). In felul acesta, la fiecare lansare vom face implicit si o nadire a locului de pescuit, cu rezultate evidente pentru juvelnicul dvs.. Necesarul de materiale este minim, totul putand fi realizat pe malul apei.