Fire - Lansete - Plute

Fire

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice poliamidice. Firele textile sunt materiale compozite- multifilare (polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele componente avind rezistenta de 10 ori mai mare decit a otelului.

Avantaje nylon:

este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna;

umple bine mulineta, da siguranta lanseului;

rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate;

utilizabil la toate tipurile de inele.

Dezavantaje nylon:

rezistenta la frecare este limitata;

la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile ineficace;

suporta destul de rau ultravioletele;

uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin anual.

Avantaje fir textil:

rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale;

rezistenta la uzura este foarte buna;

durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani);

coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la distante foarte mari;

Dezavantaje fir textil:

asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind necesare inele foarte dure (Sic, Gold Cemet);

rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate;

pretul este foarte ridicat.

Tinind cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de calitate si forfacul din fir textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor mari.

Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se urmareste utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir prea gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a numarului de muscaturi.

Lansete

Am intilnit numeroase persoane care au cumparat lansete usoare pentru pescuitul crapului, sau lansete grele pentru pescuitul rapitorilor Pe linga disconfort, acestia s-au lovit de o serie de probleme, unele extrem de costisitoare. Cunosc citeva cazuri in care la pescuitul crapului era folosita o lanseta cu actiune 10-30 g, lungime 2.1 m. Nu mare a fost surpriza acelor pescari care, aruncind plumbi avind grutate cu mult peste cit recomanda producatorul lansetei, dupa un numar de lanseuri au rupt lansetele. Acestia, in majoritatea cazurilor incepatori, nu cunosteau nimic despre rezistenta lansetelor (actiune, putere). Dar sa vedem cum ne alegem lansetele.

Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:

• actiune;
• putere.

Actiunea poate fi:

• De virf (A) - actiune rapida;
• Mijocie (B) - actiune semirapida;
• Parabolica (C);
• Lenta D).

Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5.

Puterea este, de regula, determinata cu relatia:

P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30 - lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica.

Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de soc. Un fir mai gros poate pune in pericol varga.

Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua maini).

Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri, depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.

Plute

Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.

In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.

Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita 'pluta rapida' iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi 'pluta lenta'. O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.

Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:

1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);

2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.

Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos.

Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).

Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei (exceptand antena) trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.

Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca 'a pus-o pe lat'. In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri.

Concluzii:

- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o 'perla' viu colorata in capatul superior al antenei;

- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;

- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 % cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea autointeparii;

-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.