LIPANUL (THYMALLUS THYMALLUS L.)

LIPANUL (THYMALLUS THYMALLUS L.)

Fig. 24 - Lipanul

Lipanul denumit si cimbrisor sau aramiu, este singurul salmonid indigen care, desi consuma uneori cate un pestisor, nu poate fii considerat rapitor.(fig. 24)

Raspandire. Traieste in zonele imediat inferioare inaltimilor la care se gaseste pastravul, motiv pentru care altitudinea respectiva se numeste si 'zona lipanului'.Intr-adevar, in aceste zone lipanul traieste in numar predominant.

Este un peste destul de raspandit in Europa, putand fi gasit aproape pretutindeni, in raurile de munte cristaline, reci, cu cursul rapid si cu debit relativ mare si constant. In tara noastra, lipanul traia candva in mai multe rauri decat astazi. Exploatarea nerationala din trecut a padurilor a exercitat o influenta nefasta si asupra populatiei de lipan ce traia in zonele respective. Lipanul este prezent in raurile Moldova, Moldovita, Suceava, Bistrita si Dorna, precum si in unii afluenti ai acestora, in Raul Doamnei, Buzau, Basca, Arges, Lotru, Jiu, Jiet, Cerna, Timis, Viseu, Tisa, in Somesul Mare si Somesul Mic, Crisul Negru, Aries si in unii afluenti ai acestuia, in paraurile Iara, Dragan si Iad, in raurile Sebes si Strei si in afluenti ai acestora, precum si in Raul Mare, in paraul Varghis si in mai mica masura in unii afluenti ai Oltului. Cel mai raspandit pare a fi pe cursul superior al Muresului si afluentii sai din zona Toplita-Deda-Bistra.

Descriere Printre celelalte specii de salmonide ce traiesc la noi, lipanul poate fi recunoscut in primul rind dupa forma eleganta a corpului, mult alungit, usor turtit lateral. Capul se ascute spre bot, linia sa dorsala desfasurandu-se drept de la bot spre caudala. Pe spate se distinge o inotatoare mare, asemanatoare cu panza unei corabii, impodobita cu 3-5 randuri de pete; cea de-a doua inotatoare din apropierea caudalei este o inotatoare adipoasa, caracteristica salmonidelor. Solzii, relativ mari, sunt repartizati uniform pe toata suprafata corpului si adanc implantati. Ochii lipanului sunt relativ mari, gura spre deosebire de pastrav este mica, cu buza superioara putin mai mare decat cea de jos. Dintii, marunti, sunt asezati in gura intocmai ca firele unei perii. Maxilarele cel inferior si cel superior sunt putin rezistente, rupandu-se usor daca pescarul forteaza carligul pe care pestele l-a muscat.

Lipanul este un peste cu un colorit frumos, care se schimba odata cu varsta si variaza in functie de caracteristicile mediului respectiv. Pe spate are o culoare gri-verzuie, uneori cu nuante brune; flancurile sunt argintii, batand in unele cazuri spre roz, iar abdomenul alb-argintiu, dungat uneori cu rosu. Capul si partile laterale sunt impodobite cu pete, in unele cazuri dungi, repartizate neregulat, de culoare inchisa, aproape neagra. Inotatoarea dorsala, desfacuta in forma de evantai si de culoare sidefie, este ornata cu 3-5 randuri de pete negre, verzui uneori chiar liliachii, inotatoarele perechi sunt galbui, batand uneori spre rosu.(fig.25)

Locul de trai, hrana. Traieste intr-o zona inferioara pastravilor, preferand apa mai adanca, cu debit mai mare, curent mai slab, cu o cantitate mai mica de oxigen dizolvat, fund pietros si nisipos, si cu o temperatura a apei mai ridicata in timpul verii (pana la 20C).

Fig. 25-Lipanul

Suporta bine varietatiile cu temperatura. Optimul de hranire il are cand temperatura apei atinge 16 - 18C. In numeroase ape de la noi traieste in amestec cu pastravul indigen, fara insa a urca la o altitudine mai mare de 1500 m.

In cascade nu sta, apa in cadere si bogatia in oxigen dizolvat de aici stingherindu-l. Se hraneste cu diferite larve aflate in apa, cu viermi si insecte ce zboara deasupra apei, pe care le prinde cu o saritura foarte eleganta.

Rareori consuma cate un puiet de pastrav, cate un boistean sau alt pestisor, fara sa depuna vreun efort pentru prinderea lui. Consuma uneori si icrele altor pesti care si le depun in zona sa.     

Cresterea. Cresterea lipanului este mai rapida decat a pastravului indigen, atingand 12 -15 cm, cu o greutate de 25-50 g, in primul an; 20-22cm cu 75-100g in al doilea an si 25-50 cm cu 200-300g in al treilea an. In apele noastre atinge greutatea maxima de 2kg.

Reproducerea. Femela ajunge matura la varsta de 3 ani (peste 20 cm lungime), iar masculul la 2 ani (peste 18 cm)

Boistea are loc in lunile aprilie-mai, in functie de temperatura apei, cand aceasta atinge valoarea de 6-8C.

Femela depune, in medie 10 000-13 000 icre de 2,5-3,5 mm in diametru pentru 1kg greutate corp, intr-o gropita facuta cu ajutorul cozii. Icrele spre deosebire de celelalte salmonide de la noi, sunt lipicioase. Lipanul mascul, spre deosebire de pastrav, depune doar 2-3 picaturi de lapti.

Pentru depunerea icrelor, lipanul ca si pastravul, nu urca inspre izvoare.

Incubatia dureaza 20-25 zile, repectiv 180-230 grade-zile. Ecloziunea este mai timpurie la icrele      rezultate de la femelele mai mari de 30 cm, adica in varsta de la 4 ani in sus, si mai tarzie la exemplare sub aceasta varsta.

Diverse. Carnea de lipan este foarte placuta la gust, avand un usor miros de cimbru, de unde i se trage si numele stiintific (Thzmallus). Se pare ca este cea mai buna carne de peste de la noi.

Cresterea in bazinele inchise este destul de dificila, intrucat lipanul consuma numai hrana naturala, care trebuie administrata si in timpul iernii cand procurarea ei este, practic, imposibila.

Fig.26-Lipanul

Inmultirea pe cale artificiala este foarte anevoioasa, pe de o parte datorita sensibilitatii lui mari, care nu permite transportul reproducatorilor prinsi      in rau, pe de alta parte faptului ca atunci cand are loc boistea, apele de munte sunt umflate si prinderea lui in vederea obtinerii icrelor este foarte dificila.

Pescuitul lipanului constituie unul dintre cele mai atragatoare sporturi. Sezonul de pescuit, ca si la pastravul curcubeu, este de la 1 iunie la 31 decembrie fig.26)