Cum pictam o natura statica?

Cum pictam o natura statica?

 In natura statica avem de a face cu zone de lumina si zone de umbra.  Culorile care se potrivesc luminii sunt culorile calde (rosu, galben, oranj, precum si nuantele obtinute din amestecul acestora intre ele sau cu alte culori) si, potrivite umbrei sunt culorile reci (albastru, verde, violet). 

Lumina este, asadar, calda si deschisa, iar umbra, rece si inchisa.  Cei care au ridicat  contrastul cald-rece la rangul de lege picturala au fost pictorii impresionisti, pentru care lumina era calda si umbra rece.  Paul  Cezanne, de pilda, folosea o adevarata schema, considerand lumina oranj si umbra albastruie.

 In lucrarea noastra vom folosi albastrul, culoare rece, dominanta.  Dominanta cromatica este acea tenta, culoare, care este folosita in cantitate mai mare,  si in amestec cu celelalte culori din compozitie, rezultand armonia si acordul cromatic.  Aceasta dominanta da un caracter unitar lucrarii.

De asemenea, nu trebuie sa uitam de materialitatea obiectelor.  Obiectele mai grele, metalice, vor fi sustinute de culori mai "grele", mai inchise, mai reci.  Obiectele transparente vor ramane doar sugerate prin tuse fine, griuri abia vizibile.

 Vom incepe prin a picta fundalul, dar, retinem ca, aceasta nu este o regula generala.  Vom reveni pe fundal si pe masura ce pictam, pentru a adauga umbre, reflexe de lumina.  Fundalul face si el parte din compozitie, asa ca, il voi considera ca fiind unul din obiectele ce compun imaginea.  La fel voi face si cu draperia, fata de masa.

Retinem , ca regula, si in desen si in pictura, ca o zona trebuie luminata in partea ei invecinata cu o portiune umbrita.  Asadar, alternam zonele de umbra cu cele de lumina , jocul acesta creand miscare,  reda efectul de contrast, pune in valoare obiectele. 

Fundalul este, in cazul nostru, unul discret.  Vom amesteca albastrul cu alb si oranj, obtinand o succesiune de griuri, albastrui sau oranj, in zonele de lumina.  Fundalul il putem lasa mai deschis in partea de sus a obiectelor.

Un albastru mai intens, mai rece, putem avea in apropierea suprafetei orizontale.  Acolo se concentreaza toate obiectele, acolo este si centrul de interes si anume portocala.

Urmeaza asternerea culorii pe obiecte.  Mai intai, observam culoarea fiecarui obiect in parte si materialul din care este realizat.  Putem sa atingem obiectele, sa le apropiem de obraz, sa le mirosim.

 Vom realiza toate amestecurile de culoare folosind  doua culori: albastru si oranj, amestecate cu alb.  Desigur, albastrul poate capata nuante de violet, iar oranjul, nuante de rosu.  Aceste doua culori sunt complementare, adica opuse in cercul cromatic al lui Itten.  Acest lucru inseamna ca, intre ele exista un contrast puternic, ele se resping atunci cand sunt folosite in stare pura.  Albastrul este o culoare primara, principala, iar oranjul, binara, adica este obtinut din rosu si galben .  

Niciuna nu contine din cealalta.  

Pentru a le  pune de acord, le amestecam , in cantitati diferite.  Prin amestecul lor in cantitati egale,  rezulta griul perfect, iar daca le amestecam in cantitati diferite, si cu alb, rezulta griurile colorate, foarte importante in crearea impresiei de natural, de discret, calm, unitate.  De aceea, este bine ca, inainte de a ne apuca sa pictam, sa facem multe exercitii de amestec de culoare.  

Armonizarea culorilor nu inseamna negarea contrastelor. 

Ceea ce vom face       si aici, in natura statica.  Vom alatura albastrul inchis al ceainicului  cu oranjul stralucitor al portocalei.  Celelalte obiecte vor fi mai estompate, dar nu fara personalitate, ele sustinand obiectele din prim plan.  Vom asterne culoarea proprie fiecarui obiect, culoarea locala.

Apoi zonele mari de umbra si lumina.  Sticla va ramane, pe cat posibil, de culoarea fundalului, accentuand doar cateva reflexe de lumina si umbra, sugerandu-i doar existenta.  Fiind corpuri rotunde, obiectele nu vor avea in nici un caz contur, acesta fiind sugerat prin pata de culoare asezata pe fundal, de prezenta umbrelor purtate. 

Urmatorul pas este finalizarea picturii, prin crearea legaturilor dintre obiecte prin culoare. Facem trecerea fina de la lumina la umbra, treptat, fara a lasa o linie intre lumina  si umbra. 

Culoarea unui obiect influenteaza culorile obiectelor invecinate.  Portocala va avea reflexe albastrui, si nuante de un oranj mai rosiatic,  in zonele apropiate de ceainic si fata de masa.  Aceasta deoarece, atunci cand se intalnesc, doua culori complementare, tind sa se exalte una  pe cealalta, dandu-se o lupta pentru suprematie.  In cazul de fata castiga oranjul, iar albastrul ia cu imprumut putin oranj si cade de acord cu .portocala inversunata. 

Incercati sa vedeti obiectele ca pe niste personaje care actioneaza  pentru interesul comun sau propriu, cautand sa iasa in fata sau sa traiasca discret, dar intens. 

Mai putem lumina fundalul cu alb amestecat cu putin oranj, aceasta va sustine si zona mare de oranj, portocala.

Asadar, alternam zonele de culoare pura cu cele pictate in nuante obtinute din amestecuri.

Culoarea pura este buna atunci cand este folosita in cantitate mica, un accent.  Pe suprafete mari culorile pure devin suparatoare, agresive. Ganditi-va la un intreg perete zugravit in rosu-oranj, de saturatie maxima. 
 

Odata finalizata, pictura in acrilic se usuca in aproximativ jumatate de ora, depinde de temperatura din atelier, umiditate, si diluarea pigmentilor folositi. 
Se acopera aceasta pictura, pentru protectie, cu un strat de verniu special pentru culori acrilice, mat sau lucios, dupa preferinta.