CERBUL

CERBUL

Traiau odata-ntr-o padure

Am

Un mos batran cu baba lui

Em

Traiau saraci ca vai de dansii

D Em

In adancimea codrului.

Iar mosul nu voia nimica

Doar moartea el o astepta

Dar baba lui a vrut sa aiba

Un suflet tanar langa ea.

Si soarta se-ndura de baba

Si un pui de cerb ii darui

Un pui de cerb cu stea in frunte

Gonit din codru si ranit.

Si mosu-l saruta pe frunte

Si baba-l ingriji si ea

L-au ingrijit cu multa mila

Si ranile i-au vindecat.

Dar intr-o zi trecu pe-acolo

Feciorul unui imparat

Trecu cu oastea si cu curtea

Si cu ogarii la vanat.

Da-mi mie cerbul, mai mosnege

Si-ti dau pe el tot ce-ti doresti

Iti dau averi iti dau si cinste

Si ostile imparatesti.

Dar ce sa vezi minune mare

Intreaga curte ce vazu

Cum cerbul nostru da din coarne

De parc-ar spune 'nu vreau, nu'.

"Nu vreau sa merg la curtea voastra

Nu vreau sa merg la imparat

Voi m-ati ranit la vanatoare

Ei ranile mi-au vindecat."

Mai trebuie sa ai un suflet

Un suflet bun si iubitor

Ca sa poti fi iubit de oameni

Si de podoaba codrilor.