DOR DE EMINESCU

DOR DE EMINESCU

A.Paunescu

Intr-o lume relativa ce-a facut si-a desfacut

E A7 D7

Eminescu-i remuscarea dorului de absolut

Daca unul si cu unu nu mai vor sa faca doi

Eminescu este chipul infinitului din noi.

G D A7 D A D G E A D7

Fara el oricare lucru si-ar urma cararea sa

Fara el chiar steaua noastra dintre stele ar cadea

Pe pamantul vechii Dacii cand mai mare cand mai mic

Daca n-ar fi Eminescu viata nu ne-ar fi nimic.

El Moldovei ii e fiul si Munteniei nepot

L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot

Intr-o lume relativa mai avem un nume sfant

Eminescu-i Romania tainuita in cuvant.