PLOAIA CARE VA VENI de Dorin Liviu Zaharia

PLOAIA CARE VA VENI

Dorin Liviu Zaharia

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate,

F G C

Am ochi negri, dar am mainile curate.

Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,

Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate.

F C F C

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,

Ma-nclin si pun in balanta ce-i sfant cu ce-i efemer.

Dm

Peste tot atarna greu

G C

Teama de sinceritate

Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare,

Cand sperantele pareau inselatoare.

Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,

Stiti de cate ori,      prieteni l-am prins jocul.

Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,

Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,

De blazoane, de canoane si fasoane.

Fiindca banul si prostia sunt pericole morale

Circul vieti ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,

Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea tarziu.

Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.

Sa-ncercam sa facem noi

Un oras fara pacate.

Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.

Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.