DIN COPILARIE

C F C

Sunt iarasi pe drum, nu stiu unde merg

G C

Ma cheama un munte spre care alerg

C F C

Un munte pe care nu stiu a-l numi

G C G C

Dar pe care, sunt sigur, il voi cuceri.

C F C

R: Caci am plecat de-acasa din copilarie

G

Calarind vagoane in sens interzis

Controlorul sus fara sa ma stie jos

Mi-a cerut legitimatia de blatist.

Satul sunt de blocuri, de tristul oras

De gari si de trenuri, de veselul nas

Mi-am luat un rucsac, un stilou si-un carnet

Tigari si chitara ce canta incet.

Oriunde ma duc am prieteni

Si vad ii salut si pornesc iar hai-hui

Nu-mi trebuie mult, ma multumesc cu putin

O coaja de paine si-o cana cu vin.

Starnesc o iubire si-o las cu regret

M-avant intr-o alta si gestul repet

Ma cheama iar drumul spre necunoscut

Cand cred c-am sfarsit o iau de la-nceput.

Dar stiu c-o sa vina o tainica zi

Sa am si eu o casa, nevasta, copii

Dar si-atunci cand in raft voi vedea

Iar mersul de trenuri din noi voi pleca.