CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Paradoxul lui Olbers
Anumite fenomene studiate in
profunzime dezvaluie peste tot in Univers prezenta unei materii imprastiate,
greu de detectat, aparent neobservabila, ce poarta in general numele de
"materie difuza". Aspecte diferite, incepand cu absorbtia interstelara a
luminii, demonstreaza pe deplin diferitele forme sub care se prezinta aceasta
materie. Faptul ca materia difuza exista in realitate, ca spatiile
interplanetare, interstelare si cele intergalactice nu sunt vide, a trecut in
multe randuri neobservat.
William Herschel, in cercetarile sale, a presupus ca lumina stelelor se
atenueaza exact invers proportional cu patratul distantei. Cu alte cuvinte, el
considera ca spatiul interstelar este perfect transparent, neexistand fenomenul
de absorbtie luminoasa, sub nici o forma. In aceeasi perioada, in 1774, un
cercetator cu mult mai putin cunoscut a ajuns pe cale teoretica sa banuiasca
existenta fenomenului de absorbtie a luminii. El considera ca spatiul este
umplut cu un "fluid" capabil sa atenueze slab lumina. In lipsa unui mediu
absorbant in spatiile interstelare, un rationament simplu il conducea pe
Chaizot in cercetarile sale teoretice la o contradictie. Acest rationament a
fost dezvoltat mai tarziu de catre W. Mathias Olbers (1758 - 1840) in celebrul
sau paradox. Prin 1823, Olbers considera inevitabila existenta absorbtiei
luminii, in baza rationamentului ce constituie paradoxul sau. El a aratat ca
daca in Universul infinit ar exista o infinitate de stele, uniform raspandite
in el, atunci cerul ar trebui sa straluceasca orbitor, intocmai ca suprafata
Soarelui. Presupunand - pentru simplificare - ca toate stelele au dimensiuni
egale, Olbers a ajuns la concluzia ca suprafata tuturor stelelor vazute de pe
Pamant este infinit mai mare decat suprafata sferei ceresti. Discurile stelelor
se acopera unele pe altele si deci, ocupand intreaga sfera cereasca, acestea ar
avea - in lipsa unui mediu absorbant - un aspect orbitor.
Acest paradox fotometric al lui Olbers, impreuna cu un alt paradox, cel gravitational, al lui H. Seeliger, ne obliga sa alegem in asa fel modelul universului, incat aceste doua contradictii sa nu se produca. Astfel a fost necesar sa se admita o considerabila absorbtie a luminii in spatiile interstelare.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1459
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2025 . All rights reserved