Anatomie - Celula

Anatomie

Celula

Unitatea de baza morfo-functionala si genetica a organizarii materiei vii, poate exista singura sau in grup constituind diferite tesuturi. Forma celulelor este legata de functia lor initiala, toate au o forma globuloasa dar ulterior pot deveni fuziforme, stelate, cubice, cilindrice sau multe alte forme. Dimensiunile celulelor variaza in functie de specialitatea lor, de starea fiziologica a organismului, de conditiile mediului extern, varsta si de alti factori. De la cativa microni la 5 sau 15 cm la fibra musculara striata.

Structura celulei

In alcatuirea celulei distingem trei parti complementare principale:

1.membrana celulara (plasmalema) 2.citoplasma 3.nucleul

I. Membrana celulara

Celulele sunt delimitate de o membrana celulara care este de natura lipoproteica, ultrastructura membranei celulare stabilita prin microscopie electronica arata o structura trilaminata cu un strat extern, mijlociu si intern.

Din punct de vedere biochimic stratul mijlociu este bimolecular lipidic si contine fosfor-lipide si colesterol.

Stratul intern si extern sunt de natura proteica.

La nivelul membranei sa constatat existenta unor sisteme enzimatice cu rol activ in transportul substantelor cat si existenta unor incarcari electrice care asigura un potential de membrana. La unele celule, citoplasma este complexa, la nivelul acesteia se desfasoara principalele functii vitale citoplasma. Citoplasma este un sistem coloidal complex in care mediu de dispersie este apa iar faza dispersata este ansamblul de micelii coloidale in continua miscare browniana neorganizata.

II. Citoplasma

Citoplasma este alcatuita din structuri de aspect corpuscular filamentos sau membranos inglobate intr-o matrice sau substanta fundamentala numita hiolo-plasma (parte nestructurata).

Dupa structura lor pot fi:

structuri ce reprezinta anumite diferentieri ale citoplasmei cu anumite functii numite organite celulare si care sunt de doua categorii:

organite generale care sunt comune tuturor celulelor care indeplinesc functii generale.

organite specifice la anumite celule adaptate unor functii specifice.

structuri care sunt produsul unor procese celulare numite incluziuni citoplasmatice (materiale de depozit ca lipide, glicogen, pigmenti, unele saruri minerale).

organitele generale sunt:

1.reticul endoplasmatic

functii - asigura sistemul circulator intro-citoplasmatic

- are rol important in metabolismul glicogenului si joaca rol in sinteza proteinelor.

2.libozomii (corpusculi lui palade)

functia     - de sedimentare al sintezei proteice

3.complexul Golgi

functii - de modificare si impachetare a proteinelor primite de la reticulul endoplasmatic.

4.mitrocondriile

functii - sunt sediul energetic al organismului si al respiratiei celulare

5.lizozomii

functii - asigura digerarea substantelor si particulelor care patrund in celula precum si a fragmentelor de celula sau tesut, realizand autoliza celulara

6.centrozomul

functii - are rol in diviziunea celulelor (lipseste in celula nervoasa respectiv in neuronul care nu se divide)

organite specifice

1.miofibridele - sunt contractiile din sarcoplasma fibrei musculare

2.neurofibridele - sunt formatiuni diferentiate ale neuroplasmei celulei nervoase

3.corpusculi NISS    - sunt echivalentii ai ergastoplasmei specifici celulei nervoase

III. Nucleul

Nucleul este o parte constitutiva, principala cu rol de a coordona procesele biologice fundamentale. Contine materialul genetic, controleaza metabolismul celular si transmite informatia genetica. Pozitia lui in celula poate fi centrala sau excentrica. Nucleul are de obicei forma celulei, numarul nucleelor, majoritatea celulelor sunt mono-cariocite (cu un singur nucleu) dar pot fi si celule binucleate (hipotocitele) sau poli-nucleate in cazul fibrei musculare striate. Dimensiunea nucleului poate fi intre 3 si 20 de microni, corespunzand ciclului functional al celulei fiind in raport cu citoplasma de 1/3 sau . Pot fi celule mici cu nucleu mare sau celule mari cu nucleu mic.

Structura celulei

Structura celulei cuprinde membrana nucleului, citoplasma si unul sau mai multi nucleoni.

Membrana nucleului

Membrana nucleatica este poroasa, dubla, cu structura trilaminata construita din doua foite:

externa - spre matricea citoplasmatica ce reprezinta ribozomi si se continua cu citomembrana reticolului endoplasmatic.

interna    - aderenta miezului nucleului intre cele doua membrane exista un spatiu ce contine un material amorf.

Citoplasma si unul sau mai multi nucleoni

Sub membrana se afla citoplasma cu aspect omogen rezultand o solutie coloidala care cuprinde cariolimfa si cromatina nucleului. Cromatina se prezinta sub forma unor filamente, rasucite fixate de membrana nucleului sau de nucleoni, numite cromoneme. Biochimic cromatina este formata din nucleo-proteine (ADN) legate de histone fiind sediul informatiei genetice.

In citoplasma se gasesc unul sau mai multi nucleoni cu forma unor corpusculi rotunzi, ovali, delimitati de o condensare a carioplasmei (ARN).

Diviziunea

Modalitatile de inmultire au fost descoperite in a doua jumatate a secolului trecut cand sa stabilit ca aceasta se realizeaza prin diviziune si exista doua tipuri:

Directa (amitoza) 2. Indirecta (mitoza)

Diviziunea directa

Se manifesta in unele cazuri printr-o alungire a celulei si a nucleului, dupa care se produce o strangulare in portiunea de mijloc si apoi o scindare in doua parti egale.

Diviziunea indirecta

Majoritatea celulelor se inmultesc in mod obisnuit prin diviziunea indirecta care se desfasoara in mai multe etape prin succesiunea transferului.

Etape:

Profaza    - Metafaza - Telofaza

O a treia diviziune este diviziunea reductionala (meioza), astfel celulele reproducatoare iau nastere ca si celelalte celule din organism printr-un proces de diviziune indirecta cario-cinetica cu deosebirea ca intr-o anumita faza de dezvoltare cromozomii (cz) nu se mai despica si peretele se imparte doar numeric intre cele doua celule fiice. Ca urmare a acestui fapt numarul de cromozomi (cz) din celulele reproducatoare nu mai ramane egal cu acela din celelalte celule ale organismului, ci se reduc la jumatate.

Proprietatile celulei

Celulele au o serie de proprietati generale si speciale care le asigura indeplinirea rolului specific in ansamblul organismului propriu.

Celulele generale

Celulele generale se intalnesc la orice sistem viu, acestea sunt metabolismul, inmultirea, miscarea si iritabilitatea

Celulele speciale

Celulele speciale se intalnesc numai la un anumit tip de celule adaptate pentru indeplinirea unor functii particulare, acestea sunt excitabilitatea, contractilitatea, activitatea secretorie si fagocitoza.

Excitabilitatea

Unele celule din organism (nervoase, musculare si glanduale), prezinta proprietatea de a raspunde la un stimul din afara printr-o serie de masuri caracteristice, aceasta proprietate a primit denumirea de excitabilitate pentru a o deosebi de iritabilitate care nu este o proprietate a tuturor structurilor vii de a suferi modificari sub actiunea unor factori externi (exemplu: bronzarea pieli sub actiunea radiatiilor cu ultraviolete) in cazul excitabilitatii relatia stimul-raspuns are o serie de caracteristici:

Raspunsul - raspunsul este prompt si usor de observat, este acelasi indiferent de materia fizica a stimulului peste o anumita valoare a agentului excitabil. Marimea raspunsului depinde numai de marimea stimulului.

Stimulului - stimulul sau excitantul poate fi orice variatie energetica din mediul inconjurator (mecanica, electrica, termica, fotonica, chimica, etc.)

Contractilitatea

Unele celule musculare au proprietatea de a transforma energia chimica a unor compusi in energie mecanica.

Activitatea secretorie

Fiecare celula sintetizeaza substantele proteice si lipidice proprii pentru repararea uzurilor, cresterea si inmultirea. Unele celule s-au specializat in productia de substante pe care le transmite in modul intern (secretie endocrina) sau extern (secretie exocrina) majoritatea acestor proprietati vor fi tratate pe larg la capitolul corespunzator.

Metabolismul

Glandele cu secretie interna, sange, tesut muscular si altele.

Tesuturile corpului omenesc

Tesuturile sunt sisteme de materii vii cu functii biologice definite formate din celule similare care indeplinesc in organism aceleasi functii sau acelasi grup de functii. Celulele sunt unite printr-o substanta intracelulara care atunci cand este in cantitate mica se numeste substanta de cimen iar cand este in cantitate se numeste substanta fundamentala.

Clasificare:

1. Epilateral de acoperire - simple formate dintr-un singur strat de celule pavimentoase ( endoterin, menzoterin ), cubice, cilindrice ciliate si neciliate, si pseudo-stratificate. Celulele stratificate cu doua sau mai multe straturi care pot fi cubice, cilindrice de tranzitie sau pavimentoase. Celulele glanduale pot fi de tip endocrin, exocrin sau in cordoane celulare si glandele paratiroide sau de tip folicular. Glandele tip exocrin pot fi pluricelulare, alveolare sau simple, unele pot fi de tip compus, de tip mixt (pancreas, testicul, ovar). Celulele senzoriale intra in structura organismului de simt.

2. Conjunctive - dupa consistenta sunt mai moi, lax, reticular, adipos, fibros, clasic, pot fi semi-dure,osoase, compacte sau spongioase. Dupa functie tesuturile conjunctive sunt cu rol mecanic, cartilaginos, adipos sau sanguin, ele pot fi cu rol de depozitare sau de aparare.

3.Muscular - tip neted strat striat si strat de tip cardiac, tesutul nervos cuprinde neuronul si nevroglia (sistemul nervos central + sistemul nervos periferic)