Conceptul de sistem ecologic

Conceptul de sistem ecologic

Obiectul de studiu al ecologiei este mediul. Componeneta abiotica a mediului cuprinde litosfera, hidrosfera si atmosfera, in timp ce componenta sa biotica este biosfera.

Mediul se extinde de-a lungul unui spatiu tridimensional, definit de factori care influenteza fenomenul de viata (lumina, temperatura, apa, elemente nutritive, etc), deci un spatiu n-dimensional.

In mediu apar si se dezvolta relatii intre componenta abiotica si cea biotica. Orice conditii care permit aparitia functiilor vitale formeaza un "mediu". Prin urmare mediul este spatiul in care se naste fenomenul vietii.

Fiintele vii extrag substante si energie din mediu si in el ajung produsele secundare ale metabolismului lor. Prin transformari repetate, fenomenul vietii modifica progresiv mediul, la fel cum fotosinteza, marind concentratia de O₂ pana la 21% cat reprezinta in prezent

Sistemul ecologic - concepte

Un sistem ecologic este definit ca un set de elemente sau factori care interactioneaza. Un sistem ecologic, sau ecosistem este o unitate alcatuita dintr-o componenta biotica (toate fiintele vii) si o componenta abiotica (mediul fizic interactionand cu fiintele vii), in asa fel incat un "curent" de energie sa formeze o structura biotica si un ciclu al materiei intre fiintele vii si componenta abiotica.

Un ecosistem este un sistem autoorganizator (Kauffman, 1993) care acumuleaza ordine in materie organica (biomasa) si fiinte vii (biodiversitate), mentinandu-se departe de echilibrul termodinamic.

Sistemele biologice sunt intotdeauna deschise (fig.1) cu intrari si iesiri. Raporturile dintre intrarile si iesirile dintr-un ecosistem pot varia: daca predomina intrarile atunci sistemul creste, iar daca predomina iesirile sistemul descreste. In sistemele biologice predomina echilibrul sau, cel putin, tendinta spre echilibru.

Intrarile si iesirile sunt necesare pentru functionarea si autoconservarea unui sistem.

Cu cat este mai mare si mai complex sistemul cu atat el depinde mai putin de exterior si cu cat este mai mare rata metabolica, cu atat mai mari intrarile si iesirile din ecositem. Prin urmare, o intindere vasta de padure prezinta variatii mai mici de intrari si iesiri decat un mic curs de apa.