Biodiversitatea ecosistemelor - Ecosisteme majore

Biodiversitatea ecosistemelor - Ecosisteme majore

Pe teritoriul Dobrogei se intalnesc cateva tipuri de ecosisteme majore, care reprezinta si o caracteristica a diversitatii ecologice a regiunii. Astfel se pot deosebi ecosisteme de tip silvicol, ecosisteme de stepa, zone umede - atat pe litoralul maritim cat si in Delta sau lunca Dunarii. O pondere deloc neglijabila in Dobrogea o au ecosistemele antropizate, cu precadere agroecosistemele ocupand suprafete extinse in centrul si sudul regiunii. Zonele extinse, care odinioara erau acoperite de asociatii tipice de stepa, au fost puternic transformate sub influenta antropica in agroecosisteme. Cel mai puternic afectate de acest proces sunt zonele de sud si centrala a Dobrogei, unde practic asociatiile naturale au fost inlocuite in cea mai mare parte. In prezent, doar in zone accidentate - versanti, platouri pietroase, vai - mai pot fi intalnite mici arii de vegetatie stepica. Insa, si aceste mici petece care au fost incadrate de specialisti in categoria stepelor pontice, sunt alterate de o serie de plante introduse accidental de om. Padurile Dobrogei au fost de asemenea afectate de interventia omului. Zonele de silvostepa aproape ca au disparut, iar din vastele masive forestiere din sud-vestul Dobrogei nu au mai ramas decat palcuri izolate de mari suprafete de terenuri agricole. In Dobrogea de Nord, datorita reliefului mult mai accidentat, padurile continua sa ocupe o suprafata extinsa; totusi, daca se compara situatia actuala a masivelor forestiere cu cea existenta in urma cu circa 200 de ani se remarca si aici un puternic recul al padurii care odinioara se intindea compacta de la vest de sistemul lagunar Razelm - Sinoe pana la Dunare.

Ecosistemele de stepa

Ecosistemele de stepa mai bine pastrate se intalnesc in centrul Dobrogei, acolo unde terenul accidentat a fost mai putin propice agriculturii. Din aceasta categorie, in Dobrogea se intalnesc stepe instalate pe soluri loessoide si stepe instalate pe soluri pietroase. O categorie aparte o reprezinta silvostepele - veritabila zona de intrepatrundere a doua tipuri diferite de ecosisteme, unde atat flora cat si fauna au trasaturi distincte.

Ecosistemele de stepa sunt dominate pentru solurile loessoide de graminee ca Stipa capillata, S. lessingiana, Festuca valesiaca si Agropyron cristatum, alaturi de care vegeteaza si alte specii ierboase - Centaurea orientalis, Cleistogenes serotina, Thymus marschallianus, Asperula cynanchica, Salvia nutans etc. In zonele unde apar la zi sisturi cristaline sau calcare, apar alte specii caracteristice de graminee - Festuca callieri, Agropyron brandzae, Koeleria lobata - alaturi de specii de dicotiledonate adaptate la conditii de seceta extrema.

In zona de centru si in nordul Dobrogei, vechile silvostepe au fost profund modificate de interventia omului, fiind defrisate in proportie de circa 85%. Astazi ele se mai intalnesc sub forma de benzi destul de late in jurul masivului muntos nord-dobrogean facand trecerea de la stepa la ecosisteme forestiere. In acest tip de ecosistem, asociatiile vegetale de stepa alterneaza cu cele de padure, de tufisuri sau de paduri cu mari luminisuri, remarcandu-se intrepatrunderea speciilor silvicole cu cele de stepa.

Ecosisteme silvicole

Ecosistemele silvicole ocupa in special nordul Dobrogei; in sud, ele sunt localizate si foarte fragmentate, doar cateva corpuri de padure - cum sunt cele de la Esechioi, Canaraua Fetii sau Dumbraveni pastrandu-se relativ nealterate de interventia omului.

Ecosistemele silvicole pot fi subimpartite in mai multe categorii, in functie de caracteristicile ecologice ale speciilor dominante. Astfel, in Dobrogea se intalnesc paduri mezofile si paduri xeroterme.

Padurile mezofile ocupa suprafete restranse in zona Muntilor Macin si a podisului Babadag. Aceste ecosisteme silvice sunt slab reprezentate in Dobrogea, prin asociatii dominate de arbori ca Quercus polycarpa, Q. dalechampii, Q. petraea, Carpinus betulus, Tilia tomentosa si sunt prezente doar in Podisul Babadag si Muntii Macin. Padurile mezofile de foioase ocupa altitudinile cele mai mari in Muntii Macinului, pe dealurile Niculitelului si in Podisul Babadag, instalandu-se pe un relief colinar cu platouri largi dar si pe versantii inclinati cu expozitie nordica strabatuti de vai inguste. Sunt adaptate la un climat mai racoros si mai umed. In stratul arborilor domina speciile de gorun, Quercus petraea, Q. dalechampii, Q. polycarpa, tei, Tilia tomentosa, ulm, Ulmus glabra, paltin de camp, Acer platanoides si frasin, Fraxinus excelsior.

Ecosistemele silvice xeroterme reprezinta un element caracteristic Dobrogei; numarul mare de specii de origine sudica prezente aici conditioneaza de asemenea o fauna caracteristica. Padurile xeroterme sunt dominate fie de Quercus pubescens - stejar pufos, Carpinus orientalis - carpinita, Fraxinus ornus - mojdrean - (paduri vestpontice) prezente in Dobrogea de nord si in sud-vestul judetului Constanta sau de specii ca Quercus cerris, Q. pubescens, Q. virgiliana, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Cotinus coggygria.

Speciile dominante in ecosistemele silvicole din Dobrogea de Nord sunt de regula Quercus pubescens si Quercus pedunculiflora alaturi de care vegeteaza si exemplare de Acer tataricum, Ulmus minor, Pyrus pyraster, Pyrus elaeagrifolia.

Delta Dunarii

Zona aparte prin originea sa recenta, delta dunarii se remarca printr-o complexitate extrema a ecosistemelor. Intrepatrunderea habitatelor terestre, mlastinoase, dulcicole, marine, fac din acest teritoriu o zona extrem de complexa si de dinamica, cu o biodiversitate adesea uimitoare atatca numar de specii cat si ca numar de grupe taxonomice.

Ecosistemele terestre sunt dominate de o vegetatie nordpontica complexa formata din specii ce suporta un grad scazut de salinitate cum sunt Crambe maritima, Cakile maritima, Elytrigia juncea etc, din specii pe suprafete mai restranse vegeteaza si comunitati formate din papura, Typha angustifolia si rogoz, adaptate la nisiparii sarate, cum sunt Juncus maritimus, J. acutus, Aeluropus litoralis, Puccinellia distans, Suaeda maritima, Salicornia ramosissima si care se dezvolta in zonele nisipoase. Zonele mlastinoase sunt acoperite de o asociatie care acopera suprafete extinse doar in delta pentru intreaga Europa - asociatia de stuf, dominata de Phragmites australis, bogata in specii hidrofile. In Delta Dunarii, pe suprafete restranse din cuprinsul insulelor Letea si Caraorman, se intalnesc stepe psamofile danubian-deltaice in complex cu paduri de stejar, frasin si plop, ce reprezinta o alta latura deosebita a biodiversitatii ecosistemelor deltei. In lungul bratelor fluviului, ca si in lungul canalelor, apare o asociatie de salcii, plop alb si plop negru in care domina Salix alba.

Concluzii

Analizand cele expuse succint mai sus si care fac parte dintr-un material mult mai larg, completat cu listele taxonomice pentru fiecare grup in parte, se pot trage cateva concluzii privind biodiversitatea Dobrogei.

Biodiversitatea taxonomica este cea mai ridicata de pe intregul teritoriu al Romaniei (cu    peste 2900 de specii de alge, ciuperci, plante superioare - Tabel 1 - si cele peste 10 000 de specii de animale - Tabel 2), nu atat datorita numarului mare de specii termofile sau de endemisme, ci datorita prezentei marii, care adauga un contingent extrem de important formelor terestre.

Dintre grupele vegetale, cele mai importante ca numar de specii sunt bacilarioficeele, in vreme ce pentru animale pozitia suprema o detin artropodele, iar dintre acestea crustaceele pentru mediul acvatic si respectiv insectele pentru mediul terestru.

Numarul mare de endemisme existente pe teritoriul Dobrogei reprezinta o alta caracteristica deoesbita a biodiversitatii. Prezenta unor zone cu nise ecologice fragmentare a permis u intens proces de speciatie in cazul unor grupe, iar ecosistemul singular pe plan mondial intalnit in Pestera Movile reprezinta o alta coordonata definitorie a acestui grup extrem de important al endemismelor si care ar merita un studiu aprofundat din toate punctele de vedere.

Diversitatea ecosistemelor este de asemenea ridicata. Cu toate ca in Dobrogea continentala mari suprafete de teren au fot iremediabil supuse unui impact antropic agresiv, zonele unde se pastreaza o vegetatie originara au o valoare deoesbita din punct de vedere al biodiversitatii. Conservarea acestor zone reprezinta unul din dezideratele actuale, chiar daca Dobrogea in ansamblu are una din cele mai mari suprafete totale protejate prin lege datorita existentei a doua mari arii protejate - Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si Parcul national al Muntilor Macin.

Alterarea biodiversitatii in ecosistemele marine ca urmare a unor impacte antropice complexe, care merg de la simpla poluare si pana la patrunderea de specii invazive se constituie intr-o alta coordonata a biodiversitatii. Proces nu suficient de bine studiat, scadereabiodiversitatii in ecosistemele marine pare a fi de fapt o parte componenta a reactei naturale a ecosistemelor la o agresiune directa sau indirecta, iar observatii efectuate in ultimii ani par a indica o ameliorare a starii biodiversitatii. Din pacate, lipsa unor studii aprofundate nu permite la ora actuala tragerea unor concluzii clare si extrem de importante pentru intelegerea mecanismelor ecologice.

Dimensiunea antropica si culturala reprezinta o alta parte componenta a biodiversitatii Dobrogei. Constientizata relativ tarziu, aceasta parte componenta a biodiversitatii include toate aspectele deosebite pe care le implica societatea umana in ansamblul ei. Dobrogea, prin natura pozitiei sale geografice si prin istoria sa veche si recenta , ofera de asemenea oportunitati deosebite de studiu si in aceasta directie. Conservarea acestor aspecte ale diversitatii etno-culturale se dovedeste a fi in ultima instanta la fel de importanta ca si conservarea mediului natural, ambele directii facand parte integranta din conceptul de dezvoltare durabila.