Principii de inginerie genetica

Principii de inginerie genetica

Ingineria genetica (denumirea mai corecta este aceea de inginerie genica) are ca domeniu de activitate, modificarea structurii genetice a unui organism, prin introducerea unor gene noi, de la un organism al aceleiasi specii, al unei specii diferite sau a unor gene artificiale. Ingineria genica ofera posibilitatea recombinarii genelor provenite de la organisme indepartate filogenetic, care nu fac schimb de informatie genetica pe cale naturala.

Ingineria genica este subordonata practicii biotehnologice, deoarece ea reprezinta numai prima etapa a procesului biotehnologic, etapa reprogramarii genetice.

Biotehnologia (Bioindustria) clasica a utilizat si utilizeaza inca, microorganismele existente in mediile naturale si este limitata la obtinerea produselor de fermentatie: a berii, in vinificatie, in industria panificatiei.

Ulterior, in scopul optimizarii randamentului productiv, s-au folosit microorganisme selectionate. Astazi, biotehnologia utilizeaza, pe scara tot mai larga, microorganisme reprogramate genetic. Scopul reprogramarii genetice este ameliorarea proprietatilor biologice ale microorganismelor de interes biotehnologic, precum si conferirea unor proprietati noi de biosinteza.

Tehnicile de modificare a programului genetic al microorganismelor pot fi grupate in doua categorii: de nivel celular si de nivel molecular.