Subclasa Hexacorallia

Subclasa Hexacorallia

Cuprinde specii exclusiv marine, cu polipi solitari si coloniali, de talie mica, medie si mare, cu sau fara schelet calcaros, organizati pe tipul 6.

Hexapolipul

Pentru descrierea polipilor de la hexacoralieri va fi prezentat cel de la Actinia equina, cea mai comuna specie a grupului in marile circumeuropene, foarte abundenta in Marea Neagra. Animalul are o inaltime de pana la 4- 5 cm si un diametru de maximum 7 - 8 cm. Culoarea corpului este variata - roscata, verzuie sau maronie, la baza polipului, pe discul adeziv existand un inel violet sau visiniu.

Tentaculele sunt numeroase, scurte, dispuse pe mai multe cercuri, in numar de multiplu de 6 si nu prezinta pinule. Orificiul bucal in forma de fanta, cu doua sifonoglife, se continua cu un faringe de origine ectodermica (care nu este altceva decat proboscisul invaginat al hidrozoarelor sau scifozoarelor).

Cavitatea gastrala este compartimentata in loje si interloje de septe perechi (doua septe delimiteaza in interior o loja, intre doua loje succesive existand o interloja). Numarul lojelor si interlojelor este mare, modificandu-se (crescand) odata cu varsta. La multe specii fiecarei loje ii corespunde un tentacul. Intre loje se disting si la acest grup o loja dorsala si o loja ventrala, lipsite de musculatura longitudinala in interior si un numar variabil de loje laterale, care prezinta fascicule de musculatura longitudinala. In peretii corpului pot apare orificii - cinclide - pe unde ies la exterior filamente lungi, denumite aconitum, prevazute cu baterii de cnidoblaste foarte virulente, folosite la aparare. In peretii septelor, exista ostii, care permit apei sa circule intre loje si interloje.

Musculatura mai prezinta si alte componente in afara structurilor dispuse longitudinal sau transversal la nivelul septelor. Astfel, la baza tentaculelor se gasesc fibre dispuse circular care formeaza un veritabil sfincter ce strange partea superioara a animalului dupa retragerea tentaculelor. La baza polipului, pe discul adeziv se gaseste musculatura parieto-bazilara, prinsa cu un capat de peretele corpului polipului si cu celalalt pe disculadeziv. Contractia diferentiata a fibrelor acestei musculaturi permite deplasarea lenta a actiniilor pe substrat.

Gonadele sunt de asemenea de natura endodermica si se dispun la baza septelor lojelor laterale.

Scheletul hexacoralierilor

Scheletul calcaros (calciu cristalizat cu structura aragonitica) este secretat de ectoderm, iar scleroseptele apar totdeauna in interiorul lojelor, fiind flancate de doua sarcosepte. Polipul tanar isi secreta la inceput o placa bazala (tabula) marginita de un perete circular - teca, ce creste odata cu polipul. Ulterior, teca este depasita de polipul in crestere, care isi mareste diametrul, la exterior formandu-se un al doilea perete, mai mic, epiteca. Intre teca si epiteca se continua septele calcaroase. In centrul polipului apar la multe specii formatiuni verticale drepte sau spiralate - columela (centrala si mai mare) si mai multe palii sau pilieri (mai subtiri, dispuse in jurul columelei). In ce priveste aparitia septelor, la inceput apar 6 septe in interiorul primelor 6 loje, iar mai tarziu apar si altele, in interiorul lojelor noi formate. Din timp in timp, partea bazala a polipului trimite spre interior tabule care compartimenteaza partea superioara, unde are loc cresterea continua de partea inferioara, care ramane sub tabula Aceasta parte inferioara moare, polipul continuandu-si cresterea in inaltime. Astfel, se formeaza in timp scheletul coloniei de corali - polipierul. Scheletul are aspect variat - de tufa ramificata, masiv, globulos sau cu meandre, cu aspect de creier cu circumvolutiuni etc.

Reproducerea este sexuata, produsele sexuale fiind eliminate in masa apei in acelasi timp (sincronizat). Dupa fecundare rezulta larva planula care se fixeaza pe substrat dand nastere polipului. Inmultirea poate avea loc si asexuat, prin inmugurire sau stolonizare.

Multe specii de hexacoralieri traiesc in simbioza cu alge unicelulare de tipul zooxantelelor, care asigura o mare parte din aportul nutritiv, acesta fiind si motivul pentru care o mare parte a speciilor de corali nu se dezvolta decat in apele limpezi din primele zeci de metri adancime, lipsind in zonele cu apa tulbure sau de la adancimi mari.