Genul Morus L

Genul Morus L.

Arbori si arbusti originari din Asia, America de Nord si Africa.

Speciile din acest gen au muguri mici, solzosi, dispusi spiralat sau distic. Cicatricele subrotunde, cu numeroase urme fasciculare, frunze simple, intregi, serate, dintate sau lobate, de multe ori asimetrice. Flori unisexuat-monoice sau dioice, grupate in amenti pendenti, sunt de tipul patru, fructul este o soroza, cu un invelis carnos provenit din modificarea perigonului, fructele rezultate dintr-o inflorescenta, alcatuiesc un fruct compus, sincarp, comestibil, cu maturatie anuala (iunie).

Morus alba L. - dud.

Specie subspontana originara din China si Japonia.

Introdus in Europa de peste 1000 ani, s-a extins pana la latitudinea de 55⁰. La noi este cultivat la campie si dealuri, poate sa apara si salbaticit.

Din punct de vedere ecologic, s-a dovedit foarte pretentios fata de caldura; rezista bine la ger si seceta (vegeteaza in statiuni de silvostepa si stepa), dar este sensibil fata de ingheturile timpurii care afecteaza lujerii insuficient lignificati. Este putin exigent fata de troficitatea solului si suporta terenurile batatorite din islazuri, din curti, dar se dezvolta mult mai bine pe soluri usoare, afanate, revene. Inundatiile trecatoare sunt suportate, dar evita solurile mlastinoase.

Temperament de semiumbra, are nevoie de protectie in tinerete, creste bine si in plina lumina.

Arbore de marimea a III-a, pana la 15 m inaltime, cu tulpina dreapta, scurta, ramificata de la mica inaltime. Scoarta bruna-cenutie, ritidom format de timpuriu, cu crapaturi largi. Coroana globulara, formata din ramuri lngi, cu numeroase ramificatii secundare, are lujerii zvelti, bruni-cenutii, glabri sau slab pubescenti. Mugurii sunt mici (3 mm), ovoizi, glabri si cicatrice mari. Frunzele sunt ovate sau eliptice, de 6-18 cm lungime, intregi sau cu 3-5 lobi asimetrici, pe margini neregulat serate, cu varful acut sau scurt acuminat, iar baza usor cordata sau rotunjita; sunt subtiri, pe fasa glabre, netede, iar pe dos glabre sau razlet-pubescente pe nervuri, cu petioli lungi de 1-5 cm (fig.133). Florile, unisexuat-monoice sau dioice, apar in mai. Fructele, de 1-2,5 cm lungime, alb rosietice si chiar negricioase, stau pe pedunculi de aceeasi lungime cu duda, comestibile, dulci.

Lemnul cu duramen galben-brun sau brun-roscat, tare, rezistent, durabil, se lustruieste frumos, este utilizat in tamplarie, artizanat, dogarie.

In culturi ornamentale se intalneste

Morus alba f. pendula, de obicei are dimensiuni arbustive, cu ramuri subtiri, pendente;

Morus alba f. constantinopolitana, cu ramuri groase, tortuoase;

Morus alba f. nana.

Maturitatea este timpurie, maturatie anuala, in vara, fructificatia abundenta.

Este o specie apreciata pentru sericicultura, si pentru fructele comestibile. Se poate folosi pentru garduri vii, in aliniamente de-a lungul soselelor, (dar nu pe strazi si alei din cauza fructelor, exceptie fac exemplarele mascule).

Se poate obtine din samanta sau pe cale vegetativa prin butasire, altoire, marcotaj.

Semanaturile de vara se fac imediat dupa coacerea fructelor, fara a le descarna; cele de primavara se fac cu samburi descarnati (sfarsitul lunii aprilie), tinuti in apa 3 zile sau stratificati aproximativ 40 de zile. Semanatul se face in rasadnite; puietii tineri se protejeaza de ingheturi.

Butasirea se face vara (iunie-iulie), cu butasi cu calcai semilignificati.

Marcotajul se practica rar, prin musuroire.

Formele ornamentale se multiplica prin altoire de primavara ( procedeul in oculatie).

Cultura dudului negru se face in mod similar.

Morus nigra L. - dud negru.

Specie originara din Iran si spatiul transcaucazian. Ca si dudul alb, la noi a fost cultivat in curti, gradini, livezi, dar mai rar.

Fata de dudul alb este mai rezistent la geruri, dar este mult mai putin utilizat in sericicultura (frunzele sunt mai groase si aspre, pe dos paroase).

Se deosebeste de dudul alb prin: coroana mai larga si mai deasa; lujerii pubescenti, mugurii mai mari, de 5-9 mm, cu numai 3-5 solzi; frunzele, de obicei nelobate, cu marginea neregulat si adanc serata, la baza profund cordate si mai scurt petiolate, relativ groase, pe fata scabre, iar pe dos mai pubescente, in special pe nervuri (fig.134). Florile sunt obisnuit dioice, iar dudele, de culoare rotie-inchis pana la neagra, foarte scurt pedunculate.

Este un arbore decorativ, pretandu-se la cultura in parcuri, izolat sau in grupuri, in aliniamente, etc.