Subincrengatura (Filum) Angyospermae

Subincrengatura (Filum) Angyospermae

Sunt plante mai tinere filogenetic decat gimnospermele si descind din gimnosperme disparute (Benettitalele, grup fosil)

Genuri importante ca Fagus, Carpinus, Quercus, Betula, Salix, Populus, Juglans, Fraxinus, Ulmus, Tilia, Acer, ca si Magnolia, Liriodendron au aparut in cretacicul mediu si superior. Acum 100 milioane de ani dominarea angiospermelor si regresul gimnospermelor, se manifesta din neozoic. In conditiile unui climat cald, flora tertiarului se imbogateste cu noi elemente, si datorita diferentierii sezoniere a climatului, apar treptat foioasele cu frunze cazatoare.

Actualmente, angiospermele lemnoase sunt reprezentate printr-un numar mult mai mare de specii decat gimnospermele si sunt raspandite in toate zonele climatice ale globului.

Sunt plante lemnoase si ierboase. Au tulpini simpodiale sau monopodiale, ramuri neverticilate, port foarte divers (mai frecvent coroana ovoida sau globuloasa).

Frunzele sunt cazatoare sau persistente, in forma de limb latit sau de foaie, de aceea denumite foioase (exceptie Ginkgo biloba). Nervatiunea frunzelor este ramificata.

Florile, frecvent unisexuat-monoice, dar si dioice, bisexuate (hermafrodite), poligame. Caracteristic pentru angioasperme este faptul ca florile femele au marginile carpelelor concrescute, alcatuind o cavitate ovariana, in care se formeaza si stau inchise ovulele.

Ovarul are un stigmat care primeste polenul, iar semintele care se dezvolta din ovule raman inchise (acoperite) in fruct (in lb. greaca: aggeion = invelis, iar sperma = samanta).

Fructele, extrem de diversificate, carnoase adeseori, dar frecvent si uscate, dehiscente sau indehiscente la maturitate

Arealul angispermelor atinge cotele cele mai ample, fiind dezvoltat deopotriva in zonele reci si temperate ale celor doua emisfere, ca si in zonele ecuatoriale, tropicale si subtropicale.

In general, sunt mai plastice decat gimnospermele, prezentand o mare amplitudine adaptativa ecologica, fapt care le permite sa creasca in statiuni foarte variate, ceea ce se si reflecta in morfologia lor. Speciile care vegeteaza in climate reci si umede, reci si uscate sau calde si uscate au frunze cazatoare in sezonul nefavorabil (iarna, in zonele temperate), in timp ce speciile din climate calde si umede sunt sempervirescente. Speciile din tinuturi cu ploi suficiente in sezonul de vegetatie au adeseori frunze glabre cu limb lat,    cuticula subtire, speciile din zonele expuse secetelor prelungite (stepa, silvostepa) prezinta frecvent frunze pieloase, cu limb ingust, cuticula groasa. Aceste caractere reprezinta adaptari morfologice in vederea reducerii tranpiratiei.

Speciile unisexuat-monoice sau dioice, la care polenizarea se face prin vant, au invelisuri florale putin dezvoltate; plantele lemnoase hermafrodite, la care polenizarea se face prin insecte, au adeseori flori mari, cu invelisuri florale bine dezvoltate si viu colorate (Fam. Rosaceae, Leguminoase).

Foioasele se regenereaza viguros, atat sexuat, din samanta, cat si pe cale vegetativa prin lastari, drajoni, butasi, altoaie, marcote (gimnospermele si-au pierdut in cea mai mare parte capacitatea de inmultire vegetativa).

Angiospermele se impart in doua clase, in functie de numarul cotiledoanelor embrionului: Dicotyledoneae si Monocotyledoneae.

Monocotiledonatele sunt plante ierbacee, foarte rar lemnoase, cu un singur cotiledon. Cele mai multe din numarul mic de plante lemnoase sunt exotice, tropicale: bambusul (Arundinaria sp., Phyllostachys sp.), bananul (Musa sp.), palmierii (Chamaerops sp.), etc. Specii lemnoase indigene sunt numai cele din genul Ruscus - ordinul Liliales.