CADMIUL (Cd)

CADMIUL (Cd)

Istoric

Cadmiul a fost izolat din ZnO (obtinut prin prajirea minereurilor de zinc impurificate cu Cd) in 1817 de Streneyer, un farmacist din Hanovra, care i-a dat si numele.

Catva timp a fost folosit in terapia sifilisului si a malariei.

Prima intoxicatie a fost semnalata in 1858, fiind provocata de inspirarea pulberii de CdCO₃, ce servea la curatirea obiectelor din argint. In 1877 se citeaza o intoxicatie cu CdBr₂.

In ultimele decenii s-a luat in consideratie si posibilitatea intoxicatiei cronice cu Cd. Astazi Cd este socotit unul dintre cele mai toxice metale cu utilizari industriale.

In natura

Sub forma de CdS, CdCO₃, cadmiul insoteste Zn in minereurile sale (blenda, calamina). Foarte rar se gaseste unicul minereu de Cd, greefokita (CdS).

In organismul uman provine din poluarea atmosferica:

urina: 25 micrograme / litru

bila:      8 micrograme / 100 ml (64 μg / 24 ore)

Etiologia intoxicatiilor

Cadmiul are numeroase intrebuintari industriale, si anume:

acoperirea electrolitica sau "la cald" a metalelor (cadmiere), fiind mai rezistent la coroziune chiar decat Ni;

fabricarea aliajelor. Dupa metalul folosit si proportiile respective se obtin: aliaje cu punct de topire scazut (aliaj Wood, pt. 70); aliaje cu coeficient de dilatare mic; aliaje antifrictiune; aliaje ductile si maleabile; aliaje casante, etc.;

cadmiul foaret pur serveste la confectionarea acumulatorilor electrici si a elementelor galvanice normale (Weston);

datorita afinitatii sale pentru neutroni, Cd este utilizat ca regulator al vitezei reactiilor in lant, in reactoarele nucleare;

unele saruri (CdS, sulfoseleniura, etc.) sunt folosite in industria ceramica si pictura.

Intoxicatiile profesionale survin in special la inhalarea vaporilor da Cd sau CdO, produsi in urmatoarele operatii:

topirea minereului de Zn si Cu (ce contin Cd, mai volatil decat Zn si Cu);

topirea si turnarea Cd si a aliajelor sale;

taierea cu flacara oxiacetilenica sau sudura metalelor ce contin Cd.

Intoxicatii alimentare se pot produce prin ingestia alimentelor acide preparate sau pastrate in recipiente metalice cu continut de Cd (otet, suc de fructe, conserve) pentru ca acesta este usor solubil chiar in acizi slabi (organici).

Proprietati toxicologice. Mecanism de actiune

Desi pt. f. este 778, Cd emite vapori la temperaturi inferioare acesteia, chiar sub 320 (punctul sau de topire). Cd se oxideaza in aer dand CdO sub forma de fum (aerosoli) galben-bruni, cu mare densitate (3,9).

In afara de oxid, au importanta toxicologica si sulfura si sulfoseleniura (coloranti), ca si iodura si bromura (folositi la sensibilizarea peliculelor fotografice).

Doza toxica pentru saruri de Cd, la ingerare, este de cateva ctg. Inhalarea a 40 mg Cd (din care 10% se retine in plaman) ar fi letala (Barret).