CLASIFICAREA TITEIURILOR

CLASIFICAREA TITEIURILOR

CLASIFICAREA CHIMICA A TITEIURILOR

S-au facut diverse incercari de a clasifica titeiurile dupa compozitia lor chimica globala.

Metoda de clasificare numita Carpatica, elaborata de prof. C. Creanga (1961) are la baza urmatorii indici structurali care caracterizeaza fondul de hidrocarburi din titeiuri:

%CP reprezinta procentul de carbon din totalitatea hidrocarburilor prezente in titei aflat in structuri parafinice, adica: in t-parafine, in izo-parafine și in catenele laterale ale hidrocarburilor ciclice;

%CN reprezinta procentul de carbon din totalitatea hidrocarburilor din titei cuprins in structuri naftenice (cicloparafinice), adica: in naftene și in cicluri naftenice ale structurilor mixte;

%CA reprezinta procentul de carbon din totalitatea hidrocarburilor din titei cuprins in structuri aromatice , adica: in aromatice și in ciclurile aromatice din structuri mixte.

Dupa valorile acestor indici structurali, titeiurile se pot grupa in urmatoarele clase:

Parafinice, pentru care :CP

Parafin-naftenice , pentru care:CP ≥50%;CP +CN

Parafin-aromatice , pentru care:CP ≥50%;CP +CA

Parafin-naften-aromatice, pentru care :CP

CN >CA ;CA >10%;

Parafin-aromato-naftenice, pentru care:CP

CA >CN ;CN >10%;

Naften-aromatice, pentru care:CP <50%;CN >CA

Aromato-naftenice, pentru care:CP <50%;CA >CN

Titeiurile din fiecare clasa se impart in grupe, in functie de indicii de calitate care dau indicatii asupra insușirilor utile ale produselor rezultate din prelucrarea titeiurilor. Acești indici sunt:

û      c,continut in ceara (total parafine solide din titei). Din acest punct de vedere , titeiurile pot fi :neceroase(c<2%) si ceroase (c≥2%);

û      r, totalul compușilor asfaltici din titei. In functie de acest indice de calitate, titeiurile pot fi: putin rașinoase (r<10%), rașinoase (10≤r<25%) si asfaltoase (r≥25%);

û      s, continutul de sulf al titeiului. Din acest punct de vedere, titeiurile pot fi:nesulfuroase(s<0,5%) și sulfuroase (s≥0,5%).

Din combinarea acestor indici rezulta 12 grupe posibile de titeiuri ca, de exemplu:neceros-putin rașinos-nesulfuros; ceros-asfaltos-sulfuros; neceros-rașinos-sulfuros; ceros-putin rașinos-nesulfuros etc..

Majoritatea titeiurilor romanești au fost clasificate in acest mod, cele mai numeroase fiind parafin-naften-aromatice, in ordinea descrescatoare urmand cele parafin-naftenice, naften-aromatice și parafinice. Din punct de vedere al grupelor , cele mai frecvente sunt titeiurile ceroase-rașinoase-nesulfuroase, urmate in ordine descrescatoare de cele ceroase-putin rașinoase-nesulfuroase, neceroase-rașinoase-nesulfuroase și foarte rare sunt cele ceroase-rașinoase-sulfuroase și neceroase-putin rașinoase-nesulfuroase.

Titeiurile romanești prezinta urmatoarele caractere specifice:

û continut redus de sulf, cel mai adesea sub 0,3%, comun titeiurilor din Oltenia , zona Pitești și Muntenia centrala. Numai unele titeiuri din Moldova au continuturi de sulf cuprinse intre 0,5 si 0,7%;

û majoritatea sunt rașinoase, continand peste 10% compuși asfaltici, dar depașind rar 25%. In cadrul compușilor asfaltici, continutul de asfaltene este foarte mic, de ordinul sutimilor sau al zecimilor de procent raportat la titei;

û sunt bogate in benzine, procentul de distilat pana la 200C variind intre 20 și 30%. Benzinele romanești sunt abundente in compuși aromatici, continand intre 10 și 20% aromatice.

CLASIFICAREA TEHNOLOGICA A TITEIURILOR

Clasificarea tehnologica a titeiurilor urmarește gruparea acestora dupa criterii practice privind atat modul de prelucrare cat și utilizarea produselor obtinute. In tara noastra , tieiurile sunt impartite in clase, subclase și grupe ,avand in vedere doua criterii:

û calitatea pacurii (punctul de congelare) care da clasificarea in clase și subclase;

û cantitatea (% benzina cu C.O. 70) și calitatea benzinei care dau clasificarea in subclase și grupe.

In general, rafinariile sunt profilate fie pe productia de combustibili și materii prime petrochimice, fie pe productia de combustibili și lubrifianti.