MAGNEZIUL (Mg) SI COMPUSII SAI

MAGNEZIUL (Mg) si compusii sai

Etiologie

Oxidul si sulfatul de magneziu se folosesc de multa vreme in terapeutica insa intoxicatii accidentale nu s-au semnalat decat extrem de rar. Magneziul si compusii sai au multiple intrebuintari legate de prepararea aliajelor de aluminiu (folosite in industria aeronautica), a compusilor organomagnezieni (folositi in chimia organica), la fabricarea rachetelor luminoase, in fotografie, la fabricarea caramizilor refractare, in industria ceramica si a sticlei.

Primele sesizari privind actiunea toxica a magneziului s-au facut in industria aeronautica, in jurul anului 1935, cand s-a constatat ca in urma unor raniri cu aschii de magneziu metalic s-au produs leziuni caracteristice cu aspect de necroza si emfizem tisular. Riscul intoxicatiilor consta in provocarea unor rani cu aschii sau alice de Mg , dar mai ales prin inhalarea oxidului de magneziu - format in conditii industriale - care conduce la "febra de fum". Intoxicatiile neprofesionale, prin ingerarea unor cantitati mari de sulfat de magneziu sau alte cauze posibile sunt extrem de rare.

Toxicocinetica

Patrunde in organism pe cale respiratorie (pulbere de MgO), pe cale digestiva prin ingerare de saruri (MgSO₄, MgO) si cutanat - prin plagile provocate de unele fragmente de magneziu. Schijele de magneziu din rani provoaca o reactie necrozanta. Sulfatul de magneziu utilizat ca purgativ sau oxidul de magneziu ca antiacid se elimina rapid din organism. Cantitatile mici resorbite in conditiile industriale se elimina usor prin urina, astfel incat nu se ajunge prin acumularea lor la doze toxice. In cazul cand se ingereaza cantitati masive de substanta sau daca mucoasa intestinalaeste iritata, se pot absorbi cantitati anormale de magneziu si poate aparea intoxicatia.

Actiunea toxica

Ionul de magneziu este un depresor al functiei nervoase centrale in doza toxica (13-15 mcg / Kg). Aceasta actiune este antagonizata de ionii de calciu, care disloca Mg²⁺ de pe suprafetele celulare si inlatura actiunea depresoare. La doze crescute de magneziu in mod deosebit este sensibil centrul respirator bulbar. Moartea survine prin oprirea respiratiei.

Intoxicatia acuta

Prin ingerare se manifesta prin iritatie gastrointestinala, dureri abdominale, vomismente, diaree si colaps; in cazul administrarii rectale sau i.v. actiunea se manifesta prin apatie, hipotensiune, depresiune respiratorie si moarte. Contaminarea plagilor cu fragmente de magneziu produce o inflamatie cronica, necrozanta, insotita uneori de suprainfectie. Necroza are un aspect specific si pare a se datora reactiei dintre magneziu si lichidul tisular, cand rezulta Mg(OH)₂. In cazul febrei de fum, aceasta se manifesta prin tuse, hipertermie, jena toracica si leucocitoza.

Profilaxie

Instructaje periodice privind periculozitatea aschiilor metalice (Mg) si profilaxia febrei de fum provocata de MgO.

Cercetare

Distrugerea materialului biologic prin metoda sulfonitrica si apoi identificare si dozare dupa metodele chimiei analitice.