Mercurul (Hg) si compusii sai

Mercurul (Hg) si compusii sai

Etiologia intoxicatiilor. Mercurul este cunoscut inca din antichitate. Compusii de mercur au fost folositi in scopuri terapeutice in Grecia (Hipocrate), India, Persia etc. cu aproximativ 400 de ani i.e.n. Medicii arabi l-au introdus in terapeutica, in jurul anului 1000 e.n., sub forma de fumigatii si unguente pentru tratamentul unor boli cronice de piele.Efectele toxice ale tratamentului au fost sesizate inca de catre Hipocrate, Pliniu si Galenus, iar in jurul anului 1533, Paracelsus a descris destul de oomplet simptomele intoxicatiilor profesionale cu mercur (hidrargirismul).

Dupa depistarea sifilisului (1495), dar mai ales dupa ce portughezii au
adus acest flagel la Canton (sec. al XVI-lea) s-a instituit tratamentul cu compusi
de mercur si s-au inmultit cazurile de intoxicatii.      .

In general, mercurul si compusii sai, in conditiile folosirii in diverse scopuri, genereaza intoxicatii acute si cronice. In figura nr. 35 este redata sistematic calea de includere a Hg din deseuri industriale in lanturile alimentare:

Fig..XI.1. Transformarea ionului mercuric in mercur metalic, si apoi metilarea acestuia prin intermediul unor microorganisme din ape; solubilizarea ionului metilmercuric in lipide justifica remanenta mai mare in plancton, pesti, animale de abator si patrunderea in acest fel in organismul uman.

Intoxicatiile acute intentionale (crime si sinucideri) au fost in trecut in       numar restrins, iar in ultimul timp incidenta lor este extrem de rara, probabil datorita gustului neplacut (stiptic) al sarurilor de mercur, ca si evolutiei lente si dureroase a intoxicatiei. S-au folosit in acest soop saruri ca: HgCl₂ , cianura si oxicianura de mercur.

Intoxicatiile acute accidentale sunt posibile in circumstantele de preparare,
manipulare si folosire (industrie, terapeutica, agricultura, etc.). Canzele
acestor intoxicatii sunt destul de variate: ingerare prin confuzie a unor produsi
mercuriali, tratament cu fumigatii de sulfura de mercur (leac babesc), folosirea
unor solutii de clorura mercurica prea concentrate in scopuri antiseptice (tratarea
plagilor), supradozarea cu medicamente pe baza de mercur (unguente, etc.), administrarea in scop avortiv (injectarea uterina de HgCl ₂) etc.

Intoxicatiile cronice apar, aproape in totalitate, in conditiile mediului industrial, fiind considerate de natura profesionala. Ele pot fi provocate prin inhalarea unor vapori de mercur, care pot lua nastere in minele de extragere a
mercurului metalic, la prajirea cinabrului (HgS), la amalgamarea unor obiecte (oglinzi), la fabricarea, verificarea si repararea unor aparate (termometre, pompe etc.), la prepararea unguentelor mercuriale, in laboratoarele de chimie si fizica, unde se lucreaza cu mercur metalic; in al doilea rand, intoxicatiile cronice sunt cauzate de inhalarea unor pulberi (sau aerosoli) de compusi de mercur ionizabili, care pot fi intalniti in industria chimica ( la prepararea HgCl₂ ), farmaceutice (unguent mercurial), in timpul tratarii materialului lemnos cu HgCl₂ pentru oonservare, obtinerea fetrului cu azotat mercuric, industria explozibililor (la prepararea fulminatului de mercur - Hg(CN0)₂-), la prepararea si folosirea derivatilor mercurici (pesticide, preparate fitosanitare).