Proprietatile farmacologice ale substantei active

Proprietatile farmacologice ale substantei active

Proprienatul de eritromicina are proprietati bacteriostatice sau bactericide in functie de concentratia antibioticului, specia microbiana, faza de crestere si densitatea inoculului. Este activa si fata de germenii intracelulari. Antibioticul patrunde in bacteriile grampozitive in concentratii mult mai mari decat cele realizate in bacteriile gramnegative.

Actiunea eritromicinei se datoreaza fixarii de subunitatea ribozomiala 50 S, cu blocarea reactiilor de transpeptidare si/sau translocare si impiedicarea sintezei polipeptidelor.

Actioneaza asupra cocilor si bacililor grampozitivi, cocilor aerobi gramnegativi (Branhamella catarrhalis, gonococi, meningococi), bacililor gramnegativi aerobi (Bordetella pertussis, Legionella pneumophila) si asupra bacililor gramnegativi anaerobi: Campylobacter jejuni. Alti germeni sensibili la eritromicina: Treponema pallidum, Chlamydia trachomatis, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum. Prezinta avantajul ca nu este inactivata de penicilinaze, dar trebuie intrebuintata cu atentie si timp limitat, deoarece in timpul tratamentului se instaleaza rezistenta bacteriana. De asemenea, in timpul tratamentului pot aparea tulburari digestive, fenomene hepatotoxice, care dispar la intreruperea tratamentului care nu trebuie sa depaseasca 14 zile.

Farmacocinetica: Absorbtie si distributie: Proprionatul de eritromicina este stabil fata de acidul clorhidric din stomac si are o absorbtie digestiva superioara eritromicinei baza. Proprionilesterul, inactiv ca atare, este hidrolizat la nivelul tractului gastrointestinal si in sange, eliberand eritromicina baza activa terapeutic. Absorbtia poate fi influentata de prezenta alimentelor, din care cauza comprimatele se vor administra cu o ½ de ora inainte de masa. Eritromicina difuzeaza usor in majoritatea lichidelor biologice, exceptand lichidul cefalorahidian unde, chiar si in cazul unei infectii, nivelul eritromicinei este foarte scazut, Trece bariera placentara si se excreta in laptele matern. Se fixeza de proteinele plasmatice in proportie de 42-90%. Timpul de injumatatire biologica este de aprox. 2 ore.

Metabolizare si excretie: Eritromicina se acumuleaza in ficat si se elimina prin bila in concentratii mari. Este inactivata in mica masura prin demetilare la nivelul ficatului. Eliminarea urinara, in forma nemodificata, cuprinde 5% din doza administrata oral.

Indicatii: Tratamentul infectiilor cauzate de microorganisme sensibile: infectii bronhopulmonare, ORL, cutanate, genitale, osoase. Poate fi utilizata de catre bolnavii alergici la peniciline. Infectii ale tractului respirator cu Streptococcus pyogenes (streptococ A betahemolitic). Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae. Infectii acute ale pielii si tesuturilor moi, cauzate de Staphylococcus aureus (numeroase tulpini sunt rezistente), Streptococcus pyogenes. Este medicatia de ales in pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae. Tratamentul pneumoniei cu Chlamydia trachomatis, mai ales la femeia insarcinata si la copiii la care tetraciclina este contraindicata. Forme grave de enterocolita cu Campylobacter fetus jejuni, infectii cu Bordetella pertussis. Ca alternativa pentru tratarea tulburarilor inflamatorii pelviene cauzate de Neisseria gonorrhoeae la pacientii hipersensibili la penicilina. Este insa din ce in ce mai putin folosita in gonoree, din cauza frecventei mari a recaderilor. Sifilis. Infectii cu Listeria monocytogenes (exceptand meningitele). Profilaxia recaderilor de reumatism articular acut si a endocarditei la pacientii care sufera de boli cardiace congenitale sau de cardiopatie reumatismala, inaintea unei interventii dentare sau chirugicale la nivelul tractului respirator superior. Acneea vulgaris. Otita medie (asociata cu sulfamide).

Mod de administrare: Adulti: 1,5-2 g/zi, in 2-3 prize, cu o jumatate de ora inainte de mese. In infectiile grave, doza zilnica poate sa creasca la 4 g/zi (divizate in 4 prize). Copii: in general 50 mg/kg corp/zi, in 2-3 prize. In infectii grave se dubleaza doza. Posologie particulara: ancrul primar, sifilisul secundar si latent (1an): 3-4 g/zi, timp de 10-15 zile. Infectii acute pelviene: 500 mg i.v., la 6h, timp de 3 zile, urmate de 500 mg oral, de 2 ori/zi (la 12h), timp de 7 zile. Uretrita gonococica : 500 mg de 2-3 ori/zi, timp de 14 zile. Infectii cu Bordetella pertusis: 40-50 mg/kg corp/zi, 5-14 zile (dozele si durata optima a tratamentului nu s-au stabilit cu exactitate). Conjuctivite cu Chlamydia la copii: 12.5 mg (eritromicina baza)/kg corp la 6h, timp de 10-14 zile.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la antibioticele din clasa macrolidelor. Insuficienta hepatica grava. Nu se asociaza cu alcaloizi vasoconstrictori proveniti din secara cornuta, mai ales cu ergotamina si dihidroergotamina.

Reactii adverse: Eritromicina nu provoaca decat rareori efecte secundare, iar atunci cand apar, acestea nu prezinta gravitate. Cel mai adesea s-au semnalat tulburari gastrointestinale: greturi, varsaturi, diaree, dureri abdominale. Desi aceste efecte sunt minore, uneori este necesara o diminuare a dozelor. In cazul unui tratament indelungat cu doze mari, exista riscul subinfectiei cu microorganisme rezistente la eritromicina. Simptomele unei colestaze hepatice pot sa apara dupa 10 zile de tratament: greturi, varsaturi, dureri abdominale, febra, prurit, icter si eozinofilie. In cazut unei reactii alergice manifestate prin urticarie si eruptii cutanate, se va recurge la intreruperea tratamentului. La cei hemodializati sau la bolnavii cu insuficienta renala grava, eritromicina poate duce la aparitia unei hipoacuzii tranzitorii si reversibile.

Precautii particulare: Se va administra cu precautie la pacientii cu insuficienta renala sau la cei cu functia hepatica alterata, urmarind cu atentie rezultatele testelor hepatice si reducand eventual dozele. La pacientii astmatici tratati cu teofilina se vor controla concentratiile plasmatice ale antiasmaticului, urmarind o eventuala aparitie a simptomelor caracteristice intoxicatiei cu teofilina. Desi nu s-au observat pana astazi efectele teratogene sau embriopate,eritromicina nu se va administra la femeile insarcinate decat in caz de stricta necesitate.

Interactiuni medicamentoase: Asociata teofilinei, inhiba metabolizarea acesteia, crescandu-i concentratie plasmatica, respectiv riscul unei reactii toxice. De asemenea, mareste efectul hipoprotrombinemiant al anticoagulantelor cumarinice. Au fost semnalate reactii ischemice la asociere cu ergotamina sau cu DH-ergotamina. Medicamentele metabolizate prin citocromul P450 vor avea nivele plasmatice mai ridicate (ex: carbamazepina, ciclosporina, hexobarbitalul, fenitoina). Daca se asociaza cu bromocriptina, sa va tine cont de o eventuala crestere a activitatii antiparkinsoniene, putand sa apara semnele unei supradozari dopaminergice (diskinezia). Macrolidele par sa modifice metabolismul terfenadinei, putand provoca astfel aritmii cardiace. Poate inhiba actiunea bactericida a penicilinelor si a cefalosporinelor. In vitro exista un antagonism intre eritromicina si clindamicina, lincomicina respectiv cloramfenicol.

Supradozare: Simptomele sunt de obicei cele ale unei tulburari gastrointestinale. Oprirea tratamentului va duce la disparitia lor. Nu se elimina prin hemodializa sau dializa peritoneala.