Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Cuvinte fermecate - TE ROG

Educatie civica



+ Font mai mare | - Font mai mic



Cuvinte fermecate



Un batranel, mic de statura si cu o barba caruntita, statea visator pe banca imbatranita de vreme.

Dati-va putin mai incolo, a zis Pavelica, asezandu-se pe marginea bancii.

Batranul i-a facut loc si privind obrazul ce trada manie al noului venit, intreba:

S-a intamplat ceva cu tine?

Nu mi-e bine, dar dumneata ce vrei? s-a strambat Pavelica.

Pai nu vreau nimic. Dar tu se pare ca ai plans, ai strigat sau te-ai certat cu cineva.

Pufnind, baiatul a raspuns:

Nu dureaza mult si am sa fug de acasa!

Ai sa fugi?

Da, am sa fug din pricina Olgutei!      Era cat pe ce sa ma bat cu ea! Are o multime de culori si mie nu-mi da niciuna!

Nu ti-a dat culori?! Pentru atata lucru nu se merita sa fugi de acasa.

Nu numai pentru asta. Bunica m-a dat afara din bucatarie numai pentru un morcov.

Pavelica a oftat indignat.

Prostii! a spus batranelul. Unul te cearta, altul te dezmiarda.

Pe mine nu ma dezmiarda nimeni! s-a revoltat Pavelica. Fratele meu merge cu barca si pe mine nu ma ia. I-am carat si vaslelele, dar zadarnic!

Pavelica tranti cu pumnul in banca, apoi amuti.

Ce, nu te ia fratele tau? intreba curios batranelul.

Da, de ce ma tot intrebati?

Batranelul si-a      mangaiat barba-i lunga si cu ochii atintiti spre un punct fix spuse:

Eu vreau sa te ajut. Stiu niste cuvinte fermecate

Pavelica a ramas cu gura cascata.

Iti spun aceste cuvinte, dar sa tii minte sa le rostesti cu blandete, privindu-l in ochi pe cel caruia i le spui.

Ce fel de cuvinte?

Batranul, misterios s-a aplecat la urechea baiatului. A soptit ceva, dupa care spuse cu voce tare:

Acestea sunt cuvintele fermecate, insa tine minte cum trebuie sa le rostesti.

Am sa incerc, ingaima zambind pustiul. Chiar imediat!

Pavelica a sarit de pe banca si fugi nerabdator spre casa.

YYY

Olguta statea la masa si desena. Culori verzi, albastre, rosii stateau in fata ei. Vazandu-l pe Pavelica, ea le-a strans gramada, acoperindu-le cu mana.

M-a amagit batranelul, gandi dezamagit baiatul. La una ca ea nu au putere cuvintele fermecate

Pavelica a inaintat catre sora lui si a tras-o de maneca. Ea s-a intors spre el. Atunci, uitandu-se in ochii ei, baietelul a spus cu glas domol:

Olguto, da-mi si mie o culoare, te rog

Ce fel?

Mie?! Verde, spuse Pavelica, nevenindu-i sa creada.

A luat culoarea, a tinut-o in mana, s-a plimbat cu ea prin camera si a dat-o inapoi surorii lui.

El nu avea nevoie de ea. Se gandea numai la cuvintele fermecate.

Am sa merg si la bunica. Stiu ca ei nu-i place s-o incurce cineva cand face mancare.

Pavelica deschise usa bucatariei tocmai cand bunica scotea placintele de la cuptor. Nepotul s-a repezit la ea cu amandoua mainile si a intors spre el obrazul ros, plin de riduri al bunicutei. Nu i-a lasat timp sa se dumireasca si i-a soptit:

Da-mi si mie o bucatica de placinta, daca binevoiesti. Bunica s-a indreptat.

Ciudate cuvinte, gandi ea.

Pe moment, pe fata ei a stralucit un zambet.

Doresti fierbinte, porumbelule? a intrebat ea, alegandu-i cea mai frumoasa si mai rumena placinta.

Pavelica a sarit in sus de bucurie si i-a sarutat amandoua mainile.

Fermecator, fermecator! repeta el, aducandu-si aminte ca deodata toata familia parea unita.

Mai tarziu, pe cand stateau la masa, fratele le-a spus ca merge cu barca. Pavelica a pus mana pe umarul lui, si chinuindu-se sa-i prinda privirea crunta, a soptit:

Ia-ma si pe mine te rog.

Imprejurul mesei s-a facut deodata liniste. Fratele a ridicat din sprancene si-a zambit.

Ia-l si pe el, sari deodata Olguta. Ce, iti este greu?

Da de ce sa nu-l iei? a intervenit bunica.

Te rog frumos, a pronuntat Pavelica.

Fratele a ras zgomotos, l-a batut prietenos pe spate si-i ciufuli parul pe cap.

Bine, plimbaretule. Pregateste-te!

Pavelica, nemaiputand de bucurie s-a ridicat de la masa si a fugit in strada. Dar batranelul nu mai era pe banca. A privit de jur imprejur si apoi a strigat cu glas tare:

Mi-a ajutat! Multumesc!

Si oriunde s-ar fi aflat batranul, ecoul cuvintelor fermecate tot ar fi ajuns pana la el;

Cer un lucru cat de mic,

Mai intai te rog eu zic.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4236
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved