CAPCANA

CAPCANA


Era un sat mereu atacat de mistreti. In fiecare zi vierii salbatici intrau in sat si faceau mare taraboi cautandu-si hrana. Satenii au incercat diferite metode pentru a lupta si a-i vana, dar fara prea mult noroc.
Intr-o zi, un intelept veni sa-l sfatuiasca pe mai marele statului. Acesta le-a spus satenilor sa ii asculte intocmai sfaturile si instructiunile. Deznadajduiti, satenii au acceptat. Inteleptul le-a spus satenilor sa adune mancarea din toate gospodariile si sa o puna in mijlocul unui camp. Ei i-au urmat sfatul si indata au vazut sute de mistreti apropiindu-se de locul unde fusese pusa mancarea.
Mistretii au fost ingrijorati initial, dar odata ce au luat o inghititura, au prins curaj si s-au intors in zilele urmatoare. In fiecare zi, satenii puneau cat mai multa mancare iar mistretii veneau acolo sa manance. Dupa un timp, inteleptul spuse oamenilor sa ridice 4 stalpi mari in colturile campului. Mistretii erau prea ocupati sa manance si n-au observat.
Dupa cateva saptamani mistretii aveau deja obiceiul de a veni sa manace mancarea pusa de sateni. Inteleptul a pus apoi oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul si sa faca o poarta mare pe unde sa poata intra mistretii sa manance. In cele din urma satenii au reusit sa faca gardul si au inchis poarta prinzand mistretii inauntru. Mistretii fusesera invinsi in final.
Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu usurinta si dificil de descotorosit.
Mistretii au fost prinsi datorita lacomiei lor de a obtine hrana fara efort. Ei au devenit asa de increzatori si s-au complacut in situatia aceasta.
Nici nu si-au dat seama ca sunt prinsi in cursa.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistretilor deoarece devenim la fel de increzatori in ocupatiile si afacerile noastre dar nu ne dam seama ca intr-un fel sau altul cadem si noi in capcana.

Cautam siguranta mai mult decat libertatea.