Iubirea si Timpul

Iubirea si Timpul

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta indepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea. si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Intr-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si isi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment.

Cand insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea ii zise:

"Bogatie, ma poti lua cu tine?"

"Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine."

Iubirea se hotari atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo intr-o superba nava.

"Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?"

"Nu te pot ajuta, Iubire." - raspunse Orgoliul - "aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava".

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe langa ea:

"Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!"

"Oh Iubire," - ii raspunse Tristetea - "sunt atat de trista incat trebuie sa raman singura"

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

"Vino Iubire, te iau cu mine "

Vorbea un batran.

Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat uita sa il intrebe pe batran cine este.

De cum sosira pe tarm, batranul pleca.

Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora batranului si a intrebat Cunoasterea:

"Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?"

"A fost Timpul" - a raspuns Cunoasterea.

"Timpul?" - se intreba Iubirea - "De ce tocmai Timpul m-a ajutat?"

Cunoasterea, plina de intelepciune, raspunse:

"Pentru ca numai Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata!"