Taciunele

Taciunele

Un preot paroh a auzit odata ca unul dintre credinciosii sai si-a anuntat prietenii ca nu va mai veni la biserica.Argumentul sau era unul binecunoscut: poate comunica cu Dumnezeu la fel de bine, afirma el, si in mijlocul naturii, ca intre zidurile bisericii. Era iarna iar preotul s-a gandit sa-l invite la el acasa.Cei doi s-au asezat in fata semineului si au inceput sa vorbeasca de toate, dar nu despre frecventarea bisericii. Dupa catva timp, preotul a luat clestele de langa semineu si a prins cu el un carbune pe care l-a scos din foc.A pus apoi taciunele aprins pe cimentul din fata semineului.Amandoi il priveau in tacere, observand cum acesta incepe sa nu mai arda,devine cenusiu, se stingein timp ce ceilalti din semineu continuau sa arda. Lectia tacuta a preotului nu a trecut neauzita.Dupa cateva minute de tacere, barbatul a ridicat ochii, l-a privit pe preot si i-a spus:"Ne vedem duminica la biserica.

Cand am citit aceasta povestioara cu talc, am ramas putin descumpanita neintelegandu-i mesajul M-am luminat apoi intelegand lectia taciunelui singuratic, care, de unul singur, nu poate sa faca un foc, ci se stinge rapid