Povestea lui Stan Patitul - ION CREANGA

Povestea lui Stan Patitul - ION CREANGA

Era odata un flacau statut, pe care-l chema Stan. Si flacaul acela din copilaria lui se trezise prin straini, fara sa cunoasca tata si mama si fara nicio ruda care sa-l ocroteasca si sa-l ajute.

Si, ca baiat strain ce se gasea, nimernicind el de colo pana colo pe la usile oamenilor, de unde pana unde s-a oplosit de la o vreme intr-un sat mare si frumos.

Si aici, slujind cu credinta ba la unul, ba la altul, pana la varsta de treizeci si mai bine de ani, si-a sclipuit putine parale, cateva oi, un car cu boi si o vacusoara cu lapte. Mai pe urma si-a injghebat si o casuta, si apoi s-a statornicit in satul acela pentru totdeauna, tragandu-se la casa lui si muncind ca pentru dansul. Vorba ceea: "Si piatra prinde muschiu daca sede mult intr-un loc."

Si cum s-a vazut flacaul cu casa si avere bunicica, nu mai sta locului, cum nu sta apa pe pietre, si mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, in alta se ducea, si toate trebile si le punea la cale singurel. Nu-i vorba ca, de greu, greu ii era; pentru ca, in lipsa lui, n-avea cine sa-i ingrijeasca de casa si de vitisoare cum trebuie. Numai, da! Ce sa faca bietul om? Cum era sa se intinda mai mult, ca de-abia acum se prinsese si el cu manele de vatra; si cate a tras pana s-a vazut la casa lui, numai unul Dumnezeu stie. De-aceea alerga singur zi si noapte in toate partile, cum putea, si muncea in dreapta si in stanga, ca doar-doar a incaleca pe nevoie, s-apoi atunci, vazand si facand.

Toate ca toate, dar uratul ii venea de hac. In zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba si uita de urat. Dar in noptile cele mari, cand era cate o givornita cumplita si se mai intampla sa fie si sarbatori la mijloc, nu mai stia ce sa faca si incotro sa apuce, vorba cantecului:

De urat ma duc de-acasa,

Si uratul nu ma lasa;

De urat sa fug in lume,

Uratul fuge cu mine.

Se vede lucru ca asa e facut omul, sa nu fie singur. De multe ori i-a venit flacaului in cap sa se insoare, dar cand isi aducea aminte uneori de cate i-au spus ca au patimit unii si altii de la femeile lor, se lua pe ganduri si amana, din zi in zi si de joi pana mai de-apoi, aceasta poznasa trebusoara si gingasa in multe privinti, dupa cum o numea el, gandindu-se mereu la multe de toate Unii zic asa, ca femeia-i sac fara fund. Ce-a mai fi si asta? Altii, ca sa te fereasca Dumnezeu de femeia lenesa, marsava si rasipitoare; altii, alte nastrusnicii, incat nu stii ce sa crezi si ce sa nu crezi?

Numai nu-i vorba ca am vazut eu si destui barbati mult mai ticaiti si mai chitcaiti decat cea mai biciznica femeie. Si asa, trezindu-se el in multe randuri vorbind singur, ca nebunii, sta in cumpene: sa se insoare sa nu se insoare?!

Si, ba s-a insura la toamna, ba la iarna, ba la primavara, ba la vara, ba iar la toamna, ba vremea trece, flacaul incepe si el a se trece, mergand tot inainte cu burlacia, si insuratoarea ramane balta. Si apoi este o vorba: ca pana la 20 de ani se insoara cineva singur; de la 20-25 il insoara altii; de la 25-30 il insoara o baba, iara de la 30 de ani inainte numai dracu-i vine de hac.

Tocmai asa s-a intamplat si cu flacaul acesta ca, pana la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii, nici babele - catu-s ele de-a dracului, de prefacute si iscoditoare - tot nu l-au putut face sa se insoare.

Stan era om tacut in felul sau, dar si cand da cate-o vorba dintr-insul vorba era vorba, la locul ei, si nu-l putea rapune te miri cine.

Multi trageau nadejdea sa-l ieie de ginere, dar flacaul era chitit la capul sau si nu se da cu una, cu doua. Si asa, de la o vreme, si prietenii si babele, lehametindu-se, l-au dat in burduful dracului si l-au lasat pe seama lui, sa faca de-acum inainte ce-a sti el cu dansul, ca ei si-au luat toata nadejdea.

Amu, intr-una din zile, flacaul se scoala de noapte, face mamaliga imbranzita si ce-a mai dat Dumnezeu, pune mancarea in traista, injuga boii la car, zice Doamne-ajuta si se duce la padure, sa-si aduca un car de lemne. Si ajungand el in padure pe cand se amija de ziua, a taiet lemne, a incarcat carul zdravan si l-a cetluit bine, si pan-or mai manca boii, s-a pus sa manance si el ceva. Si dupa ce a mancat cat a trebuit, i-a mai ramas o bucatica de mamaliga imbranzita si, facand-o bot, a zis: "Ce s-o mai duc acasa? ia s-o pun ici pe tesitura asta, ca poate-a gasi-o vreo lighioaie ceva, a manca-o si ea s-a zice-o bodaproste." Si punand mamaliga pe tesitura, injuga boii, zice iar un Doamne-ajuta si, pe la pranzisor, porneste spre casa. Si cum a pornit el din padure, pe loc s-a si starnit un vifor cumplit, cu lapovita in doua, de nu vedeai nici inainte, nici inapoi. Mania lui Dumnezeu ce era afara! sa nu scoti caine din casa, dar inca om! Insa dracul nu cauta mai bine; la asa vreme te face sa pierzi rabdarea si, fara sa vrei, te vara in pacat.

In acea zi, Scaraoschi, capetenia dracilor, voind a-si face mendrele cum stie el, a dat porunca tuturor slugilor sale ca sa apuce care incotro a vede cu ochii, si pretutindene, pe mare si pe uscat, sa vare vrajba intre oameni si sa le faca pacoste.

Atunci dracii s-au imprastiet, iute ca fulgerul, in toate partile. Unul din ei a apucat spre paduri, sa vada de n-a putea trebalui ceva si pe-acolo; doar a face pe vrun om sa barfeasca impotriva lui Dumnezeu, pe altul sa-si chinuiasca boii, altuia sa-i rupa vrun capat sau altceva de la car, altuia sa-i schilodeasca vrun bou, pe altii sa-i faca sa se bata pana s-or ucide, si cate alte bazaconii si nazbutii de care iscodeste si vrajeste dracul.

Ce-or fi ispravit ceilalti draci nu stim, dar acestui de la padure nu i-a mers in acea zi. S-a pus el, nu-i vorba, luntre si punte ca sa-si vare codita cea barligata undeva, dar degeaba i-a fost, ca, pe unde se ducea, tot in gol umbla.

Si tot cercand el ba ici, ba colea, inspre seara numai ce da de-o partie. Atunci se ie tiptil-tiptil pe urma ei si se duce tocmai la locul de unde incarcase Stan lemnele. Si, cand colo, gaseste numai locul, pentru ca flacaul, dupa cum am spus, de mult iesise din padure si se dusese in treaba lui.

Vazand el dracul ca nici aici n-a izbutit nimica, crasca din masele si crapa de ciuda, pentru ca era ingrijit cu ce obraz sa se infatiseze inaintea lui Scaraoschi; s-apoi, afara de aceasta, era buimac de cap si hamesit de foame, de atata umblet.

Si cum sta el pe ganduri, posomorat si bezmetic, numai iaca ce vede pe-o tesitura un bot de mamaliga. Atunci, bucuria dracului! Odata-o si haleste si nu zice nimica. Apoi, nemaiavand ce face, isi ia coada intre vine si se intoarce la stapanu-sau, si, cum ajunge in iad, Scaraoschi il intreaba:

- Ei, copile, ce isprava ai facut? Cate suflete mi-ai arvonit? Da-ti solia!

- Ia, mai nimica, stapane, raspunse dracul, rusinat si tremurand ca varga de frica; se vede c-am pornit intr-un ceas rau. Vremea a fost prea dimpotriva, cum stiti, si numai un om a venit azi in padure, dar si-acela a scapat de mine, caci am dat in urma lui tarziu, tocmai cand se dusese. Noroc numai c-am gasit pe-o tesitura un bot de mamaliga, de-am mancat, caci imi garaiau matele de foame. Alta nu mai stiu nimica, intunecimea-voastra.

- Ei bine, zmardoare uracioasa ce esti, de mancat ai mancat botul cel de mamaliga, dar ce-a zis omul acela cand a pus mamaliga acolo, pe tesitura, ai tu la stiinta?

- Ba de asta nu stiu nimica, stapane.

- Apoi, ce pazesti tu alta, daca nu stii nici macar ceea ce vorbesc muritorii? Sa-ti spun eu dara, desi n-am fost in padure, ca tine: a zis ca cine-a manca botul cel de mamaliga sa zica bodaproste zis-ai tu ceva cand ai mancat-o?

- Ba n-am zis nimica, stapane.

- Asa? In loc sa-ti dai osteneala ca sa afli pana si gandul oamenilor, tu nu stii nici macar ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu sa am nadejde in voi? Ei, las' ca-ti gasesc eu acus leacul; te-i invata tu minte de alta data! Hai, porneste acum degraba la omul acela, si sa-i slujesti taman trei ani de zile, cu credinta, la ce te-a pune el! Simbrie in bani sa nu primesti de la dansul, ci sa faci tocmeala ca, dupa ce ti-i implini anii, sa ai a lua din casa lui ce-i vrea tu; si aceea are sa fie de trebuinta la talpa iadului, ca au inceput a putrezi capataiele Ia sa vedem, ti-a veni in cap ce ai sa iei? Hai, gata esti? ie-ti talpasita!

- Gata, stapane, iaca, pornesc!

Atunci dracul da o raita pe la talpa iadului, sa vada ce lipseste, si apoi iese iute ca scanteia si se tot duce inainte la slujba, dupa porunca lui Scaraoschi. Si cand pe aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefacut intr-un baiat ca de opt ani, imbracat cu straie nemtesti, si umbla zgribulind pe la poarta. Stan era acasa si chiar atunci luase ceaunul de pe foc, ca sa mestece mamaliga; si numai iaca ce vede ca se raped cainii sa rupa omul, nu altaceva, si cand se uita mai bine, ce sa vada? Vede un baiat ca se acatara pe stalpul portii, de teama cainilor. Atunci Stan alearga la poarta, zicand:

- Tiba, Hormuz, na, Balan, na! Zurzan, dati-va-n laturi, cotarle! Da' de unde esti tu, mai tica? si ce cauti
pe-aici, spaima cainilor?

- De unde sa fiu, badica? Ia, sunt si eu un baiat sarman, din toata lumea, fara tata si mama, si vreau sa intru la stapan.

- Sa intri la stapan? d-apoi tu nici de pascut gastele nu esti bun Cam de cati ani ii fi tu?

- Ia, poate sa am vro treisprezece ani.

- Ce spui tu, mai? Apoi dar bine-a zis cine-a zis, ca vrabia-i tot puiu, dar numai dracul o stie de cand ii Eu
de-abia ti-as fi dat sapte, mult opt ani. Dar ce, Doamne iarta-ma! pesemne ca si straiele acestea pocite fac sa arati asa de sfrijit si inchircit. Am mai vazut daunazi umbland pe aici prin sat un cioflingar de-alde tine, dar acela era oleaca mai chipos si altfel imbracat:

Cu antereu de canavata,

Ce se tinea numa-n ata,

Si cu nadragi de anglie,

Petice pe ei o mie.

Si cand mergea pe drum, nadragii mergeau alaturea cu drumul: caci umbla dupa strans pielcele, si cum trecea pe la poarta mea, de-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptanat de i-au mers petecele. Vorba ceea: "As veni desara la voi, dar mi-e rusine de caini." Si acum parca-l vad cat era de ferfenitos si cum isi culegea boarfele de pe jos. Oleaca de n-ai patit si tu ca dansul. Si cum te cheama pe tine?

- Tot Chirica ma cheama.

- Mai parpalecule, nu cumva esti botezat de sfantul Chirica Schiopul, care tine dracii de par?

- Nu-l stiu pe acela, dar Chirica ma cheama.

- Apoi, despre mine, fie oricine ti-a fi nanas, dar stiu c-a nimerit-o bine, de ti-a pus numele Chirica: pentru ca esti un fel de vrabioiu inchircit.

- Apoi da, bade, inchircit, vrabioiu, cum ma vezi, acesta sunt, am vazut eu si hoituri mari si nici de-o lume: la treaba se vede omul ce poate. Las' sa ma cheme cum m-a chema; ce ai d-ta de-acolo? Da' pe d-ta cum te cheama?

- Tot Stan ma cheama, dar de la o boala ce am avut, cand eram mic, mi-au schimbat numele din Stan in Ipate, si de-atunci am ramas cu doua nume.

- D-apoi ai la stiinta, bade, ca si d-ta ai cantec:

Ipate, care da oca pe spate

Si face cu mana sa-i mai aduca una.

- Dar stii ca m-ai plesnit in palarie, mai Chirica? Al dracului baiat! Parca esti Cel-de-pe-comoara, mai, de stii toate cele! De trup esti maruntel, nu-i vorba, dar la fire esti mare. Ia sa te vedem daca mi-i ghici tu cimilitura aceasta:

Lata peste lata,

peste lata imbujorata,

peste imbujorata cracanata,

peste cracanata maciulie,

peste maciulie limpezeala,

peste limpezeala galbeneala

si peste galbeneala hudulet.

Chirica atunci incepe a zambi si zice:

- De-oi ghici, mi-i da si mie o hrinca dintr-insa?

- D-apoi stiu eu ce crezi tu ca-i aceea? Ghiceste intai, sa vedem.

- Ce sa fie?! zise Chirica. Ia fata casei, vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa dintr-insul, faina si culeserul sau melesteul.

- Bun, mai Chirica, ia acum vad si eu ca nu esti prost! Hai! cat sa-ti dau pe an ca sa te tocmesti la mine?

- Apoi eu nu ma tocmesc cu anul.

- Dar cum te tocmesti tu?

- Eu ma tocmesc pe trei ani odata: pentru ca nu-s deprins a umbla din stapan in stapan, si vreau sa cunosc ceva cand voi iesi de la d-ta.

- Despre mine, cu atata mai bine, mai Chirica. Si ce mi-i cere tu pentru trei ani?

- Ce sa-ti cer? Ia, sa-mi dai de mancare si de purtat cat mi-a trebui, iar cand mi s-or implini anii, sa am a lua din casa d-tale ce voi vre eu.

- Ce fel de vorba-i asta? Poate ca tu ii barani atunci sa-mi iei sufletul din mine, ori mai stiu eu ce dracul ti-a veni in cap sa ceri!?

- Ba nu, bade Ipate, n-aibi grija; nu ti-oi mai cere vrun lucru mare pana pe-acolo. S-apoi, ce ti-oi lua eu din casa nu-ti face trebuinta d-tale.

- Apoi na! zise Ipate. Masoara-i vorba cu imblaciul. Balan sa-ti aleaga din gura ce spui, daca nu vorbesti deslusit.

- Apoi da, bade Ipate, unde-i vorba, nu-i manie: mai bine sa te tocmesti intai, decat pe urma.

- Apoi aceasta-ti spun si eu, mai, ciotul dracului! dezleaga odata calul de la gard, sa stiu eu atunci - de-i ajunge cu sanatate - ce-i al tau si ce-i al meu.

- Ia lasa, bade Ipate, lasa, nu te mai pune si d-ta atata pentru te miri ce si mai nimica, ca doar n-are sa fie un cap de tara

- Mai Chirica, stii una? ramai la mine, si ne-om impaca noi atunci. Te vad ca esti un baiat istet si - mai stii pacatul? - poate si harnic; sameni a fi stiind de unde sa iei lucrul si unde sa-l pui.

- Despre aceasta n-aibi grija, bade, zise Chirica. Nu cauta ca-s mic, dar trebile care ti le-oi face eu, nu le-a face altul, macar sa fie cu stea in frunte.

- Mai stii? Bine-ar fi, mai Chirica, dac-ar fi toate cu lapte cate le spui. Dar tu curat ca ai dat peste un stapan ca panea cea buna; numai sa avem vorba dinainte, sa nu fii rau de gura, c-apoi mi-i sa nu ma scoti din sarite si sa ma faci cateodata sa-mi ies din rabus afara.

- Nici despre asta nu ma tem ca-i banui, bade Ipate.

- Vasazica, ne-am inteles. De-acum vina de-i manca si tu ceva. Iaca niste bulughine cu mujdei si cu mamaliga. Hai! da-i colb s-apoi te apuca de treaba.

Baietul se pune ciobaneste intr-un genunchi, imbuca rapede ce imbuca si apoi se duce dupa trebi. Si asa era Chirica de linistit si de harnic la trebile lui, ca parca era
de-acolo de cand l-a facut ma-sa, si Ipate se indemna cu dansul, uitase acum de urat si huzurea de bine, si din ziua in care s-a tocmit Chirica la Ipate, norocul ii curgea garla din toate partile, si nu mai stia ce are la casa lui.

Ce garduri stresinite cu spini, de mai nici vantul putea razbate printre ele! Ce suri si ocoale pentru boi si vaci, perdea pentru oi, poieti pentru pasari, cotete pentru porci, sasaiac pentru papusoi, hambare pentru grau si cate alte lucruri de gospodarie, facute de mana lui Chirica, cat ai bate din palme! Sa nu spun minciuni, dar Ipate se imbogatise insutit si inmiit de cand a venit Chirica in slujba la dansul. Acum vazuse el ce poate Chirica, si-i era drag ca ochii din cap.

Trecura vreo doi ani la mijloc si in una din zile Chirica zise stapanului sau:

- Stapane, sa nu banuiesti, da' am sa zic si eu o vorba: de ce nu te insori? Ca mane-poimane te-i trezi ca ai imbatranit, si nu-ti ramane nici un urmas. Dupa viata este si moarte. De unde stii ce se intampla, fereasca Dumnezeu! si atunci, cui ramane atata avere?

- Ce vorbesti tu, mai Chirica? Daca nu m-am insurat eu cand am fost de insurat, apoi la vremea asta ti-ai gasit sa ma insor? Pesemne vrei sa-si faca dracul ras de mine Nu vezi ca a trecut soarele de-ameazi: sunt mai mult batran decat tanar.

- Da' ia lasa-ma la pardalnicul, stapane, ca-i sparie oamenii cu vorbele d-tale! Nu te mai face asa de batran, ca doar nu ti-i vremea trecuta. Eu gandesc ca tocmai acum esti bun de insurat; pentru ca ai cu ce sa tii nevasta si copiii. Slava Domnului! multi ar dori sa aiba ceea ce ai d-ta.

- Ti-ai gasit, zise Ipate. Parca esti nu stiu cum, mai Chirica; vorbesti si tu, ia asa, in dodii, cateodata. Am eu samanaturi? am eu toate cele trebuincioase pentru casa? Tu crezi ca numai asa se tine femeia Vorba ceea: "Cand
se-nsoara, nu-i de moara."

- De asta te plangi, stapane?

- D-apoi, de care alta, mai Chirica? Nu stii tu ca gura inainte de toate si apoi celelalte?

- Stapane, daca-i numai atata, apoi las' ca te fac eu cu grau, sa ai de unde face paine si colaci pentru nunta, ba si pentru cumatrie daca vrei.

- De unde, mai Chirica?

- Vezi d-ta, colo departe, niste lanuri frumoase de grau care da in copt?

- Le vad.

- Du-te chiar acum la stapanul mosiei si-i spune ca te prinzi sa-i dai in girezi tot graul cat il are samanat. Si daca te-a intreba cat sa-ti deie pentru aceasta ostenicioasa treaba, spune-i ca nu primesti bani, ci numai atata grau, cu paie cu tot, cat ii pute duce d-ta in spate si cu un baiet al d-tale.

- Cum asta, mai Chirica? Parca vorbesti de pe ceea lume. Crezi tu ca vom putea noi singuri secera si strange atata amar de grau, ca doar sute si mii de brate trebuiesc acolo, nu saga! S-apoi, numai pentru doua sarcine de grau? Ce nebun ai crede tu c-ar fi acela?

- Stapane, ca sa cunosti cine sunt eu si cat pot, asculta- ma si du-te la boier de-i spune cum te-am invatat.

Ipate, cu un gand sa se duca si cu zece nu. In sfarsit, isi ia el inima-n dinti si se duce la curte sa vada ce are sa fie si, cum ajunge, se infatisaza inaintea boierului si zice:

- Sa nu va suparati, cucoane! Nu cumva aveti trebuinta de seceratori?

- Ba inca mare nevoie am, om bun; parca Dumnezeu te-a adus. Caci graul e copt, nu mai poate suferi intarziere.

- Apoi, cucoane, ma prind eu sa ti-l secer.

- Cum, singur?

- Asta-i treaba mea, cucoane. Eu ma prind sa ti-l dau girezi. Nu-i cuvant gospodaresc?

- Cum vad, te bizuiesti in brate multe.

- Multe, cucoane, putine, cucoane, cate-a dat Dumnezeu; numai treaba s-o fac.

- S-apoi ce mi-i cere, asa de hurta?

- Ce sa cer, cucoane, ia cand ti-oi da graul in girezi, sa am voie a lua numai atata grau, cu paie cu tot, cat oi pute duce in spate eu si c-un baietan al meu.

- Mai omule, vorbesti inadins ori vrei sa suguiesti?

- Ba fereasca Dumnezeu, cucoane, vorbesc inadins. Boierul a crezut ca Ipate e nebun si voia sa se mantuie de dansul, zicand:

- Daca-i asa, om bun, du-te maine dimineata si te apuca de lucru; oi vedea eu ce treaba-i face si ne-om impaca noi.

- Impacarea cum ti-am spus, cucoane.

- Ei, du-te, du-te, si las'! sa vedem!

Atunci Ipate se intoarna acasa, si Chirica il intreba:

- Ei, stapane, cum a ramas cu boierul?

- Cum sa ramaie, mai Chirica! Ia, m-am prins hat si bine sa-i dau graul in girezi, dupa cum ai zis. Dar m-a luat groaza cand am trecut pe langa lan si l-am vazut catu-i de mare. Asta-i o treaba foarte grea si mare lucru sa fie ca s-o putem noi scoate la capat. Stiu eu tare bine ca boierul m-a luat de nebun, dar nici cu minte nu sunt, dupa cat vad eu acum. Dracul stie ce avem sa facem!

- N-aibi grija, stapane, ca doar esti cu mine! zise Chirica.

- Ia mai bine sa luam cele trebuitoare si haidem acolo chiar in asta-sara, ca maine dimineata sa ni se faca ziua pe lan.

Si asa se ieu ei amandoi si se duc. Si cum ajung acolo, cam pe inseratelea, Ipate zice:

- Vezi tu, mai Chirica? asta nu-i saga; mi se pare ca noi avem sa dam peste dracul.

- Stapane, stii ce? Culca-te si te odihneste, si mani dimineata vom vorbi amandoi.

Ipate, ca cel cu grija in spate, se framanta el cu mintea cat se framanta si, obosit, se lasa oleaca jos pe iarba si adormi dus. Chirica atunci, el stie ce face si cum face, ca intr-o clipa aduna toata dracimea si-o pune la lucru pe camp. Unii secerau, altii legau snopi, altii faceau clai si suflau cu narile sa se usuce, altii carau, altii durau girezi, ma rog, claca dracului era! Ce sa spun mai mult?

Cand se trezeste Ipate, in zori de ziua, se sparie ce vede: totul era mantuit; in locul graului de pe camp vede acum o gireada mare si doua mai mici, asezate pe culmea dealului, iara pe Chirica nu-l vede nicaieri. Atunci lui Ipate i s-a suit tot parul in varful capului de frica si a inceput a cauta pe Chirica in toate partile. Si cand colo, numai ce iata ca-l vazu dormind pe varful unei girezi, si atunci isi mai veni putin in fire. Feciorii boieresti se sculara cu noaptea-n cap, cum ii treaba lor, si venira pe lanuri sa vada ce mai este. Si cand vazura ei una ca aceasta, ii cuprinse spaima, si fuga la boier, de-i vestira. Boierul atunci se scoala iute, se azvarle pe un cal si tine numai o fuga pana la lanuri, si cand colo, vede si el ce nu se mai vazuse si nu se mai auzise de cand lumea si pamantul.

- Ei, cucoane, am mantuit trebusoara, zise Ipate. Bine ca ati apucat a veni si d-voastra, ca sa fiti de fata cand
ne-om lua dreptul.

Atunci Chirica, nici una, nici doua, scoate o funie cu care era incins, leaga bine gireada cea mare, cum stie el, o ia in spate si pe ici ti-i drumul. Iara boierul, mai vazand si aceasta, a incremenit cu manile subsuori, uitandu-se la dansul cum se ducea. Si crezand ca de-acum si Ipate are sa ieie cele doua girezi mici si-l caliceste de tot, crapa de necaz, dar n-avea incotro. Si nestiind ce sa faca, zise lui Ipate cu binisorul:

- Om bun, na-ti bani in locul graului ce mai ai a lua, si lasa-ma in pace. N-am crezut ca am a face cu dracul.

- Fereasca Dumnezeu, cucoane, cruce de aur cu noi in casa! Departe de pe locurile aceste! Ba, zau, am muncit de-a dat inima din noi.

- Ia lasa-ma incolo, mai omule; pesemne tu ai sa ma inveti pe mine ce-i plugaria!? Ca doar nu saman eu grau de ieri, de alaltaieri, sa nu fi mai avut a face cu seceratori! Si chiar de nu-i fi tu Uciga-l-crucea, tot n-ati umblat cu lucru curat; insa ce-am eu cu sufletul vostru? Voi aveti a da sama. Primeste banii, cum ti-am spus, si mai duceti-va si la alta casa, ca eu, unul, stiu c-am patit-o buna!

Ipate, auzind aceasta, parerea lui de bine; ia banii cu cat se invoieste si se duce el dupa Chirica. Si cand ajunge acasa, Chirica treierase, vanturase, macinase; in sfarsit, pusese toate trebile la cale. Si Ipate, cand a mai vazut si asta, nu mai stia ce sa zica; mai ca-i venea a crede ca si el are a face cu dracul.

- Mai Chirica, d-apoi stii ca si boierul, catu-i de boier, a pus-o de mamaliga. Iaca, mi-a dat si bani de am adus acasa.

- Si acestia-s buni, stapane; pune-i la chimiriu si taci molcum. Am stiut eu dinainte ca are sa ne iasa si de cheltuiala.

A doua zi dupa asta, Chirica zise lui Ipate:

- Ei, stapane, de-acum cred ca n-ai ce mai zice: ca mane-poimane mi se implinesc anii, si ramai far' de mine. Mai nainte, calea-valea; erai deprins a trai singur, dar acum are sa-ti cada greu; mai ales ca ti s-a ingreuiat si gospodaria. Hai, ce zici, te insori ori ba?

- Apoi da, mai Chirica, stiu eu ce sa fac? Parca tot
m-as insura; cand as da peste-o parte buna, as face poate si eu pasul acesta. Dar tare ma tem nu cumva sa-mi ieu pe dracul dupa cap, sa-l aduc cu lautari in casa si pe urma sa nu-l pot scoate nici cu o mie de popi; c-apoi atunci, lehamete si de insurat, si de avere, si de tot!

- De asta ti-i acum in grija, stapane? Dac-a ramas treaba pana la atata, apoi las' pe mine, ca te-oi face eu sa iei un dragut de femeie care nu se mai afla! Caci eu sed calare in inima lor si, nu ca ma laud, dar stiu toate maruntaiele dintr-insele. Despre asta nu mi-e rusine; pot sa-ti aleg una si noaptea p-intuneric. Pentru altul n-as face-o, sa stiu ca mi-ar da lumea de pe lume, dar pe d-ta vreu numaidecat sa te vad om ca toti oamenii, in rand cu lumea. Nu vezi ca cei mai multi de teapa d-tale se tin cu nasul pe sus numai din pricina asta? Ca si cum parca d-ta n-ai fi vrednic sa tii o femeie!

- Mai Chirica, tare mai esti si tu nu stiu cum! Scoti omul din minti cu vorbele tale. Bun staroste mi-am gasit! Nu stiu cine te-a indreptat la casa mea, ca stiu ca esti berechet bun. S-apoi, mult stau eu cateodata si ma gandesc in mintea mea, de unde ai tu atata putere? Mai ca-mi vine sa zic si eu, ca boierul cela. Nu stiu, naluca sa fii, om sa fii, dracul sa fii, dar nici lucru curat nu esti. Numai fii ce-i fi, asta nu ma priveste; mie unuia stiu ca mi-ai priit bine, n-am ce zice! Ei, ia spune, cum zici tu ca mi-i alege femeie?

- Ia, in duminica viitoare, stapane, sa mergem in sat la hora. Eu oi sta deoparte, cu baietii, iar d-ta sa te prinzi in joc lang-o fata care ti-a placea. Eu atunci mi-oi tari piciorul
pe langa d-ta, oi ochi-o bine si apoi ti-oi spune eu ce zace intr-insa.

- Da' stii c-ai chitit-o bine, mai Chirica?! Tot cu draci esti tu, bine zic eu.

- Apoi da, stapane, in ziua de azi, daca nu-i fi si cu draci oleaca, apoi cica te fura sfintii si iar nu-i bine.

In sfarsit, ce spun ei, ce nu mai spun, cum vine duminica, Ipate si cu Chirica se ieu si se duc la hora in sat. Chirica, cum ii treaba baietilor, se acatara pe cele garduri si se hlizea cu ceilalti baieti. Iar Ipate, de cuvant; se prinde in joc langa o fata, care chiteste ca i-ar cam veni la socoteala; incepe el a o masura cu ochii de sus pana jos si de jos pana sus si, cum se invartea hora, ba o strangea pe fata de mana, ba o calca pe picior, ba cum e treaba flacailor. Si tropai, tropai, ropai, ropai! i se aprind lui Ipate al nostru calcaiele. Chirica era si el pe-acolo, si, cum se lasa Ipate din joc, spiridusul dracului ii zice:

- Ei, stapane, parca te-ai cam aburit la fata, nu stiu cum; ce zici, asa-i ca-ti vine la socoteala?

- Apoi da, nu stiu cum sa mai zic si eu; pesemne pacatele mele mi te-au scos inainte, mai Chirica. Eu gandesc s-o pornesc pe treaba, fata-i hazulie si m-a farmacat de-acum.

- Ba nu, stapane; daca-i vrea sa ma asculti, eu te sfatuiesc sa n-o iei pe asta. Si focu-i hazuliu, dar tare rau te parjoleste cateodata. Fetisoara asta, o vezi d-ta cat e de scumpa la ras? Parca ti-ar veni a crede ca-i de cele cu crucea-n san, dar, ia, una de aceste a inalbit odata, numai intr-o singura noapte, pe mosu-meu in fantana.

- Cum asta, ma Chirica?

- Da', ia nu mai sti si d-ta cum, stapane!

- Ian auzi-l, mai degraba i-ai putea stramba falcile decat vorba! Mai Chirica, eu gandesc ca s-a da dupa mine si s-a face si ea mai buna.

- I hi! da, cum nu? Eu insa iti spun prieteneste ca fetisoara asta are trei coaste de drac intr-insa; si chiar si cea mai buna dintre femei inca tot mai are una. Sa te mai lasi, stapane, pan-om da macar peste una de acelea, s-apoi ti-oi mai spune eu ce mai este de facut.

- Apoi da, mai Chirica, tu m-ai tot cihait de cap pana acum, sa ma insor, sa ma insor, de mi-ai aprins pofta de insurat, si apoi, acum, tot tu o surubuiesti si-o intorci, cum iti vine tie la socoteala.

- Stapane, stii ca eu nu-ti voiesc raul; asculta-ma, ca n-ai sa gresesti.

Ipate, auzind asa, se da dupa Chirica si se intoarna ei seara acasa tot cum s-au dus. Insa cum ajunge acasa, parca nu era acela; muncea el, nu muncea, dar stiu ca se framanta cu gandurile si de-abia astepta sa vina duminica viitoare.

Duminica vine, si ei iara se duc la hora, in alt sat. Chirica, dupa obiceiul sau, se ia cu baietii, iara Ipate se prinde in joc langa o fata, care o chiteste el; joaca cat joaca si langa aceea, si, intrand in vorba cu dansa, fata, buna mehenghe, ii intoarce capul si Ipate vede ca nu-i de lepadat. Dar Chirica era si el pe-acolo si, cum se lasa Ipate de joc,
ii zice:

- Ei, stapane, cum vad eu, nici de asta nu te-ai da in laturi; asa-i ca ti-a cazut tronc la inima?

- Mai asa, mai Chirica!

- Apoi iti spun eu, stapane, ca nici asta nu-i de noi.
O vezi cat e de pasina, dar si asta are doua coaste de drac intr-insa. Sa te mai lasi, stapane, cum ti-am spus eu.

- Apoi da, mai Chirica; in ziua de azi nu stiu, zau, care-a mai fi cu crucea-n san, cum cauti tu Eu gandesc ca tot om alege, om alege, pan-om culege.

- Ba nu, stapane; lasa pe mine, ca stiu eu ce fac.

Ipate iar se lasa dupa cum zice Chirica, si se intoarna ei sara acasa tot cum s-au dus. Dar Ipate, acum, nici de treaba nu-si mai cauta, nici mancarea nu se prindea de dansul, nici somnul nu-l fura, era cum e mai rau; toata ziua prindea buburuzi si, punandu-i pe dosul manei, zicea:

Buburuz, buburuz,

Incotro vei zbura

Intr-acolo m-oi insura.

Da, ce sa-i zici? daduse si el in parpara insuratului.
S-apoi stiti ca este-o vorba: cand ii omul in doi peri, sa te feresti de dansul, c-atunci e cum ii mai rau. Vorba ceea: "Arde focu-n paie ude". Asa si Ipate, tot sughita, tot ofta din greu si de-abia astepta sa vina duminica.

Duminica iar vine, si ei acum se iau si se duc la joc in alt sat. Si cum ajung acolo, Ipate se si prinde in joc langa un puisor de fata careia ii jucau ochii in cap ca la o serpoaica. Se invatase si el, siretul, a le alege asa de pe deasupra, dar numai Chirica baiatul stia ce zace in inima lor si cat le poate calul; ca ce-i mai greu de ales decat omul? Dar Chirica era si el pe-acolo. Si ce-a facut el, ce-a dres, ca fetei si lui Ipate au inceput a le sfarai inima unul dupa altul. Boldul Satanei se vede ca-i inghimpase. Si cum se lasa Ipate din joc, Chirica il trage deoparte si-l intreaba:

- Ei, stapane, cum ti se pare?

- Cum sa mi se para, mai Chirica? Ia, parca-mi vine
s-o sorb cu ochii, de draga ce-mi e; daca n-a mai fi nici asta, apoi nu ma mai insor niciodata, ca destul mi-ai tulburat mintile pan-acum.

- Asta-i buna, stapane! zise Chirica. Nu-i vorba, ca tot are si ea o coasta de drac; dar, traind si nemurind, i-om scoate-o noi si pe-aceea.

Atunci, bucuria lui Ipate! Incepe a se tine de fata ca scaiul de oaie. Si unde nu ti-o insfaca pe sus, si se iau ei ba din talcuri, ba din cimilituri, ba din pacalit, ba din una, ba din alta si, de colè pana colea, si-au placut unul altuia. Si Ipate, nemaiavand rabdare, se si duce la tata-sau si la ma-sa, de-o cere. Vorba ceea:

Vin' la mama de ma cere:

De m-a da, de nu m-a da,

Peste noapte mi-i fura.

Parintii fetei, cand aud asta, au de bucurie ca le-a picat un om asa de bun si o dau cu maneci largi. Peste cateva zile nunta se face, si Ipate isi ia femeia, cu zestre cu tot, o duce acasa la dansul, si pace buna! Si asa traiau ei de bine si se iubeau unul pe altul, ca niste hulubasi. Si Ipate, fiind foarte multamit de asta, zise intr-o zi:

- Doamne, mai Chirica, bun suflet de femeie mai am! Bine mi-am ales-o!

- Buna, stapane, nu-i cuvant, dar stii ca este-o vorba: "Cand nici nu gandesti, atunci te tranteste!"; las' sa vedem. Ia adu-ti aminte ce ti-am spus odata, ca si asta, cat ii de buna si blajina, tot are o coasta de drac intr-insa, care trebuie scoasa numaidecat, daca ti-i voia sa ai femeie cum trebuie si s-o duci cu dansa pana la adanci batranete.

- Apoi da, nu stiu cine ti-a mai pute intra si tie in voie, mai Chirica. Cate stii tu, numai dracul cred ca poate sa-ti deie de fund.

Dar nu se implineste bine anul, si femeia lui Ipate face un baiat. La vro doua-trei luni dupa asta, Ipate se trezeste intr-o zi cu socru-sau ca vine si-l cheama la nunta unui frate al femeii sale. Chirica, simtind toate, cum ii dracul, trage pe stapanu-sau la o parte si zice:

- Stapane, lasa sa se duca numai nevasta d-tale cu copilul, iar d-ta spune ca, de-i avea vreme sa te duci mai pe urma, bine-de-bine, iara de nu, sa te ierte. Si dupa asta, ti-oi mai spune eu ce-i de facut.

Ipate, deprins a asculta pe Chirica, zice socru-sau:

- Tata, eu n-oi pute merge, ca, dupa cum vezi, am tare multe trebi pe capul meu si numai cu un argatel ce-l am
de-abia le pot dovedi. Nevasta mea, insa, poate sa mearga, si, de m-a ierta vremea sa pot veni si eu mai pe urma, bine-de-bine, iara de nu, te rog sa ma ierti.

Socru-sau atunci, nemaiavand ce zice, ia pe nevasta lui Ipate cu copil cu tot si se ca' mai duce.

In ziua de uncrop, Chirica zice lui Ipate:

- Stapane, ia, acum a venit vremea ca sa scoatem coasta cea de drac din femeia d-tale. Hai, incaleca iute pe cal si te du la nunta. Dar sa stii de la mine ce ai sa faci cand vei ajunge acolo. Alature cu casa socru-tau este o casuta tupilata, in care sede un talpoi de baba, mestesugoasa la trebile sale, cum ii sfredelul dracului. Du-te de trage in gazda la dansa si te fa ca esti un drumet strain. Pune-te apoi pe langa ea luntre si punte si juruieste-i ceriul si pamantul, ca sa-ti smomeasca pe nevasta d-tale si sa ti-o aduca acolo. Si atunci sa vezi ce pot babele si cat ii de credincioasa femeia!

- Sara! mai Chirica, ce spui tu? Parca despre asta mi-as pune capul la mijloc.

- Ba nu fi asa de darnic, stapane. Mai bine cruta-ti capul, ca poate ti-a mai trebui.

- Dar oare nu m-or cunoaste, mai Chirica?

- N-aibi grija, stapane, poti sa te duci si pe la nunta, ca am facut ce stiu eu, si nime n-are sa te cunoasca.

Ipate, voind sa se incredinteze si despre asta, asculta pe Chirica si se duce. Si cum ajunge in sat, trage la gazda la baba, o ia cam pe departe si-i spune ca sa-i aduca desara pe nevasta lui Stan din satul cutare la dansul.

Baba, cand aude asta, pune mana la gura, clatina din cap si zice:

- Doamne, om bun, cum crezi d-ta ca as face eu una ca asta, mai ales ca femeia are barbat bun, frumos si bogat si nu-i de-acele de care gandesti d-ta?

Atunci Ipate scoate plosca de la oblanc, da babei vreo cateva gaturi de rachiu si apoi ii mai intinde o punga tosca de bani, zicand:

- Matusa, de mi-i face acest bine, atunci sa stii ca ai sa ai mai multe de la mine. Fii bine incredintata ca n-are sa ne stie nici pamantul.

Baba, deodata, sta pe ganduri; parca n-ar fi prea voit nici treaba s-o faca, dar nici punga s-o lase. In sfarsit, mai sede ea pe ganduri cat sede, apoi ia punga si zice:

- Om bun, manca-te-ar puricii sa te manance! Eu stiu ce vra sa zica durerea la inima, bat-o pardalnica s-o bata! Nu stiu, zau, cum a sta si asta! imi plesneste obrazul de rusine cand gandesc cum am sa ma infatisez inaintea femeii celea cu vorbe de-acestea Ma duc si eu intr-un noroc, sa vedem, si de-oi putea face ceva, bine-de-bine, iara de nu, mi-i crede si d-ta, ca stiu cum se fac de greu trebile acestea, si rar le scoatem la capat.

- Crede si d-ta, matusa, ca de-i face pe treaba, n-are sa-ti fie degeaba.

Atunci baba zice:

- Sa vedem; intrebarea n-are gres. Mai stii de unde sare iepurele? Mai ales ca barbatu-sau nu este aici.

Apoi, cam inspre seara, lasa pe drumet singur in casa si se duce alaturea la nunta si, cum ajunge, trage pe nevasta lui Ipate deoparte, ii spune codosca cate si mai multe s-o face pe femeie sa se alunece cu mintea.

- Matusa, zice nevasta, d-apoi oare cum om face noi ca sa fie mai bine?

- Acesta nu-i vrun lucru pan' pe-acolo, copila, hai, zise baba. Ia, du-te in casa, trezeste-ti copilul din somn, si el atunci are sa inceapa a plange; pe urma pisca-l tot cate-oleaca, si el are sa inceapa a tipa. Si atunci tatu-tau, cum ii el suparacios, are sa zica de la o vreme sa iei baiatul si sa-l dai, ia, incolo, la baba cea de-alaturea. Tu, cum ii auzi asta, sa iei baiatul cu albie cu tot si sa vii cu dansul la mine.
S-apoi atunci

Femeia lui Ipate asculta de baba, face cum i-a zis ea si, pe inserate, vine la dansa cu copilul in brate; si cum intra in casa, incepe a se chicoti si a spune de la nunta multe si marunte, fara sa cunoasca pe barbatu-sau.

Atunci Ipate le da de baut pana le ameteste pe amandoua, apoi isi fura copilul din covatica, dupa cum il invatase Chirica, si fuge cu dansul acasa. Chirica, cum il vede venind, ii iese inainte de pe la poarta si zice:

- Ei, stapane, minciuni ti-am spus eu, ori ba?

- Ba nu, mai Chirica; acum vad eu ce poate femeia. De-acum nu mai traiesc nici un ceas cu dansa; am s-o dau dracului de pomana, soi rau ce este ea!

- Ba nu, stapane, sa nu faci una ca asta, ca femeia
d-tale e una dintre cele mai bune femei. Da' stiu eu cine-i de vina aici. Las-o intai sa vina acasa, sa-i scoatem costita ceea care ti-am spus eu, si atunci ii vedea d-ta ce lucru de femeie are sa iasa dintr-insa.

Acum, sa ne intoarcem iar din urma.

Femeia lui Ipate si cu baba, cand se trezesc din ameteala, nici tu drumet, nici tu copil, nici tu nimica! Atunci odata incep ele a se boci inadusit si a se bate cu pumnii peste cap, insa fara nici un folos! Mai iscodeste ea pe ici, pe colea, sa vada, n-a pute afla ceva despre copil, dar copilul parca intrase in pamant.

- Ei, ei! Acu-i acu. Vai de mine, nevasta, hai! zise baba; ce pacat mi-am gasit cu tine! Dracul stie ce sa fac!

Si cum sta baba impietrita, dracul ii si da in gand una:

- Nevasta, hai! alta nu-i de facut decat sa insomoltacim motanul ista al meu cu niste petice, sa-l punem in albiuta si apoi sa dam foc casei pe dinlauntru, iara noi sa iesim afara. Si cand s-a aprinde mai tare, noi sa incepem a ne boci in gura mare si a striga: foc! foc! si, pan-or sari oamenii de la nunta, pana nu stiu ce, casa are sa se topeasca. Si cand or gasi motanul scrum, au sa creada ca a ars copilul, si poate s-o tamaduim.

- Ca bine zici d-ta, matusa, asta s-o facem!

- S-o facem, s-o facem! Dar eu ce fac tocmai acum, la batranete, fara leac de adapost?

- Nu te ingriji de asta, matusa draga, ca am sa te ieu cu mine si-i trai pe langa noi ca banul cel bun. Barbatu-meu e cum ii painea cea buna, si te-om ave curat ca pe-o mama.

Atunci baba se indupleca, caci n-are incotro, dau ele foc casei, si pana cand sar oamenii, pana nu stiu ce, si casa, si motan, si tot se facuse scrum. Iara ele plangeau de udau pamantul, zicand:

- Vai de noi si de noi, copilasul nostru, cum au ars! Oamenii, vazandu-le zbuciumandu-se asa, au inceput care dincotro sa le mangaie. Si a doua zi, tatal femeii lui Ipate trimite pe un argat al sau cu carul cu boi sa duca si pe baba si pe fiica-sa la barbatu-sau acasa, aratandu-se cu mare parere de rau pentru asta cumplita nenorocire. Pe drum, femeia lui Ipate zice babei:

- Matusica, vara-te ici in sacul acesta, si cand vom ajunge acasa, intai am sa spun barbatu-meu ca aici sunt niste buci de la mamuca, pentru facut saci. Si aceasta numai pana s-a duce de la noi un ticalos de argat care-l avem, ca chiar azi i se implineste.

Baba asculta si se vara in sac. Si cum ajung acasa si trag carul in ograda, nevasta lui Ipate lasa toate cele in car si se duce de-a dreptul in casa, plangand, sa gaseasca pe barbatu-sau si sa-i spuna cele intamplate. Insa, cand colo, nici Ipate, nici Chirica nu erau acasa. Atunci femeia lui Ipate si cu argatul tatane-sau tabarcesc sacul cum pot, il pun intr-o casoaie, pe cuptior, dupa horn, si apoi ea da drumul argatului sa se duca inapoi. Si cum porneste acesta, Ipate si pica in loc. Femeia lui, cum il vede, incepe a boci si a zice:

- Vai de mine si de mine, barbate, ce-am patit! Copilasul nostru nu mai este!

Si ii spune toata intamplarea, dupa cum se intelesese cu baba. Ipate atunci ii zice:

- Lasa, mai femeie, ca, de-om trai, vom fi noi harnici sa mai facem copii. Da, cu cine sa te sfadesti? pesemne asa a fost sa fie de la Dumnezeu!

Si cum vorbeau ei, numai iaca intra si Chirica pe usa, cu un ciocan, c-o dalta si c-o pereche de clesti in mana. Femeia lui Ipate, cum il vede, incepe a i se tangui si lui. Dar Chirica, dupa ce-o asculta, zice:

- O crezi, stapane, ce spune? Nu te mai uita in gura ei! Ia mai bine s-o cinatuim. Pune-o jos sa-i scoatem costita ceea.

Atunci Ipate odata mi ti-o si insfaca de cozi, o tranteste la pamant s-o tine bine. Iara Chirica incepe a-i numara coastele din stanga, zicand: una, doua, trei si, cand la a patra, pune dalta, tranteste cu ciocanul, o apuca cu clestele s-o da afara. Apoi asaza pielea la loc, pune el ce pune la rana, si pe loc se tamaduieste. Dupa aceasta zice:

- Stapane, ia de-acum ai femeie cumsecade; numai
s-o cam tii din frau si sa-i ratezi unghiile din cand in cand, ca nu cumva sa-ti puna coarne.

Si odata se duce Chirica la casa de alaturea si aduce copilul. Femeia lui Ipate, cand a mai vazut si asta, numai i s-a inclestat gura si a inghetat de frica.

Atunci Chirica saruta mana lui Ipate si zice:

- Ei, stapane, iaca, chiar azi mi s-au implinit anii de slujba. Ramai de-acum sanatos, ca eu ma duc de unde am venit. Dar sa stii de la mine, si sa spui si altora, ca te-a slujit un drac trei ani de zile, numai pentru un bot de mamaliga de pe tesitura din padure si pentru un putregai de capatai ce-mi trebuieste sub talpa-iadului.

Si atunci, odata si insfaca Chirica sacul cel de dupa horn cu baba cu tot si se face nevazut. Femeia lui Ipate incepe atunci a tipa grozav si a zice:

- Alearga dupa dansul, barbate, si nu-l lasa! Caltii de la mamuca mi i-a luat! din ce mai facem noi saci?

Ipate insa nu avea acum grijile aceste; el era mahnit pentru pierderea lui Chirica, care era bunatate de baiat, si nu stia unde l-ar gasi, ca sa-i multumeasca pentru atatea binefaceri ce primise de la dansul.

Dar Chirica era acum tocmai in iad si se desfata la sanul lui Scaraoschi, iar codosca de baba gemea sub talpa-iadului si numai motanul ei cel din ceea lume ii plangea de mila, pentru ca l-a cocolit asa de bine.

Si iaca asa, oameni buni, s-a izbavit Ipate si de dracul si de baba, traind in pace cu nevasta si copiii sai. Si dupa aceea, cand ii spunea cumva cineva cate ceva de pe undeva, care era cam asa si nu asa, Ipate flutura din cap si zicea:

- Ia paziti-va mai bine treaba si nu-mi tot spuneti cai verzi pe pareti, ca eu sunt Stan Patitul!