Un Stapan

Un Stapan

A fost odata ca niciodata, un om .Traia singur printre multi asemeni lui.Viata i se parea lipsita de sens si de rost, si asta cu toate ca avea bani multi, casa frumoasa si curata, multi servitori, etc.
Adeseori se uita la servitorii sai.Ii parea rau de ei, simtea mila fata de ei in inima sa, si isi spunea, ce grea trebuia sa fie viata de sclav El se bucura zi si noapte de libertatea sa, de banii sai. chefuia cu prietenii, avea femei frumoase, manca mancarurile cele mai alese.
Asa isi traia el viata, in vreme ce servitorii lui duceau o viata grea locuiau in casi modeste, saracacioase zi si noapte trebuiau sa lucreze aveau legi de-ale lor, un stil al lor de viata ce omului nostru i se parea greu de suportat, dar cu toate acestea, pe chipurile lor se intrezarea mai mereu un zambet.


Dar odata, la o petrecere, omul nostru s-a intalnit cu un vechi prieten.Si acel prieten, s-a uitat in ochii sai, si l-a intrebat:
-Amice, care-i rostul vietii tale ?
Si omul nostru nu a stiut ce sa ii raspunda
Pe zi ce trece, aceste cuvinte ii rasunau tot mai des in minte care era rostul vietii saleavea de toate, si totusi ii lipsea ceva.Nu reusea sa isi dea seama ce ii lipseste, si astfel s-a dus sa caute un sihastru, si sa ii caute povata.
A urcat din greu pe drumuri si pe carari rar batute, prin hatisuri intunecate, prin poieni pline de lumina, si pe costise abrupte si inghetate, unde fiece pas te putea duce jos in hau.Si in final, a ajuns la grota unde locuia sihastrul. A intrat inauntru, si sa asezat in fata ascetului, si l-a intrebat asa:
-Ce imi lipseste mie, parinte ?
Sihastrul s-a uitat in ochii sai, si i-a spus:
-Iti lipseste un Stapan