Interjectia

INTERJECTIA

Def:Interjectia este partea de vorbire neflexibila care exprima senzatii, stari sufletesti, indemnuri sau reproduce sunete din natura(onomatopee).

Clasificare:

I)dupa forma

-simple:o, ei, ah, vai, uf etc.

-compuse:tic-tac, tura-vura, hodoronc-tronc, hei-rup, ding-dang

OBS! Interjectiile simple repetate nu trebuie confundate cu interjectiile compuse:mac-mac, mor-mor, cioc-cioc.

II)dupa sens

1)onomatopee(imitative):hap-ciu, vaj, zvr, ham

2)de exteriorizare a unei stari fizice sau sufletesti:of, au, value, bravo, ura, ehe etc.

3)de manifestare a unei dorinte sau vointe:hai, stop, iata, nani, cutu-cutu

OBS! Sunt considerate interjectii o serie de formule de salut sau de politete imprumutate din alte limbi:servus, adio, bonjur, pa, ciao, salve, pardon, mersi, poftim, hello

Exista si cateva locutiuni interjectionale:pe naiba, pacatele mele, Doamne fereste

Dupa interjectie se fol virgule sau semnul exclamarii.

Interjectii de adresare:ma, ba, bre.

Functiile sintactice

1)subiect:S-a auzit buf!.

2)P. V. :Iata-l pe Dan.

3)nume pred:Miercea este tra-la-la.

4)c. c. m. :Venea lipa-lipa.

5)fara fs:Ti la cap mai e!