Raportul dintre tranzitivitate si diateza

Raportul dintre tranzitivitate si diateza

In lucrarile de specialitate s-a mentionat in repetate randuri ca tranzitivitatea este strans legata de categoria diatezei. Cu toate acestea, inca prin anii 60 ai secolului trecut Finuta Asan a remarcat ca raportul dintre diateze si tranzitivitate nu este prezentat explicit si clar in gramaticile romanesti. Analizand starea de lucruri din cele mai reprezentative gramatici ale timpului (H. Tiktin, I. Iordan, N. Dragan, Al. Rosetti si J. Byck, Gramatica Academiei), cercetatoarea constata ca exista unele nedumeriri.

Un verb tranzitiv poate aparea ca activ, pasiv sau reflexiv; un verb intranzitiv, ca activ sau reflexiv. I. Iordan considera ca verbele tranzitive pot fi numai active, pasive si reflexive, cele intranzitive, numai active. Pasivele si reflexivele sunt considerate tranzitive pentru ca primele provin totdeauna si ultimele de cele mai multe ori din verbe active tranzitive. Intranzitivele sunt numai active pentru ca ele nu pot avea corespondente pasive si reflexive. Prin urmare acad. Iorgu Iordan considera ca un verb este tranzitiv sau intranzitiv dupa cum poate primi sau nu, la diateza activa, un complement direct. Nicolae Dragan considera ca pasivele si reflexivele raman in afara impartirii verbelor in tranzitive si intranzitive. Al. Rosetti si J.Byck considera ca activele si pasivele sunt tranzitive sau intranzitive, iar reflexivele, desi primesc toate un complement direct (pronumele reflexiv), au si ele unele un inteles tranzitiv (cum ar fi a se spala, a se imbraca), iar altele au inteles intranzitiv (a se teme, a se uita). In GLR. se spune ca verbele active sunt unele tranzitive, iar altele intranzitive si ca pasivul apare numai la verbele tranzitive. Daca verbul isi mentine tranzitivitatea si cand este la diateza pasiva si nu se mai poate construieste cu un complement direct.

Potrivit parerii lui Iorgu Iordan, verbul isi pastreaza tranzitivitatea si cand trece la diateza pasiva, adica raman tranzitive chiar daca nu se construiesc cu un complement direct. Potrivit parerii lui Sorin Stati, un verb tranzitiv care trece de la diateza activa la cea pasiva isi pierde caracterul sau tranzitiv, devenind intranzitiv. Si la diateza pasiva (ca si la activ sau la reflexiv) unele verbe pot fi construite cu un complement direct sau cu o propozitie completiva directa si altele nu: unele verbe pasive sunt tranzitive si altele intranzitive. Sunt tranzitive acele verbe care la diateza activa se construiesc cu doua complemente directe, pe cand celelalte verbe la diateza pasiva sunt intranzitive. Astfel, orice verb, pe langa faptul ca apartine la o anumita diateza este fie tranzitiv, fie intranzitiv.

Verbele cu cele mai productive transformari diateziale sunt verbele tranzitive - directe. Urmeaza verbele tranzitive - reflexive. Intranzitivele sunt in afara categoriei de diateza, deoarece se folosesc doar la o singura forma - la diateza activa - fapt ce nu cadreaza cu definitia categoriei gramaticale, care trebuie sa aiba cel putin doi termeni.

Conform Dictionarului de stiinte ale limbii "Marcarea diatezei a cunoscut, din punct de vedere istoric o trecere de la marcarea predominant sintetica, din latina, spre cea exclusiv analitica, din limbile romanice: cu auxiliar pasiv sau clitic reflexiv" [DSL, 174]. Dupa cum se poate lesne observa, doar verbele tranzitive directe si cele reflexive obiective pot avea marci diateziale. Deci raportul dintre tranzitivitate si diateza este unul specific pentru limba romana. Au posibilitatea de a accepta transformarile diateziale verbele a caror structura actantiala indeplineste toate conditiile necesare pentru realizarea opozitiei activ / pasiv. Adica acelea care implica doi participanti ai procesului: unul activ, care indeplineste actiunea, iar altul pasiv, care o sufera. Acestea sunt verbele tranzitive-directe. Verbele intranzitive, a caror structura actantiala nu implica un al doilea participant al procesului, nu admit transformarea pasiva. In cazul verbelor intranzitive trecerea la diateza pasiva se blocheaza, din care cauza ele raman doar cu o forma diateziala exprimata - cea activa, si aceea nemarcata. Din cauza aceasta, verbele intranzitive trebuie considerate in afara diatezei.

La fel de multe discutii a suscitat problema raportului dintre diateza si tranzitivitate in lucrarile lingvistilor din alte tari. Astfel, in lingvistica rusa problema se discuta intens pe parcursul unei perioade indelungate. L. L. Bulanin, examinand problema raportului dintre diateza si tranzitivitate, trateaza categoria diatezei ca "ceva deosebit de tranzitivitate, insa strans legata de aceasta" [Bondarko Bulanin, p.161] si releva trei directii principale in interpretarea acestei probleme:

1) Opozitia diatezei active si pasive se sprijina pe deosebirea intre verbele tranzitive si intranzitive;

2) Particularitatile verbelor tranzitive se manifesta in paralelismul constructiilor active si pasive;

3) Corelatia diatezei cu tranzitivitatea se releva in posibilitatea verbelor tranzitive de a avea formatii corelative in -

Exista argumente conform carora intre tranzitivitate si diateza nu exista nici o legatura. Aceste doua categorii nu depind una de alta:

1) existenta verbelor tranzitive implicite, cu pozitia complementului direct nemarcata, care nu formeaza diateza pasiva. De exemplu, in propozitiile: Baiatul citeste. Tatal bea s. a.;

2) existenta unor verbe tranzitive care, desi se combina cu un complement direct, nu formeaza deloc (sau formeaza foarte rar) participii pasive (de exemplu, a multumi, a pune, a tine etc.);

3) existenta unor verbe care primesc un complement direct, dar care nu formeaza diateza pasiva (a invarti, a intoarce, a juca).

Analiza intreprinsa pana aici confirma specificul legaturii dintre tranzitivitate si diateza, relevat mai sus pentru limba romana. Intr-adevar, se poate spune ca tranzitivitatea si diateza se intersecteaza, insa nu poate fi demonstrata legatura stransa existenta intre aceste doua categorii de vreme ce se constata o serie de fapte ce o infirma. Sorin Stati mentiona cu multi ani in urma ca "Sferele notiunilor "verb tranzitiv" si "verb intranzitiv" se incruciseaza cu sferele sensurilor "verb activ", "verb pasiv", "verb reflexiv". Tranzitivitatea si intranzitivitatea nu sunt marcate, iar activul si pasivul sunt marcate. () Tranzitivitatea si, respectiv, intranzitivitatea verbului trebuie studiate independent de faptul ca verbul este la activ, la pasiv sau la reflexiv.[Stati, 1958, p.41].

Forma de conjugare diateziala a verbului depinde, dupa cum am aratat mai sus, de structura actantiala a acestuia si, mai ales, de specificul functional al participantilor sau al protagonistilor procesului. Pentru ca verbul sa poata fi conjugat si la diateza activa, si la diateza pasiva e nevoie ca structura sa actantiala sa includa doi actanti dintre care unul sa indeplineasca functia de realizator al actiunii, iar celalalt - functia de obiect, de cel care sufera efectele actiunii. Dintre cele cinci clase de verbe identificate in lucrarile de specialitate:

a)Verbe tranzitive-directe (care desemneaza procese infaptuite de un participant activ si care se extind asupra unui obiect diferit de subiect): a sapa (o fantana), a construi (o casa), a constitui (o comisie);

b) Verbe tranzitive-reflexive (care desemneaza procese infaptuite de un actant asupra sa): a se imbraca, a se spala, a se lauda;

c)Verbe tranzitive-reciproce (care desemneaza procese infaptuite concomitent ori succesiv de doi sau mai multi actanti unul asupra celuillalt):a se ajuta, a se respecta, ase saluta;

d)Verbe intranzitive (care desemneaza procese infaptuite de un singur participant, limitand actiunea la sfera subiectului) a merge, a ajunge, a alerga;

e) Verbe impersonale (care desemneaza procese ce nu implica nici un participant) a ploua, a ninge [Barbuta, 2002, p. 78-79],

doar prima clasa se preteaza la o conjugare activ/pasiva, intrunind toate conditiile necesare unei atare transformari, cu unele restrictii. La acest tip de procese se claseaza verbele tranzitive in a caror structura actantiala relatiile dintre proces si actantii lui se refera la doi actanti: cel subiectual si cel obiectual. Primul este actantul activ, care initiaza procesul, iar al doilea este actantul pasiv care suporta, efectele procesului. Acest participant este nedinamic si in cadrul operatiei de pasivizare trece pe pozitia de subiect. Pentru clasa verbelor tranzitive este caracteristica orientarea procesului catre actantul obiectual. Tipul actantului in pozitie de subiect are o mare importanta pentru conjugarea activa si pasiva. Daca acest actant este dinamic, adica este realizatorul, agentul actiunii iar actiunea lui trece asupra unui obiect, atunci verbul poate fi conjugat la diateza activa si la diateza pasiva. Daca actantul in pozitie de subiect nu este dinamic, ci exprima diverse tipuri de relatii, perceptii senzoriale sau stari ale subiectului, atunci verbul nu poate fi conjugat la cele doua forme de diateza.

Verbele intranzitive nu exprima opozitiile diateziale. Desi in unele gramatici ele sunt considerate ca avand o singura forma de diateza (cea activa), in lucrarea de fata verbele intranzitive sunt considerate in afara diatezei. Faptul este consemnat si in Gramatica uzuala a limbii romane, unde se mentioneaza: "Verbele intranzitive, neutre fata de obiect, (pacient) nu au forme speciale pentru exprimarea opozitiei activ/pasiv. Acestor verbe nu le este deci proprie categoria diatezei" [GULR, p.175].

Asadar, sunt antrenate in transformarile diateziale doar verbele tranzitive-directe.

In mod special, caracterul tranzitiv / intranzitiv si caracterul durativ / momentan al actiunii exprimata de verb influenteaza sensul participiului. Astfel, sensul activ si pasiv al participiului este determinat in linii mari de caracterul tranzitiv / intranzitiv al verbului, iar sensul lui temporal de perfect si prezent este determinat de caracteristicile aspectuale ale verbului: durativ /nondurativ.

Dupa sensul lor, participiile romanesti se impart in urmatoarele clase.

1. Participii pasive trecute care se formeaza de la verbele tranzitive nondurative (un numar considerabil): pachet sigilat, rezultat obtinut, fenomen descoperit, vas spart, animal omorat, infractor prins, candidat ales, rochie rupta, par frant, hartie perforata, covoare scuturate, fire incalcite, cafea bauta, par ondulat, data fixata, student admis, document cerut, cantec cantat, copil laudat, pret propus etc.

2. Participii pasive prezente care se formeaza de la verbele tranzitive durative: infractor urmarit, solutie cautata, tratament urmat, depozit pazit, copil alintat, om stimat, profesoara iubita, femeie admirata, carte solicitat, etc.

3. Participii active trecute si prezente care se formeaza de la verbe intranzitive si de la unele verbe tranzitive, livada inflorita, copil racit, scrisoare venita, animale moarte, viata traita, barbat baut, om citit, candidat menajat, om incaruntit, calatori grabiti, pacienti rabdatori, copii educati, interlocutor convins, caine turbat etc. [Avram, 1997, p. 214-215; Barbuta, 1998, p. 107].

Participiile formate de la verbele tranzitive, desi dispun de o flexiune dupa gen, numar si caz, ca si adjectivul, raman in sfera semantica si gramaticala a verbului, prezentand actiunea dinamic si avand expansiuni specifice verbului: casa construita de nemti, problema rezolvata de elevi, tablou batut in cuie, cetate aparata cu armele etc. Acest fapt nu se poate atribui in totalitate participiilor formate de la verbele intranzitive. Acestea exprima primordial o insusire statica a obiectului: om odihnit, om obosit, om tacut, om zgarcit, ochi plansi, profesor suparat, speranta in viata si au afinitati mai mari cu sfera semantica a adjectivului. In plus, ele nu sunt prezente in

formele diatezei pasive, iar unele dintre ele se folosesc doar in formele compuse ale diatezei active: mers, murit, iar altele sunt defective de participiu a accede, a rage [Avram, 1997, p. 214].

Asadar, participiile au aceleasi posibilitati combinatorii ca si verbul de la care s-au format. Evident ca acestea variaza in functie de tranzitivitatea verbului. Participiile formate de la verbele tranzitive pot guverna:

un complement de agent: Granita este aparata de graniceri. Compunerea a fost scrisa de Ion Vasilescu. Orasul a fost vizitat de multi turisti. Proiectul va fi castigat de cel mai competenti specialisti. S-a remarcat in literatura de specialiste ca existenta complementului de agent separa in continutul participiului sensul pasiv al verbelor tranzitive, de sensul activ al verbelor intranzitive. [Drasoveanu, 1997, p140-141]

un complement indirect: Rufele au fost muiate in apa calda. Adeverinta a fost atasata la cerere. El a fost demis din post. A fost rezervata o masa pentru oaspeti. Locomotiva a fost detasata de tren.

un complement instrumental: Geamul a fost spart cu o piatra. Sacul a fost legat cu o funie. Tabloul a fost pictat cu acuarele.

In [I. Iordan, V. Gutu-Romalo, Al. Niculescu, 1967, p.211-212] se constata ca "Alaturi de participiul-adjectiv, care apare in constructia pasiva, exista si participiul invariabil (sub aspectul genului, numarului si cazului) care pastreaza capacitatea de a realiza toate relatiile sintactice specifice verbului, de ex., posibilitatea de a guverna un acuzativ. Intr-un exemplu ca: a invatat carte, acuzativul este cerut de participiu, nu de auxiliar, lucru dovedit de faptul ca auxiliarul insotit de participiul unui verb intranzitiv (El a plecat, de ex.) nu cere acuzativul, dar poate guverna un nominativ sau dativ, realizand relatiile de care e susceptibil verbul intranzitiv".

La verbele care actualizeaza opozitia activ / pasiv, adica verbele tranzitive. participiile pot aparea in ambele pozitii: participiu autonom, variabil (Dentistul extrage maseaua / Maseaua a fost extrasa de catre dentist) si participiu nonautonom, invariabil (Dentistul a extras maseaua). Si dimpotriva, la verbele subiective, adica verbele intranzitive, participiile sunt doar nonautonome, invariabile (A venit primavara. Au inflorit copacii. Au cazut frunzele). Este imposibila ocurenta acestor participii ca variabile: Primavara a fost venita. Copacii au fost infloriti. Frunzele au fost cazute. Aici ar mai fi de adaugat faptul ca participiile formate de la verbele intranzitive devin mai des participii adjectivizate decat cele formate de la verbele tranzitive. Participiul imbatranit si adjectivul batran pot fi distribuite in acelasi context: Om imbatranit / batran deoarece starea exprimata de verbul intranzitiv a imbatrani si insusirea exprimata de adjectivul batran sunt intr-un fel sau altul permanente, inerente subiectului.

In cadrul verbelor tranzitive transformarile diateziale cunosc anumite restrictii. Faptul a fost consemnat si comentat in lucrarile de specialitate. [G. Pana Dindelegan, I. Barbuta] S-a constat faptul ca in limba romana transformarea pasiva are posibilitati de aplicare restranse si ca aceasta limitare a transformarii pasive la structurile tranzitive este impusa de specificul limbii romane fata de engleza. [G. Pana Dindelegan, 1974, p.25] Dar chiar si in cadrul verbelor tranzitive exista verbe care nu pot fi conjugate la diateza pasiva. Sunt relevate doua situatii in care transformarea pasiva se blocheaza:

imposibilitatea verbului de a exprima opozitia activ / pasiv;

neadmiterea de catre constructia activa a constructiei pasive.

In ceea ce priveste clasa verbelor intranzitive si impersonale transformarea pasiva este imposibila. Cauza neadmiterii transformarii pasive rezida in specificul structurii lor actantiale, care nu implica un obiect si deci se remarca lipsa celui de al doilea participant al situatiei.

Desi structura actantiala a acestei clase de verbe indeplineste toate conditiile necesare unei transformari pasive (are doi participanti, unul dinamic, agentul, si unul nedinamic, pacientul; actiunea este orientata si se rasfrange asupra obiectului), nu toate verbele admit pasivizarea. Primul subgrup de verbe tranzitive - directe care nu admit pasivizarea tin de clasa verbelor relatie. Prin definitie, verbele de relatie exprima diverse raporturi intre fenomene si obiecte. Semul de baza care reprezinta dominanta semantica a clasei este relatia.

Astfel, in grupul verbelor echivalentei / nonechivalentei, sunt clasate urmatoarele verbe tranzitive: a cantari, a confrunta, , a contine, a costa, a cumula, a cuprinde, a depasi, a domina, a dubla, a egala, a incadra, a include, a identifica, a ingloba, a inlocui, a intrece, a nivela, a numara, a pretui, a suplini, a substitui, a totaliza, etc. Dintre acestea nu admit transformarea pasiva doar 7 verbe, si anume: a contine, a costa, a cumula, a cuprinde, a domina, si a totaliza.