Clasificarea jocurilor - Criteriile de clasisificare

Clasificarea jocurilor

Criteriile de clasisificare ale jocurilor sunt:

-clasificari prin diviziune;

-clasificari prin enumerare.

Categorii de jocuri rezultate prin diviziune:

In functie de registrul psihologic specific copiilor de 3-6 ani,jocurile practicate de prescolari se divid in:

a)jocuri simbolice(specifice prescolarilor,cu reguli intrinseci);

b)jocuri cu reguli(nespecifice varstei,dar indispensabile instruirii,jocuri cu reguli extrinseci).

Jocurile simbolice

In functie de evolutia comportamentului ludic al copilului,jocurile simbolice pot fi:jocuri simbolice primare si jocuri simbolice evoluate;

In functie de acelasi criteriu,jocurile simbolice primare se grupeaza in:jocuri de manipulare sau jocuri-exercitiu si jocuri imitative;

In functie de izvorul cunoasterii,jocurile simbolice evoluate pot fi:jocuri cu subiecte din viata cotidiana si jocuri cu subiecte din povesti si basme,

In functie de domeniul care sugereaza simularea,jocurile cu subiecte din viata cotidiana sunt:jocuri de convetuire sociala si jocuri de constructii;

In functie de tehnica transpunerii scenice,jocurile cu subiecte din povesti si basme pot fi:jocuri dramatizari si dramatizari.

Jocurile cu reguli:

In functie de natura obiectivelor educationale,jocurile cu reguli pot fi:jocuri didactice si jocuri distractive;

In functie de domeniul dezvoltarii,jocurile didactice pot fi:jocuri de miscare(jocuri motrice)si jocuri psihice(jocuri pentru dezvoltarea psihica);

In functie de obiectivele prioritare,jocurile de miscare pot fi:jocuri motrice simple si jocuri motrice complexe(jocuri motrice competitive);

In functie de laturile dezvoltarii vietii psihice,jocurile psihice pot fi:jocuri cognitivesi jocuri de expresie afectiva;

In functie de sarcinile didactice specifice dezvoltarii intelectuale,jocurile cognitive pot fi:jocuri senzoriale si jocuri intelectuale;

In functie de directiile dezvoltarii intelectului,jocurile intelectuale pot fi:jocuri de memorie si jocuri de inteligenta;

In functie de complexitatea sarcinii didactice,jocurile didactice pot fi:jocuri didactice simple si jocuri didactice complexe;

In functie de specificul constructiei actiunii de joc,jocurile cu reguli pot fi:jocuri cu subiect si jocuri fara subiect.

Categorii de jocuri rezultate din enumerare:

Jocuri de manipulare:cu materiale marunte,cu materiale din natura,cu materiale reziduale,cu betisoare.

Jocuri imitative:poarta numele actiunilor sociale transfigurate: "hranim papusa", "masina merge".

Jocuri de convietuire sociala: "de-a mama si copilul", "de-a soferii".

Jocuri de constructie:constuctiile diferitelor modele din viata reala:case,masini.

Jocurile dramatizari: "de-a ridichea uriasa".

Jocurile de expresie afectiva:teatru cu papusi,imitatia.

Jocuri senzoriale:pentru sensibilizarea auzului,gustului,mirosului,vazului

Jocuri intelectuale:jocuri fonematice,jocuri pentru imbogatirea vocabularului,jocuri pentru cunoasterea mediului inconjurator,jocuri matematice,jocuri muzicale,jocuri cu text si cant,jocuri pentru dezvoltarea operatiilor gandirii,jocuri logice,jocuri de atentie.

Perspective teoretice,privind dezvoltarea timpurie a    personalitatii copilului.

O problema extrem de dezbatuta este cea a aparitiei sinelui.Cele mai importante teorii despre dezvoltarea copilului pun accentul pe aspecte diferite ale socializarii si din acest motiv unele dintre ele se afla in contrast.

Sigmund Freud(1856-1939) a dezvoltat psihanaliza ca o modalitate de a explora continutul si mecanismele vietii mentale umane.Freud a constatat importanta factorilor bilogici(natura) si a experientei sociale(educatia)pentru dezvoltarea si mentinerea personalitatii umane.

Structura personalitatii in opinia lui Freud este compusa din trei elemente:id-ul(sinele),supraeul si eul.Toate acestea au radacini si functii separate,dar interactiunea lor este substanta vietii mentale.Toate acestea au radacini si functii separate,dar interactiunea lor este substanta vietii mentale.

Id-ul este reprezentat in personalitate prin supraeu,care este similar cu ceea ce numim noi constiinta.La copil este format din prescriptiile si prohibitiile impuse copilului de parinti .Pe masura ce copilul creste si intra intrun cerc tot mai mare de influente sociale,contributiile la supraeu se maresc.Id-ul este,in mare masura,inconstient si actioneaza conform "principiului placerii":el vrea ceea ce vrea cand vrea.

Id-ul si supraeul se aseamana in multe privinte.sunt exigente,relativ inflexibile si,uneori,lipsite de contact cu realitatea.Cand id-ul vrea ceva,iar supraeul il constange din cauza normelor sociale,apare eul,care are sarcina de a modela acest conflict.

Eul este este acea parte a personalitatii care este in contact cu realitatea.El mediaza pretentiile deseori nerealiste ale id-ului si cerintele uneori restrictive ale supraeului,incercand sa le adapteze la realitatea sociala.

Dezvoltarea personalitatii se realizeaza printr-o serie de stadii succesive,universale,cu substrat biologic si legate de varsta,pe care Freud le-a numit "stadiile dezvoltarii psiho-sexuale".

Stadiul falic corespunde varstei 3-5 ani si reprezinta perioada constientizarii sexuale initiale.Aceasta este perioada    conflictului oedipal,numit dupa Oedip,figura legendara care si-a ucis tatal si s-a casatorit cu mama sa.acest conflic se refera la tendinta copilului de a forma un atasament afectiv puternic,fata de parintele de sex opus si de adezvolta o rivalitate ostila fata de parintele de acelasi sex.Pentru a rezolva ceasta problema,copilul trebuie sa invete rolul genului specific lui prin intermediul mai multor jocuri:de-a mama si de-a tata in care baietelul isi asuma rolul tatalui,iar fetita rolul mamei.Cadrul didactic are menirea de face ca ambele roluri,pentru cei doi,copii sa fie placute si atractive in acelasi timp.In acesta situatie ne bazam pe aspectele afective ale socializarii.

La randul sau,Jean Piaget si.a indreptat atentia asupra dezvoltarii cognitive.In urma studiului,a ajuns la concluzia ca procesul de dezvoltare se desfasoara in patru stadii.

Stadiul preoperational dureaza de la varsta de 2 ani pana la sapte ani.In aceasta perioada copilul incepe sa-si dezvolte capacitatea de a folosi simboluri(indeosebi limbajul).Copiii incep sa inteleaga,cel putin intrun mod rudimentar,lucruri pe care nu le vad si nu le ating.La nivelul prescolar toate acestea se realizeaza prin joc:jocul "ne incalzim la soare", "vantul,florile si copiii".Prescolarii au o perspectiva egocentrica a lumii-le ste greu sa vadp din perspectiva altuia.La inceput ei nu inteleg ca un prieten plange pentru ca,respectivul copil nu vrea sa-i dea jucaria.Prin jocul "jucaria mea e si a ta    acum"copilu ii da prietenului jucaria luind totul doar ca pe un joc,fara sa simta pierderea reala a jucariei respective.

George Herbert Mead a acordat o importanta considerabila intelegerii proceselor cognitive care duc la comportamentul vizibil.Mead a studiat dezvoltarea si organizarea sinelui.

Sinele se dezvolta din experienta sociala datorita capacitatii individului de a-si vedea propriile actiuni din perspectiva altora.In contrast cu Freud si Piaget,Mead a considerat ca acest proces nu se produce printr-o serie de stadii legate de varsta.Sinele devine tot mai complex ca rezultat al unui cerc,ce se extinde mereu ,datorita experientei sociale.Gradinita de copii devine un laborator in care se exercita experienta socila prin ludic.Copiii se joaca,dar libertatea jocului repetitie la o angajare viitoare,repetitie infantila in vederea insusirii unui rol responsabil,si,asfel,plasmuirea secreta a unui eu scaldat in constiinta sociala.Jocul este asumarea unui rol strain,in care este mimata personalitatea imaginilor si a fortelor care domina copilul(parinti,profesori).Situatia prin care copiii iau atitudinile pe care alti indivizi le au fata de ei si fata de altii reprezinta forma rudimentara de nastere a eului(self)prin raportare la altul.Daca prin joaca(play)eul se anunta doar,el isi capata expresia matura abia prin joc(game).Daca copiii stau in cerc,iar in mijlocul cercului este un copil care arunca mingea la fiecare dintre ei,este important ca cel care arunca mingea sa-si asume atat rolul celui care arunca mingea,dar in acelasi timp trbuie sa poarte in el si rolul celui care prinde mingea.Doar prin cooperare la un set de sarcini comune poate lua nastere o personalitate organizata.Chiar acest lucru construieste jocul(game):el aduce atitudinile sociale ale grupului inlauntru campului de experienta directa a individuluisi le include ca elemente in constitutia eului.

Comunitatea organizata sau grupul social care ii da individului unitatea de eu(self)a fost numita de Mead "altul generalizat".Orice echipa de joc reprezinta,de fapt,o paradigma de "altul generalizat"in masura in care-ca tel comun si suita de atitudini si raspunsuri reciproc controlate-ea intra in experienta fiecaruia dintre membrii ei.Cand se face trecerea de la "a juca joaca"(to play the play)la "a juca jocul"(to play the game),eul intra in faza sa de maturizare.

Jocul reprezinta o metoda de socializare a prescolarului.Joaca este prima forma a interactiunii sociale din "perioada verbala"(perioada in care copiii isi dezvolta capacitatea de a intelege si de a folosi comunicarea simbolica-limbajul,gesturile),care duce la dezvoltarea facultatilor cognitive ale copilului.Prin joaca,prescolarii invata sa-si asume rolurile altora,la un nil simplu si lejer pentru ei.Ei pot juca rolul unei vanzatoare care oera fructe,iar apoi pot trece in rolul cumparatorilor,a celor care cumpara fructe.Astfel,realizand mai multe jocuri cu teme diferite,ei invata ca exista roluri sociale diferite,fiecare cu o perspectiva diferita.

Jocul organizat este etapa urmatoare in dezvoltarea personalitatii copilului.Copiii isi dezvolta capacitatea de a intelege legatura intre roluri multiple si de a considera rolurile pe care le joaca drept parte a unui sistem de roluri.In timp ce isi dezvolta aceasta capacitate ,copiii invata sa ia rolul multor altora si sa reflecteze la propriile lor actiuni din perspectiva acestui rol,ceea ce are ca efect dezvoltarea sinelui.