GANDIREA SAHISTA

Ce este o imagine sahista?

Gandirea sahista se manifesta intr-o masura importanta prin imagini. Totusi, ce intelegem oare prin acestea? Ce particularitati caracteristice prezinta ele?

Problema definitiei si a studiului imaginilor in care gandeste sahistul nu este de loc de natura academica. Daca se priveste imaginea ca unitate structurala a activitatii de reflexie sahista, atunci este evident ca descoperirea de lipsuri (tipice sau individuale) in gandire, ca si incercarile de a ridica eficacitatea acestui proces sunt de nedespartit de intelegerea continutului si a dinamicii imaginilor sahiste.

Malkin a remarcat: ''Se pare ca, poetul nu gandeste in litere, silabe, nici in cuvinte intregi. El creeaza prin imagini desi, cateodata, cauta cu mari eforturi un anume cuvant. Tot astfel, nici maestrul de sah nu creeaza cu ajutorul mutarilor izolate, ci gandeste prin mijlocirea imaginilor. Astfel, un jucator experimentat aduna in timpul jocului un mare numar de imagini sahiste - sau altfel exprimat: pozitii tipice, care ii permit o judecata echilibrata. Aceste pozitii-model sunt ele-mentele esentiale ale limbajului in care compune maestrul 'poemele' sale. Calculul variantelor in timpul jocului este necesar, inainte de toate, pentru trecerea de la o pozitie-model la alta.''

Din aceste declaratii rezulta ca autorul priveste marele grad de generalizare a aprecierii drept o caracteristica a imaginilor (numai in cazul reprezentarilor pozitiilor tipice, care au o anumita apreciere, bine determinata, putem vorbi de notiunea de imagine). Se ridica insa intrebarea: ce se intampla cu pozitiile mai putin obisnuite, care nu se regasesc in cadrul imaginilor tipice prezente in memoria sahistului? Oare, la reflectarea asupra unor astfel de situatii iau nastere in subconstient noi imagini, sau se realizeaza alte constructii?

Evident, rezolvarea acestor probleme este legata de precizarea notiunii de imagine sahista. Aceasta reprezinta unitatea dintre judecarea pozitiei, intelegerea ei, precum si observarea relatiilor dintre figuri. Imaginea sahista este, prin urmare, o fuziune in constiinta intre imaginea vizuala de pe tabla si aprecierea acesteia, adica o generalizare care tine cont de sensul amplasarii figurilor ambelor parti, ca si de posibilitatile lor de actiune. In opinia noastra, fiecare pozitie din partida (si nu numai cele tipice) este reflectata in constiinta ca imagine.

Fireste, dupa gradul de generalizare, adica precizia si profunzimea aprecierii de catre jucator a diferitelor pozitii, aceasta poate sa oscileze. Prin cunostintele si experientele sale practice, sahistul poate judeca multe pozitii - chiar si pe cele mai dificile - pe baza asemanarii cu situatiile pe care le-a intalnit deja, mai devreme. Cu aproximatie, el stie aici cum trebuie apreciata pozitia si ce ar urma sa se intample mai departe. Tocmai pe baza unor astfel de pozitii se nasc imaginile generalizate.

Multe situatii nu pot fi insa apreciate corespunzator, doar in analogie cu cele deja cunoscute; este insa adevarat, exista si aici anumite elemente de judecata, luate din cazurile precedente - spre exemplu, asezarea caracteristica a unei figuri izolate sau a unei cunoscute furculite - totusi, inainte de toate, acestea sunt doar fragmentele unei aprecieri complete. In orice caz, este aici vorba de o imagine mai putin concreta, care se deosebeste esential de imaginea unei pozitii-model.

Aprecierea si intelegerea sensului evenimentelor care au loc pe tabla reprezinta o parte componenta importanta a imaginilor. Sa prezentam aici cateva exemple. S-a stabilit ca un maestru, chiar atunci cand da un simultan la 25 -30 de mese, observa imediat lipsa unei figuri care a fost luata intentionat de pe tabla de un jucator. Din convorbirile avute cu maestrii si din experimente a rezultat ca jucatorul de simultan nu observa in partida pozitia de pe tabla in toate detaliile sale, ci el se lasa mai degraba condus de un anume sens - un plan, idei despre operatiunile tactice, etc. Cand maestrul paseste acum in fata tablei de pe care s-a 'furat' figura, el observa, cu toate acestea, neconformitatea pozitiei de dinainte cu cea de acum; incepe sa caute cauza. Ca atare, 'recheama' rapid in memorie imaginea vizuala a intregii pozitii si locul in care se afla figura.

Sansin - Sergheev

Ulan-Ude 1947 (D.7)

Lupta s-a terminat dupa cum urmeaza: 43.Txa2! 44.Dxa2 Dh5+ 45.Th3 Dxe5+ 46.Rh1 De1+ 47.Rh2 Dg1 mat. Interesant este ceea ce a declarat Sergheev despre modul sau de a gandi: ''Dupa mutarea a 43-a a albului am gandit cinci minute si deja, ma pregateam sa cedez, totusi ceva m-a oprit in ultima clipa. Ce anume? Probabil ca imi placea prea mult pozitia puternica de atac a figurilor mele. In acel moment ma supara foarte tare legatura damei mele. Am inceput sa calculez variantele .asa, ca si cand dama alba nu ar fi stat pe campul c2. A rezultat un mat in patru mutari. Dupa aceea am gasit, fara efort, sacrificiul de turn.''

In acest caz, reflexiile generale (puternica pozitie de atac a figurilor) au ajutat sa se gaseasca drumul corect. Bazat pe aceasta, Sergheev a gasit sacrificiul de turn de la a2.

Blumenfeld si V. Puskin, care au efectuat experiente cu redarea de partide si pozitii de joc din memorie, au atras atentia ca subiectii - care, de obicei, reproduceau rapid si exact caracteristicile esentiale pentru aprecierea unei pozitii sau pentru realizarea unei idei combinative (structura de pioni, calul puternic, pozitia ofensiva a damei), dimpotriva - uitau de figurile amplasate in mod nearmonios sau le redau, 'intamplator', gresit.

Daca se vorbeste de cat de importanta este o apreciere corecta, trebuie avut in vedere ca suportul sensului unei pozitii consta mereu intr-o amplasare concreta a figurilor sau intr-o mutare anumita. Cei doi psihologi au prezentat unei grupe de sahisti de categoria I o binecunoscuta pozitie tipica, in care s-a schimbat doar culoarea figurilor (piesele albe au fost inlocuite de cele negre, in timp ce asezarea lor a ramas ca inainte). La analiza acestei pozitii a aparut o nesiguranta usor de recunoscut, ca si greselile de apreciere. Aceasta schimbare formala a imaginii vizuale (inversarea culorii figurilor) a produs dificultati serioase in analiza logica, prin urmare, imaginea sahista se manifesta mereu prin unitatea dintre aprecierea pozitionala si sesizarea concreta a figurilor si a campurilor. Dezbaterea amanuntita a problemelor legate de structura imaginii sahiste are nu numai o mare importanta teoretica, ci si una practica. Din ingemanarea abstractului cu concretul - formele unitare sub care se prezinta imaginea sahista - rezulta ca aceste laturi nu trebuie sa se opuna una alteia in dezvoltarea gandirii sahiste. Procesul de desavarsire a sahistului depinde foarte mult de legatura armonioasa dintre general si elementele de constructie vizuale.

Pentru ca, dupa cum am aratat, ele reprezinta doua parti ale unui proces unitar, generalizarea si concretizarea se influenteaza reciproc. Cum imbogateste generalizarea capacitatea vizuala au aratat experimentele noastre, in care subiectilor (candidatilor de maestri) le-au fost prezentate, una dupa alta, cateva pozitii dificile din partidele practice sau probleme in trei mutari. Ei au redat rapid, aproape fara greseala, pozitiile din partida. Acestea aveau pentru subiecti un sens inteligibil si anume structurile de pioni, - atat de caracteristice pentru partidele practice - ideile tipice pentru conducerea in continuare a jocului.

Dimpotriva, redarea pozitiilor din probleme s-a lovit de dificultati considerabile - indiferent de faptul ca in ele existau mai putine figuri decat in situatiile anterioare, care proveneau din jocul practic. Majoritatea subiectilor (70%) nu a fost in stare sa redea corect pozitia figurilor, pentru ca acestea nu corespundeau conceptiilor lor (ca practicieni ai sahului) despre logica dezvoltarii jocului.

La randul lor, precizia sesizarii si caracterul concret al imaginii imbogatesc lupta logica in mod esential, favorizand in acelasi timp aprecierea profunda, obiectiva si generalizatoare. La studiul sistemului dragonului din Apararea Siciliana am pus fiecarui student problema sa adune 50 de combinatii ce au aparut in aceasta deschidere. Rezultatele au fost bune si au ridicat remarcabil intelegerea generala pentru pozitiile caracteristice pentru 'dragon'. In continuare, ne-am folosit sistematic de aceasta metoda si la studiul altor sisteme de deschidere.

Evident, autorii de carti de deschideri au trebuit sa se gandesca sa ilustreze tocmai in acest sens materialul - in plus, la partidele dezbatute (care evidentiau in primul rand liniile strategice caracteristice), sa prezinte o serie intreaga de combinatii si rasturnari tactice care apar cel mai adesea in deschiderile respective.

Sa ne orientam acum atentia asupra caracteristicilor tipice ale gandirii sahiste.

Dinamica gandirii sahiste

Gandirea sahista este complicata si contradictorie in actiunea de alegere a unei mutari; vorbim aici de de un proces dialectic - in care prevederea viitorului si aprecierea schimbarii situatiei se bazeaza pe imaginea pozitiei existente pe tabla - legat organic de desfasurarea precedenta a jocului. In acest fel, la alegerea unei mutari sunt imbinate in mod ciudat in gandirea sahista imaginile viitorului, trecutului si ale prezentului.

Cercetarile au aratat ca influenta imaginilor, care reflecta diferitele etape ale desfasurarii partidei, este de maxima specificitate si foarte diferita. In unele cazuri, ideile si aprecierile trecute exercita o influenta preponderenta in alegerea deciziei - in altele, multumirea deplina cu situatia existenta, etc. Din acest motiv s-a nascut necesitatea de a se analiza calitatile dinamice ale imaginilor sahiste. Deosebim, de aceea: imagini remanente, imagini inerte si imagini viitoare.

Imaginea remanenta

In cazul imaginilor remanente este vorba de o suprapunere spirituala, nemodificata, a contururilor unei pozitii trecute, respectiv ale elementelor lor izolate (aprecierea posibilitatilor uneia sau mai multor figuri) pe noua pozitie aparuta pe tabla. Astfel, trecutul actioneaza - ca sa zicem asa - in prezent si inlatura realitatea. La nasterea de imagini remanente se observa, de regula, o anumita dificultate a gandirii, in timp ce puterea de coordonare a atentiei scade.

La studierea acestui caz m-au condus doua exemple din propria-mi experienta de turneu.

Tal - Krogius

al 32-lea camp. al (fostei) URSS

Kiev - 1964 /1965 (D.8)

Negrul sta rau, insa nu exista, inca, vreun motiv de panica. Merita atentie, spre exemplu, 26.Rf8 (cu intentia Rf8-e7). Pozitia negrului de-abia daca ar mai putut fi atinsa de raza mare de actiune a celor doi nebuni albi. Totusi, negrul a jucat 26.Cb6?, la care a urmat 27.Nxb6 cxb6 28.Td6!

In mod uimitor, aceasta mutare a fost o surpriza totala pentru mine. Aici aveam in vedere numai mutarea 28.Nd5, pentru ca, in constiinta mea, pionul c7 ramasese pe vechea pozitie (ca si cum schimbul la b6 nu ar fi avut loc). Imi amintesc bine aceasta clipa: refuzam sa-mi cred ochilor, dar faptul exista, pionul c7 - care era indispensabil pentru apararea impotriva patrunderii turnului alb - parasise deja acest camp.

Un caz asemanator s-a intamplat intr-o alta partida din acelasi turneu.

Stein - Krogius

al 32-lea camp. al (fostei) URSS

Kiev - 1964 /1965 (D.9)

Aici se impunea 26.Tg4 27.Nf3 Tf4 cu avantaj pentru negru. M-am gandit mult la aceasta manevra, insa, brusc, atentia mi-a fost atrasa de asezarea nefericita a damei albe la c1. Opozitia figurilor grele pe coloana 'c' mi-a dat ideea sa fortez inaintarea pionului pana la b3. Mi se parea ca albul nu ar dispune de nici o aparare multumitoare impotriva acestui plan.

A urmat : 26.a4 27.Cd6+ Nxd6 28.Dxg5 Nf8? O greseala serioasa. Trebuia jucat 28.Tf4 29.Txf4 Cxf4 30.Txd6 Cxg2 si dupa 31.Dg8+ Re7 32.Dg5+, partida trebuia sa se termine cu sah etern. Aceasta varianta a licarit in constiinta mea, insa legarea de nefericitul camp b3 s-a dovedit mai puternica.

29.Dxh4 b3 30.cxb3!

O lovitura de traznet! Tocmai aceasta mutare o considerasem eu imposibila, pentru ca, in toate calculele mele, dama alba ramasese pe vechea pozitie de la c1. O halucinatie evidenta, daca te gandesti ca dama lui Stein se afla de cateva mutari pe un alt sector al tablei. Dupa:

30.axb3 31.Dh7 f5 32.Nxd5 rezistenta negrului nu a mai durat mult.

Aceste exemple arata cum imaginile remanente ale unei pozitii trecute persista in constiinta si exercita o influenta negativa, daunand astfel aprecierii situatiei noi, schimbate, aparuta pe tabla.

Sa ne oprim ceva mai amanuntit asupra efectelelor tipice provocate de imaginile remanente negative.

Tal - Gligorici

meci candidati C.M. - Belgrad

1968 (D.10)

Situatia albului este dificila. Tal tocmai luase dama la mutarea a 37-a cu Cxd6+, dar chiar si aceasta nu poate compensa pierderile materiale. Koblenz povestea: 'Dupa cum a mar-turisit Tal dupa partida, lui i se parea ca prin aceasta mutare ar fi atacat imediat si turnul negru din e8. El avea in vedere - dupa recastigarea calitatii - sa-si realizeze astfel superioritatea in finalul de turnuri. Totusi, aceasta era o lovitura in gol! Turnul lui Gligorici reusise, vai!, sa treaca la timp la e1, cu amenintari mortale de mat! '

Exact aceeasi greseala, intiparirea mentala a unei figuri la 'vechea' adresa, a produs in partida urmatoare o greseala serioasa.

Iljin-Jenevski - Nenarokov

Moscova 1923 (D.11)

Pozitia este aproximativ egala. Iljin-Jenevski a comentat in continuare desfasurarea luptei, dupa cum urmeaza: 'Pentru a pastra initiativa, am decis sa deschid coloana 'f' si am mutat 1.Tf1 g6 2.De3 Ce7. Acum parea ca nimic nu ar mai putea deranja realizarea planului meu si - bucurandu-ma tare! - am jucat 3.f4, dar rezultatul a fost 3.exf4 4.Nxf4 Dxb5. Aceasta nu facea deloc parte din planurile mele. Deschisesem coloana, in schimb pierdusem o figura.

Mi se spune: o greseala grava. Da, o greseala, dar latura psihologica a acesteia este interesanta. Cand am conceput planul si am privit tabla, am vazut ca dama neagra de la g5 si nebunul alb b5, neaparat, erau despartiti de o puternica bariera - pionul e5. Aceasta idee s-a stabilit indestructibil in constiinta mea. Atat de indestructibil, incat atunci cand dama neagra a luat nebunul mi se parea ca a . sarit peste pion!'

Forta de iradiatie a imaginii remanente l-ar fi dus pe alb aproape de catastrofa in pozitia urmatoare:

Tal - Rosseto

T. Interzonal - Amsterdam 1964 (D.12)

Dupa partida, Tal a declarat ca el intentionase sa urmeze varianta: 25.f4 e5 26.Nxc6+ Rxc6 27.Txe5 Txf4 28.gxf4 Nxf4+ 29.Tg5!?? Aici - ca si in exemplele precedente - figura a ramas, mental, pe locul vechi (campul h6), iar schimbarea amplasamentului care a avut loc nu a fost luata in calcul. Cand a observat greseala de calcul, albul a fost nevoit sa se apere de sahul nebunului in alt fel. Dupa 25.Nd2 Cd4 26.Te1 Nxd2+ 27.Rxd2 Cf3+ 28.Nxf3 Txf3, a rezultat remiza - consemnata in finalul de turnuri.

Rezultatele cercetarilor noastre au aratat ca in 70% din cazurile cercetate domina in minte imaginea figurilor adversarului, mentinute pe vechile pozitii. Totusi, aparitia imaginilor remanente ale propriilor figuri nu este, de fel, o raritate. In legatura cu aceasta, atragem atentia asupra exemplului deja vazut in partida Tal - Krogius.

Am constatat cazuri in care imaginea remanenta a unei pozitii trecute era legata de aparitia unei inselari curioase a simturilor in constiinta jucatorului, anume cu imagini remanente ale figurilor deja indepartate de pe tabla! Rolul acestor figuri era inainte atat de important, lor li se acorda o asa de mare atentie, incat reorientarea gandirii spre noile elemente aparute pe tabla se dovedea extrem de dificila, chiar si atunci cand figurile respective fusesera schimbate, deci eliminate de pe tabla!

Szab - Bronstein

T.Candid. - Zrich 1953 (D.13)

Multa vreme atacul alb s-a bazat pe amenintarile de-a lungul diagonalei mari, in care nebunul de campuri negre a jucat rolul principal. De aceea, Bronstein foloseste ocazia si il inlatura: 36. Txc3 37.Dh6 f6 38.bxc3 Tg7? (era mai bine 38.Rf7) 39.Td8! Dxd8 40.Dh8+ si albul a castigat curand.

Referindu-se la mutarea sa gresita 38.Tg7?, prin care apara din nou diagonala din trecut, Bronstein a observat: 'Pana atunci negrul a luptat cu nebunul c3, acum el continua sa lupte cu umbra acestuia!'

Nasterea imaginilor remanente negative reprezinta adesea rodul convingerii ca anumite campuri sunt inca sub control ferm, desi, in realitate acest control nu mai exista.

Darga - Lengyel

Turneu Interzonal - Amsterdam1964 (D.14)

Negrul a realizat o combinatie cu sacrifi-ciu de calitate si Darga a cedat pe loc, pentru ca era convins ca pierderea unui turn era inevita-bila. Mare a fost uimirea ambilor parteneri cand li s-a indicat posibilitatea unei simple mutari a regelui, care ar fi pastrat superioritatea materiala de partea albului.

In partida s-a jucat: 40.Te6+ 41.Rf2 si Lengyel a continuat acum 41.T6xe2+, el presupunand ca, dupa 42.Txe2 Nxh4+, albul ar fi nevoit sa plece cu regele la g2. La fel gandea si partenerul sau.

De ce, oare, nu au sesizat ambii mari maestri posibilitatea 43.Re3? Cauza tulburarii constiintei acestora consta in faptul ca in fata ochilor - aidoma unui destin implacabil - se ridica imaginea turnului e6, care nu mai era, deja, prezent pe tabla. Lor li se parea ca punctul e3 se afla sub controlul sigur al acestui turn.

Iljin-Jenevski - Nenarokov

Moscova 1922 (D.15)

In pozitia din diagrama albul dispune de un atac patrunzator. A urmat: 1.Nf7+ Rf8 2.Dh6+? Rxf7 3.Tf6+ Rg8 si avantajul a trecut de partea negrului. In calculele sale albul a luat in consideratie doar 3.Re8 4.Df8+ Rd7 5.Dg7+ si 6.Tf8 mat.

'De ce am trecut cu vederea o mutare asa de evidenta ca 3.Rg8?' a scris Iljin-Jenevski. 'Aceasta este foarte simplu! Priviti pozitia de pornire. In ea campul g8 este atacat de doua figuri - de nebunul b3 si dama g5. Cand am calculat combinatia si am privit tabla, a luat nastere in minte ideea gresita ca regele nu poate sa mearga la g8.'

Aici s-a transpus mental o caracteristica importanta a pozitiei trecute (controlul sigur asupra campului g8), in forma neschimbata, peste noua situatie modificata. Astfel, spre exemplu, albul putea sa pastreze toate avantajele pozitiei sale daca ar fi jucat la mutarea a doua Dxg4. Totusi, el era atat de convins de ferma stapanire a punctului g8, incat aceasta a derutat reorientarea gandirii si a ingreunat astfel recunoasterea obiectiva a noii situatii.

Adeseori, aprecierile despre existenta amenintarilor proprii sau adverse ramane neschimbata.

Tylor - Flohr

Nottingham 1936 (D.16)

Pentru a-si activa figurile (in special degrevarea turnului de la apararea pionului a3), Flohr a jucat 77.Ra4? Totusi - dupa raspunsul prozaic 78.Nd3, a rezultat faptul ca negrul pierde importantul sau pion din f5. Curand, Flohr a pierdut aceasta partida. In aparenta, el nu a luat in calcul Ne2-d3 pentru ca multa vreme aceasta mutare nu mergea din cauza capturarii nebunului de catre pion. Acest fapt a fost constientizat de negru la reflexia sa asupra diferitelor variante si - in final - si-a format con-vingerea ferma ca mutarea nebunului la d3 nu se poate face, sub nici o forma. De aceea, cand situatia s-a schimbat (prin mutarea regelui pionul a fost, brusc, legat), Flohr a pierdut complet nebunul din campul sau vizual.

Sozin - Kirilov

Moscova 1931 (D.17)

Aici s-a jucat 26.Nxe7? Td7! Dupa cum te poti usor convinge, 26.Te1 ar fi castigat fara efort. Despre grava eroare comisa, Sozin a scris: 'O greseala, care - pana la un anumit grad - este de inteles din punct de vedere psihologic: in calculele sale albul nu a fost pregatit pentru posibilitatea raspunsului Td7, caci inainte nu era posibila din cauza matului cu dama la g8'.

Amenintari, care produc aparitia de imagini remanente pot fi create si mai divers. Perceptii remanente, anume, nu iau nastere doar in legatura cu figurile izolate si campurile de pe tabla, ele se nasc si in raport cu grupuri de figuri si campuri, adica pe baza reflectarii raporturilor functionale mai complicate dintre fortele sahiste. Nu doar figurile izolate, campurile si mutarile, ci si ideile strategice si tactice - care, pana atunci faceau obiectul unei meditatii mai profunde - pot sa ramana prinse in constiinta relativ nemodificate.

Cehover - Model

Sankt Petersburg 1933 (D.18)

Cehover a scris: 'In aceasta pozitie 29.Nh7+ Rf8 30.Da3+, nu aduce nimic din cauza 30Dd6 31.c5 De7. Pornind de la aceasta, m-am gandit in special la varianta 29.Th7 Dd4 30.Dh4 g6 31.Dh6, urmata de Tf4 si Th4, de aceea am mutat 29.h3, pentru a evita in continuare un mat pe prima linie.

La aceasta Model a jucat foarte slab 29.De2?, dupa care continuarea 30.Nh7+ Rf8 31.Da3+ Te7 32.Nd3 ar fi castigat imediat. In schimb, eu nu am ales Nh7+ in partida de fata (dupa ce la mutarea precedenta am respins acest sah) si am jucat altfel. In final, partida s-a terminat remiza.'

Dupa cum bine vedeti, recunoasterea faptului ca amenintarea Nh7+, urmata de Da3+, nu era suficienta s-a dovedit asa de neclintit, incat particularitatile celor trei figuri albe de atac (dama, turnul si nebunul) - intr-o situatie schimbata, cu o mutare mai tarziu - nu au mai fost luate in considerare.

Sa prezentam inca un exemplu, in care imaginea remanenta negativa s-a nascut pe baza unei idei gresite cu privire la forta de rezistenta a apararii.

Kudriasciov - Suetin

Daugavpils 1978 (D.19)

S-a jucat: 33.e3! 34.Df3 Td2 35.Ce2 b4 36.Tc1 Nd6 37.Th4. 'Cand am ales aceasta varianta' scria Suetin, 'intentionam sa mut aici 37.Tg4, ceea ce ar fi fost calea corecta. Totusi, cu totul pe neasteptate, am facut rapid mutarea 37.Dd5?? Imediat am observat, insa - spre marea mea groaza! - ca albul ia, pur si simplu, pionul e3. Exista doar o singura cauza pentru aceasta eroare. Pionul din e3 constituia punctul de sprijin si cheia de bolta a pozitiei negre, fiind aparat mai mult decat suficient - pana la aceasta nefericita ultima mutare. Cu toate acestea, in valtoarea luptei tactice, i-am retras apararea, pentru inceput prin nebunul meu. si atunci s-a intamplat ingrozitoarea mutare a damei - sub vraja iluziei ca pionul liber este aparat!'

Dupa 38.Dxe3 Tg4 39.Th5 Td1 40.Dh6 Tg7, a rezultat o pozitie cu sanse de ambele parti.

Exemplele prezentate permit sa se desemneze efectele negative ale imaginilor remanente drept o importanta lipsa a gandirii sahiste. Extrem de grav se manifesta influenta negativa a imaginilor remanente in criza de timp. Aici apare situatia paradoxala ca avantaje certe ale gandirii - profunzimea si stabilitatea - sa se transforme, aparent, in dezavantaje. Este drept, aici se reconfirma vechiul adevar ca este bun tot ceea ce este masurat. Totusi, tocmai in cazurile privite se poate observa ca masura necesara in relatia dintre stabilitate si dinamica era deranjata.

Imaginile remanente nu ne apar mereu in rolul unui obstacol in calea procesului creator. Importanta lor pozitiva poate fi relevata in cazul orientarii constiente a atentiei si a controlului activ. In aceste conditii, ideile - dezvoltate in cursul jocului precedent - nu devin masuri invariabile, ele pot fi mai curand ajustate sub forme schimbate si adaptate la noile caracteristici pozitionale.

Un astfel de efect al imaginilor remanente este foarte folositor, pentru ca el garanteaza corectitudinea proceselor de gandire. Astfel, iau nastere premizele pentru o dezvoltare continua a partidei, jocul creste in unitate si in acuratetea planurilor. Sa ne familiarizam acum cu cateva exemple care evidentiaza efectele benefice ale imaginilor remanente.

Novotelnov - Nejmetdinov

Saratov 1953 (D.20)

Nejmetdinov a agreat in aceasta pozitie ideea aducerii turnului la e5, pentru ca in continuare sa sacrifice calitatea la g5, spre exemplu: 16.Cg3 Te5 17.f4 Txg5 18.fxg5 Cg4, cu joc plin de perspective pe campurile negre. In partida s-a jucat 16.Df4 Te5 17.Cg3 Cd3 18.Dh4 Cxb2 19.f4 Txg5! 20.fxg5 Cg4, cu o pozitie promitatoare pentru negru.

In cazul prezentat, ideea sacrificiului de calitate s-a dezvoltat oarecum in avans si a fost valorificata la momentul potrivit.

Existenta unor imagini remanente pozitive permite sa se lupte consecvent pentru realizarea unui anumit plan, daca acesta din urma este ajustat corespunzator cu dinamica partidei.

Botvinnik - Levenfis

Moscova 1937 (D.21)

Negrul a avut aici ideea sa submineze centrul alb prin f7-f6. Totusi, aceasta nu se putea realiza imediat. Levenfis a scris: 'La 14.f6 ma temeam de continuarea 15.cxd5 exd5 16.e6 Txe6 17.f5 gxf5 18.Nxf5 Te8 19.Dh5 Cf8 20.Na3 Dc7 21.e4 dxe4 22.Cxe4, cu atac puternic.'

De aceea, amanand realizarea nemijlocita a ideii sale, negrul ia masuri de pregatire: 14.De7 15.cxd5 exd5 16.e4! Albul impiedica, din nou, f7-f6. 16.d4 17.Cb1 c5 18.Cd2. La fel, nici aici nu se poate juca manevra avuta in vedere din cauza 19.e6 si 20.f5, totusi Levenfis nu-si ia gandul de la aceasta.

18.g5! 19.g3 gxf4 20.gxf4 Rh8 21.Cc4 Tg8 22.Rh1 f6!

In sfarsit, ideea indelung urmarita devine realitate si anume in cel mai potrivit moment! Dupa 23.Cd6 fxe5! 24.Cxb7 exf4! negrul a obtinut doi pioni pentru figura (25.Txf4 Ce5) si suficiente posibilitati tactice.

Nu sunt putine cazurile in care o complicatie aparuta in partida contine in sine o finete ascunsa, care poate deveni destul de neplacuta pentru adversar. Cu toate acestea, ideea respectiva nu se poate realiza imediat. In astfel de situatii, jucatorul - dupa ce si-a clarificat mental intentia - executa mutari de asteptare pentru a camufla mai bine capcana si a-i da adversarului sentimentul ca pozitia lui este sigura. In acest sens sunt caracteristice experientele lui Bronstein, Larsen si Tal, care s-au folosit repetat (si cu succes!) de susamintitele metode psihologice.

Bronstein - Polugaevski

al 25-lea camp. al (fostei) URSS Riga - 1958 (D.22)

Albul ataca punctul f7. El intentioneaza sa sacrifice o calitate la f7, urmat de marsul in continuare al pionului 'e'. Totusi, aceasta idee nu se poate realiza pentru inceput, caci negrul 'tine' pozitia.

A urmat: 30.Te2 31.Txb7 Td8. O inexac-titate serioasa; 31.Te8 ar fi fortat remiza, dupa toate aparentele.

32.Nc4 Te5 33.Nb3 Te3? Manevrele nebunului alb au slabit vigilenta negrului si Polugaevski comite acum o greseala decisiva. Rau era si 33.f6, din cauza 34.Tc1 - cu amenintarea Tc1-c7 - respectiv 33.Te4, din cauza 34.Tf4 Txf4 35.e7+. Trebuia jucat 33.Te8; dupa 34.Tfxf7+ Nxf7 35.Txf7+ Rg8 36.e7 Rh7 sau 34.exf7 Td8, nu se vede nici o cale de castig pentru alb.

Acum, dupa greseala negrului, se poate insa executa imediat operatiunea planuita de mult: 34.Tfxf7+ Nxf7 35.Txf7+ Rg8 (35.Re8 pierde dupa 36.Na4+) 36.e7 Td1+ 37.Rf2 Txb3 38.e8D+ si negrul a cedat curand.

Reorientarea constienta a atentiei asupra elementelor pozitionale schimbate face, prin urmare, ca imaginea remanenta sa exercite o influenta pozitiva, promovand corectitudinea si unitatea acestor procese.

Daca ne gandim insa la contradictiile provocate de efectele imaginilor remanente asupra gandirii sahistului, atunci este de interes raspunsul la intrebarea legata de masurile ce se pot propune pentru limitarea influentei negative a aces-tora. Inainte de a trece la prezentarea de recomandari concrete, trebuie sa subliniem, din nou, faptul ca nasterea de imagini remanente negative are de-a face cu insuficienta atentie acordata noutatii, cea care deosebeste situatia prezenta de cea trecuta. In aceste cazuri, actiunile adversarului nu sunt, de regula, urmarite suficient, putandu-se observa o preferinta exagerata doar fata de propriile planuri. O astfel de tendinta este extrem de periculoasa in pozitiile combinative complicate si in criza de timp.

Un sahist caruia ii apar imagini remanente trebuie sa se straduiasca sa analizeze in detaliu schimbarile pozitionale care au avut loc dupa ultima mutare a adversarului. La antrenament si la analiza partidelor, ii sfatuim pe sahistii de categoria I, ca si pe candidatii de maestri sa raspunda la urmatoarele intrebari:

1. Ce intentii urmareste ultima mutare facuta in pozitia supusa aprecierii?

2. Ce ameninta aceasta mutare?

3. Ce noi posibilitati se deschid partii care este la mutare?

Am analizat ca exemplu dupa acest chestionar secvente din urmatoarea partida:

Borissenko - Simaghin

Moscova 1955 (D.23)

Ultima mutare a albului a fost 59.Rh3-g4. Raspunsurile corecte suna astfel:

1. El trebuie sa evite un sah etern si sa duca regele in centru.

2. Se ameninta 60.Dh8+ urmat de 61.Df6+ cu schimbul damelor si trebuie sa se forteze dama neagra sa paraseasca pozitia ei activa.

3. Negrului i se ofera posibilitatea 59.f5+, ceea ce duce la mat (60.gxf6 Df5+ 61.Rh4 Dh5 mat, respectiv 60.Rh4 Dh1 mat).

Reshevski - Bronstein

Turneul Candidatilor - Zrich1953 (D.24)

Ultima mutare a albului a fost 32.Cc3-e4. Raspunsurile corecte sunt urmatoarele:

1. Pionul e5 trebuie aparat.

2. Se ameninta imediat patrunderea calului la d6 si f6 (sau, in cateva cazuri, dupa mutarea pregatitoare 33.Txf5).

3. Negrul are doua noi posi-bilitati: a) 32.Dxe5? 33.Txf5 Dxf5 (33.gxf5 34.Cf6+ Nxf6 35.gxf6! Dxe3 36.Dg2+) 34.Cf6+ Nxf6 35.Txe8 Txe8 36.Dxe8+ Rg7 37.gxf6+, ceea ce este total nemultumitor, si b) 32.Nxe4! 33.Tfxe4 Ca6 34.e6 fxe6 34.Txe6 Tf8, avantaj de partea negrului (asa s-a intamplat in partida).

Aceasta metoda a adus rezultate folositoare. Numarul imaginilor remanente negative s-a micsorat la cei care au urmat acest program.

De succes este si un alt procedeu de combatere a lipsurilor amintite, incercat in practica: au fost prezentate spre analiza comparativa pozitii cu o dispunere aproape identica a figurilor, care se deosebeau, totusi, una de alta doar printr-o mica deviatie (de exemplu, prin plasarea unui pion, care nu se afla in sfera principala de desfasurare a conflictului fortelor). Se cerea sa se indice deosebirea strategica si tactica intre cele doua pozitii.

Imaginea inerta

Imaginea inerta este caracterizata prin aceea ca aprecierea situatiilor concrete precum si a elementelor izolate ale pozitiei sunt privite ca definitive si invariabile. Adesea, nasterea imaginilor inerte este insotita de convingerea ca, de fapt, lupta ar fi terminata, desi partida inca mai dureaza. In astfel de situatii, in mintea jucatorului se intareste ideea ca o continuare a jocului ar fi o pura formalitate si nu ar mai necesita eforturi spirituale mari. Prin aceasta, prezentul (adesea, fals apreciat) este proiectat mecanic in viitor, fiind impiedicata astfel scrutarea acelui viitor. De regula, la aparitia imaginilor inerte se observa - pe langa lipsa capacitatii de ajustare a gandirii - si o anume "lene" spirituala.

Constiinta de sine a jucatorului oscileaza intre extreme: ea este ori exagerat de mare, ori este puternic diminuata.

In plus, la aparitia imaginilor inerte se micsoreaza si tensiunea emotionala. Se naste o stare de destindere, iar emotia este risipita prin lipsa de participare. Drept rezultat al incordarii reduse a sentimentelor si vointei, se pierde simtul de raspundere pentru deciziile justificabile. Cel mai adesea, aceasta diminuare a acti-vitatilor psihice este insotita de esecuri. Tocmai de aceea nu sunt rare cazurile cand 'pozitiile absolut castigatoare" nu au fost castigate, iar 'remizele absolut sigure" au fost pierdute.

Trebuie observat ca imaginile inerte, care tind spre aprecierea definitiva a pozitiilor, se remarca printr-un grad inalt de generalizare. Aceasta creeaza insa premizele pentru greseli ale calculului tactic. La nasterea de imagini inerte este vizibila si tendinta predilecta de a se folosi de sabloane invechite.

Bannik - Ivkov

Rijeka 1963 (D.25)

Negrul a jucat 34.h6.

Desigur, pozitia albului este usor castigata. Considerand ca are deja punctul in buzunar, Bannik a presupus ca ultima mutare a adversarului ar fi un act de disperare. A urmat; 35.Nxh6 Cf4! 36.Nxf4?. Era necesar 36.Db1, spre exemplu 36.Ce2+ 37.Rf1 De4 38.De1 Df3 39.Dd1 Cg3+ 4O.Re1 Dh1+ 41.Rd2 Ce4+ 42.Rc1 si regele alb se ascunde de sahuri. Acum insa, dimpotriva, dupa 36.De1+ 37.Rg2 Dh1+! 38.Rg3 Dh3+, remiza este inevitabila.

Aparitia brusca a unei dame "dornice de sacrificiu" l-a surprins nepregatit pe alb, pentru ca el era stapanit de o imagine inerta a pozitiei, in care se parea ca mai este mult pana la pat.

Lasker - Yanovsky

Paris 1909 (D.26)

In aceasta pozitie negrul a cedat. Tarrasch a remarcat pe buna dreptate: "Yanovsky, evident deprimat, renunta mult prea devreme la lupta si pierde ocazia de a folosi ultima - dar in nici un caz cea mai rea - sa sansa: cu 63.c5 64.Cd5? (o mutare extrem de atragatoare, care - aparent - ameninta mat imparabil; N.K.) 64.Txf3+! 65.Rxf3 Nxe4+! 66.Rxe4 el putea produce un pat foarte frumos, pe care adversarul l-ar fi putut evita cu mutarea intermediara 64.Tb7 (in loc de 64.Cd5?);dar, poate insa ca in valtoarea atacului Lasker nu ar fi observat-o, totusi.

Prezentam inca doua exemple:

Popiel - Marco

Monte Carlo 1902 (D.27

Negrul credea ca nebunul sau ar fi pierdut si a cedat, totusi - prin mutarea sa spectaculoasa si neasteptata 38.Ng1! - ar fi putut castiga dama adversa.

Evans - Reshevsky

New York 1965 (D.28)

Albul sta mizerabil. Aceasta apreciere (corecta in fond) i s-a parut lui Reshevsky asa de nezdruncinat, incat nu s-a gandit la nici un fel de surprize. Si totusi, daca vigilenta nu l-ar fi parasit, el ar fi devenit, desigur, atent la cateva particularitati ale pozitiei si anume la amplasa-mentul suspect de pat al regelui advers si la masa de pioni albi, imobila in cea mai mare parte.

Numai ca negrul a facut mutarea mecanica 48.Dxg3? - dupa care jocul, stapanit de imaginea inerta, este pedepsit : 49.Dg8+ Rxg8 50.Txg7 si el a trebuit sa accepte remiza, caci nu exista salvare in fata patului. Daca insa Reshevsky ar fi dat dovada de un minimum de circumspectie, fara indoiala ca ar fi prevazut combinatia adversarului si ar fi jucat in alt fel, spre exemplu:  48.Dg6 49.Tf8 De6 50.gxf4 Te1+, urmat de 51.Da2+, cu castig.

Imaginile inerte apar in special la sahistii care au obtinut o pozitie mai buna sau chiar castigata. In credinta ca ' problema este rezolvata' - un astfel de jucator nu observa in calcule posibile schimbari ale pozitiei, oricat de paradoxale ar fi acestea, ei construiesc mai mult pe o desfasurare favorabila in continuare a jocului, stabilita anticipat. Imaginile inerte iau nastere prin aprecierea elementelor pozitionale izolate si - relativ - prin raportare la anumite caracteristici mai speciale. Larg raspandite sunt cazurile de incredere nejustificata in caracterul de neclintit al amplasamentului unei figuri (sau al mai multor figuri).

Bastrikov - Krogius Sankt Petersburg 1952 (D.29)

Dupa cum a declarat Bastrikov dupa partida, el si-a apreciat foarte optimist pozitia, pentru ca principalul sau dusman - nebunul din 'g7' - parea a fi inchis sigur de lantul pionilor din centru. Ceva mai inainte, el putea forta schimbul de turnuri, dar renuntase la aceasta in presupunerea ca adversarul sau nu dispunea, oricum, de posibilitati serioase de atac.

Negrul insa a aplicat o lovitura indelung pregatita, a carei idee consta in fortarea distru-gerii centrului de pioni in vederea redesteptarii la viata a nebunului.

27.Cf5 ! 28.exf5 Dxf5+ 29.Ra1 De4 30.Nxa7 Td3 31.De1 Dxc4 32.Cc1 e4! 33.Rb1 b3 34.De2 bxa2+ 35.Dxa2 Db4+. Albul a cedat.

Petrosian - Gligorici   

T. Candid.-Zrich 1953 (D.30)

Albul a mutat 37.Ce2. Aceasta mutare a fost comentata de Bronstein astfel: 'De-a lungul ultimelor 15 mutari negrul s-a straduit din rasputeri sa complice jocul, insa mutarile profilactice ale lui Petrosian au inceput sa-si arate efectele. Gligorici si-a pierdut credinta intr-o salvare si anume, chiar in clipa in care intamplarea oarba i-a oferit in mana o posibi-litate nesperata - as spune chiar improbabila - sa complice jocul si sa-l arunce in confuzie. Petrosian putea fi aspru pedepsit pentru negli-jenta comisa (este vorba, desigur, de mutarea albului 37.Cc3-e2).

Greseala lui Petrosian nu este o intamplare, in decursul multor mutari jocul sau s-a bazat pe impenetrabilitatea lantului de pioni f3-e4-d5, si - dupa toate aparentele - el era convins cu tarie ca este absolut imposibil sa se distruga acest bastion. Totusi, tocmai acum putea negrul sa-l strapunga, daca ar fi jucat 37.Txe4 !. Dupa 28.fxe4 Cxe4 29.De1 (se ameninta neplacut 29.Cd2+ 30.Ra1 Txa2+ 31.Rxa2 Da8 mat) 39.Dxd5 ar fi rezultat o pozitie cu bogate sanse tactice pentru negru, spre exemplu: 40.b3 ? Cd2+ 41.Rb2 Txa2+ ! etc.

Gligorici se afla insa si el sub influenta imaginii inerte respective si nu a gasit puterea sa sacrifice turnul.

In partida s-a jucat: 37.Tda4 38.Cc3 Td4 39.b3.

Se poate gandi ca in acest moment ambii adversari s-ar fi eliberat de influenta nefasta a imaginii inerte. Bronstein adauga, explicand: 'Intuitiv sau constient - a doua oara Petrosian nu mai ofera o asa de favorabila ocazie ca Txe4'. Dupa 39.Db8 40.h5 Nxh5 41.Dh4, negrul a depus armele.

Ivkov-Vasiukov

Lvov 1962 (D.31)

Fundamentul jocului alb consta in prezenta pionului sau la 'f6', in a carui pozitie de nezdruncinat credea cu tarie marele maestru iugoslav. Tocmai pe aceasta imprejurare se poate explica urmatoarea strategie liniara (si gresita) a albului. S-a jucat:

19.Th3 h5 20.Txh5??

O greseala ingrozitoare. Un atac puternic insemna 20.Dh4, urmata de g2-g4. Greseala de calcul a lui Ivkov a devenit limpede dupa:

20.Dxc3 21.Th8+ Rxh8 22.Dh4+  Rg8 23.Dh6 Da1+ 24.Rd2 Dxd4+ 25.Rc1 Nxf6, caci atacul este respins si avanpostul alb - pionul f6 - este inlaturat.

Nasterea de imagini inerte depinde in cateva cazuri de concluzia gresita conform careia un camp oarecare (respectiv mai multe campuri, sau chiar diagonale si coloane deschise) sunt sub control sigur.

Petrosian - Spasski

Meci C.M.1969 (D.32)

In partida s-a jucat:

14.Nd3? d4 15.Nxd4 Cxd3 16.Dxd3 Nc4 17.Db1 Nxf1. Negrul a castigat calitatea si a obtinut victoria la mutarea 44.

Despre greseala albului, care a permis adversarului sa inainteze avantajos centrul pionilor sai, Bondarevski a remarcat pe buna dreptate: 'O eroare, care din punct de vedere psihologic, este de inteles. Punctul d4 - cel mai puternic din pozitia albului - este aparat de trei ori. El pare sa-i apartina pentru totdeauna, dar tocmai in astfel de cazuri atentia slabeste cel mai adesea'.

Potrivit rezultatelor cercetarilor noastre, aparitia imaginilor inerte se poate combate cu succes mai ales in pozitiile obiectiv dificile. Se pare ca in astfel de situatii, la cei mai multi sahisti, se dezvolta forte puternice impotriva inertiei gandirii.

Prezentam drept dovada urmatorul exemplu:

Botvinnik - Keres

Moscova 1951 (D.33)

Daca aici nebunul albului s-ar fi retras, negrul ar fi castigat fara mare efort prin aduce-rea calului pe flancul damei. Trebuie sa acordam insa recunoastere stapanirii de sine a lui Botvinnik, care - intr-un moment foarte dificil - a gasit cea mai buna sansa sa ascuta lupta.

48.c5! Txe3 49.Txb2 g6

Aceasta mutare mecanica scapa din mana posibilul castig. Trebuia jucat 49.h5! Dupa 50.c6 Tc3 51.Tb7 Ch6, negrul ar fi fost aproape de victorie. In partida a urmat insa: 50.c6 Tc3 51.Tb1 Rg7 52.c7 si negrul nu a mai reusit sa se elibereze din legatura. De aceea, remiza!

Dupa cum am putut sa ne convingem, in cazul aparitiei imaginilor inerte de durata, chiar si sahistii puternici transfera caracterele pozitionale prezente in viitor, abordand aprecierea evenimentelor viitoare cu sabloane gata fabricate. Prin urmare, imaginile inerte ingreuneaza cautarea noului si reduc la minimum fantezia creatoare.

In opozitie cu imaginile remanente, care coexista sub un dublu semn - unul negativ si un altul pozitiv - imaginile inerte au doar un sens, ele sunt provocate de un deranjament al gandirii dinamice si joaca mereu un rol negativ. Pentru ca micsoreaza capacitatea jucatorului de a prevedea noile caracteristici pozitionale acest neajuns al gandirii se poate corecta cel mai bine prin dezvoltarea fanteziei si prin stimularea cautarii creatoare. Trebuie sa se abordeze si mai curajos si sa se urmareasca rezolvarile paradoxale si exceptiile de la regulile generale.

Pentru antrenament recomandam elevilor pozitii cu o apreciere clara (o parte are avantaj strategic decisiv, sau partida trebuie sa se termine remiza). Acum se cere ca, pe baza aprecierii existente, sa se determine posibilitatile strategice si tactice ale ambelor parti (chiar si cele ce par improbabile), care ar putea sa impiedice aparitia rezultatului asteptat. Dupa aceasta este necesar ca ideile promovate sa fie subordonate pozitiei de pornire, adica trebuie incercat sa se descopere caile de a fi traduse in fapte. Dupa acest model am efectuat ore de antrenament cu tinerii sahisti din echipa reprezentativa a (fostei) RSFSR si a raionului Saratov. S-au organizat chiar concursuri pentru cea mai buna idee, care nu corespundea cu aprecierile general recunoscute.

Exemplele din practica sahistilor remarcabili arata ca ei lupta sistematic impotriva inertiei gandirii si ca fac eforturi sa caute mereu 'ceva', chiar si in pozitiile cele mai obisnuite. Citam un fragment dintr-un raport verbal al lui Gheller facut pe marginea continuarii unei partide intrerupte.

Reshevsky - Gheller   

T. Candid. Zrich 1953 (D.34)

Aprecierea pozitionala este, desigur, clara: albul trebuie sa castige. S-ar putea ceda partida 'din lene' si sa nu se iroseasca nici un efort pentru analiza. Totusi, sa-i dam cuvantul lui Gheller: 'La analiza de acasa, Averbach si cu mine am gasit trei idei care ii permiteau negrului sa spere la salvare. Prima era sa se incerce sa se obtina un final cu un pion 'f' si unul 'h'. A doua - sa se caute o pozitie in care cei doi pioni in plus sa fie blocati. In fine, cea de-a treia (de-a dreptul fantastica!) - sa se joace la pat! La reluarea partidei s-a dovedit ca Reshevsky luase intrucatva in considerare primele doua posibilitati, dar la a treia nici nu se gandise''.

Sa vedem cum a decurs in continuare partida: 41.Te1 42.f4 Te3 43.Tg4 Rh7 44.Tg3 Te2 45.h4? Te4 46.Tf3 f6! 47.exf6 gxf6 48.Rg3 (sau 48.g4 f5! 49.g5 Rg6) 48.Rg6 49.Ta3 f5 50.Ta6+ (aici castiga inca 50.Ta8!) 50.Rh5 51.Tf6 Te3+! 52.Rf2 Ta3 53.g3 Tf3+! 54.Re2 Txg3 55.Txf5+ Rxh4 si partida s-a terminat, curand, remiza.

Pentru dezvoltarea capacitatilor de sesizare a posibilitatilor ascunse poate fi de mare ajutor si studiul atent al partidelor unor mari jucatori ca: Cigorin, Lasker, Ragozin, Simaghin si Larsen.

Levenfis a scris: 'As vrea sa scot in evidenta o trasatura cunoscuta a lui Lasker si anume indoiala si credinta sa in aparare. Analizam impreuna o varianta de deschidere, care - dupa opinia mea era rea pentru negru. Totusi, brusc, Lasker a inceput sa descopere contrasanse pline de idei greu de sesizat; a rezultat ca varianta se putea juca si ca incercarile de contestare nu aduceau nimic albului''.

Imaginile inerte isi pot trage izvorul dintr-o exagerata orientare spre sine insusi si spre propriile planuri. Prin aceasta intentiilor adversarului nu li se acorda suficienta atentie.

Daca urmarim acum sa rezumam recomandarile pentru lupta impotriva lentoarei gandirii, pe langa cerinta ''Cauta si indoieste-te''! trebuie sa mai adaugam: ''Nu-l uita pe adversar''!

Imaginea anticipata

Imaginea anticipata ia nastere in procesul de reflectare asupra posibilelor schimbari pozitionale viitoare. La aceasta, importanta posibilei desfasurari a partidei este privita de jucator, in cateva cazuri, ca o existenta reala.

Blumenfeld scria: 'Atat cat pot judeca din propria experienta, exista momente in care imaginile produse de perceptia vizuala inlatura realitatea'. Rolul negativ al imaginilor anticipate este dublu. In unele cazuri, posibilele amenintari adverse sunt privite ca existente reale. Indepartata imagine a viitorului este ridi-cata de constiinta la rang de fetis si influenteaza astfel aprecierea pozitiei prezente.

In alte cazuri se acorda o importanta exagerata posibilelor manevre viitoare ale propriilor figuri. Faptul ca acestea nu se pot inca realiza este luat doar superficial in considerare. Din procesul previziunii se desprind elementele intermediare, care ar trebui sa faca legatura dintre imaginea schimbarilor pozitio-nale dorite cu pozitia sesizabila pe tabla in clipa prezenta. Astfel de modificari ale gandirii duc la planuri ireale, la o adevarata manie de a face proiecte.

Sa facem cunostinta in primul rand cu exemplele practice, in care atentia este acordata prioritar posibilelor actiuni adverse.

Schlechter - Pillsbury

Monte Carlo 1902 (D.35)

Albul sta mai rau: din atac nu a iesit nimic, in timp ce pionul izolat este blocat sigur si necesita aparare. Dupa toate aparentele, Schlechter era foare nelinistit de posibila patrundere a calului negru la c4. Aceasta ame-nintare viitoare a captat asa de mult atentia sa, incat a inlaturat din constiinta pericolul real existent (Cd6xe4). A urmat 32.b3??. Acest episod a fost descris de Spielmann dupa cum urmeaza: 'Pillsbury nu-si putea crede ochilor; fara sa faca nici o mutare, el l-a privit doar intrebator pe Schlechter cand acesta s-a apropiat din nou de masa de joc. Fara sa inteleaga nimic, acesta din urma a privit tabla si a remarcat doar acum ca a lasat dama in priza. Desigur, el a cedat imediat'. Cauza erorii a constat in supraaprecierea posibilei patrunderi a unei figuri adverse pe un anumit camp

La drept vorbind, efectele unor astfel de greseli nu au mereu urmari atat de grave. Fireste, in practica maestrilor scaparea din vedere a unei capturi dintr-o mutare reprezinta doar o exceptie.

Capablanca - Alexander

Nottingham 1936 (D.36)

Negrul a raspuns 26.De8. Despre aceasta mutare Alehin a scris: 'Nu numai ca iroseste un timp pretios, dar permite si riposta albului - care reprezinta un pas serios pentru eliberarea nebu-nului damei sale. In schimb, pentru ca adversarul nu dispunea de amenintari directe, negrul putea el insusi sa initieze un atac pe flancul damei prin 26.Na6, urmat de inaintarea pionului 'b'.

Cursul jocului in continuare se explica prin supraaprecierea de catre negru a aparentei amenintari de patrundere a damei albe pe campul 'h5'. Mai departe s-a jucat: 27.g4! Dg6 28.gxf5 Txf5 29.Txf5 Dxf5+ 30.Ra1 Tf8 31.Dh1 si albul a preluat initiativa.

Aparitia imaginilor anticipate negative este adesea legata de posibilele manevre ale unei figuri adverse. In astfel de cazuri, cele cateva mutari care sunt necesare pentru realizarea acestui gen de manevre, sunt reflectate in constiinta ca un proces inseparabil, continuu. Se creeaza iluzia ca timpul ar trece diferit, adica mai repede pentru actiunile adversarului si mai incet pentru cele proprii.

Polugaevski - Parma

Vrnjacka Banja 1965 D.37

In aceasta pozitie negrul (care era la mutare) a cedat. Lui Parma i s-a parut ca in varianta 60.Ta4 61.Ta8+ Rf7 62.a7 Ta1 nu ar mai avea nici o aparare impotriva manevrei h5-h6-h7 (la 63.h6 gxh6 castiga 64.Th8). Este evi-dent ca in calculele sale mentale negrul a facut doar mutari pentru adversar, 'uitand' astfel ca in sah se muta alternativ. Astfel, ar fi gasit fara efort salvarea simpla 63.Rg6, dupa care la 64.Rd4 ar fi putut raspunde 64.Rh7.

Imaginile anticipate negative nu iau nastere doar in cazul calculului manevrelor figurilor adverse izolate, ci pot aparea si la aprecierea caracteristicilor generale ale pozitiei.

Bondarevski - Flohr

Turneu interzonal Saltsjbaden 1948 (D.38

Albul are anumite sanse de atac, insa posibilitatea cea mai neplacuta, deschiderea verticalei 'f', nu reprezinta o amenintare pentru moment. Acest lucru este dovedit, spre exem-plu, de desfasurarea 28.Te8 29.f5 Dxe5 30.fxg6 fxg6 31.Df7+ Rh8. Asa stau lucrurile in cazul aprecierii reale, obiective a situatiei.

Spectrul amenintarii atacului advers crea, totusi, o altfel de impresie asupra lui Flohr, astfel ca - fara a sesiza celelalte particularitati ale pozitiei - el a facut o mutare dictata de un singur scop si anume impiedicarea atacului alb, care incepea cu f4-f5.

S-a continuat cu: 28.f5 29.exf6 Cxf6 30.f5. Negrul a cazut, pe neasteptate, din lac in put. Imaginea anticipata a avut un altfel de efect, incat masurile de evitare - care au fost luate impotriva unui atac potential, aflat departe in viitor - au provocat, deja, acum acest atac. Dupa continuarile: 30.g5 31.Ch5 Cxh5 32.Dxh5, albul a obtinut avantaj clar.

In partida urmatoare resursele de aparare ale adversarului au fost, evident, supraapreciate. Imaginea anticipata negativa care a luat astfel nastere a predominat in subconstient pana intr-atat, incat in calculele anticipate au fost incalcate regulile de joc. Albul a 'uitat' pur si simplu ca adversarul sau nu mai putea face rocada, pentru ca regele sau mutase, deja.

Tal - Larsen

Amsterdam 1969 (D.39)

Cand a meditat asupra acestei pozitii, albul a respins 29.a5 - din cauza 29.Ng7 30.a6 0-0 31.a7 De4 - caci negrul nu numai ca oprea la timp pionul liber, ci ar fi obtinut si un atac periculos, datorita amenintarii 32.Nc6.

Partida a continuat cu:

29.Te1 Df4 30.a5? Ng7 31.Db3+ Rf7 32.Db3+ e6 33.Db7 Re7 34.Te4 Dd2 35.Tae1 Ne5 36.a6 Dxb2 37.Tb4 Da2 38.a7 Nc3 39.Tbb1 Nxe1 40.Txe1 Tf8 si albul a cedat curand.

Am putea fi de acord cu consideratiile albului asupra mutarii sale nr. 29, daca s-ar ajunge sa se inlature din partida mutarile 17 si 26 ale lui Larsen (17.Rd8, respectiv 26.Re8. Asadar, albul a luptat cu fantomele!

In exemplele prezentate devine vizibila tendinta de a supraaprecia amenintarile adversarului si a subaprecia propria situatie. Cei care sunt afectati de acest 'sindrom' adopta de bunavoie (si in cea mai mare parte nemotivat) un mod de actiune pasiv, prin care valoarea jocului sufera in mod sensibil. Nimzovici a sesizat excelent caracteristicile mentionate ale imaginilor anticipate, cand a formulat cunoscutul sau aforism 'Amenintarea este mai puternica decat realizarea ei'.

Adesea apare si o alta latura a imaginilor anticipate negative: propriile sanse sunt apreciate prea 'in roz' si sunt luate in considerare doar posibilitatile propriilor figuri. Ripostele reale ale partenerului sunt, dimpotriva, subapreciate, sau chiar neluate in seama.

Pentru inceput vrem sa facem cunostinta cu cateva cazuri record, in care jucatorul este acaparat in totalitate de propriile sale planuri.

Capablanca - Riumin

Moscova 1939 (D.40)

Riumin a istorisit: 'Adancit in meditatie, am gasit brusc o 'combinatie': 26.Cc5, 27.Dxf2+, urmat apoi de 28.Cd3+ cu recastigarea damei albe! Am apucat calul, am facut mutarea si .am oprit ceasul, fara a mai astepta raspunsul lui Capablanca'. Faptul ca prin mutarea sa precedenta albul atacase dama, aceasta nu observase Riumin, caci gandurile sale erau vrajite in totalitate de viitoarea combinatie extrem de atragatoare.

Sa scoatem in relief una dintre particula-ritatile caracteristice ale imaginii anticipate aparute in cazul de fata, si anume aprecierea eronata a timpului folosit pentru actiunile proprii, respectiv pentru cele adverse. In cazul entuziasmului nejustificat pentru propriile planuri, acestea se realizeaza - aparent! - in orice caz mai repede decat planurile adverse (desi, in realitate, ambele cer poate, acelasi numar de mutari.

Petrosian - Gligorici

Belgrad 1956 (D.41)

Avantajul albului este de necontestat. Dupa 26.Txe8+ Dxe8 27.Nh6 Cf3+ 28.Rg2 Ce5 29.f4, nu se vede nimic ce trebuie sa faca negrul. Petrosian insa a mutat 26.Nh6?? si dupa 26.Txe1+ a cedat pe loc.

Eroarea se explica prin predominarea in subconstient a mecanismului castigator - Da1/Nh6. Sub influenta sesizarii pozitiei finale a variantei, albul a sarit peste etapele intermediare (presupunand ca schimbul de turnuri ar fi avut deja loc).

Fireste, rolul negativ al imaginilor anticipate nu se manifesta doar la greselile de o mutare; cel mai adesea apare cuplat cu inexactitatile mai putin sesizabile.

Aronin - Smaslov

Al 19-lea camp. al (fostei) URSS

Moscova 1951 (D.42)

In situatia din diagrama domneste unani-mitatea de apreciere - pozitia albului este castigata. Aici era de luat in consideratie 42.Txc6 sau 42. Re2, dupa care negrul ar fi fost total neajutorat. Totusi, Aronin era atras de o alta varianta in care (in aparenta!) el castiga imediat si finalul de pioni. A urmat 42. Tg8? Rh7 43. Txg7+ Txg7 44. Cxg7 Rxg7 45. g4 hxg3 46. fxg3

Imaginea acestei pozitii a determinat alegerea lui Aronin. La prima privire nu mai exista nici o aparare impotriva marsului regelui alb spre campul ''c4''. A urmat insa, surprinzator: 46. g4 ! 47. h4 c5! 48. Re2 Rh7 49. Rd3 Rh6 50. c3 a5 51.cxb4 axb4 si acum se vede ca la 52. Rc4 se raspunde cu 52. f5 ! 53. exf5 e4, dupa care cel ce castiga este, deja, negrul. De aceea adversarii au cazut de acord asupra remizei.

Kotov - Smaslov

T.Candid.- Budapesta 1950 (D.43)

Pozitia albului este castigatoare. El trebuie doar sa se pazeasca de turnul din b4, singura figura neagra activa, si sa calculeze exact variantele atacului decisiv asupra punctului h7. Totusi, albului i se parea ca toate acestea ar putea fi realizate fara pregatire prealabila. Rezultatul a aratat ca el a omis un contraatac surprinzator.

In partida s-a jucat: 39.Txh7+? Cxh7 40.Dh5 Dg8 41.Ce7 Txg2+ 42.Rf3. Tocmai pe imaginea acestei pozitii s-au bazat calculele lui Kotov. In aparenta, negrul poate ceda. Cu toate acestea, neprevazutul atac cu sah 42.Tf2+! a schimbat fulgerator imaginea luptei. ºinand seama ca la 43.Rxf2 urmeaza decisiv Tb2+, albul a depus armele pe loc. Pe drept a remarcat Kotov ca in clipele de entuziasm pentru propriile planuri se toceste serios simtul pericolelor.

Imaginea anticipata merge adesea mana in mana cu convingerea jucatorului ca figurile care pot fi schimbate sau sacrificate trebuie luate neaparat de adversar.

Ca exemplu prezentam secventa de deschiderere din partida Robatsch - Portisch (cea de-a 15-a Olimpiada de sah, Varna 1962):

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 a6 5.Nd3 Cc6 6.Cxc6 bxc6 7.0-0 d5 8.Cd2 Cf6 9.b3 Nb4 10.exd5

Planul albului prevede un atac pe flancul regelui. Un nebun a ocupat, deja, o pozitie activa si un al doilea se va stabili la mutarea urmatoare pe cealalta diagonala de mare importanta prin 11.Nb2 - cel putin asa credea Robatsch.

Totusi, Portisch a mutat 10.Nc3! Dupa 11.Tb1 cxd5 12.Nb2 Dc7 13.Nxc3 Dxc3 14.De2 Nb7, sperantele de atac ale lui Robatsch nu s-au indeplinit.

Superioritatea in centru a dat negrului cele mai bune perspective in jocul de mijloc.

Olafsson - Tal

T. Candid.- Belgrad 1959 (D.44)

Albul a jucat 22.Nxg6. El urmarise de mult aceasta pozitie si presupusese ca dupa 22.hxg6 23.Dxg6+ Rh8 24.Cf5! Nxb2 (sau 24.exf5) 25.Tf3, nu mai exista salvare. Totusi, raspunsul lui Tal 22.De7! a condus la o alta directie de desfasurare a luptei: 23.Nxf6 Cxf6 24.Df3 Tb8 25.Nd3 Nb7 26.De2 Rh8, dupa care initiativa a trecut de partea negrului.

Privind din punct de vedere psihologic, exemplele prezentate se aseamana - aici au aparut imaginile anticipate, care se bazeaza pe credinta de neclintit a jucatorului ca o figura atacata trebuie sa mute imediat sau necesita aparare fara intarziere.

Grekov - Iljin-Jenevski

Moscova 1920 (D.45)

Iljin-Jenevski a scris: 'Fara sa ma gandesc, aici am mutat 8.b5. Raspunsul adversarului mi s-a parut clar - 9.Nd3. Cand se ataca o figura, ea trebuie sa mute. La 8.b5 a urmat insa 9.dxe5! dxe5 (fortat, caci in caz de 9.bxc4 urmeaza 10.exf6 Cxf6 11.Dxc4 cu pozitie castigatoare pentru alb) 10.Cxe5! bxc4 11.Cxc6 De8 12.e5'. Albul are avantaj evident, pentru ca el castiga figura.

Kotov a remarcat pe buna dreptate: 'O figura atacata trebuie sa mute; cat de multe partide au fost tocmai de aceea pierdute, pentru ca sahistul a ascultat orbeste de acest reflex care s-a instalat comod in subconstientul sau de-a lungul timpului!'

Exemplele prezentate arata ca, in cazul imaginilor anticipate, raspunsurile intermediare ale adversarului sunt, adesea, subapreciate. Sa recunoastem, totusi, ca este dificil, psihologic, sa se prevada asa-numitele mutari intermediare, ca si mutarile 'linistite', pentru ca ele neaga aprecierile obisnuite din acel moment (spre exemplu, rolul materialului, stapanirea centrului, etc). De aceea, in pozitiile in care tabla este impanzita de o multime de posibilitati, se strecoara greseli chiar si in jocul celor mai mari sahisti. Vrem sa prezentam doua exemple din partidele lui Capablanca.

Capablanca - Tarrasch Sankt

Petersburg 1914 (D.46)

In aceasta pozitie albul a jucat gresit 13.Tfd1 (in loc de 13.Tad1). Dupa 13.Ng4 14.Dg3 Nxd1 15.Nxe5 Dd2! a rezultat ca el ramane cu o figura mai putin, din cauza amenin-tarii de mat la e1.

Capablanca - Thomas

Hastings 1930/31 (D.47)

Albul a mutat 38.Da8? (castiga imediat 38.Txe8 Dxe8 39.Da4!). Imaginea anticipata a desfasurarii 'imparabile' (in opinia lui Capablanca) 38.Txb8 39.Txb8, inlaturase din gandurile sale turnul negru din c2, desi tocmai acesta din urma putea sa dea o foarte frumoasa lovitura tactica cu 38.Txa2! Dupa aceasta, negrul ar fi pastrat doi pioni in plus. Numai ca nici Thomas, la randul sau, nu a observat aceasta posibilitate si a cedat!

Imaginile anticipate negative apar, prin urmare, pe doua planuri. In multe cazuri, ele duc la o precautie mult exagerata, in care frica are 'o mie de ochi' - in altele, la un sentiment de aroganta dispretuitoare.

Cu toate acestea, trebuie sa aratam si rolul pozitiv al imaginilor anticipate in dezvoltarea fanteziei sahiste. In creatiile unor maestrii ca: Cigorin, Alehin, Karpov, Polugaevski, Kasparov, Tal si a altor ilustri sahisti, obiectivele prevederii sunt ancorate in realitatea vie datorita unei severe analize critice. Aceasta legatura poate fi promovata prin controlul constient al calculelor anticipate, precise, ca si gasirii ideilor originale. Sa ne gandim doar la astfel de partide din practica moderna, cum ar fi, de exemplu: Karpov - Velimirovici (Scoplje 1976), Ljuboievici - Karpov (Manila 1976) Polugaevski-Smaslov (Riga 1975) si Piket - Kasparov (Tilburg 1989).

Prin urmare, imaginile anticipate pot constitui un factor important in dezvoltarea capacitatii de a prevedea evenimentele sahiste. Dar ce masuri se pot propune pentru a corecta imaginile anticipate negative?

Dupa cum s-a prezentat mai sus, la nasterea imaginilor anticipate negative - incercand sa-si reprezinte clar in minte incununarea finala a unei idei oarecare - jucatorului ii scapa controlul asupra elementelor intermediare. De aici rezulta ca este important de invatat sa se fixeze precis nu numai situatia finala, ci si pozitiile intermediare. Pentru aceasta este necesar, inainte de toate, sa fie luate in calcul acele continuari care pot sa abata jocul de la calea prevazuta.

Multi ani noi am antrenat jucatorii de categoria I si candidatii de maestri dupa metoda 'finalurilor intermediare'. Esenta acesteia consta in aceea ca jucato-rul trebuie sa rezolve o combinatie complicata de mai multe mutari, fara sa miste figurile de pe tabla. Imediat ce da de inteles ca a gasit solutia, se ia tabla si el trebuie sa indice plasarea exacta a figurilor dupa fiecare mutare din rezolvarea propusa.

Importanta acestui procedeu este bine ilustrata prin intermediul unui exemplu descris de Basovski.

Scerbakov - Basovski

Moscova 1954 (D.48)

Basovski povestea: 'Eu vedeam succesiu-nea de mutari 1.Cxf4 2.Cxb6 Ch3+ 3.Rh1 Df3+ 4.Dg2 Cf2+ 5.Rg1 Ch3+ 6.Dxh3 Ta2 7.Nxa2 Txa2. Intreaga varianta mi-a trecut prin cap in mod fulgerator si subconstientul a fixat doar pozitia finala. Dupa ce am analizat aceasta, am constatat cu bucurie ca albul nu poate sa scape de sahul etern'.

Este interesant insa ca, dupa partida, cand a verificat calculul, Basovski a descoperit mutarea puternica 3.Rg2, caci 3.Df3+ nu valoreaza acum nimic din cauza 4.Rxh3. Jocul a continuat : 1.Cxf4 2.Cxb6 Ch3+ 3.Rh1? Basovski, aflat sub influenta pozitiei finale tocmai gasite mai inainte, nu a calculat la rand variantele 3.Df3+ si 3.Ta2, ci a decis ca ambele cai duc la acelasi rezultat, mutand 3.Df3+. Dupa 4.Dg2 Cf2+ 5.Rg1 Ch3+ 6.Dxh3 Ta2 7.Nd5!, el a fost nevoit sa cedeze.

'Daca negrul nu ar fi inlocuit calculul prin 'vederea combinativa' si ar fi fixat in subconstient pozitia dupa fiecare mutare executata mental, atunci ar fi reusit, fara efort deosebit, sa mentina remiza cu 3.Ta2!', asa suna concluzia instructiva pe care a tras-o Basovski.

Dintre alte metode de a combate efectele imaginilor anticipate negative, merita mare atentie jocul orb. Despre aceasta recomandare vrem sa discutam mai amanuntit.

Larg raspandita este opinia ca jocul orb ar fi daunator pentru sanatate si nu ar realiza nimic in directia dezvoltarii capacitatilor sahiste. Nu vrem nici sa contrazicem teza corecta ca preferinta pentru simultane si reprezentatii de sah orb isi are originea in intentiile de reclama si nu aduce nici un folos. Totusi, la reco-mandarea noastra, este vorba doar de un numar mic de partide de antrenament si de rezolvarea de pozitii instructive.

Despre foloasele jocului orb s-au exprimat multi dintre expertii in sah. Duz-Hotimirski observa : 'Jocul orb este o componenta valoroasa a antrenamentului si ajuta la dezvoltarea asa-numitei 'vederi combinative'. A juca sah - asta inseamna, inainte de toate, si a juca orb. Sahistul opereaza in reprezentarile sale cu figuri, executa combinatii si manevre, care inca nu au avut loc'. Asupra valorii jocului orb ca mijloc de antrenament au atras atentia Tarrasch, Marco, Alehin si Bondarevski.

Prin jocul orb calitatile dinamice ale gandirii se pot desavarsi mai bine, dupa parerea noastra, decat prin alte moduri de antrenament sahist. Specificul jocului orb aduce cu sine imprejurarea favorabila ca imaginile anticipate trebuie comparate mereu exact cu pozitia de pornire. Aceasta cere o fixare sistematica a pozitiei date si a modificarilor intentionate a fi facute.

In vederea pregatirii sahistului pentru jocul practic la tabla, se pot recomanda cateva forme de sah orb, in care jucatorul nu se bazeaza complet pe sesizarea pozitiei.

1. Analizarea mentala a pozitiilor sahiste.

Spre exemplu, este foarte folositoare citirea literaturii sahiste fara tabla, ca si rezolvarea de studii si probleme din presa. Petrosian scria: 'Prima lucrare de sah serioasa de care am luat cunostinta a fost cartea lui Nimzovici 'Practica sistemului meu'. Am analizat de nenumarate ori partidele si situatiile din aceasta carte, pe care le-am citit cu mare placere, fara jocul de sah.

De un calcul gresit al variantelor in anii mei mai maturi nu am nici un motiv deosebit sa ma plang. Aici presupun ca m-a ajutat obisnuinta mea de a citi fara tabla cartile de sah si sa obtin capacitatea de a calcula corect si departe variantele. Pentru aceasta ma straduiam, fireste, sa urmaresc desfasurarea luptei de la o pozitie redata pe diagrama pana la urmatoarea diagrama.'

Este util, de asemenea, sa se analizeze si situatiile din partide, fara a muta piesele. Aici trebuie sa te straduiesti sa gasesti rezolvari proprii si apoi sa le compari cu continuarile din partida.

2. Jocul orb cu tabla, dar fara figuri.

Prezenta tablei goale usureaza mult jucatorul ce dispune de mai putina experienta in jocul orb, oferindu-i un insemnat mod de orientare. Datorita existentei tablei se poate realiza fixarea exacta a ordonarii figurilor in pozitiile indicate si in cele ce trebuie, deja, prevazute de catre sahistii de categoria a-II-a.   

3. Jocul orb fara tabla, dar cu notarea partidei.

Acesta este un fel mai complicat si mai dificil de joc orb, care solicita o anumita pregatire. Jocul fara tabla cere o fixare mai precisa a elementelor componente ale variantelor de apreciat.

4. Jocul orb fara tabla si fara notarea mutarilor.

Pentru inceput, se poate usura conducerea jocului folosind la declararea mutarii intreaga notatie sahista. Am constatat, de exemplu, ca redarea mutarii Cc2-e3 (in loc de simplu Ce3) sprijina in mod esential fixarea in subconstient a acestei figuri, ca si a intregii pozitii. Probabil ca acest lucru are importanta sa, caci la notatia intregii mutari se fixeaza in memorie nu numai punctul final de deplasare al figurii, ci si cel de plecare, luand astfel nastere o imagine dinamica completa.

5. Jocul orb la mai multe mese.

Acest mod de joc cere o instruire pregatitoare remarcabila. Pentru amatorii de sah de categoria I vedem ca optim jocul simultan la doua mese, pentru candidatii de maestri la trei, iar maestrii pot 'combate' la cel mult sase mese concomitent. In afara de aceasta, participantii ar trebui sa fie cu cel putin doua clase mai slabi decat jucatorul de simultan. Dupa cum au aratat experientele muncii noastre de antrenori, mici reprezentatii de simultane oarbe nu provoaca la sahistii maturi o oboseala exagerata, daca conditiile de mai sus sunt respectate. In ansamblu, jocul orb si celelalte forme de analiza fara sesizarea vizuala a pozitiei sunt metode de antrenament folositoare. Ele sunt extrem de importante tocmai pentru dezvoltarea capacitatilor de a prevedea, precis si sigur, desfasurarea viitoare a jocului.

Cu aceasta am terminat cercetarea calitatilor dinamice ale imaginilor mentale in activitatea sahista. Ne-am putut convinge usor de faptul ca productivitatea gandirii depinde de existenta unui raport organic stabilit intre caracteristicile pozitiei trecute, a starii ei prezente si a schimbarilor planificate.

Daca aceste componente se opun una alteia, atunci scoaterea nejustificata in evidenta a uneia dintre ele - si prin urmare, inlaturarea din subconstient a celorlalte doua - duce de aceea la deranjarea unitatii si corectitudinii procesului de gandire sahista.

Dispersarea gandirii sahiste

Cercetarile psihologice au aratat ca gandirea umana este constienta si selectiva. Actioneaza mereu o impartire mentala in lucruri principale si secundare, in esential si neesential. In principal omul selecteaza ceea ce - dupa intelegerea sa - considera ca poate contribui cel mai bine la rezolvarea problemelor si corespunde in mod optim particularitatilor individuale si starii sale prezente.

Alehin, Botvinnik, Blumenfeld si alte autoritati sahiste au indicat pe drept ca jucatorul nu poate sa sesizeze in acelasi timp raporturile multiple ce se stabilesc intre figurile de pe pe tabla. Mental, jucatorul nu poate sa fixeze ca obiect al gandirii decat, cel mult, o oarecare parte a tablei, o grupa de figuri, o varianta izolata sau un anume plan.

'Anumite figuri nu sunt luate in considerare de jucator. Din numarul general de 25-30 de piese sunt luate in calcul 3-6 dintre ele', a subliniat Botvinnik.

Atentia ajustativa si controlul constient, fac ca aceasta particularitate a gandirii sa nu constituie o lipsa, pentru ca jucatorul armonizeaza adancirea intr-o varianta, in care trebuie avute in vedere si celelalte trasaturi ale pozitiei.

Se intampla insa adesea ca jucatorul - care s-a ratacit intr-o anumita idee - sa nu se poata, pur si simplu, desparti de aceasta. In cazul unui control individual deficitar, ia nastere astfel o orientare fixa, unilaterala a procesului de gandire (prin insuficienta sa dispersare), care nu duce la o judecare obiectiva a pozitiei. Cunoscuta este si extrema opusa, confuzia; gandirea se manifesta aici dezordonat.

In acest caz nu se realizeaza concentrarea in profunzime asupra unei idei. Dispersia (reprezentand un moment al gandirii) este legata de imaginile cu caracter dinamic, pe care tocmai le-am analizat anterior.

Sa vedem mai amanuntit particularitatile aparitiei unei insuficente dispersii a gandirii sahiste.

Botvinnik - Smaslov

Meci revansa pentru titlul mondial, Moscova 1958 (D.49)

Aceasta pozitie a aparut in cea de-a 18-a partida a meciului-revansa pentru titlul mondial. Botvinnik a jucat aici 26.Dg5. El a scris: 'Mutarea 26.Dg5 este o greseala de calcul grosolana. Acum, dupa 26.Td2 (27.Ne6+ Tf7! 28.Nxf7+ Rxf7), albul putea fi dat mat. Am vazut mutarea 27.Tf7 imediat dupa ce am apasat ceasul si cititorul poate, fara indoiala, sa se gandesca la ce am simtit. Spre marea mea uimire, Smaslov nu a raspuns imediat. A trecut un minut, inca unul - dupa o gandire de opt minute partenerul meu a apucat turnul d8, eu. pixul pentru a nota mutarea si a confirma infrangerea sub semnatura, insa. cand am privit din nou tabla, nu-mi venea sa-mi cred ochilor - negrul tocmai pusese turnul pe campul e8!'

Lupta a reizbucnit in aceasta partida cu noi forte si albul a obtinut in final victoria la mutarea a 74-a. Totusi, pe noi ne intereseaza, inainte de toate, cum se pot explica greselile reciproce ale celor doi adversari ! In aparenta, prin aceea ca atat atentia lui Botvinnik, cat si cea a lui Smaslov era orientata asupra coloanei 'e', si anume asupra grupei de campuri din jurul punctului e5, pentru ca - dupa convingerea lor, avand in vedere amenintarea Nh3-e6+ si patrunderea unui turn alb pe linia a 7-a, rezultatul partidei se decidea tocmai pe aceasta parte a tablei. A luat nastere o ciudata iluzie a ambelor parti, pentru care era important doar ce privea verticala 'e', in timp ce restul avea o valoare mai redusa.

Desfasurarea precedenta a luptei dovedeste ca aceste considerente erau justificate. Sa ne intoarcem insa in timp, la pozitia care aparuse dupa a 21-a mutare a negrului.

Botvinnik - Smaslov

(aceeasi partida) (D.50)

In partida s-a jucat: 22.Tae1 Tcd8 23.Nh3 (aici albul a lasat sa-i scape combinatia 23.Cd4! cxd4 24.Nd5+ Txd5 25.Te8) 23.Ce5 24.Cxe5 fxe5 25.f4 Nc6. Te poti convinge usor ca mutarile ambilor adversari sunt subordonate unei idei, si anume amenintarea cu patrunderea pe coloana 'e', respectiv respingerea acestei amenintari. Aceasta imprejurare a conditionat orientarea gandirii doar asupra acestei parti a tablei.

Romanovski-Kasparian

Sankt Petersburg 1938 (D.51)

Situatia albului este grea. El are un pion mai putin, in plus adversarul dispune si de un atac puternic. Negrul poate castiga partida in diferite moduri, atata doar ca atentia lui Kasparian era legata de ideea de a tese o retea de mat cu ajutorul damei si a calului. Aceasta idee l-a acaparat asa de mult, incat alte figuri - mai ales asezarea propriului rege - au disparut din campul sau vizual. Obiectul analizei a devenit partea restransa a tablei, care este limitata de linia h4-f3-e1.

Negrul a jucat 52.De1+. Aici Kasparian a anuntat un mat in trei mutari. Dupa 53.Rh2 Txh3+? 54.Nxh3 Cf3 mat(?!), Romanovski a inceput sa explice, consternat, ca ultima mutare - care fusese deja executata! - nu era posibila din cauza legarii calului. 'La inceput el nu m-a inteles, de fapt, ci doar dupa miscarea mainii mele in directia diagonalei a1-h8 a recunoscut greseala facuta', isi reaminteste Romanovski.

In acest caz, gandurile jucatorului au ratacit pe un spatiu atat de limitat, fiind orientate pe o parte asa de ingusta a tablei, incat toate celelalte campuri si figuri au incetat sa mai existe pentru el. Curios, s-a ajuns pana chiar la incalcarea regulilor sahiste.

Aceasta lipsa a gandirii este extrem de periculoasa in cazul desfasurarii tensionate a luptei. Pe buna dreptate se evidentiaza faptul ca jocul concomitent pe doua flancuri - privit din punct de vedere psihologic - este foarte dificil pentru sahist.

A. Zaitev - Sabanov

Krasnoiarsk 1959 (D.52)

Evenimentele au luat in continuare urma-torul curs: 24.g4 hxg4 25.h5. Ce trebuie sa joace acum negrul? Dupa declaratia lui Friedstein, care era prezent la analiza de dupa terminarea partidei, Zaitev incercase urmatoarea varianta: 25.gxf3 26.hxg6+ Rxg6 27.Tg1+ Rf7 28.Dxf5, cu atac puternic, respectiv 25.e4 26.hxg6+ Rxg6 27.Txe4 Txe4 28.Dxe4 gxf3 29.Dg4+, la fel, cu pozitie foarte activa. Am vrea sa atentionam cititorul asupra faptului ca toate calculele albului sunt legate de regruparea figu-rilor pe flancul regelui. Totusi, Sabanov a raspuns: 25.Dxb2+! O riposta pe cat de neasteptata, pe atat de puternica pe celalalt flanc! Albul, care era total captivat de ideea sa, legata de operatiunile din apropierea pozitiei regelui negru, pierduse total din vedere existenta celeilalte jumatati a tablei. A mai urmat: 26.Dxb2 Txb2 27.Cg5+ fxg5 28.hxg6+ Rxg6 29.Rxb2 g3 30.c5 e4 31.d6 e3 32.d7? Tb8+ 33.Rc2 exd2 34.Te8 g2 si albul a cedat.

Un caz asemanator s-a petrecut in partida urmatoare.

Spasski - Taimanov

Moscova 1954 (D.53)

Gandurile negrului erau concentrate asupra flancului regelui, in special asupra pozitiei amenintatoare a damei si a calului adversarului. Dupa ce a calculat urmarile sahului la h5, precum si cele legate de patrunderea nemijlocita a calului la f5, Taimanov a jucat 14.g5? Daca, prin absurd, ar fi fost acum posibil sa se imparta vertical tabla in doua parti egale si astfel sa se poata indeparta in totalitate flancul damei, atunci nu ar fi fost nimic de reprosat negrului.

Realitatea este insa ca nu se poate exclude flancul damei. Albul a tras foloase imediate de pe urma gandirii unilaterale a adversarului.

Partida a continuat cu: 15.Cxb5! axb5 16.Dh5+ Df7 (sau 16.Cg6 17.Txa8+ Nxa8 18.Cxg6 Df7 19.Dh3) 17.Txa8+ Nxa8 18.Td8+ (tocmai aici s-a aflat greseala de calcul a lui Taimanov: la 15.Dh5+ Df7, nu ar fi existat aceasta posibilitate de partea albului) 18.Rxd8 19.Dxf7 gxh4 20.Dxf6 si albul statea la castig.

Pe langa exemplele deja prezentate - in care o idee combinativa sau un plan oarecare faceau obiectul unei judecati amanuntite - adeseori apar si situatii caracte-rizate printr-o concentrare exagerata asupra mutarilor individuale, sau pe amplasa-mentul unei singure figuri. In aceste cazuri, contururile spatiale ale zonei de concentrare mentala sunt foarte restranse - nu depasesc, cel mai des, cateva campuri.

Troitki - Foght

St. Petersburg 1896 (D.54)

Negrul sta la castig; din nefericire insa, atentia i-a fost in totalitate acaparata de iluzia matului imparabil la g2, cand a mutat 1.Nh3?

Renumitul compozitor de studii Troitki a reusit dupa aceasta ca - intr-o partida practica - sa creeze o compozitie originala. S-a jucat: 2.Txd8+ Rxd8+ 3.Dd1+!!     si a devenit limpede ca negrul s-a orientat prea unilateral asupra campului g2. Avand in vedere luarea fortata la d1, ia nastere o pozitie rara de pat cu atat de multe figuri pe tabla.

Gligorici - Larsen

Havana 1967 (D.55)

In aceasta pozitie plutesc in aer ideile de sacrificiu la g2 si f3. Gligorici isi baza planul sau de aparare pe amenintarea pionului d7. El credea in acest fel sa faca imposibila mutarea Nc6xf3, indispensabila oricarei combinatii a negrului. A urmat 24.Tf2 Tg8 25.Rf1 Txg2! (si totusi!) 26.Txg2 Dxh3.

Larsen comenteaza: 'Aici negrul a creat trei amenintari: Dxf3+, Nxf3 si Tg6. Albul se poate apara impotriva a doua dintre ele, dar nu contra tuturora, concomitent. Sigur, - cel putin pentru moment - Gligorici a vazut sacrificiul de turn cand a jucat 24.Tf2. Dupa cum a declarat mai tarziu, el a omis ca dama de la h3 apara pionul d7 ! Acest lucru este important in varianta 27.Rg1 Nxf3. Cine se preocupa de psihologia greselilor, va confirma ca retragerile 'lungi' pe diagonala fac parte din categoria de greseli ce sunt trecute cu vederea cel mai usor. Aici avem un exemplu de o astfel de eroare !'.

S-a mai jucat inca 27.e4 Tg6 si albul a cedat, caci la 28.De2 urmeaza 28.Dh1+.

La cele expuse de Larsen vrem sa mai adaugam ca asa-zisele mutari 'lungi' sunt, intr-adevar, relativ des trecute cu vederea. Botvinnik a atras atentia ca aceasta insuficienta era caracteristica pentru Euwe. Astfel, spre exemplu, marele maestru olandez nu a vazut in partida Botvinnik-Euwe (meci Den Haag/Moscova 1948) 'lunga' manevra Db3-g3-g7 a damei albe. Neatentia fata de astfel de mutari este in relatie directa cu orientarea limitata a procesului de gandire, in care - practic - jucatorul nu sesizeaza existenta celorlalte campuri ale tablei si, de aceea, nu observa mutarile figurilor pe aceste campuri.

Rezultatele cercetarilor noastre au relevat faptul ca aceasta insuficienta dispersie a gandirii se poate observa mai ales la sahistii care inclina spre o anume nesiguranta si o exagerata scrupulozitate. Ei tind adesea sa priveasca din toate partile o idee desprinsa din cugetarile lor si astfel scapa din vedere alte posibilitati. Cel mai adesea, insuficienta dispersie a gandirii merge mana in mana cu meditatia indelungata si nu duce decat la criza de timp.

La cealalta extrema, deja mentionata, sta dispersia larga (confuzia) - in care jucatorul incearca sa 'conceapa ceea ce nu este de conceput' si, de aceea, actioneaza superficial si inconsecvent. Prezentam un exemplu instructiv.

Iljin-Jenevski - Grigoriev

Moscova 1919 (D.56)

Iljin-Jenevski povestea: 'Aici aveam la dispozitie doua planuri. Unul prevedea sa se exploateze amplasamentul primejdios al turnului negru si sa se joace 1.Nf1 Ta4 2.De2, cu amenintarea De2-b5 sau Nd3 - cu urmarea Nd3-c2, respectiv De5-e2. In acest caz figurile negre de pe flancul damei se afla intr-o situatie foarte neplacuta. Celalalt plan prevedea ca prin 1.f4 g6 2.g4, urmat de f4-f5 sa se joace la slabirea pionului d5. Am mutat 1.h3? Aceasta mutare nu valoreaza nimic, caci datorita Ng2xd5, nebunul nu are voie, oricum, sa mearga la g4. (Sa se observe al treilea 'plan', aparut pe neasteptate - N.K.) A urmat in continuare 1.b5 2.f4. Dupa ce am irosit un tempo foarte important m-am decis pentru al doilea plan, care acum vine, deja, prea tarziu: 2.b4 3.axb4 axb4 4.Nf1. Si acum, inca primul plan, mai exact spus, o parodie de plans a acestuia: 4.bxc3 5.Nxc4 Dxc4 6.bxc3 Nxh3 si dupa cateva mutari a trebuit sa cedez.

Dispersarea exagerata a procesului de gandire este caracterizata printr-un refuz al cautarii elementelor pozitionale ascunse si esentiale, ca si a ideilor originale. Jucatorul se increde prea mult in aprecieri superficiale si in calcule; el se bazeaza mai curand pe rapida sa 'vedere' intuitiva decat pe logica fundamentala a analizei. Un astfel de mod de joc scapa, de obicei, de problemele crizei de timp, dar limiteaza drastic aria de exprimare creatoare a jucatorului si 'inmormanteaza' unitatea si caracterul planificat al jocului.

Cazurile de gandire neordonata amintesc partial de jocul masinilor electronice de calcul, care functioneaza dupa principiul supraofertei de mutari. Astfel de masini 'vad' mult, dar nu sunt in stare sa deosebeasca principalul de secundar. Observatiile noastre au aratat ca aparitia constanta a dispersiei gandirii este des insotita de unele caracteristici, cum ar fi prea marea incredere in sine si superficialitatea.

Ce se poate face pentru a contracara aceste extreme?

Principala sarcina in lupta impotriva insuficientei orientari a gandirii consta in a dezvolta de asa maniera atentia, incat sa fii in stare sa o poti deplasa rapid de la o situatie pozitionala la alta. Pentru a atinge acest scop sunt folositoare urmatoarele metode de antrenament:

1. Jocul fulger (blitz-ul)

Desigur, nu vrem sa pledam pentru o admiratie exagerata fata de partidele de 5 minute, totusi credem ca 6 pana la 10 partide blitz pot fi favorizante pentru incheierea procesului de invatamant al sahului. Rolul pozitiv al jocului de blitz este aici subliniat prin aceea ca transformarea rapida a situatiilor de pe tabla nu ofera premize pentru analizarea profunda a planurilor sau a mutarilor individuale; se cere, dimpotriva, o schimbare si o ajustare continua a atentiei jucatorului in ceea ce priveste rezolvarea problemelor care iau permanent nastere pe intreaga tabla.

2. Lamurirea rolului figurilor care nu iau parte nemijlocit in procesul luptei.

Esenta acestei metode consta in urmatoarele: elevului ii este prezentata pentru analiza o pozitie dificila cu un sector de lupta clar delimitat. Dupa 10-15 minute de gandire tabla este inlaturata, si - imediat dupa raspunsul la prima intrebare despre aprecierea pozitionala si despre locul de infruntare a principalelor forte - trebuie lamurit ce se intampla pe celelalte sectoare ale tablei, ce actiuni se pot, probabil, manifesta acolo si in ce mod figurile amplasate pe acele pozitii pot interveni in lupta principala adevarata.

3. Rezolvarea de probleme.

Multi practicieni ai sahului sunt sceptici in ceea ce priveste rolul acestora, caci aranjarea figurilor in probleme (mai ales cele cu mai multe mutari) se deosebeste clar de imaginile pozitionale intalnite in jocul obisnuit. Intr-adevar, in probleme este greu sa se sesizeze constelatiile de figuri familiare ochiului jucatorului la tabla. Totusi, pentru aceasta la rezolvarea lor trebuie luate grijuliu in calcul posibilitatile tuturor figurilor caci - dupa cum se cunoaste - la aceste compozitii nu trebuie sa existe vreun material de 'prisos'. La antrenamentele cu jucatorii de categoria I si candidatii de maestri am rezolvat in special problemele in trei mutari. O astfel de metoda contra unei gandiri marginite a fost, deja, recomandata de maestrul Aratovski, inca din anii 1950.

4. Sustinerea de simultane.

Aceasta metoda este potrivita pentru jucatorii pregatiti (sahistii puternici de categoria I si candidatii de maestri). Noi am incercat in practica reprezentatiile cu handicap (partide simultane cu ceasuri), insa nu la mai mult de opt mese. Timpul de joc a fost scurtat (45 de minute pentru 36 de mutari de fiecare jucator).

5. Studiul individual, atent, al partidelor jucate de Cigorin, Alehin, Tal, Fischer, Kasparov, Stein, Larsen si Simaghin - adica maestrii sahisti care se remarca prin stiinta de a conduce un joc de durata pe intreaga tabla.

Principala sarcina in lupta cu dispersia prea larga a gandirii consta in aceea de a capata capacitatea de a selecta dintre caracterele pozitionale pe cele principale, esentiale. O gandire neordonata, oscilarea continua de la o latura la alta, dovedeste ca nu se recunoaste cu suficienta claritate ce este important si ce nu.

Invingerea confuziei este legata, deci, in primul rand de dezvoltarea capacitatii de apreciere. Aceasta sarcina poate fi rezolvata cu ajutorul urmatoarelor metode specifice de pregatire:

1. Studiul izvoarelor literare.

Deosebit de folositor este sa se prelucreze cartile despre strategia sahista. Dupa parerea noastra, cea mai mare atentie merita lucrarile lui Nimzovici, Lipnitki si Suetin. Un mijloc verificat il constituie analiza pozitiilor tipice. Dupa ce s-a facut cunostinta cu materialele publicate despre tema aleasa, ar trebui sa fie continuat studiul individual, completand analiza la intervale regulate cu noi partide. La o astfel de experienta de studiu a pozitiilor care apar in varianta Cigorin a Partidei Spaniole a facut referire Stein.

2. Un exercitiu bun este sa se analizeze o partida si sa se puna problema gasirii planului, alternativ, pentru alb si pentru negru. Acest mod de antrenament este, din pacate, putin raspandit. Multi antrenori prefera sa prezinte elevilor doar cunostintele generale despre planurile strategice si - de regula - nu fac apel la exercitiile speciale.

3. Comentarea propriilor partide.

Atentie deosebita trebuie acordata momentelor critice ale luptei, aprecierii pozitionale la trecerea partidei din faza de deschidere la jocul de mijloc si din jocul de mijloc la final. Comentatorul trebuie sa dea un raspuns clar la intrebarea: ce anume a provocat rezultatul partidei ?

4. Jocul de partide prin corespondenta.

Acest mod de activitate sahista este folositor prin aceea ca jucatorul poate sa fundamenteze mai convingator pozitia prin posibilitatea de a avea voie sa 'retraga' mutarile. Este insa adevarat ca aceasta presupune ca el sa aiba suficient timp si sa stabileasca un raport serios cu sahul de la distanta.

Fireste, recomandarile facute, care contin esentialul, nu trebuie sa reprezinte un gen de 'reteta obligatorie' pentru depasirea extremelor discutate. Recomandarile ce vor fi urmate, adica alegerea variantelor, toate depind de caracteristicile individuale ale jucatorului, de stadiul de instruire, de stilul si de varsta sa. Acestea raman valabile si este bine sa fie luate in consideratie atat la elaborarea planului de antrenament, cat si la studiul individual sahist.

Urmarile greselilor

Pana acum am analizat amanuntit diferitele feluri de greseli sahiste, care insotesc anumite lipsuri in dinamica si orientarea gandirii. Sa ne indreptam atentia asupra unei alte caracteristici a activitatii mentale a sahistului - si anume comportamentul critic, sau, mai exact spus, asupra componentei autocritice a intelegerii sale. Aceasta latura a gandirii expri-ma, printre altele, atitudinea jucatorului fata de greseala facuta. Pentru inceput, vrem sa explicam mai exact notiunea de greseala. Trebuie facuta deosebirea intre eroare si greseala. Eroarea are intrucatva de-a face cu incompetenta si este provocata de o calificare insuficienta, o experienta sahista redusa si cunostinte limitate.

Astfel, dupa cum nu se poate cere de la un elev de clasa I cunostinte despre legile algebrei, tot asa nu se poate astepta de la un sahist incepator sa inteleaga sisteme de deschideri complicate sau pozitii tipice de joc de mijloc, respectiv de final. De aceea, lipsurile de care se face jucatorul din incompetenta le vom desemna drept erori. Este insa adevarat ca nici erorile nu sunt toate de acelasi fel. Chiar si jucatorii 'rutinati' lasa sa se recunoasca, cateodata, lacune de cunostinte, desi - dupa rangul si experienta lor - ar fi trebuit sa aiba 'habar' de acestea. Caracteristic este aici finalul urmatoarei partide.

Novotelnov-Terpugov

Al XIX-lea camp.al (fostei) URSS - Moscova 1951 (D.57)

Dupa cum se vede usor, negrul dispune de suficient material pentru castig. El trebuie doar sa mai observe o finete: sa lase pionul la h5, pentru ca regele sau sa poata patrunde la h4, in timp ce turnul din g4 respinge regele alb pe coloana 'f'.

Aceasta pozitie este data si tratata in mod amanuntit in multe manuale despre finaluri. Cu atat mai uimitor este ca - fara sa ezite - Terpugov a mutat 67.h4+?, dupa care remiza era inevitabila. O astfel de nestiinta este de neiertat pentru un sahist cu titlul de maestru.

Nu ne-am fi aplecat asa de amanuntit asupra acestui caz, daca la unii sahisti nu ar persista conceptia ca nu cunostintele ar fi asa de importante - principalul este sa existe talent. Un jucator talentat, asa gandesc ei, se 'descurca' in orice situatie si fara o stiinta suficienta.

Adeptii acestei opinii cred ca un studiu sistematic al teoriei este treaba tocilarilor. Fireste, nu trebuie facuta relatia intre stiinta si toceala, nu trebuie confundata cu asa ceva insusirea creatoare a stiintei. Intuitia sahista nu se poate dezvolta din nimic, fara a se sprijini pe cunostinte. Expresia 'informatia este mama intuitiei' corespunde realitatii. Pentru a-si dezvolta corespunzator capacitatile, jucatorul trebuie sa-si insuseasca total ceea ce a produs cultura sahista, adica sa-si largeasca orizontul de cunostinte in mod sistematic.

Sa revenim, totusi, la greseli. Prin acestea, noi desemnam omiterile care nu pot fi explicate printr-o lipsa de experienta sau prin lacune in pregatirea creatoare a jucatorilor. Omiterile, care nu s-au prevazut de un anumit jucator, le numim, prin urmare, greseli. Ele apar intr-o masura diferita - de la 'pozna' de o singura mutare (ca spre exemplu in partida finala, a 23-a, dintre Steinitz si Cigorin in meciul pentru titlul mondial din 1892), pana la aproape insignifianta inexactitate, ale carei dezavantaje se manifesta doar dupa multe mutari.

Am vrea sa incercam sa facem o clasificare a greselilor sahiste. Alatorzev deosebeste notiunile de greseala si de omisiune. El este de parere ca greselile sunt comise in mod deosebit in aparare, in timp ce omisiunile apar in pozitiile mai bune. Este insa dificil sa se intrevada oportunitatea unei astfel de impartiri.

Din analize rezulta ca particularitatile caracteristice ale acelor greseli, care scapa in situatiile favorabile sau dificile, sunt adesea asemanatoare; prin urmare folosim cu aceeasi semnificatie termenii generici de 'greseala' si 'omisiune'.

In lucrarea lor 'Greseli tipice', Voronkov si Persiz au impartit greselile in analogie cu subdiviziunea cunoscuta in teoria sahista a procedeelor tactice si strategice. Ei fac deosebire, spre exemplu, intre greselile care sunt legate de matul pe prima linie, de luarea damei, de existenta unui cal puternic in confruntarea cu un nebun, etc. In opinia noastra o astfel de sistematizare este acceptabila, totusi are doua dezavantaje: in primul rand, criteriile de impartire nu sunt suficient de clar stabilite (asa spre exemplu, nu este clar ce imprejurari caracteristice insotesc capturarea damei) si in al doilea rand criteriile mentionate sunt clasificate dupa efecte, si nu dupa cauze.

Noi suntem de parere ca o clasificare este fundamentata teoretic si oportuna practic daca pune la baza drept criterii cauzele tipice, adica acele mecanisme psihologice tipice care sunt raspunzatoare de actiunile gresite (apartenenta aproximativa a greselilor la anumite imagini negative si la aparitiile extreme ale dispersiei gandirii). Dupa cum ni se pare, acest procedeu permite ca - in lupta pentru inlaturarea practica a greselilor - sa se lucreze dupa metode care sesizeaza tipicul si nu indica o supraoferta de variante.

Atitudinea jucatorului fata de greseala comisa este foarte diferita. Este drept, nu lipsesc de fel declaratiile de genul: 'In sah se invata doar din greseli' (Tartakower), 'Din putinele partide castigate de mine am invatat la fel de mult ca din partidele pierdute' (Capablanca), 'Invatam mai mult din propriile greseli, desi greselile celorlalti par a fi mai instructive' (Alehin).

Totusi, in realitatea pura aceste recomandari folositoare sunt adesea uitate. Multi sahisti comit de la o partida la alta aceleasi tipuri de greseli. In ce consta aceasta aparitie? Pare deci stabilit ca toti sunt de acord cu ideea ca trebuie sa se invete din greseli, pentru a nu le repeta.

Pentru raspunsul la aceasta intrebare trebuie tinut seama de faptul ca omului ii este proprie necesitatea unei atitudini pozitive fata de sine insusi, a mentinerii imaginii pozitive a propriului 'Eu', asa cum spun savantii. In cazul unei autocritici insuficient de dezvoltate, aceasta necesitate duce la mostre de comportare diferite fata de succese sau esecuri, fata de o mutare buna sau una rea, fata de o pozitie superioara sau una mai slaba.

In practica aceasta se exprima dupa cum urmeaza: in primul rand jucatorul considera adesea ca nedrept rezultatul partidei, cand - la analiza de dupa partida - reuseste sa dovedeasca faptul ca, luata in ansamblu, ideea sa de baza era corecta, iar planul sau strategic era stabil. Imi amintesc cum, in 1954, maestrul Borisenko - dupa ce a pierdut o partida contra mea in campionatul pe echipe al (fostei) URSS - a demonstrat in zilele urmatoare variantele avantajoase pentru el in pozitia in care a a comis o greseala. El nu mentiona insa aici ca se aflase in mare criza de timp si ca trebuia sa faca restul de 15 mutari intr-un singur minut.

In astfel de cazuri latura logica, stiintifica a jocului de sah este pe nedrept comparata cu continutul psihologic, este exclusa starea proprie din timpul partidei.

In al doilea rand se observa tendinta de a trece 'vina' pentru greseala comisa in 'contul' adversarului. 'Prin jocul sau slab, adversarul m-a 'adormit', de aceea am pierdut o figura!' s-a exprimat odata un maestru.

In al treilea rand se intalnesc incercari de a atribui erorile cauzelor externe. 'Eu am facut o greseala in clipa in care in camera spectatorilor a inceput galagia', sunt vorbele unui mare maestru. Acelasi mare maestru castigase, insa, inainte cateva partide, in care spectatorii nu se comportasera deloc mai putin linistit.

In sfarsit, in al patrulea rand greselile comise sunt considerate drept accidente nefericite. Panov povestea ca, odata, intr-o partida contra lui Kan, mutase un turn la 'a6': 'La analiza urmatoare, dupa ce am parcurs cele mai diferite variante, am repetat de cateva ori aceeasi greseala, expunand cu incapatanare turnul - pe acelasi loc! - atacului advers.' Aceasta dovedeste ca eroarea nu era intamplatoare, ci o consecinta a unui plan gresit inca de la baza, ce se cuibarise in creierul meu, in care ocuparea campului a6 era o parte componenta a planului'. Noi suntem de acord cu Panov ca eroarea sa nu poate fi explicata ca un simplu ghinion nedorit. Judecand dupa descrierea facuta, greseala sa a fost provocata de influenta unei imagini remanente negative de durata.

De regula, o partida de sah nu se pierde din cauza unei usoare inexactitati. Doar doua, trei erori de acest fel duc la infrangere. Cel mai adesea o greseala facuta in joc este cauza greselii urmatoare. Falsul amor propriu, precum si inclinatia spre 'garantarea' greselii sale arata ca judecarea gresita este fixata in mintea jucatorului. Drept rezultat, partida merge in jos, fara oprire. In acest mod apare des o reactie in lant, explicabila din punct de vedere psihologic, in care o eroare atrage dupa sine o alta.

Kan - Iudovici

Tbilissi 1937 (D.58)

Avantajul albului este evident. Ramane de pregatit atacul final asupra fortelor adverse, a carei aparare este legata de numeroasele puncte slabe. Cel mai simplu ar fi decis continuarea prozaica 25.h3, spre exemplu: 25.Nf5 26.Nxf5 gxf5 27.Ce6+ sau 25.Nxh3 26.Cxh3 Dxh3 27.Nf5. Cu toate acestea, sub influenta unei idei false, Kan a mutat 25.c5?

La raspunsul natural 25.Tbe8, albul a comis o alta greseala 26.c6? (corect ar fi fost 26.Dd4). Dupa 26.bxc6 27.dxc6 Dc8 situatia de pe tabla s-a schimbat - brusc, negrul dispune de sanse reale de contraatac periculos. Este foarte probabil ca schimbarea neasteptata a evenimentelor sa fi actionat asa de descurajant asupra lui Kan, incat el a facut o a treia greseala (dar decisiva, de data aceasta): 28.Dd4? (mai bine era 28.Cxf7) 28.d5! 29.Cxf7 Txe4 30.Txe4 Txe4 31.Dxd5 Te8! si albul poate ceda linistit, caci pierde calul.

Multi ani mai tarziu dupa aceasta partida, Kan se confesa autorului randurilor de fata, marturisind ca - dupa prima greseala - a simtit ca ceva nu era in regula, dar nu a putut sa recunoasca falsitatea intregului sau plan. El a reprimat vocea ratiunii si a mutat pionul la c6.

Benk - Tal

Bled 1959 (D.59)

Situatia este complicata si riscanta. Albul dispune de perspective pe flancul damei, negrul - din contra - a pregatit o strapungere pe aripa regelui. Atentie merita aici 24.Tb8; in caz de 24.Dd8, ar urma 25.Db3, prin care straduintele de joc activ ale negrului ar fi zagazuite.

In loc de aceasta, albul a jucat 24.Da4?

Este clar ca aceasta mutare nu numai ca nu realiza nimic pentru dezvoltarea jocului pe flancul damei, ci - mai mult - indeparta cea mai importanta figura de la apararea regelui. Benk insa nu observa amenintarea si astfel prima greseala o atrage dupa sine si pe cea de-a doua. La raspunsul lui Tal 24.De7, el a continuat cu 25.Dc6? si a permis astfel strapungerea decisiva a pionului negru 'f'. Inca nu era prea tarziu sa se intoarca dama (cu 25.Dc2), dar foarte putini sunt cei in stare sa recunoasca atat de repede o greseala abia comisa. Mai departe s-a jucat 25.f4! 26.Tb8 (in cazul de 26.gxf4 negrul continua cu 26.Nh3, iar la 26.exf4 decide 26.e3 27.fxe3 Nxc3 28.Nxc3 Dxe3+) 26.Nh3 27.Txf8+ Dxf8 28.exf4 Db8 29.Ce2 Db1+ si albul a pierdut.

Aici, o greseala - care s-a dovedit decisiva - a avut drept urmare o alta. Reactia in lant a greselilor se observa mai ales cand un plan sau o manevra se dovedesc in ansamblu ca gresite. In astfel de cazuri este psihologic mai greu sa se recunoasca caracterul eronat al mutarilor, pentru ca lupta dusa consecvent (chiar daca incorect) trezeste iluzia ca actiunile proprii sunt bune si bine cantarite.

Exemplare in privinta modului de apreciere obiectiva si autocritica a unui maestru fata de greselile facute de el sunt, in primul rand, partidele lui Botvinnik.

Un eveniment instructiv s-a petrecut in partida dintre Iljin-Jenevski si Botvinnik - Sankt Petersburg 1938. Partea de deschidere s-a desfasurat nefavorabil pentru viitorul campion mondial. Dupa mutarile: 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0-0 9.d3 Ca5 10.Nc2 c5 11.Cbd2 Te8 12.Cf1, negrului i-a scapat o inexactitate serioasa, cand a jucat 12.Nf8

Iljin-Jenevski - Botvinnik

Sankt Petersburg 1938 (D.60)

Acum, dupa 13.Ng5 - legatura de pe diagonala h4-d8 - devine extrem de neplacuta. Flohr, care a comentat aceasta partida, dezvaluie patrunzator nuanta psihologica a jocului negru care urmeaza:

13.Ng5 h6 14.Nh4 Cc6 15.Ce3 Ne7. O astfel de mutare, atat de caracteristica pentru Botvinnik, spune extraordinar de mult despre el. Botvinnik - cel totdeauna autocritic fata de el insusi - a comis o greseala la mutarea a 12-a si s-a decis sa o corijeze. Aceasta dovedeste si puterea sa de decizie.

Nu multi maestri ar actiona astfel. Spre exemplu, intr-o partida cu Alehin, Euwe a facut greseala Tf1-e1. Doua mutari mai tarziu, el a trebuit sa apere pionul f2 cu Te1-f1. Indiferent de timpii pierduti, partida ar fi fost atunci total acceptabila. Cu toate acestea, lui i-a lipsit curajul sa-si marturiseasca greseala si a aparat pionul f2 cu mutarea Cd1 (care era mult mai slaba - N.K.). Mutarea lui Botvinnik vorbeste pentru el!''

Este adevarat, psihologic este mult mai dificil sa recunosti o greseala in timpul jocului, decat sa ajungi la aceasta concluzie, de pripeala, in conditiile analizei de acasa a partidei. Aceasta se explica prin aceea ca recunoasterea unei erori in timpul jocului se exprima in actiunile reale, executate pe tabla. Din contra, acasa jucatorul cumpaneste doar asupra posibilitatilor pe care are de gand sa le realizeze in viitor.

In conditiile de joc de la tabla marturisirea unei greseli are loc in prezenta altora (a adversarului, a participantilor la concurs, a spectatorilor), iar aceasta este resimtita mai dureros decat autocritica in absenta martorilor. Mai mult, eroarea din timpul jocului trebuie recunoscuta in putin timp, ceea ce presupune o mare mobilitate a gandirii critice; de aceea, reactia la greselile care au fost comise in timpul partidei reprezinta un etalon instructiv de apreciere a capacitatii critice a gandirii sahiste.

Cum se poate instrui capacitatea sahistului de a reactiona cat mai rapid posibil la greselile recunoscute? Din pacate, incercarile noastre de a gasi recomandari concrete in lucrarile specialistilor nu au avut succes. Astfel, in pofida incontestabilei importante practice - aceasta problema ori nu este mentionata, ori s-a limitat la sfatul 'de a controla actiunile in timpul jocului'.

Inainte de a chibzui asupra masurilor concrete, ar trebui, probabil, sa se imparta greselile in doua clase, si anume in acelea care sunt greu de reparat si celelalte, ale caror urmari pot fi depasite. In prima clasa consideram a fi cuprinse rar intalnitele omiteri antipozitionale si greselile tactice, ultimele fiind cel mai aspru pedepsite. O greseala tactica distruge adesea roadele unei munci de durata si reprezinta astfel cauza pentru pierderea partidei.

Celelalte greseli, care apar in timpul manevrelor - de regula, mult mai usoare, ale caror urmari pot fi depasite - sunt inexactitatile pozitionale. Aici este vorba, spre exemplu, de amplasamentul gresit al unei figuri, de cedarea unui oarecare punct etc. Acest gen de neglijente nu sunt, in mod obisnuit, pedepsite atat de sever ca greselile tactice sau erorile antipozitionale.

In ceea ce priveste greselile din prima clasa este folositor sa se respecte doua reguli: sa se puna adversarului cat mai multe greutati in realizarea avantajului obtinut si sa-ti insufli in subconstient ideea ca urmarile erorii comise pot fi depasite.

Fireste, este o regula de baza a luptei sahiste sa i se faca adversarului cat mai mari posibile dificultati. Totusi, in cazul de fata este de admis ca ele sa fie urmarite constiincios. Trebuie sa fie clar ca nu se mai poate da inapoi nici macar un pas si ca forta de rezistenta trebuie sa creasca puternic; o alternativa nu exista.

In practica partidele lui Lasker constituie un model de nedepasit pentru jocul in astfel de pozitii. Cat de multe situatii - aparent fara sperante! - a stiut el sa salveze in adevarate batalii eroice de aparare, mereu in cautare de sanse ascunse. Fine a subliniat ca lui Lasker era caracteristica deviza: 'Sa nu cedezi inainte de a fi irevocabil si definitiv convins de faptul ca situatia este fara sperante; sa continui lupta, fara a-ti pasa ca din calculul variantelor ar iesi la lumina o apreciere pozitionala mai putin favorabila; sa nu te cramponezi niciodata de oarecare dogme stereotipe'.

Sa facem cunostinta cu un exemplu de aparare a unei pozitii dificile de catre Lasker:

Lasker - Schiffers Nrnberg 1896 (D.61)

Dupa ce la mutarea a 13-a i-a scapat o serioasa eroare, Lasker se afla intr-o situatie extrem de periclitata. Cu toate acestea, fara a-si pierde prezenta de spirit, el a continuat lupta cu o mare bogatie de idei; se straduia sa nu acorde adversarului nici o clipa de ragaz si sa-l puna, cu fiecare mutare, in fata a noi si complicate probleme. Aplicand o astfel de tactica, urmarea cu grija ca tensiunea luptei sa nu slabeasca si adversarul sa nu capete nici o posibilitate sa conduca jocul intr-un final pur tehnic.

24.d5! (nu insa 24.Txg7, din cauza 24.Cxf4 25.gxf4 Td8 cu joc clar pentru negru) 24.cxd5 25.Cxd5 Cxf4. Sub influenta rezistentei albe, pline de idei, Schiffers comite o greseala. Era mai bine 25.Te2 26.Rg1 Txb2. 26.gxf4 Te2 27.Rg3! (pierdea rapid 27.Cxb6+ din cauza 27.Rb8 28.Txg7 Txf2+ 29.Rh1 Tf1+ 30.Rh2 f2)     27.Txb2 28.Txg7 Rb8 29.Cxf6 b5? 30.Tg5 Nd3 31.Cd7+ Rc7 32.Ce5 Ne4 33.f5 Ta2. Cateva inexactitati, de care s-a facut vinovat negrul, au schimbat atat de mult situatia, incat sansele sunt acum aproximativ egale. Totusi, descurajat de pierderea avantajului pierdut, Schiffers nu se poate impaca cu remiza. Reactia in lant a greselilor sale continua.

Jocul s-a terminat dupa cum urmeaza: 34.f6 Ta8 35.f7 Rd6 36.Tg8 Re7 37.Rf4 Nd5 38.Tg7 Th8? La remiza ar fi dus 38.Rf6! 39.Txh7 Ta4+ 40.Rg3 Nxf7! 41.Cxf7 Rg6) 39.Rg5 h6+ 40.Rf5 Ne6+ 41.Rg6 Tc8? (41.Tf8!) 42.Th7 b4? 43.f8D+! Rxf8 44.Rf6 Ng8 45.Te7 Nh7 46.Txh7 Rg8 47.Tg7+ Rf8 48.Tb7 Ta8 49.Tf7+ Re8 si negrul a cedat imediat.

Acesta este un exemplu instructiv despre cum poate influenta rezultatul partidei o atitudine diferita fata de greselile comise - pe de o parte un spirit de lupta neinfricat, pe de alta, instalarea derutei.

Dupa cum s-a remarcat, deja, a doua regula pentru a asigura o rezistenta cu succes consta in a-ti insufla ideea ca urmarile greselilor comise ar fi reparabile. Aceasta este foarte important pentru a se mentine atat pregatirea de lupta, dar si pentru a se conduce jocul pe cai neprevazute si dificile din punct de vedere psihologic pentru adversar. Imediat ce constata o greseala a partii adverse, sahistii devin adesea superficiali si cred ca vor urma si altele. Pe buna dreptate a atras Lasker atentia ca, in astfel de cazuri, 'superioritatea de forte slabeste capacitatea de a le folosi economic. Urmarea inevitabila este saracirea gandirii, o anume stare de slabiciune, mediocritate si regres. Numai acea lupta, care este condusa cu o totala incredere a fortelor, pastreaza si mareste aceasta capacitate.' Prin urmare, cand jucatorul caruia i-a scapat o eroare serioasa se comporta astfel ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, de cele mai multe ori adversarul sau devine nesigur si incepe sa se indoiasca chiar si de ce este clar ca lumina zilei.

Un mijloc bun de a depasi urmarile psihologice negative ale greselilor comise este, dupa indrumarile lui Bondarevski, sa-ti sugerezi ideea ca 'totul ar fi in ordine. Se putea ca totul sa fie si mai rau! Acum in fata se duce o lupta in care, cu siguranta, adversarul va face o greseala, nu se poate intampla, pur si simplu, altfel !' Interesant este ca acest sfat al remarcabilului antrenor rus de sah a adus rezultate practice la intrecerile de cel mai inalt nivel (meciurile pentru campionatul mondial din 1966 si 1969).

Fireste, se pot folosi si alte metode de autoinfluentare. Trebuie doar sa fii atent ca acele cuvinte gandite pentru autosugestie sa fie exprimate afirmativ si sub forma 'Eu'. Autosugestia trebuie sa fie restransa si imperativa. Acele formulari lungi, contradictorii, ingroapa credinta in puterea de convingere a sugestiei.

Greselile pe care le-am incadrat in a doua clasa, adica inexactitatile pozitionale, pot fi depasite, cel mai adesea, fara mari dificultati psihologice. Pentru a le corija, trebuie de multe ori sa se mute inapoi o figura pe locul ei dinainte, sa se renunte la realizarea unui plan avut in vedere si altele. Aceasta cere sa se depaseasca o anume bariera psihologica, caci trebuie sa se distruga ceea ce, cum s-ar zice, 'ti-ai facut-o cu mana ta' si sa se intoarca la punctul de plecare.

Corectarea unor astfel de greseli cere, in primul rand, autoinvingerea si lupta cu tine insuti. Pentru aceasta este important sa te poti desprinde in timpul partidei de propriile planuri si sa privesti situatia cu alti ochi. Cu cat mai bine reuseste aceasta, cu atat este mai redusa retinerea interioara cu care jucatorul este de acord sa-si recheme figurile ratacite de pe caile gresite, fatale. Se garanteaza astfel o judecata pozitionala lipsita de idei preconcepute, capacitatea de a te opri la timp si a nu persista in ceea ce este gresit. Ca o buna ilustrare a atitudinii corecte fata de propriile greseli poate servi partida redata mai sus, Iljin-Jenevski - Botvinnik.