Jocul-activitate specific umana - Raportul joc-dezvoltare

Jocul-activitate specific umana

Importanta enorma a jocului pentru varsta copilariei este in prezent un adevar incontestabil.Jocul are un "caracter universal",fiind o manifestare in care este evidenta o lupta a contrariilor,un efort de depasire,avand rol propulsarein procesul obiectiv al dezvoltarJocul este o "realitate permanenta",cu mare mobilitate pe scara varstelor.Cercetatorul S.Iliov afirma ca "jocul are un caracter polivalent,fiind pentru copil si munca,si arta,si realitate si fantezie".In consens cu aceasta caracteristica,pedagogul elvetian Edouard Claparede precizeaza ca "jocul este insasi viata".

Din punct de vedere semantic se pot face unele distinctii,exemplificand prin ele ideea complexitatii jocului pentru formarea si comportamentul omului.

La modul general "joc"inseamna o varietate de semnificatiide la sensul pozitiv pana la sensul negativ(peiorativ-gratui): "a juca sah", "joc didactic",dar si a "se juca de-a scoala".Jocul poate desemna o activitate cu caracter consructiv,distractiva,placuta sau,dimpotriva,joc de hazard sau joc de carti.

Jocul,pe langa varietatea de semnificatii,are o varietate de domenii in care se aplica;medicina,sociologie,tehnica,educatie.In arta dramatica jocul este socotit drept esenta acesteia,iar desenul infantil este apreciat drept joc al varstei.

1.1 Raportul om-joc

Pe parcursul vietii omului,evolutia jocului inseamna o serie de modificari atat din punct de vedere progresiv,dar si regresiv,determinate de o multitudine de factori.Se pot observa doua directii:evolutia continutului jocului ca reflectare directa a factorului social sau evolutia motivatiei jocului influentata de factorul social si al varstei.

Raportul dintre joc si celelalte activitati conditioneaza eficient planul formarii personalitatii pe etape de varsta.

In plan ontogenetic,transformarile jocului pot viza mai multe aspecte:

-schimbarea functiei jocului in raport de etapele de varsta.Functia de reflectare si functia distractiva sunt in grade diferite la copil si la adult,functia motrica se schimba pe masura ce indivizii inainteaza in varsta,iar functia formativa scade ca pondere dupa perioada copilariei;

-modificarea locului jocului in procesul adaptarii si al educarii morale.

1.2 Raportul joc-dezvoltare

Jocul reprezinta o forta cu caracter propulsator in procesul dezvoltarii copilului.Jocul capata o pondere si un rol deosebit,cu valoare formativa bine determinata in momentul cand cadrul relational al copilului se largeste prin intrarea lui in gradinita.Datorita posibilitatilor de contact si cu alti adulti,din afara cercului familial(educatoarele) se realizeaza un proces de emancipare afectiva reflectata in joc.

Prin intermediul jocului,copilu dobandeste deprinderea modului de autoservire in satisfacerea propriilor trebuinte,ca apoi insusi jocul sa devina mai complex,sa se structureze tocmai datorita actiunii cu diverse instrumente.

Contactul dintre adult si copil ofera in mod curent copilului modele de conduita,stimulind dorinta copierii acestora(J.Chateau apreciaza acest aspect drept "tendinta de adulterism").

Jocul evolueaza in acelasi timp cu constituirea primelor reprezentari ce permit copilului sa opereze pe plan mental cu experienta ce o dobandeste in fiecare zi.

J.Piaget acorda un rol deosebit factorului de "imitatie"in evolutia jocului ,in timp ce alti psihologi socotesc de maxima importanta evolutia proceselor de cunoastere si mai ales trecerea de la planul concret la cel abstract al actiun

1.3 Directii de evolutie a activitatilor ludice la prescolari

Jocul se constitue ca activitate fundamentala la varsta prescolara.

Diversificarea jocului manifestata prin aparitia unor noi forme de joc.

Modificarea structurii jocului in sensul aparitiei unor noi elemente(subiectul,rolul,regulile).

Trecerea jocului de la actiuni disparate la actiuni inchegate,care dau unitate si identitate uni anumit tip de joc.

Trecerea de la reflectarea externa a actiunii indivizilor,fara o semnificatie majora,catre o reflectare a acelor actiuni care au semnificatie sociala la nivelul posibil de intelegere a copilului prescolar.

Trecerea de la atitudinea de identificare a planurilor real-imaginar la disocierea pana la opunerea lor.

Aparitia constiintei situatiei de joc("este de-adevaratelea sau ne jucam").

2 Teorii despre joc

Importanta locului pe care il ocupa jocul in viata copilului este data de faptul ca jocul satisface dorinta fireasca de manifestare,de actiune si de afirmare a independentei copilului.Prin joc,copilul invata sa descifreze lumea reala,motiv pentru care H.Wallon apreciaza jocul ca pe o activitate de preinvatare.

Prin intermediul jocului se realizeaza nu numai cunoasterea realitatii sociale,ci si imitarea unor anumite tipuri de relatii sociale dintre adulti.Cu ajutorul jocului copiii deprind modele de conduita si ajung sa reflecte pana la nivel de intelegere comportamentele.

Datorita multiplelor valente ale jocului,vom intelege de ce sunt necesare indrumarea si controlul acestuia de catre adult.Este importanta interventia adultului in jocul copilului si din aceasta cauza nu putem fi de acord cu acele pozitii care critica acest lucru.

ST. Hall punea la baza explicarii jocului legea biogenetica a lui Haeckel ,de unde reiese ca jocul ar fi o repetare a instinctelor si formelor de viata primitiva in ordinea cronologica aparitiei lor.

Karl Gross spune ca jocul ar fi un exercitiu pregatitor pentru viata adultului prin faptul ca ar fi un mijloc de exersare a predispozitiilor in scopul maturizarDesi este corect ceea ce spune,Gross ajunge sa identifice jocul copiilor cu cel al animalelor,biologizand esenta sociala a jocului.

H. Spencer elaboreaza teoria surplusului de energie,conform careia jocul ar fi o modalitate de a cheltui acest surplus.

K.Buhler afirma ca copilul se joaca pentru placerea pe care o simte in timpul jocului(teoria placerii functionale).

S. Freud atribue jocul unei tendinte refulate,ce isi gaseste concretizarea prin intermediul acestei modalitati de exprimare.

A. Adler apreciaza ca jocul ar fi o forma de exprimare a "complexului de inferioritate",o forma prin care copilul ar exprima incapacitatea de a se afirma in viata.Teoria contravine realitatii constante,conform careia se stie ca prin joc copilu cunoaste realitatea si capata incredere in fortele propr

Maria Montessori porneste de la o conceptie formalista si de aceea exclude jocul de creatie din categoria mijloacelor de dezvoltare intelectuala.

P. F. Seshaft priveste jocul ca pe un exercitiu pregatitor pentru viata,dar spre deosebire de Gross,Seshaft subliniaza ca este vorba de un exercitiu care,prin indrumare,duce la perfectionare si dezvoltare.Apreciind valoarea amre a jocului de creatie,se declara categoric impotriva tutelarii propusa de Froebel.

N. Leontiev spune ca jocul este o activitate de tip fundamental cu rol hotarator in evolutia copilului,constand in reflectarea si reproducerea vietii reale intro modalitate proprie copilului ,rezultat al interferentei dintre factorii biopsihosociali.

U.Schiopu precizeaza ca jocul este un fenomen tranzitoriu,un mijloc de exprimare si exteriorizare a trairilor,ca forma de conduita.

3 Functiile jocului

Functia principala a jocului este aceea de a permite individului sa-si realizeze eul,sa-si manifeste personalitatea,sa urmeze,pentru moment,linia interesului sau major,atunci cand nu o poate face prin activitati serioase.Jocul dupa Claparede este un inlocuitor al activitatii serioase.Individul este obligat sa recurga la joc din doua motive:

-pentru ca nu reuseste sa presteze o activitate serioasa din cauza dezvoltarii insuficiente;

-din cauza unor imprejurari care se opun indeplinirii unor activitati serioase care sa satisfaca dorinta respectiva(interdictiile adultului).Obstacolele pot fi de doua feluri:externe(un mediu nepotrivit)sau interne(cenzura morala).

Este vorba de o sustragere a individului din realitate prin crearea unei realitati libere,potrivite satisfacerii nevoii sale de realizare.

Jocul devine un fenomen de derivare explicat in felul urmator de Claparede: "curentul dorintelor noastre,al intereselor care alcatuiesc eul nostru cauta o iesire in fictiune,prin joc,atunci cand realitatea nu-i ofera cai suficiente de manifestare".(Ed. Claparede,L ecole sur mesure,ed.Paris,1920,pag.143).

Alaturi de functia derivarii,socotita cardinala jocul este considerat ca fiind util si din alte motive(functii secundare):

a)Rolul de divertisment.

Jocul inlatura plictiseala datorata de lipsa activitatFunctia jocului este si in acest caz aceea de a introduce elemente pe care mediul nu le ofera(rolul de divertisment fiind in directa legatura cu functia de derivare).

b)Jocul-element odihnitor.In aceasta situatie nu ne referim la starea de repaus,ci la o eliberare din constrangerea muncii(ne referim la adulti).Desi este practicat adesea cu mai multa intensitate decat munca,jocul oboseste mai putin,pentru ca raspunde tendintelor de afirmare refulate,gatuite de necesitatile muncii(subliniaza Claparede)si de aceea lasa impresia nu numai ca nu oboseste,ci chiar ca relaxeaza.

c) Jocul-agent de manifestare sociala-functie conform careia jocul ar exercita la copil tendintele sociale,dar fara putinta de a le si mentine.

d)Jocul-agent de transmitere a ideilor,a obiceiurilor de la o generatie la alta.

J. Piaget prezinta o alta clasificare a functiilor jocului:

-Prima si cea mai importana functie a jocului este aceea de adaptare,ce se realizeaza pe doua coordonate:asimilarea realului la eu si acomodarea,mai ales prin imitatie,a eului la real;adaptarea realizata in copilarie prin joc este deci un proces reactiv,dar si creativ,al carui echilibru,mai mult sau mai putin instabil,se realizeaza prin inteligenta.

- De la originea sa,jocul-exercitiu,activitatea ludica indeplineste o functie formativa,dar si informativa,jocul fiind acela ce angajeaza plenar copilul,o angajare atat pe verticala,cat si pe orizontala a activitatii pshihice in general.

-Jocul simbolic are functia de descarcare energeticasi rezolvare a conflictelor afective,de compensare si traire intensa.Este ceea ce numim " functia catarctica a jocului".

-Jocul are o importanta functie de socializare a copilului,ceea ce se explica prin tendinta mereu accentuata a copiilor de a se acomoda la ceilalti,dar si de a asimila relatiile cu cei din jur la eul sau.Aceasta functie presupune acceptarea normelor exterioare individului,dar care ,din momentul in care sunt asimilate,devin un bun castigat de copil.

4 Elementele psihologice ale jocului

-Oamenii se refugiaza adeseori din lumea reala in una pe care si-o creeaza singuri,care le

apartine in exclusivitate,numita de cercetatori "lume paradisiaca".Omul poate face dovada ca e capabil sa-si creeze o asemenea lume incepand cu varsta de trei ani.De retinut e faptul ca nimeni nu-l invata pe copil sa-si creeze o asemenea lume.

-In crearea unei lumi imaginare ,omul se foloseste de capacitatea lui de a transfigura realul in imaginar.In acest proces,el transfigureaza selectiv realul,dupa nevoi imediate si dupa posibilitati proprCapacitatea de a transfigura realul in imaginar e suficient de operanta la copilul care depaseste varsta de 3 ani.

-Omul este inzestrat cu capacitatea de a opera frecvent cu simboluri accesibile,adica cu semne atribuite obiectelor,actiunilor si faptelor,care desemneaza altceva decat sunt toate acestea in realitate.Intre trei si sase ani copilul poseda un repertoriu bogat de simboluri lingvistice si de alta natura,fapt care ii da posibilitatea sa-si construiasca dupa preferinte lumea ce si-o doreste si sa actioneze in ea fara restrict

-Capacitatea omului de a actiona in spirit creativ in diferite situatii concrete este definitorie pentru evolutia personalitatii sale.Copilul de varsta prescolara este creativ in adevaratul sens al cuvantului,el nu este un simplu executant.

5 Definitia jocului

Analizand ceea ce reprezinta jocul in viata si activitatea oamenilor,in viata copiilor de varsta prescolara,se pot desprinde anumite note caracteristice si defrinitorii ale :

Jocul este o activitate specific umana

Jocul este una din variatele activitati ale oamenilor:e determinat de celelalte activitati si le determina pe toate acestea.Invatarea,munca si creatia nu s-ar realiza fara joc ,dupa cum acesta nu poate sa nu fie purtatorul principalelor elemente psihologice de esenta neludica ale oricarei ocupatii specific umane.

Jocul este o activitate constienta.Nu este confundat cu nici o alta activitate umana.

Jocul introce pe cel care il practica in specificitatea lumii imaginare pe care si-o creeaza jucatorul respectiv.

Scopul jocului este actiunea insasi,capabila sa-i satisfaca jucatorului imediat dorintele sau aspiratiile propr

Prin atingerea unui asemenea scop ,se restabileste echilibrul vietii psihice si se stimuleaza functionalitatea de ansamblu a acesteia.

Sintetizand toate aceste caracteristici,obtinem urmatoarea definitie:

Jocul este o activitate specific umana,prin care omul isi satisface imediat,dupa posibilitati,propriile dorinte,actionand constient si liberin lumea imaginara ce si-o creeaza singur.