ORIGINEA SI DEZVOLTAREA SAHULUI

Originea Si dezvoltarea Sahului

Nu este nevoie de mult timp pentru a explica cuiva regulile jocului de sah, sǎ-l familiarizezi cu asezarea figurilor si sǎ-l lǎmuresti ce este matul si patul. Cand dupǎ aceastǎ pregǎtire se joacǎ primele partide, se poate observa cǎ cei mai multi dintre incepǎtori mutǎ cu albul nebunul la c4 si dama la f3, incercand sǎ dea matul 'cizmarului'.

Dupǎ ce invǎtǎcelul a adunat experiente, observǎ totusi - cel mai tarziu dupǎ cateva luni - cǎ jocul de sah nu este asa de simplu si cǎ nu se pot obtine progrese veritabile cu astfel de mijloace rudimentare.

Pentru a se ajunge la aceastǎ recunoastere au fost insǎ necesare secole la inceputul dezvoltǎrii sahiste. Deja, la inceputul secolului al XIII-lea, sahul se numǎra printre cele sapte virtuti ale cavalerilor, alǎturi de cǎlǎtorie, cantatul la harpǎ, scrimǎ, vanǎtoarea, inotul si compunerea de versuri.

Originea sahului pare a-si trage rǎdǎcinile din India, unde purta denumirea de ciaturanga. Spre sfarsitul secolului al-V-lea, el a ajuns in Persia, unde a fost cunoscut sub numele de satranj. Cea mai puternicǎ piesǎ era pe atunci turnul, care se muta ca si in zilele noastre. Dama se deplasa doar diagonal, pe campul alǎturat, nebunul ceva mai departe, pe campul al doilea. Rocada nu exista incǎ.

Deschiderea aproape cǎ nu prezenta interes. Adversarii manevrau doar in propria tabǎrǎ, pret de aproximativ 20 de mutǎri.

Pentru a accelera jocul, maestrii satranj-ului au elaborat pozitii de deschidere - tabie - din care incepea jocul, si care ofereau fiecǎrui jucǎtor posibilitǎti egale.

Maestrii scolii italiene din secolele al XVI-lea si al XVII-lea isi orientau mereu jocul doar impotriva regelui advers. Restul tablei nu avea nici o importantǎ pentru ei. De aceea, operatiunile tactice erau doar arareori justificate pozitional. Victoriile, adesea spectaculoase, apǎreau cel mai des doar din cauza unei apǎrǎri slabe. Maestrii scolii italiene fǎcuserǎ din jocul agresiv arma lor preferatǎ. Orice situatie concretǎ de pe tablǎ o priveau doar prin 'ochelarii variantelor fortate'. Nu se poate spune cǎ procedeele pozitionale le-ar fi fost total strǎine. Aceste principii le priveau insǎ, in cel mai bun caz, intuitiv sau accidental.

Planurile dezvoltate de romanticii sahului erau destul de confuze si nu erau, practic, construite logic. Cu toate acestea, scoala italianǎ si-a indeplinit misiunea sa istoricǎ. Minunatele combinatii ale lui Leonardo, Domenico, Polerio, Salvio, si mai ales Greco au arǎtat multitudinea si marea varietate a posibilitǎtilor tactice, au fost modele exemplare de atacuri de mat spectaculoase.

Gioacchino Greco (1600-1634) s-a nǎscut in Calabria, in sudul Italiei. La 25 de ani el a conceput un tratat in manuscris, care a trebuit sǎ astepte mult panǎ sǎ fie publicat.

De-abia in 1656 a fost editatǎ aceastǎ lucrare in Anglia. Dupǎ aceasta insǎ, a fost tradusǎ in aproape toate limbile europene. Contemporanii constataserǎ deja cǎ partidele pe care le adunase Greco erau foarte valoroase datoritǎ capcanelor lor viclene, desi erau comentate cu zgarcenie. Ele contineau multe combinatii spirituale si erau usor de inteles.

De aceea vrem sǎ aruncǎm o privire pe cartea renumitului calabrez.

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Nc5 4.c3 Cf6

Intr-o altǎ partidǎ aflǎm de la Greco urmǎtoarea continuare: 4.De7 5.0-0 d6 6.d4 Nb6 7.Ng5 f6 8.Nh4 g5 Cxg5 fg 10.Dh5+ Rd7 11.Nxg5 Dg7 12.Ne6+ Rxe6 13.De8+ Cge7 14.d5 mat.

5.d4 ed 6.cd Nb4+ 7.Cc3 Cxe4   8.0-0 Cxc3 9.bc Nxc3 10.Db3 Nxd4 11.Nxf7+ Rf8 12.Ng5 Nf6 13.Tae1 Ce7 14.Nh5 Cg6 15.Ce5 Cxe5 16.Txe5 g6 17.Nh6+ Ng7 18.Tf5+ Re7 19.Te1+ Ne5 20.Texe5+ Rd6 21.Dd5 mat

ale jocului pozitional.

Maestrilor italieni, care recunosteau cultul jocului combinativ, Philidor le-a opus teoria pozitionalǎ. El si-a exprimat pǎrerile despre aceasta in lucrarea sa 'Analiza jocului de sah'. Aceastǎ carte a repurtat un succes deosebit de mare. Numai in decursul secolului al XVIII-lea, opera renumitului maestru francez a fost reeditatǎ de 42 de ori!

'Principala mea abordare - scria Philidor in introducerea cǎrtii sale - este de a oferi lumii sahiste un nou mod de gandire'. El se referea la importanta pionilor: 'Pionii sunt sufletul jocului de sah; doar ei conduc atacul si apǎrarea. De asezarea lor, bunǎ sau rea, depinde in esentǎ rezultatul partidei'.

Aceastǎ conceptie a lui Philidor era pentru multi surprinzǎtor de curajoasǎ. Panǎ atunci, pionii erau priviti cu o condescendentǎ nedisimulatǎ. Ei erau sacrificati cu inima usoarǎ, adesea pentru atacuri insuficient pregǎtite si iluzorii. Dimpotrivǎ, Philidor a inceput sǎ apere pionii.

Strategia lui Philidor nu se baza pe atacuri intamplǎtoare si asalturi tactice, care erau rezultatul vreunei inspiratii (sau a unei apǎrǎri slabe), ci pe aprecierea clarǎ a raportului de forte. Pentru aceasta el enumera anumite criterii pozitionale, precum structura pionilor, dar si asigurarea liniilor din spate, ca bazǎ de iesire pentru atacurile urmǎtoare.

Maestrul francez transfera cu plǎcere punctul nodal al luptei pe flancul damei si nu se temea de nici o simplificare, cand aceasta se putea transforma intr-un final avantajos. Partidele conduse in acest stil se sfarseau doar arareori cu un atac direct asupra regelui. Dupǎ pǎrerea lui Philidor, scopul jocului consta mai mult in transformarea pionilor in figuri mai tari si in valorificarea in continuare a avantajului material.

Desigur, sahistii stiau deja, cu mult inaintea lui Philidor, sǎ transforme pionii in dame. Atat Pedro Carrer ("Sahul" 1616), cat si Gioacchino Greco ("Caietul Parizian" 1623), analizaserǎ finalurile de pioni. Ei au privit insǎ lucrurile mai mult din punctul de vedere al sporirii potentialului material si, implicit, obtinerea mai usoarǎ a victoriei.

Doar de la Philidor incoace partidele erau strǎbǎtute de un plan unic, de la deschidere panǎ la final, miscǎrile figurilor si ale pionilor erau executate logic si tactica subordonatǎ strategiei. Dupǎ pǎrerea lui Rti, Philidor a fost "cel mai mare ganditor sahist care a trǎit pe Pǎmant".

Pentru ilustrare, prezentǎm o partidǎ din "Analiza jocului de sah ". La nivelul recunoasterilor sahiste din zilele noastre, multe din regulile prezentate acolo apar ca de la sine intelese, uneori chiar naive. Raportate insǎ la acele vremuri, ele nu erau chiar o evidentǎ si formau o bazǎ importantǎ de orientare in cele mai diferite pozitii.

Sǎ dǎm acum cuvantul lui Philidor:

'1.e4 e5 2. Nc4 Nc5 3. c3 Cf6 4. d4

Dvs mutati pionul cu douǎ campuri in fatǎ pentru a impiedica presiunea nebunului advers la f2. Pe deasupra, pionul ocupǎ un camp in centrul tablei - ceea ce aduce un avantaj important pentru dvs.

4. ed 5. cd

Cand aveti doi pioni centrali, trebuie sǎ-i pǎstrati acolo panǎ cand adversarul vǎ oferǎ un schimb de pioni. Dvs. puteti evita atunci acest schimb, trecand pionii pe alǎturi.

5.Nb6

In loc sǎ se retragǎ, nebunul ar fi putut sǎ dea sah. In acest caz interpuneti nebunul dvs. In caz cǎ adversarul dvs il schimbǎ, luati cu calul pentru a sustine pozitia pionului regelui.

6.Cc3 0-0 7.Cge2

Dacǎ ati fi mutat calul la f3, atunci in decursul jocului ar fi fost impiedicatǎ inaintarea pionului din f2. Negrul poate acum sǎ ia la e4 cu calul si sǎ continue cu d7-d5. Prin aceasta ar deschide o bresǎ in centrul pionilor dvs.

7.c6 8.Nd3

Retrageti nebunul, pentru ca la inaintarea d7-d5, sǎ nu fiti nevoit sǎ schimbati importantul pion al regelui.

8.d5 9.e5 Ce8 10.Ne3 f6

El joacǎ pionul pentru a elibera coloana pentru turn.

El face aceastǎ mutare pentru a inainta apoi cu pionul nebunului damei.

13.Cf4 De7 14.Nxb6

Nebunul regelui advers este periculos pe aceastǎ diagonalǎ. Dacǎ nu puteti impiedica actiunea lui cu pionul d, ar trebui sǎ-l schimbati neapǎrat.

14.ab 15.0-0

Faceti rocada micǎ pentru a sprijini pionul f in inaintarea sa, pentru cǎ trebuie sǎ apere obiectivul de atac de la e5.

15.Cd7 16.Cxe6 Dxe6 17.f4 Cc7 18.Tae1 g6

Aceastǎ mutare a pionului trebuie sǎ stanjeneascǎ inaintarea pionului f, prin care dvs. ati avea doi pioni avansati in teritoriul advers.

19.h3

Cu aceastǎ mutare a pionului dvs. pregǎtiti inaintarea de mai tarziu a pionului din f4.

19.d4 20.Ce4 h6

El face aceastǎ mutare cu pionul pentru ca dvs sǎ nu puteti ataca cu calul dama sa, ceea ce ar ridica blocada pionului e. 

21.b3 b5 22.g4 Cd5 23.Cg3

Dvs. jucati calul pentru a face posibilǎ inaintarea pionului nebunului care, dupǎ aceasta, este apǎrat de trei figuri.

23Ce3

26Dxb3 27.De4 De6 28.f5 gf 29.gf Dd5

El oferǎ schimbul damelor pentru a evita amenintarea de mat cu nebunul si dama.

30.Dxd5+ cd 31.Nxb5 Cb6 32.f6

Dacǎ la sfarsit mai aveti un nebun, trebuie sǎ fiti atenti ca pionii dvs. sǎ se afle pe campul de culoare opusǎ nebunului. Prin aceasta figurile adverse sunt impiedicate sǎ se plaseze intre pionii dvs. Aceastǎ regulǎ generalǎ este valabilǎ pentru cazurile cand atacati si dispuneti de pioni liberi. Dacǎ vǎ apǎrati, regula este exact invers - dvs. trebuie sǎ plasati pionii pe campul de culoarea nebunului.

32.Tb2 33.Nd3 Rf7 34.Nf5

Aici aveti un exemplu de aplicare a regulii tocmai expuse: dacǎ ati fi avut un nebun de campuri negre acum regele advers s-ar fi putut plasa intre pionii dvs.

34.Cc4 35.Ch5 Tg8+ 36.Ng4 Cd2 37.e6+ Rg6 38.f7 Tf8 39.Cf4+ Rg7 40.Nh5

Oricum joacǎ el, dvs. mutati pionul e6 si castigati partida'.

Chiar dacǎ Wilhelm Steinitz este recunoscut drept fondatorul jocului pozitional modern, acesta se nǎscuse deja, fǎrǎ indoialǎ, prin Philidor. Un intreg secol - panǎ la Morphy - nu a mai existat nimeni, care sǎ aibǎ o influentǎ mai profundǎ asupra dezvoltǎrii gandirii sahiste, decat Philidor.

Paul Morphy a apǎrut pe cerul sahist european in iunie 1858. Doar opt luni au durat reprezentatiile sale senzationale. Totusi, in aceastǎ perioadǎ el a invins pe aproape toti maestrii Vechii Lumi.

Philidor si Morphy: la prima vedere s-ar putea crede cǎ doar secolelele in care ei au obtinut succesele i-ar deosebi, intr-atat de apropiate sunt numele acestor doi remarcabili maestri. Si incǎ ceva aveau ei in comun: contemporanii nu erau in stare sǎ cerceteze cauzele succesului lor. Rezolvarea acestei enigme au lǎsat-o pe seama generatiilor urmǎtoare. Atunci cand viitorul campion mondial, Alehin, s-a ocupat de fenomenul Morphy, el a ajuns in 1913 la urmǎtoarea recunoastere: 'Tǎria sa constǎ intr-un joc pozitional motivat la extrem, cu un caracter agresiv preponderent'.

Intr-o perioadǎ cand cei mai multi comentatori se entuziasmau in fata efectelor exterioare, care in partidele lui Morphy se intalneau din belsug, Alehin a pǎtruns in esenta adevaratelor cauze ale succeselor lui Morphy si a descoperit trǎsǎtura de caracter dominantǎ in jocul renumitului american.

Jocul pozitional cere un plan gandit profund, o ordonare precisǎ a pionilor si figurilor.

In afarǎ de aceasta, Morphy era inzestrat cu un simt temporal neobisnuit de accentuat, care contribuia la realizarea intentiilor sale. Descoperirii lui Philidor, potrivit cǎreia o falangǎ de pioni este o armǎ periculoasǎ, Morphy i-a adǎugat in partidele sale o altǎ trǎsǎturǎ calitativǎ - viteza.

Morphy - Boden

Londra 1858

Negrul se va prǎbusi din cauza slǎbiciunii pionului din g6: 24..de 25.fe Dxd5 deja nu mai aduce salvarea din cauza 26.ef+ Rf7 27.Nxg6+ Rxg6 28.Dc2+. De aceea negrul incearcǎ sǎ blocheze pozitia.

24.Te8 25.Nb1! Rf7 26.e6+ Rg7 27.Dd3 f5 28.gf Df6 29.fg Dxb2 30.f5 Df6 31.e7

Ultima finete. La Txe7 decide 32.Txe7+ Dxe7 33.f6+.

31.c4 32.Dg3 c3 33.Te6 Dd4+ 34.Df2 Dxd5 35.f6+. Negrul cedeazǎ.

Morphy dispunea de un simt temporal foarte fin. Un principiu de nezdruncinat era pentru el dezvoltarea cat mai rapid posibil in deschidere. Cu fiecare mutare, trebuia adusǎ in joc o nouǎ figurǎ. Aceastǎ regulǎ este imbrǎtisatǎ deja, acum, de incepǎtori. Totusi, trebuia ca cineva sǎ o formuleze mai intai. Si acel cineva a fost Paul Morphy.

Imediat ce maestrul american isi depǎsea adversarii in mobilizarea fortelor, isi punea pionii in mars. Astfel el deschidea jocul si forta o bresǎ in fortǎreata adversǎ.

Nu fǎrǎ motiv s-a exprimat odatǎ, cunoscutul pentru limba sa ascutitǎ, Savieli Tartakower: 'Pionii!.Dupǎ Morphy, ei sunt cea mai importantǎ armǎ in lupta pentru victorie'.

Aceeasi pǎrere o imbrǎtisa si autorul celei mai bune cǎrti dedicate lui Morphy, marele maestru ungar Geza Marczy: 'O particularitate caracteristicǎ in partidele lui Morphy consta in aceea cǎ el muta mereu pionii la momentul potrivit si pregǎtea astfel atacul figurilor'.

Rezumand, se poate spune: Morphy nu combina mai bine decat contemporanii sǎi, doar cǎ pregǎtea mai bine combinatiile. Principiul unei dezvoltǎri rapide a figurilor era deja cunoscut inainte de Morphy, dar el a fǎcut din aceasta o lege incontestabilǎ. Si inainte de Morphy se sacrificau pioni pentru a se deschide liniile. Morphy fǎcea insǎ aceasta doar dacǎ, conform calculelor sau intuitiei sale din acel moment al partidei, promitea avantaj.

Gambitul Falkbeer

Schulten - Morphy

New York

1.e4 e5 2. f4 d5 3.ed e4 4. Cc3 Cf6 5.d3 Nb4 6.Nd2

Era timpul sǎ se gandeascǎ la eliberarea din legǎturǎ cu 11.Rf2.

11..c6

Astfel de strǎpungeri recomanda deja Philidor.

12.dc Cxc6 13.Rf1 Txe2 14.Cxe2 Cd4 15.Db1 Nxe2+ 16.Rf2 Cg4+ 17.Rg1

Urmeazǎ un mat in sapte mutǎri.

17..Cf3+ 18.gf Dd4+ 19.Rg2 Df2+ 20.Rh3 Dxf3+ 21.Rh4 Ce3 22.Tg1 Cf5+ 23.Rg5 Dh5 mat

In spatele strǎlucirii combinatiilor lui Morphy, contemporanii nu au recunoscut jocul pozitional accentuat al maestrului american. Pentru generatiile urmǎtoare de sahisti, Morphy este si va rǎmane, insǎ, marele strateg al jocului deschis. Mihail Botwinnik declara: 'Panǎ in zilele noastre, Morphy este maestrul neintrecut al jocului deschis. Cat de mare este importanta sa, se vede din aceea cǎ de la Morphy incoace nu s-a mai creat nimic esential in acest domeniu'.

Jocul celor patru cai

Paulsen - Morphy

New York

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Cc3 Cf6 4.Nb5 Nc5 5.0-0 0-0 6.Cxe5 Te8 7.Cxc6

Mai tare este 3.Cf3, totusi aceasta a fost doveditǎ doar dupǎ cateva decenii mai tarziu.

7.dc 8.Nc4 b5

Fireste, pierde 8.Cxe4 9.Cxe4 Txe4 10.Nxf7+.

9.Ne2 Cxe4 10.Cxe4 Txe4 11.Nf3 Te6 12.c3?

Flancul damei albe este, momentan, paralizat complet.

13.b4 Nb6 14.a4 ba 15.Dxa4 Nd7 16.Ta2 Tae8 17.Da6

generalǎ de joc. Combinatiile se pot realiza doar atunci cand pozitia o permite. Si tocmai in aceasta formulǎ simplǎ si logicǎ trebuie cǎutatǎ admirabila frumusete a jocului lui Morphy'.

18.gf Tg6+ 19.Rh1 Nh3 20.Td1 Ng2+ 21.Rg1 Nxf3+ 22.Rf1 Ng2+ 23.Rg1

Mai tarziu s-a dovedit cǎ 22.Tg2 ar fi dus la mat in patru mutǎri. Acum cel mai scurt drum spre victorie ar fi fost 23.Ne4+ 24.Rf1 Nf5 25.De2 Nh3+ 26.Re1 Tg1 mat.

23.Nh3+ 24.Rh1 Nxf2 25.Df1 Nxf1 26.Txf1 Te2 27.Ta1 Th6 28.d4 Ne3. Negrul cedeazǎ.

In sah Morphy a putut sǎ-si planifice excelent jocul si sǎ prevadǎ panǎ departe desfǎsurarea lucrurilor. O altǎ soartǎ le-a fost insǎ hǎrǎzitǎ planurilor sale din viatǎ.

Dupǎ ce Morphy a renuntat brusc la sah, Anderssen a preluat temporar, din nou, pozitia conducǎtoare in lume. In anul 1862, el a castigat si al doilea turneu de la Londra. Cel de-al saselea loc l-a ocupat Wilhelm Steinitz, pe atunci in varstǎ de 26 de ani, primul campion oficial al lumii de mai tarziu. Odatǎ cu acest ganditor remarcabil, a inceput o erǎ nouǎ in sah, epoca artei sahiste moderne.

Patru ani mai tarziu, Steinitz l-a invins intr-un meci pe Adolf Anderssen cu 8 puncte la 6 si a devenit de atunci, faptic, cel mai tare jucǎtor al lumii. Vǎ prezentǎm o partidǎ din acest meci fǎrǎ compromisuri (nici o partidǎ nu s-a terminat nedecis) cu adnotǎrile caracteristice ale lui Emanuel Lasker.

Partida Spaniolǎ

Anderssen-Steinitz

Londra 1866

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.d3 d6 5.Nxc6+

Albul renuntǎ fǎrǎ nici un motiv la avantajul minim ce rezultǎ din legarea calului din c6. Ca urmare imediatǎ nebunul din c8 si turnul a8 capǎtǎ mai multǎ libertate de actiune. Acesta este un avantaj neansemnat, dar existent pentru negru.

5.bc 6.h3

Albul ar vrea sǎ impiedice Nc8-g4, dar pierde astfel un tempo. Fireste, Anderssen aprecia calul drept mai puternic decat nebunul. Asa cum se va arǎta curand, cu mutarea din text albul slǎbeste structura pionilor sǎi. Este posibil ca dupǎ aceastǎ partidǎ lui Steinitz sǎ-i fi venit ideea sǎ dezvolte invǎtǎtura sa despre falanga de pioni.

6.g6

Pregǎtirea pentru asaltul de mai tarziu al pionilor, in stilul lui Philidor. In plus, jucand Nf8-g7, negrul urmǎreste sǎ exercite presiune asupra campului d4, pentru a paraliza cu aceasta centrul albului si a initia un atac pe flancuri.

7.Cc3 Ng7 8.0-0 0-0 9.Ng5 h6 10.Ne3 c5

Cu aceastǎ mutare, temporar, centrul este stabilizat.

la h2, sau chiar la f1 si initierea de contramǎsuri indreptate spre stǎvilirea atacului advers.

11.Ce8 12.b4 cb 13.Txb4 c5 14.Ta4 Nd7 15.Ta3 f5

Falanga pionilor isi incepe marsul.

16.Db1 Rh8 17.Db7 a5 18.Tb1 a4

Albul nu gǎseste nici un obiectiv de atac si trebuie, dupǎ ce si-a epuizat posibilitǎtile, sǎ batǎ in retragere.

19.Dd5 Dc8 20.Tb6 Ta7

Negrul ameninta cu 21.fe, urmat de Nd7xh3. Acum se dezlǎntuie un atac irezistibil.

21.Rh2 f4 22.Nd2 g5 23.Dc4 Dd8 24.Tb1 Cf6 25.Rg1 Ch7

Pionul g este apǎrat si negrul poate sǎ inainteze pionul h.

26.Rf1 h5 27.Cg1 g4 28.hg hg 29.f3 Dh4 30.Cd1 Cg5

Cu toate acestea, Steinitz nu se mai multumeste cu un cadou asa de modest.

32.gf 33.gf Ch3 34.Nf2 Cxg1 35.dc Dh3+ 36.Re1 Cxf3+ 37.Txf3 Dxf3 si negrul a castigat repede.

Steintz s-a inscris in istoria sahului ca fondatorul scolii jocului pozitional. Esenta acestei invǎtǎturi constǎ in urmǎtoarele: in partida de sah fiecare plan trebuie sǎ aibǎ un fundament; acesta nu ar trebui sǎ se intemeieze pe dorinte iluzorii sau sǎ speculeze personalitatea adversarului, ci trebuie sǎ se bazeze pe pozitiile aflate pe tablǎ si pe aprecierea lor. De aceea, nu trebuie sǎ se astepte greseala adversarului. Planul trebuie sǎ derive dintr-o judecatǎ realistǎ a pozitiei.

Dacǎ echilibrul material se pǎstreazǎ, Steintz considera decisive acumularea de mici avantaje. Dupǎ pǎrerea lui acestea arǎtau astfel:

avantaj de dezvoltare si stǎpanire a centrului, prin care se realizeazǎ libertatea de miscare a figurilor proprii;

ocuparea punctelor de sprijin si a liniilor adverse;

superioritatea materialǎ (chiar si temporarǎ), prin care adversarul este fortat sǎ piardǎ timp pentru obtinerea unei compensatii corespunzǎtoare (in acest timp trebuie incercat sǎ se preia initiativa sau avantajul de spatiu);

creearea unei structuri avantajoase de pioni;

provocarea punctelor slabe in tabǎra adversǎ, care pot deveni obiective de atac.

Doar dacǎ echilibrul de forte este deranjat, partea care a obtinut avantaj pozitional ar trebui sǎ initieze mǎsuri active. Atunci ar trebui sǎ se caute neintarziat atacul, altfel avantajul se transformǎ usor in opusul lui si adversarul preia initiativa.

Emanuel Lasker aprecia: 'Steintz a fost un mare ganditor, care ar fi meritat o catedrǎ. El nu era un jucǎtor, era prea serios pentru aceasta. Ca jucǎtor a fost invins si a fost putin remarcat de lume'.