Caracterizarea personajului principal - Harap Alb

Caracterizarea personajului principal

- Harap Alb-

Ion Creanga s-a nascut la 1 martie 1837 in Humulesti, Judetul Neamt.

Era fiul cel mare al lui Stefan a Petrei Ciubotarul si al Smarandei, fiica lui David Creanga din Pipirig.

In 1854 a urmat Scoala de Catiheti din Falticeni, iar la 1 septembrie 1855, la Seminarul Central de la Socola.

Publicata la 1 august 1877, in revista ,, Convorbiri literare '', ,,Povestea lui Harap - Alb'' are ca tema drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la cel de om total.

Basmul este o naratiune ampla cu caracter supranatural in care personajele ( adeseori animale cu comportament omenesc sau fiinte fantastice precum zane, capcauni etc., poarta valori simbolice; binele si raul sunt sugerate in diverse ipostaze ( frumos si urat ; puternic, slab; istet, prost ) iar binele invinge intotdeauna raul.)

,, Harap Alb " este numele pe care l-a primit personajul principal al operei de la Spanul in urma unei etape de initiere in care raul a invins binele.

Fiul cel mic" al craiului, numele sub care ne este prezentat personajul principal in prima parte a basmului este pe cat se poate de real, insusirile si capacitatile sale fiind tot reale.In lupta sa de a invinge raul insa, tanarul beneficiaza de numeroase ajutoare cu insusiri fantastice menite sa-l ajute la nevoie.

Modalitatile prin care este caracterizat personajul principal sunt: caracterizarea directa, autocaracterizarea "Razi, tu, razi Harap-Alb", caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de expunere-naratiunea, dialogul,descrierea, monologul interior umorul, ironia si autoironia. Caracterizarea directa este facuta de narator "fiul craiului, boboc in felul sau.", "naiv", "credul", de Sf .Duminica ("luminate craisor", "slab de inger", "mai fricos decat o femeie", "gaina plouata"), de cal "nu te stiam asa de fricos", de span "Pentru vrednicia lui mi l-a dat tata" ; autocaracterizarea si caracterizarea indirecta: prin nume (oximoronul Harap-negru,Alb), prin limbaj, gesturi, fapte ("ca tovaras, era partas la toate, si la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in calatoria sa la imparatul Ros"; ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata; dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau sa zaboveasca pentru a le construi un adapost) si prin relatiile cu celelalte personaje (stie cum sa se comporte cu cei din jur: cal, albine, furnici si cei cinci voinici, si de aceea primeste ajutorul acestora).

In aceasta opera, naratorul Ion Creanga apare sub mai multe forme: narator creditabil si totodata martor ( asista la anumite evenimente si le povesteste),narator extradiegetic si autodiegetic(nareaza la persoana 1),narator-personaj ( implicat direct in succesiunea faptelor, este prezent in naratiunea subiectiva), narator ordonator( ordoneaza firul epic ) ,narator necreditabil, omniscient si omniprezent( relateaza la persoana a-3-a).

La nivelul intregului text, naratorul are o inclinatie ludica(jucausa); se joaca cu cititorul ignorand regulile si clasificarile; astfel la inceputul textului naratorul este actorial ( da impresia ca a creat totul si se confunda cu autorul).

Pe parcursul textului de cele mai multe ori naratorul este omniscient, omniprezent, relatand la persoana a-3-a.Astfel el devine un narator extradiegetic.

Din cand in cand naratiunea capata influxiuni subiective, se relateaza la persoana 1, iar naratorul este autodiegetic.

Alta data naratorul se implica in text spunandu-si parerea, dar se declara creditabil sau necreditabil.

Stilul artistic al lui Ion Creanga este inconfundabil: el scrie pentru a fi ascultat( ex: ,,Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda.''); Punctele de suspensie marcheaza o discontinuitate in planul vorbirii si devin un indice al starii emotionale; marci ale oralitatii precum interjectiile(,, teleap, teleap, teleap'', ,,Hei, hei!'', ,,Ptiu, drace!'', ,,Alelei'', ,,Ei, ei!'', ,,Na'', etc.) .

In ceea ce priveste naratiunea, aceasta contine putine descrieri, cu portrete concrete, iar spatiul este blocat de permanenta forfota a personajelor si a gesturilor lor.Faptele sunt relatate prin inlantuirea cronologica a episoadelor. Succesiunea scenelor este dinamica. Regasim si numeroase digresiuni in domeniul apiculturii si botanicii populare.

Fiind unul dintre principalele moduri de expunere folosit de Ion Creanga in operele sale, dialogul ocupa si in aceasta opera un loc aparte: el se desfasoara fara intrerupere vreme indelungata, personajele au o pofta de vorba irezistibila si molipsitoare. In dialog sunt inserate vorbe de Duh, ziceri si proverbe, iar atmosfera este de taifas si de voie buna.Originea dialogului se afla in vorbirea popuara.

Limbajul utilizat de Creanga in ,,Povestea lui Harap Alb" este foarte diversificat, iar una dintre componentele reprezentante ale limbajului este reprezentata de seriile sinonimice care ofera textului expresivitate.

Printre acestea intalnim verbele dicendi(a bodrogani, a bolborosi, a boscorodi, a clampani din gura, a mogorogi, a tolocani), verbul ,, a certa"(a se balabani, a se sfadi, a cauta pricina), cuvantul ,,necaz"(belea, dandanaie, incurcatura, pacoste, pocinog) si portretul calului(rapciuga, ghijoaga, slabatura, gloaba, smartog, darloaga).

Asadar la Creanga fantasticul este tratat in mod realist, cu multa culoare specifica satului Humulestean.

Animalele cu puteri fabuloase au comportament asemanator cu cele ale celor reale( cerbul vine boncaluind si bea halpav si scurma pamantul cu piciorul);(cei 5 uriasi sunt intrupari stihiale ale unor puteri definite care devin devastatoare cand se dezlantuie).

Cauza care determina drumul initierii lui Harap Alb isi face aparitia inca de la inceputul basmului.Aceasta cauza mai poate fi numita si ,,motivul cautarii norocului".

Pentru inceput ni se relateaza situatia initiala.(,,Amu cica era odata intr-o tara un craiu care avea trei feciori....Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii.")

Craiul, tatal lui Harap Alb mai avea un frate care traia la celalat capat al lumii, fiind imparatul unui tinut foarte vast.Verde-imparat, caci acesta era numele lui, nu-si mai vazuse fratele din tinerete.Ajungand la batranete fara a avea vreun fecior, Verde-imparat decide sa lase imparatia unuia dintre nepotii sai si astfel ii scrie fratelui sau.

Pana la primirea scrisorii, fapt ce reprezinta ruperea echilibrului initial, ,,Povestea lui Harap Alb" respecta tiparul narativ al basmelor populare romanesti.

Odata cu primirea scrisorii(lipsa), cei 2 fii mai mari pleaca indata de acasa pentru a cauta norocul(actiunea de remediere a lipsei).Ambii dand gres hotarasc ca tot la tatal lor acasa isi vor duce mai bine traiul(,,Atunci feciorul cel mare ie indrazneala si zice....Inca ma mier cum am scapat cu viata; lehamite si de imparatie si de tot, ca doar, slava Domnului, am ce manca la casa d-tale.")

Maniat de proasta reputatie pe care au dobandit-o fratii lui mai mari in fata tatalui lor, fiul cel mic al craiului fiind puternic indemnat de Sfanta Duminica(tehnica anticiparii si tehnica inlantuirii episoadelor) va lua decizia ce-i va schimba intru totul cursul vietii.El va porni pe urmele fratilor sai in incercarea de a deveni imparat.

Este important de subliniat faptul ca decizia lui Harap Alb de a pleca de acasa nu a fost determinata atat de dorinta sa de a deveni imparat, cat de faptul ca vroia sa-i demonstreze tatalui sau ca este cu totul altfel fata de fratii sai si ca are toata puterea necesara pentru a reusi.

Craiul accepta hotararea fiului sau cel mic de a-si incerca norocul si pentru aceasta inainte de plecare il povatuieste(motivul sfatului parintesc),,Din partea mea, dat sa-ti fie dragul tatei,...Mergeti in pace, dragii mei.De-acum inainte, Dumnezeu stie cand ne-om mai vede!"

Intaiul personaj ,,donator" de al carui sprijin avea sa beneficieze pe parcursul intregului drum de initiere este calul.Acest personaj reprezentant al fortelor binelui, ii fusese partener de calatorii in tinerete si craiului.El reprezinta principiul solar masculine si este tipul pedagogului bun.

Prima etapa a drumului o constituie padurea-labirint in interiorul careia fiul de crai se intalneste de 3 ori cu Spanul, care-l momeste sa-l ia ca sluga(motivul inselatoriei sub forma de viclesug).La a treia intalnire, oferata fiind acceptata, Spanul il invita pe naivul tanar sa coboare intr-o fanatana ciudata, pentru a se racori; imediat ins ail inchide pe fiul craiului in fantana, silindu-l sa accepte inversarea rolurilor.Asa devine craisorul sluga Spanului, cu numele de Harap Alb(in schema narativa comuna, momentul se numeste:,,Raufacatorul inseala victima").Asa ajung la Verde-Imparat(,,Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua....Dupa aceasta incaleca, fiecare pe calul sau, si pornesc, Spanul inainte, ca stapan, Harap-Alb in urma, ca sluga, mergand spre imparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este").

De aici incep probele ce aveau sa constituie elementele maturizarii craisorului.

Motivul primei probe sunt ,,salatile din Gradina Ursului".

Pentru indeplinirea acestei misiuni, Harap Alb si calul sau fermecat zboara pan ape Insula Verde, unde Sfanta Duminica pregateste planul actiunii.

Dupa ce ursul adoarme in urma preparatelor Sfintei Duminici, Harap Alb sare in gradina si culege ,, o sarcina mare, mare, cat pe ce sa n-o poata ridica in spinare".

Scapa ,, cu obrazul curat" de urs si se intoarce cu salatile la unchiu-sau.(,,Acum degraba sa te duci cum ii sti tu si sa-mi aduci salati din aceste din Gradinina Ursului...Si mergand tot cum s-a dus, de la o vreme ajunge la imparatie si da salatile in mana Spanului").

Motivul celei de-a 2-a probe este aducerea pielii acoperite cu nestemate a cerbului cu cap cu tot.

Inainte de plecare, fiul craiului afla ca cerbul era ,,yfiolomonit" si ca ucidea pe cine privea.Cerbul era vestit pentru ca era batut cu pietre scumpe, dar mai ales pentru ca avea in frunte una care stralucea ca un soare.

Ajutat si acum de Sfanta Duminica , Harap Alb ii ia capul cerbului, ascunzandu-se intr-o groapa spre a nu fi vazut de privirea care ucide. Craisorul se intoarce cu trofeul la imparatie, nu inainte ca pe drum sa fi uimit pe toata lumea cu reusita sa(,,Du-te in Padurea Cerbului, cum ii sti tu....Dar Harap Alb ca de foc se ferea si, urmandu-si calea inainte, la stapanu-sau se ducea.'').

Motivul celei de-a treia probe este aducerea fetei Imparatului Ros la Imparatie.

In timpul unei mese fastoase la palatal lui Verde-Imparat, a aparut fiica Imparatului Ros deghizata in pasare, care a destabilizat atmosfera impaciuitoare .

Suspectandu-l de nesupunere, Spanul il trimite pe Harap Alb la Imparatul Ros sa-i aduca fiica acestuia. Spasit si supus ca de obicei in fata Spanului, fiul craiului n-are incotro si ducandu-se din nou abatut la calul sau il solicita pentru noua misiune.(,,Mancati, beti si va veseliti, dar de fata imparatului Ros nici nu ganditi.....Stapane, zise atunci calul, nechezand cu infocare, nu te mai olicai atata").

Asadar cei 2 pleaca in anevoiasa calatorie. In urma catorva    fapte de milostenie pe care Harap Alb le face pe drum, el primeste promisiunea verbala din partea unor noi personaje donatoare reprezentante ale fortelor binelui (furnica, albina) ca acestea il vor ajuta la randu-le la nevoie.

Dupa ce parcurge o alta bucata importanta de drum, Harap Alb ii intalneste pe rand pe cei ce vor deveni tovarasii sai in timpul sejurului de la castelul Imparatului Ros(motivul personajelor doatoare).

Aceste ultime personaje donatoare sunt: Gerila (cel care aducea mereu frigul), Flamanzila(caruia ii era mereu foame), Setila( vesnic insetat), Pasari Lati-Lungila(un sagetator coborat pe pamant), Ochila (ciclopul din epopeea homerica) ,,Harap Alb, fiindca esti asa de bun, de ti-a fost mila de viata noastra.....Amu Harap-Alb si cu ai sai mai merg ei cat mai merg si, intr-o tarzie vreme, ajung la imparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este".

Imediat ajunsi la castelul Imparatului Ros ei se si trezesc in fata unui tratament ostil pentru impertinenta de care au dat dovada, tratament ce dorea indepartarea lor(motivul probelor Imparatului Ros).

Prima proba de foc a fost in ,,Casa de arama". Aici a intrat in scena Gerila care a facut asa incat totul sa se termine cu bine.

Apoi Imparatul si-a pus slujnicul cel de incredere sa-i ospateze colossal pe cei 6.Si-au facut de aceasta data simtita prezenta Flamanzila si Setila. Din nou Imparatul s-a vazut infrant in incercarea de a-i alunga pe nepoftitii oaspeti.

O noua incercare la care sunt supuse fortele binelui este proba separarii nisipului de mac.

De aceasta data, Harap-Alb este rasplatit pentru milostenia de care a dat dovada pe drumul catre imparatie si astfel furnicile ii vin in ajutor.

Urmatoarea proba este cea in care se evidentiaza 2 dintre personajele grotesti(Ohila si Pasari Lati-Lungila). Acestia reusesc s-o prinda pe fata farmazoana a Imparatului Ros, care se transforma intr-o pasare si se ascunde dupa luna.

Cand in sfarsit Harap-Alb a crezut ca va primi incuviintarea de la imparat sa plece cu fata, craisorul se trezeste ca mai este supus la inca o proba.

Din cele doua fete gemene pe care le avea imparatul, el trebuie sa fie in stare sa aleaga pe cea cu care voia sa plece.

Acum Harap Alb beneficiaza de rasplata celei de-a doua fapte de milostenie pe care a facut-o in drumul sau spre Imparatie.

Regina albinelor vine si-l invata pe craisor cum sa treaca cu bine si peste aceasta incercare.

Harap-Alb izbuteste si de aceasta data, demonstrandu-i Imparatului Ros ca este mult mai vrednic si mai priceput decat crezuse acesta ,,Mai nu cumva sa va impinge Mititelul sa intrati inaintea mea......De-acum putem sa mergem, caci stapanu-meu, luminarea-sa, nepotul Imparatului Verde, a fi imbatranit asteptandu-ma").

Motivul probei fetei de imparat.