PRODUCTII DE NATURA DIDACTICA - DESCANTECELE

PRODUCTII DE NATURA DIDACTICA - DESCANTECELE

            In genere, speciile de poezii poporane care alcatuiesc genul didactic se departeaza putin cate putin de poezia propriu-zisa si acest ultim paragraf cuprinde un fel de lucrari care sunt poetice numai prin faptul ca se exprima in versuri, in niste versuri foarte libere si foarte neregulate.
            Poporul, precum are poezia sa, modul sau propriu de a-si exprima nevoile si bucuriile, tot astfel pentru boli are medicina sa speciala. Aceasta medicina consta in intrebuintarea unor anumite ierburi, unor masaje si mai cu seama unor versuri care se recita cu ocazia aceasta si se numesc descantece.
            Cu aceste mijloace poporul socoteste ca se poate vindeca de diferite boli trupesti si sufletesti. Tot prin ele se poate apara de efectul farmecelor si de persecutia duhurilor rele, in existenta carora are o mare credinta.
            Recitarea descantecelor este insotita de anumite obiceiuri, ce trebuie neaparat sa se practice, caci altminteri scade puterea descantecului. Asa, de exemplu, pentru branca, babele tin in mana carpa aprinsa sau calti si recita descantecul de trei ori.
            In privinta originii, s-a emis parerea ca cele mai multe din descantece si mijloacele de vindecare sunt mostenite de la romani. Gasim uneori cuvinte al caror sens nu-l intelegem si unele, alaturandu-se cu vechea mitologie italica, devin clare. Gasim apoi identitati in unele leacuri. Asa e intrebuintarea verzei la durerea de cap, care se gaseste mentionata de Pliniu. Tot asa cu intrebuintarea patlaginei la umflaturi, despre care vorbeste iarasi Pliniu. Pe langa acestea aveau si romanii versuri de recitat, pastrate prin traditie si nepricepute de cei ce le spuneau. Se poate insa ca multe din remediile acestea ale medicinei populare sa se fi introdus pe calea scrierii in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, cum crede M. Gaster.
            Se intelege ca nu vom insista asupra acestor chestiuni, caci ele ies din domeniul literaturii. Trebuie numai sa lamurim cativa termeni.
            Obisnuit zicem descantece tuturor productiilor poporane, care sunt in legatura cu bolile trupesti sau sufletesti si prin care se cheama un duh bun sau un duh rau in folosul sau impotriva unei persoane. Raposatul S.Fl. Marian in comunicarea facuta Academiei Romane la 24 martie 1893, atrage atentia ca aceasta intrebuintare da termenului un inteles prea general si in parte gresit. Poporul intelege prin descantec numai poezia prin care se urmareste vindecarea unei boli trupesti a unui om sau a unui animal. Asa: descantec de buba rea, de albeata, de bube dulci, de branca s.a. Pentru deochi sunt mai ales, foarte multe variante. Vom da, ca exemplu, pe cea culeasa de Alecsandri:
           
            Fugi deochi
            Dintre ochi
            Ca te-ajunge-o vaca neagra,
            Cu coarnele sa te sparga,
            Sa te-azvarle peste mare,
            In pustiu, in departare,
            Acolo sa pieri,
            Ca ziua de ieri,
            Ca roua de floare,
            Ca spuma de soare,
            Iar capul cel deocheat
            Sa ramaie luminat si curat
            De boala scapat.
           
           
            Dar afara de bolile trupesti care vin de la Dumnezeu, omul trebuie sa se apere si de rele care vin din rautatea semenilor sai: prin vraja, prin fapt, prin datatura sau facatura. Aceste cuvinte sunt intrebuintate de popor, ca sa arate lucrarea unui vrajitor sau a unei vrajitoare. Lucrarea are de scop sa sileasca pe cineva a face un lucru pe care nu-l voieste si care foloseste altei persoane sau sa desparta pe doi soti ori pe doi iubiti sau sa aduca boala vitelor cuiva, cu o vorba sa-l nenoroceasca. Cea mai curioasa dintre vraji este infigerea cutitului.
           
            Eu nu infig acest cutit
            Nici in lut, nici in pamant,
            Ci-l infig in inima celui ce mi-i impartit,
           
            zice fata parasita de iubitul ei, infigand cutitul in pamant si recita un sir lung de versuri de acest fel.
            Farmecele sau fermecele sunt poezii care au de scop sa faca pe cineva a parea frumos si a fi placut de o anumita fiinta.
            Impotriva vrajilor si a farmecelor lupta poporul prin alte descantece numite desfaceri, care trebuie sa desfaca ceea ce s-a facut de vrajitor sau de dusman.
            De aici urmeaza ca S.Fl. Marian facea patru grupe cu patru numiri deosebite: descantece-vraji-farmece-desfaceri; socotesc totusi ca pentru inlesnire se poate da primului cuvant si sensul generic pe care l-am avut in vedere, cand l-am pus in fruntea acestui paragraf.