DARUL LUI MIHAI EMINESCU

DARUL LUI MIHAI EMINESCU

E noaptea de Craciun. Spre miezul noptii, cand nu se mai aude nici un fosnet de-al oamenilor, vantul, paznicul ce vegheaza taina acestei nopti, coboara pe un val de zapada un inger din inaltimea instelata. E ingerul Craciunului.

In fiecare an Dumnezeu il trimite pe pamant cu daruri pentru copii. El intra din casa in casa si se opreste la capataiul fiecarui copil. Dintr-o privire ii citeste si ii cantareste sufletul, dupa care scoate din desaga darul harazit lui de Dumnezeu.

Prima data a intrat intr-o casa frumoasa cu ferestre mari. Intr-o camera curata si calda , intre perne, dormea o fetita. Ingerul s-a apropiat de ea, a cercetat-o si a scos din sac darul potrivit pentru sufletelul sau. Dupa ce a binecuvantat-o i-a citit dintr-o carte cuvantul lui Dumnezeu:

-Tie, pentru ca nu te certi cu nimeni si nu -ti plac vorbele urate, iti daruiesc PACEA. Inima ta va fi plina de pace in toata vremea. Oamenii se vor simti linistiti langa tine si vei potoli multe furtuni din sufletele lor.

Dupa ce a sarutat-o pe copila pe fruntea , ingerul a zburat mai departe . A intrat in alta casa unde un baietel abia atipise. L-a cantarit si pe el cu privire, a scos darul din desaga, l-a binecuvantat si i-a citit si lui din cartea cea groasa:

-Tie, pentru ca nu-ti este frica de greutati si alegi de fiecare data ce este mai greu de facut, iti daruiesc CURAJUL. Vei avea o inima curajoasa si nu vei sti ce este indoiala. Oamenii te vor pretui si se vor sprijini de sufletul tau cand vanturile vietii ii vor clatina.

Dupa ce a terminat de citit , ingerul a plecat grabit mai departe.

A intrat apoi in casa une fetite care adormise de numai cateva clipe..Dupa ce i-a cantarit cu grija sufletelul, i-a scos darul potrivit, a binecuvantat-o si i-a citit:

- Tie, pentru ca nu vrei sa ranesti pe nimeni, nici macar cu privirea,iti daruiesc BLANDETEA . Vei avea o inima blanda ca o raza de soare si vei alina multe suflete chinuite.

Dupa ce a sarutat-o pe fruntea adormita , ingerul s-a grabit spre alti copii. La toti le-a cantarit sufletul si le-a lasat daruri pe potriva lor. A dat unora INTELEPCIUNEA, altora BUCURIA, HARNICIA, ISTETIMEA ,MILA, CUMPATAREA, SMERENIA, NADEJDEA.si cate si mai cate daruri.

Intr-un sfarsit a ajuns si la ultima casuta. Era o casa simpla, taraneasca. A intrat incetisor intr-o odaie. Acolo, intr-un patut cu cearsafuri curate, dormea adanc un baietel. Avea fruntea inalta, peste care se revarsau bucle negre si moi, tampla stravezie si ganditoare. Lumina palida a lunii ce batea in fereastra ii scalda chipul alb si fraged ca floarea de cires. Ingerul l-a privit incurcat. A vrut sa-i cantareasca sufletul dar n-a putut. Sufletul acestui copil era mult prea mare, atat de mare, ca ingerul s-a speriat si a tresarit, nestiind ce sa inteleaga. Oare avea el prin desaga vreun dar potrivit pentru acest copil? A cautat mai atent in tolba si a luat in mana ceva greu, greu de tot. A tras mana afara si cand a privit ce era in palma s-a cutremurat. A privit apoi fruntea alba ca laptele a baietelului, buzele subtiri, obrazul fraged, umerii plapanzi si a suspinat. A supinat dandu-si seama ca nici mintea lui de inger nu poate pricepe toate tainele si judecatile lui Dumnezeu. Tremurand usor a ingenuncheat langa patutul copilului si i-a asezat darul pe frunte. L-a binecuvantat de trei ori si cu voce stinsa i-a citit cuvantul lui Dumnezeu:

-Stiu cat de mare este suflerul tau. Stiu ca in el va incapea o lume intreaga si ca in el vei vrea sa cuprinzi chiar nemarginirea Mea. Stiu ca inima iti va arde de iubure. Ca iti vei iubi ca nimeni altul neamul din care te-ai nascut, ca vei iubi toate frumusetile facute de Mine, ca vei iubi raul, ramul, ca vei iubi Biserica Mea, pe Maica Mea; stiu ca Ma vei iubi pe Mine. Si pentru ca te vei asemana cu Mine in iubire, tie iti daruiesc darul Meu cel mai de pret; iti daruiesc SUFERINTA. Intreaga ta viata va fi muiata in adancuri amare de lacrimi. Chiar si cei apropiati ai tai, cand iti va fi cel mai greu, iti va da sa bei fiere si otrava. Rani nevindecate si nemangaiate vei purta in trup si in suflet.

Ingerul s-a oprit o clipa, a suspinat si a citit mai departe:

-Dar din acest adanc de suferinta va creste un tanar mandru ce va arde in inima sa toate dorurile si durerile neamului sau. Va creste un tanar voievod ce va fi peste veacuri lumina neamului sau. Iar cand lumea nu va mai putea incape stralucirea ta, lumina ochilor tai se vas tinge. Atunci vei urca usor , cu suflet bland si luminos, slobozit de toata suferinta, in lumina falnicilor bolti, in palatele cele de margean, acolo unde nu este nici durere, nici intristare , nici suspin.

Acestea au fost ultimile cuvinte citite de inger si printre genele rourate de lacrimi l-a privit pe copilul ce dormea si i s-a parut ca vede stralucind pe fruntea lui cand o cununa de stele cand o cununa de spini. A vrut sa-l sarute pe frunte , dar n-a indraznit. S-a aplecat cu evlavie si a sarutat picioarele copilului care primise ca dar SUFERINTA.

Copilul acela era MINAI EMINESCU.