FLORIN IARU ADIO. LA GALATI

FLORIN IARU ADIO. LA GALATI

Contextul literar. Ca si colegii sai de generatie, Florin Iaru dovedeste o buna cunoastere a tehnicilor literare si o mare abilitate in a jongla cu ele. in cazul sau insa parodia, pastisa, utilizarea tuturor formelor de intertextualitate, calamburul, antifraza, ironia nu tradeaza doar dorinta ambitioasa a revizuirii radicale a limbajului poetic ci reprezinta si mijlocul cel mai la indemana pentru ascunderea fondului grav, melancolic al poeziilor.

Specificul speciei. Adio. La Galati prezinta toate particularitatile poemului optzecist, asa cum au fost ele inventariate de Mircea Cartarescu in studiul sau teoretic destinat postmodernismului: caracterul agresiv, ironic, oralitatea accentuata, aluzii culturale, indici autoreferentiali, varietate stilistica.

Titlul textului are o rezonanta pasoptista, amintind de meditatiile lui Grigore Alexandrescu (Rasaritul lunii. La Tismana; Mormintele. La Dragasani;' Umbra lui Mircea. La Cozia). Opera lui Alexandrescu a constituit de altfel un suport favorabil pentru poetul optzecist care a mai avut in vedere si alte poezii ale acestui autor. In Buna seara doamnelor, de exemplu, el parodiaza Satira duhului meu.

Teme - motive. Aparent, subiectul poemului este unul politist. Ancheta, perchezitia nu reprezinta totusi decat punctul de plecare al acestui lirism narativ in care obiectul ironiei autorului este in primul rand comunicarea aluvionara, vorbirea excesiva si deplorabila a unei comunitati pestrite. Astfel se explica si prezenta in text a motivului gurii care inghite totul si inlocuieste treptat celelalte parti ale corpului: "La masa, o alta gura se intindea lunga, lua forma mancarii' /,, Dezvoltata ureche, o gura noua vindea dedesubturi cu altceva '.

Supratema discursului ramane insa conditia poeziei ("Mai bine despre poezie sa vorbim, despre /aceasta inutila amaraciune'), in Adio. La Galati poetul verificand capacitatea ei de a contrage si de a ingloba universul - chiar si pe cel cotidian.

Structura - compozitie. Din punct de vedere compozitional, poemul contine mai multe secvente in care elementele lirice epice si dramatice se intrepatrund.

Primele versuri respecta organizarea metrica traditionala, fiind dispuse in strofe, si alcatuiesc un fel de preambul oniric. Motivul caldurii, imprumutat probabil de la Caragiale {Caldura mare) faciliteaza caderea lumii intr-o logoree de nestapanit. in urmatoarele trei secvente se deruleaza aproape cinematografic filmul unei anchete politiste, prilej pentru nesfarsite si incoerente dialoguri.

Metafora gurii care cotropeste intreg universul face trecerea spre descrierea unui cotidian fabulos, supranaturalist prin detaliile absurde care il compun: ,, Vapoarele isi aduceau aportul de ciuma ele zile de plictiseala /nituie, fasonate, presarate cu ceasuri pisate '.

in ultima secventa, cu evidente note autoreflexive, autorul problematizeaza actul creatiei {"poem al meu scriu cu fiere si manie ') si mediteaza cu umor dar si cu amaraciune asupra banalitatii vietii: "pe aici toate iubirile se ingrasa si fac copii /nici un sentiment aici nelegat cu sarma '.

Analiza stilistica

Poemul Adio. La Galati este tipic pentru modul de a scrie al autorilor postmoderni. Virtuozitatea, fantezia ingenioasa sunt vizibile la toate nivelurile si in toate compartimentele stilului.

in plan fonetic, elipsele (,,e din cons'.; 'd'aia'), prelungirea unor sunete {'vaa') sau rimele bogate si neasteptate {"copila /pila'; "scara /sprintara') exprima indirect un anume fragmentarism al viziunii dar creeaza si efecte comice, in vreme ce in plan lexical spectacolul aglomerarii unor cuvinte ce apartin unor sfere semantice incompatibile anunta tendinta de cuprindere a totului' Expresiile argotice {"Pastele mas-sii'), termenii neologici sau stiintifici {"batalie trucata', "nepasare vicioasa', "emisfera vidata'), sintagmele colocviale sau vocabulele noi {"ca mi-ar fi placut si mie o fufa') se armonizeaza in spatiul larg al poemului care devine un vizor spre spectacolul caragialesc al lumii, spre latura sa carnavalesca, comic-tragica.

Principala trasatura a acestui text este insa oralitatea. La nivel morfo-sintactic ea se realizeaza prin propozitii interogative si exclamative, dialoguri, interjectii, verbe la imperativ {"Ce era scriu in declaratie?! Ca zicea vezi-ti de treaba /le-am vazut io! /Io de ce nu?!') si are rolul de a accentua caracterul pitoresc, aerul balcanic al universului descris de poet.

Verbozitatea ametitoare este starnita si de inserturi metaforice, de epitetele indraznete {"femei/e alunecau dulciuleioase'), de jocurile de cuvinte {"far nenufar '; 'au stiut ce au vrut si au vrut ce au avut'). Triumful elocintei reiese insa si din folosirea arbitrara a punctuatiei, din utilizarea inconsecventa a rimei, din enjambament si din inegalitatea versurilor.

Receptarea critica

"Poezia lui (Florin Iaru) e un imperiu al cuvintelor. E o poezie vorbareata, care nu mai tace din gura (). Totul pare a voi la el sa se , spuna in cuvinte; si pana la capat (). Poeticii tacerii i se prefera poetica vorbirii.' (Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica) (E.C.)