Hortenzia Papadat-Bengescu - Concert din muzica de Bach

[HZ1] Hortenzia Papadat-Bengescu

Generalitati si despre "Concert din muzica de Bach"

Alaturi de Camil Petrescu, Hortenzia Papadat-Bengescu a contribuit la modernizarea prozei romanesti. Prozatoarea s-a format in asmotfera cenaclului literar Sburatorul, al carui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu.

Prin creatia sa, Hortenzia Papadat-Bengescu se plaseaza la confluenta traditiei cu inovatia. Astfel in proza Hortenziei Papadat-Bengescu se pot identifica o suma intreaga de procedee de o surprinzatoare noutate: interiorizarea lumii intr-o constiinta; exteriorizarea sufletului; autoanaliza (pers. I); personajul reflector; multiplicarea vocilor subiective.

Alaturi de aceste modalitati moderne, intalnim elemente specifice romanului traditional: analiza psihologica a celor mai fine mutatii sufletesti (pers. a III-a); interesul pentru social, pentru descrierea mediului, a societatii; interesul pentru constructia de personaje, personaje caracter: parvenitul, snobul, ipocritul, amanta, etc.

Opera:

Nuvele si schite: Ape adanci (1919), Sfinxul (1920), Femeia in fata oglinzii (1924)

Mici romane: Balaurul (1923), Romanta provinciala (1925)

Contributia cea mai valoroasa: Ciclul Hallipa- Fecioarele despletite (1926), Concert din muzica de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Radacini (1938)

Piese de teatru: Batranul

Cea mai importanta contributie este proza de faptura psihologica, prin care se dovedeste un analist subtil al sufletului feminin.

Ciclul Hallipa

Ciclul Hallipa este al doilea roman ciclic din literatura romana, dupa ciclul Comanestilor a lui Duiliu Zamfirescu. Este vorba despre un roman-cronica de familie, care urmareste existenta unor familii pe mai multe generatii.

a). Preistoria familei

Hallipa si a familei Draganescu nu este prezentata in roman, decat sugerata. In fiecare familie insa exista un batran sau o batrana, un inaintas a carui existenta trebuie ascunsa cu grija. Astfel una din preocuparile noilor imbogatiti este de a ascunde originea joasa, descendenta obscura. Astfel, indirect aflam informatii despre tatal Leonorei, care a fost perceptor la Mizil; tatal lui Draganescu a fost carciumar; batrana Gramatula s-a imbogatit fabricand alcool din cereale; baba Smoala, prin numele ei, indica sursa imbogatirii.

b). Generatia urmatoare

reprezentata de Draganescu si Doru Hallipa munceste inca pentru a mentine si pentru a spori averea acumulata de inaintasi. Pe masura imbogatirii cresc si pretentiile si paralel dorinta de a ascunde un trecut compromitator. Alaturi de parvenitismul primei generatii, se contureaza o noua trasatura: snobismul. Urmasii primei generatii se preocupa de salvarea aparentelor, de insusirea unui mod de viata monden. Batranii, bolnavii, bastarzii sunt marginalizati si ascunsi cu grija. Modelul lumii mondene este Elena Draganescu. Astfel ea isi face un adevarat program de indatoriri mondene: isi fixeaza o zi si o ora de primire; copilul este crescut de o guvernanta londoneza; organizeaza reuniuni mondene, concerte, la care participa lumea buna. Toata existenta ei se desfasoara conform etichetei, codului monden.

c). A treia generatie

cuprinde exemplare devitalizate. Reprezentantii acestei generatii nu mai trebuie sa munceasca pentru averea mostenita, le permite o existenta de lux si placeri. Pe plan sufletesc aceste personaje se caracterizeaza prin sterilitate, prin imposibilitatea de a trai sentimente autentice, profunde. Se pare ca aceste personaje, care nu mai gasesc un sens viabil existentei lor. Pana si iubirea se reduce la satisfacerea unor instincte primare. Stapanite de plictiseala, aceste personaje nu mai stiu cum sa-si omoare timpul.

d). In ultimul roman

al ciclului Hortenzia Papadat-Bengescu incearca sa gaseasca o solutie de salvare prin revenirea la radacini, respectiv prin reantoarcerea Elenei Draganescu la tara pe mosia familiei. Revenirea este insa tardiva si imposibila.

Cel mai reusit roman al ciclului este:

Concert din muzica de Bach

In acest roman interesul prozatoarei se concentreaza asupra cuplurilor: Elena-Draganescu, Lina-Rim, Ada Razu-Maxentiu. Nici unul din aceste cupluri nu se bazeaza pe iubire, ci exclusiv pe interes. Astfel Elena s-a casatorit cu Draganescu, pentru a ascunde o dezamagire senitmentala, si pentru a face o partida buna; Lina se casatoreste cu dr. Rim pentru a ascunde existenta unui copil nelegitim, Sia, facut cu Lica Trubadurul. Ada Razu se casatoreste cu printul Maxentiu pentru a dobandi un titlu nobilar unei averi castigate prin mijloace dubioase de tatal ei.

Dupa cum sugereaza si titlul, este vorba despre organizarea unui concert de catre Elena Draganescu, la care sa ia parte familia si lumea buna.

Romanul nu are actiune propriu-zisa pentru ca romanciera cultiva a proza de observatie psihologica.

Lumea prezentata de Hortenzia Papadat-Bengescu se defineste prin cateva trasaturi specifice: parvenitismul, reprezentat prin Lica Trubadurul, snobismul - Elena Draganescu, Nory, Mini, Coca-Aime, boala - Maxentiu, gemenii Hallipa, Sia.

Hortenzia Papadat-Bengescu este prima romanciera, care acorda o atentie deosebita bolii. Ea nu este interesata de apectul clinic al bolii, de echilibrul fragil dintre viata si moarte, ci este preocupata de echilibrul dintre fizic si psihic, dintre exterior si interior. Alaturi de cazuri de degenerati, ca Sia, gemenii Hallipa, romanciera urmareste cazul lui Maxentiu, decimat de TBC. Pentru bolnavii din clinica doctorului Walter, boala devine un mod de existenta.

Cu totul particulara este situatia lui Maxentiu. Din momentul descoperirii bolii, personajul renunta la orice alta preocupare pentru a urmari toate manifestarile bolii sale. Intreaga sa atentie se concentreaza exclusiv asupra propriei persoane, asupra interiorului sau: Pentru el interiorul era accesibil. Nu-l vedea asa, cum vede chirurgul un trup deschis, il vedea cu un fel de apuitate tactila ca si cum, pe fiecare parte a trupului, sensibilitatea ii dezvolta mii de ochi, intorsi inauntru. Erau in adevar acolo, caverne si gropi, precipitari de ape rosii, vaduri pe care Maxentiu, ca un turist tragic, le vizita amanuntit in fiecare zi

O alta trasatura a acestei lumi este erotismul. Sunt prezentate diferite cazuri de la iubirea senzuala la deceptia sentimentala, de la deplina comuniune spirituala la gheata instinctuala.

Elena Draganescu

Este personajul, care detine atentia romancierei, fiind prototipul lumii mondene. Dupa a deceptie sentimentala (ruperea logodnei cu Maxentiu), si din motive materiale, se casatoreste cu Draganescu. Fiinta rece, care se stapaneste perfect, judecand lucid pe cei din jurul sau, Elena-si construieste o existenta mondena, refugiu dintr-o casatorie lipsita de iubire. Existenta zilnica se desfasoara dupa un adevarat cod de obligatii mondene: isi fixeaza o zi si o ora de primire, copilul este crescut de o guvernanta londoneza, organizeaza reuniuni mondene, la care participa lumea buna.

O alta modalitate de a evada din casnicia cu Draganescu este muzica. Pasiunea pentru muzica are insa si un aspect particular de diferentiere fata de ceilalti. Incontestabil, ca Elena traieste cu pasiune muzica, dar reuniunile mondene ii dau un aer de snobism.

Existenta ordonata in atatea constrangeri mondene, atitudinea distanta fata de ceilalti, pasiunea pentru muzica, de care face prea mult caz, o fac pe Elena reprezentanta snobismului acestei lumi. Cu toate acestea, prin cultura, sensibilitate, maniere, ea este superioara celor din jurul sau. Pasiunea pentru muzica o apropie de Marcian, in care se pare ca descopera sensibilitatea, tandretea, rafinamentul, care-i lipseau lui Draganescu. In aceasta fiinta rece, care isi stapaneste perfect reactiile sufletesti, iubirea fata de Marcian va provoca o tulburare si o schimbare profunda.

Elenei i se pare ca descopera o deplina comuniune spirituala cu muzicianul Marcian. Luciditatea, stapanirea de sine se opun la inceput invaziei irationalului, dar treptat, Elena nu mai poate stapani anarhia sentimentelor. Evadarea in lumea muzicii si iubirea pentru Marcian se dovedesc a fi iluzorii, nereusind sa o salveze dintr-o existenta lipsita de caldura sentimentului.

Dupa aceasta experienta intima, Elena revine la aceeasi calm netulburat, la aceeasi stapanire de sine de la inceput: din adancul ei vointa urca ferma, sigura de ea insasi.

Organizarea concertului trebuia sa reprezinte initial doar un eveniment monden si o modalitate de a introduce pe Marcian in lumea buna. Ulterior, el devine o modalitate de a demonstra forta si coeziunea familei, de a masca moartea rusinoasa a Siei.

Lica Trubadurul

Este reprezentantul tipic al parvenitismului; varul doctoritei Lina Rim, tatal Siei si mai tarziu amantul Adei Razu. In roman asistam la o transformare spectaculoasa a lui Lica Trubadurul dintr-un tanar impertinent vagabond inofensiv, adept al amorului liber, lipsit de principii morale, intr-un domn bine, viitor candidat al partidului conservator. Lica Trubadurul este un parvenit, un haiduc modern a carui padure e orasul. Trecerea dintr-o categorie intr-alta nu se face usor; viclean, Lica Trubadurul isi vinde scump pielea. El rezista incercarilor Adei Razu de a-l introduce in lumea buna si in familie; el accepta acest lucru doar cand obtine un profit maxim.

Ajuns sambelanul hergheliei princiare, Lica Trubadurul prinde gustul luxului si al banilor. Amantul oficial al Adei Razu se transforma total: vestimentar, psihologic si comportamental: trecuse pragul despartitor al celor doua medii sociale si prinsese gust sa ramane dincoace, unde-l condusese destinul sau de parvenit de care destin incepea sa aiba constiinta.

Paralel cu averea, cu bunastarea, personajul dobandeste si constiinta noii sale conditii sociale. El pandeste moartea printului Maxentiu pentru a-i lua locul. Probabil ca va realiza visul amantei sale: ar putea ajunge ministru.

Tehnica

O scena semnificativa pentru imbinarea procedeelor vechi cu cele moderne este intalnirea dintre Maxentiu si Ada Razu si Lica Trubadurul. In scena respectiva exista un strat exterior al discutiilor si un strat interior al adevaratelor intentii. Fiecare personaj disimuleaza - spune una si gandeste altceva.

Alaturi de impletirea vocilor subiective, autoarea intervine cu apreciere: caci fainareasa era cam avara..

Lumea romanului sta sub semnul salvarii aparentelor. Fiecare vrea sa para altceva, decat este in realitate. Pana si concertul devine o modalitate de a demnstra forta si coeziunea familiei, a clanului. Departe de a fi o reuniune a melomanilor, concertul mascheaza interese personale.

Cele mai rezistente pagini ai romanului se remarca prin analiza subtila a sensibilitatii feminine.