Leonid Dimov LILI SI DENSITATEA

Leonid Dimov LILI SI DENSITATEA

Contextul literar. Leonid Dimov este, alaturi de Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Ivanescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu, unul dintre scriitorii generatiei '70 - generatie ce face trecerea de la neomodernism la postmodernism. Poet oniric, cu o fantezie ingenioasa si un simt plastic dezvoltat, autorul reface in poemele sale, sintaxa proprie visului, construind dupa acest model scenarii originale.

Specificul speciei. in Lili si densitatea, Dimov adopta formula lirismului narativ, poemul sau largindu-se in jurul unor nuclee epice si dobandind astfel un caracter prozaic. Discursivitatea nu afecteaza insa poeticitatea acestui text baladesc, bogat in sugestii. Jocul, patetismul, senzualitatea, gravitatea se amesteca in versuri de o simplitate rafinata, studiata. in care din proliferarea elementelor realului ia nastere un univers magic, ireal.

Titlul contine o trimitere la numele eroinei, dar si un substantiv abstract de o anumita ambiguitate (termenul densitate desemneaza indirect si materialitatea sau intensitatea reveriei poetice).

Teme - motive. Erosul, aproape inexistent in textele lui Dimov, este in aceasta balada elementul central. Tema romantica a iubirii ocupa prim-planul viziunii hipnagogice, la baza ei aflandu-se motivul mitologic al Ledei cu Lebada.

Structura - compozitie. in aceasta "proza', asa cum isi numeste Dimov textul, se gasesc toate datele lirismului obiectiv. Tesatura narativa a poemului rezulta din compozitia lui. Textul incepe prin fixarea spatiului si timpului (in prima secventa), continua cu descrierea ritualului erotic si se incheie prin revenirea la perspectiva subiectiva a martorului asupra acestui episod neobisnuit de dragoste.

Dansul fetei pe acoperis, miscarile ei pline de voluptate, zborul lasciv al uliului violet sunt inregistrate de eul liric cu emotie. "Atat de-ncet se desface-n plutire /fiecare unduire /ca simt o uscaciune in cerul gurii'.

Senzualitatea este sugerata cu ajutorul unei varietati de detalii, prin intermediul unor imagini insolite, dar si prin muzicaliatea versurilor, poetul conservand unele elemente de prozodie clasica (rima imperecheata). Unitatea metrica nu mai coincide cu unitatea sintactica, datorita ingambamentului, doar coerenta epica fiind pastrata.

Analiza stilistica

In plan fonetic se observa reluarea sunetelor din numele fetei (Lili) in diferite cuvinte ("uliu', "liliachiu', "lin', "pupile') precum si jocurile de termeni care au la baza aceeasi schema fonica ("geam', "gemut').

La nivel lexical, fantezia libera a poetului, caracterul fastuos al imaginilor se explica, prin cromatica bogata ("scarita neagra, "sortul negru', "albul pantec', "uliu violet', tabla rosie', "sticla albastra'), dar si prin notarea atenta a tuturor gesturilor prezente in ritualul erotic in asa fel incat ceea ce rezulta este un tablou de o senzualitate stranie, nefireasca.

In plan morfologic, numarul mare de determinanti adjectivali demonstreaza capacitate de inventie a poetului, in timp ce adverbele deictice, elementele interfrastice si utilizarea verbelor la prezent sugereaza desfiintarea granitelor dintre liric si epic.

Din punct de vedere stilistic, se constata frecventa enumeratiei, procedeu la care vor face apel si scriitorii optzecisti ("oriunde trupul coteste, sub brate, la coapsa, intre deste'; "se arcuieste, se contorsioneaza/ isi trece printre coapse bratele '). Spre deosebire de acestia, la Dimov dilatarea discursului nu a insemnat insa si alegerea unui limbaj demetaforizant. in Lilisi densitatea autorul isi decoreaza poemul cu numeroase epitete si comparatii ("piele catifelata', "parul dulce', "talpile netede ca o mangaiere', "ma trece-o nadejde ca un tais ').

Receptarea critica

"in Lili si densitatea apare cu toata claritatea sensul acesta de visare sentimentala al liricii lui Dimov. Privind sau doar inchipuindu-si ca priveste cum o tanara, Lili (corigenta-h ultima clasa, la romana) se urca pe un acoperis si se dezbraca la soare, poetul se lasa in voia imaginatiei sale: ca intr-o panza de Georges Braques, o pasare, un uliu, zboara deasupra fetei lungite pe tabla fierbinte intr-un straniu dans erotic, de o frumusete tulburatoare'.

(Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica) (E.C.)