PREGNANTA ORALITATII

E recunoscut faptul ca stilul jurnalistic actual se apropie de oralitatea familiara, din care imprumuta masiv cuvinte, locutiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Patrunderea masiva a elementelor de oralitate in stilul jurnalistic scris e un fenomen foarte evident, care a fost de mai multe ori comentat din punct de vedere lingvistic si care a trezit reactii contradictorii: de la satisfactia in fata expresivitatii, a vivacitatii inventive si a pitorescului pe care le aduce in scris registrul colocvial, pana la iritarea produsa de neglijentele exprimarii, de incalcarea normelor, de prezenta unui lexic considerat de obicei vulgar. Invazia oralitatii familiare ni s-a parut de la inceput semnificativa si utila mai ales prin aspectul ei subversiv: in masura in care contrasta cu dominatia publicistica a tonului serios-birocratic sau a celui liric-samanatorist, dinamitandu-le cliseele. In momentul de fata, cand stilul vioi pare sa fi castigat batalia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice sa fie din cand in cand temperate.

Ca stilul jurnalistic actual preia numeroase elemente din oralitate, fixand in scris forme populare si argotice, e un fapt evident, repetat si deja banalizat; caracterul oral este una din principalele inovatii produse in acest registru la noi, dupa 1989. Desi are trasaturi specifice, fenomenul nu e insa un caz unic, pentru ca in multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistica, cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate si complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalitatii de continut prin producerea de surprize lexicale. Trasaturi specifice (si discutabile) ale jurnalismului romanesc sunt, cum bine se stie, excesul de oralitate, alunecand in manierism stilistic sau in laxism al exprimarii, uneori in vulgaritate, ca si tendinta de a nu adapta stilul la tema si situatie, folosind un limbaj "cotcaresc" sau "mistocaresc" si in paginile serioase de informatie sau analiza politica. Oralitatea se manifesta atat in plan ortografic (in inregistrarea accidentelor fonetice, a pronuntiei dialectale sau inculte), cat si la nivel lexical, sintactic, pragmatic.

1. Argoul - privire generala

In privinta variantelor non-conventionale ale limbii se ridica, mai intai, o problema terminologica. Se poate discuta, de la caz la caz, daca cuvintele si expresiile cu sensuri, adesea si cu forme de negasit in dictionarele de limba contemporana, care apar in conversatia relaxata a tinerilor sau a mai putin tinerilor sunt incadrabile in categoria argoului, a jargoanelor sau a limbajului familiar. Primele posibilitati presupun circulatia intr-un cerc mai inchis, cea din urma - o relativa frecventa si accesibilitate a formelor in cauza. Se pot face, apoi, consideratii estetice sau morale legate de folosirea acestui limbaj: dupa unii, caracterizat de o saracire a exprimarii, de cuvinte polisemantice care se repeta foarte des, cu nuante marcate doar de intonatie si context; dupa altii, dotat cu expresivitate si inventivitate, manifestate in evidentul caracter metaforic, in puterea derivativa si mai ales in capacitatea de permanenta innoire a acestui compartiment al limbii.

In 1993, George Astalos povestea despre manuscrisul dictionarului sau de argou romanesc, pierdut in primele-i peregrinari pariziene[1]. In prefata unui studiu lingvistic aparut la Salzburg, in 1992, Theodor Granser deplange faptul ca teza lui A. Juilland despre argoul romanesc, sustinuta la Sorbona in 1951, nu e de gasit. A. Juilland insusi, intr-un articol din 1952, recunoaste ca i-a fost imposibil sa dea de urma unei teze germane, avand acelasi subiect, care fusese sustinuta in anii razboiului. O uimitoare traditie a cartilor pierdute face din argoul romanesc un domeniu inca supus aventurii si intamplarii, prea putin cunoscut.

Inregistrarea sa a inceput totusi de pe la jumatatea secolului trecut: foarte tarziu, in comparatie cu situatia echivalentelor sale europene; destul de devreme, in raport cu fazele de evolutie a culturii romanesti, care a neglijat de altminteri, in deceniile urmatoare, o varietate lingvistica "marginala" (interlopa, predominant citadina, vag internationala)[2]. Primele atestari apar deci mai mult ca o ciudatenie izolata decat ca un inceput de investigatie si de utilizare literara. N. T. Orasanu, in 1861, in Intemnitarile mele politice, ofera o lista de termeni din limbajul detinutilor de drept comun si din "jargonul cartoforilor de cafenele"; lista aparuse, cu un an in urma, nesemnata, in revista Coarnele lui Nichipercea. O va prelua integral G. Baronzi, in Limba romana si traditiunile ei (1872), ca ilustrare pentru "limba caraitorilor". Baronzi incercase, de altfel, sa foloseasca in scop literar materialul in cauza: in 1862, in romanul Misterele Bucurestilor. E vorba de cateva pagini, cu scene de inchisoare, constituind un simplu experiment, un exercitiu stilistic, care urma modelele straine ale genului, incercand sa-si atraga cititorul prin exotism.

Innoire si continuitate

Fie ca apare in ipostaza de limbaj secret, "tehnic", fie ca este un limbaj pur expresiv, folosit din dorinta de individualizare a unui grup fata de altele, argoul se caracterizeaza printr-o tendinta de innoire mai puternica decat cea a limbii comune. Doar schimbandu-se, principalul tip de argou - limbajul grupurilor marginale, in primul rand al hotilor - isi poate implini scopul practic de pastrare a secretului, violat de indiscretii, de cercetari politienesti sau de studii lingvistice. Alte tipuri de argou - mai deschise, comune unor categorii de varsta, utilizate din fronda si amuzament sau pentru a marca apartenenta la un grup si disocierea de altele - se reinnoiesc din ratiuni preponderent estetice: pentru a fi mereu expresive, inventive, libere. In masura in care cuvinte si expresii argotice (din toate categoriile, intre care interferentele sunt evidente) patrund in limbajul familiar, si de aici in limba comuna, "uzura" lor e compensata prin aparitia unor noi forme.

E putin probabil ca vreun vorbitor de astazi sa mai considere ca facand parte din argou cuvinte precum fraier sau smecher (desemnari pentru personajele principale ale unui tipic act de inselare, minciuna, furt etc.); in studiile publicate prin anii '30, cei doi termeni erau inclusi in vocabularele speciale, unde primeau glosari si faceau obiectul disputelor etimologice. Foarte rapida schimbare de statut e reflectata de dictionare. DEX 1975 inregistreaza pe fraier si smecher fara nici o indicatie si restrictie stilistica, neconsiderandu-i deci nici macar termeni familiari (ceea ce mi se pare totusi o exagerare in permisivitate: cele doua cuvinte sunt greu de imaginat intr-un discurs neutru sau oficial). Fraier nu era insa cuprins in DA, marele dictionar academic a carui litera F a aparut in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea. De altfel, nici DLRM 1958 nu-l include: ceea ce ar insemna ca in mai putin de doua decenii fraier trece de la statutul de marginalitate absoluta la acela de cuvant plin al limbii. Ca editia a doua a MDE, aparuta la scurt timp dupa DEX si folosindu-i din plin materialul, il omite din nou pe fraier e mai putin semnificativ, faptul explicandu-se prin orientarea preponderent tehnico-stiintifica a unui dictionar enciclopedic. Smecher ocupa, in schimb, aproape o coloana in DLR - seria noua, litera S, 1978: aici se face o diferenta neta (destul de discutabila) intre doua sensuri ale cuvantului: 1) "istet" si 2) "tanar care cauta sa se remarce ca om de spirit prin manifestari ostentative (si impertinente), menite sa epateze (si sa scandalizeze) pe cei din jur" (?). Doar cel de-al doilea sens ar fi familiar; primul - singurul notat in DLRM sau in MDE - bucurandu-se de o acceptare totala.

Exemplul de mai sus - al unor cuvinte de mare succes, a caror frecventa in vorbire a silit dictionarele sa le accepte - ilustreaza o idee mai veche, a lui Dauzat 1956, dupa care "argoul accelereaza reinnoirea limbii". E totusi de banuit ca exista si elemente relativ stabile, care asigura continuitatea unui limbaj special: din pacate, circulatia aproape exclusiv orala a argoului face ca probarea acestei continuitati sa fie foarte dificila. Cu atat mai dificila, in cazul romanei, cu cat inregistrarile de material argotic si studiile lingvistice asupra domeniului au fost foarte putine. Mai mult: avand in vedere de obicei cate un grup restrans de vorbitori, acestea si-au asumat riscul de a inregistra forme accidentale, pasagere, de circulatie limitata si de a nu pune intotdeauna in evidenta ceea ce e viabil si general la un moment dat.

Primele atestari, cele datorate lui Orasanu 1860 si 1861 si Baronzi 1862, 1872, cuprind termeni cu totul invechiti, sintagme disparute; desigur, o asemenea afirmatie poate fi oricand contrazisa de o realitate careia ii cunoastem prea putine date. Pana la proba contrarie (o eventuala dovada a circulatiei actuale a cuvintelor respective), putem observa ca insusi termenul generic pentru utilizatorii limbajului secret, pentru hoti - caraitori sau caraitori (grafia este interpretabila) a iesit din uz. Invechiti par si "termenii tehnici" care desemneaza obiectele (in cazul dat: vietatile) de furat: lumanare "gasca", cocoana "gaina", barosan "curcan" etc. De altminteri, Al. V. Dobrescu considera, in 1938, ca termenii in cauza fusesera deja substituiti prin inovatii metaforice sau metonimice asemanatoare: lumanare era inlocuit de lopata, cocoana de raschitoare, barosan de picioroange s.a.m.d.[3] Noutatile din 1938 ni se par astazi la fel de neobisnuite ca sinonimele lor mai vechi. Daca
ne-am opri la ele, argoul romanesc ar deveni o falsa eticheta, parand sa acopere fapte de limbaj foarte diferite, fara legatura intre ele: discontinuitatea ar desfiinta cu totul categoria. Exista totusi, cum vom vedea, si surprinzatoare persistente, intr-un limbaj mai putin instabil decat s-ar crede.

Scurtele liste de cuvinte publicate de Orasanu si Baronzi in 1861 si 1871 nu permit, desigur, generalizari asupra argoului romanesc din epoca; pe cititorul lor actual il socheaza insa evidentul caracter popular al seriei - care cuprinde, de exmplu, purcea cu sensul de "lada", ochisori sau ochi de vulpe "monede de aur", bidiviu "baiat, barbat tanar", chezas "lacat", canepa "par", zapciu "caine" etc. Universul si limbajul rural indeparteaza argoul secolului trecut de cel actual (preponderent orasenesc)[4], creand impresia de discontinuitate: ne imaginam cu greu cuprinderea cuvintelor de mai sus in aceeasi categorie cu modernele avion, gestionar, mentosan, parasuta etc. Si mai putin actuale par expresiile, sintagmele: pe langa ochi de vulpe, deja citata, intalnim picior de porc "pistol", picior de porc mare sau baston scufundat "pusca", parul purcelei etc.

In opozitie cu exemplele de mai sus se pot insa aduce si altele, care ar proba o anume continuitate si stabilitate a argoului romanesc - cel putin pentru perioada de un secol si ceva din care avem atestari. Tot in lista lui Orasanu sunt mentionate si cuvintele gagica "femeie", gagiu "sef, stapan", lovele "bani", mardeala "bataie", mol "vin", a pili "a bea", a vraji "a spune" - perfect actuale si care si-au pastrat caracterul argotic. Interesant e ca toate formele citate - cu exceptia celui din urma, metafora dezvoltata de un cuvant din limba comuna - sunt de origine tiganeasca. Imprumuturile se dovedesc mai rezistente, in vreme ce inovatiile metaforice, cele bazate pe jocuri de cuvinte si pe substitutii ironice isi vadesc in genere efemeritatea.

Continuitatea e dovedita astazi si de neasteptate regasiri: reapar termeni pe care ne-am fi putut grabi sa-i etichetam, pe baza unicelor atestari interbelice, drept invechiti. Un reportaj din Flacara 22, 1993, 5 descrie tehnica de lucru a hotului de buzunare; intre termenii glosati (se pare, pe baza sursei orale, si nu printr-o contrafacere livresca) se gasesc mai multe noutati, dar si doua cuvinte pe care nu le cuprinsese decat glosarul Cota 1936: coaja "portofel" si icsive "acte". Cuvintele in cauza puteau fi la fel de bine rostiri izolate si accidentale, ba chiar inventii ale autorului de glosar. O atestare contemporana (in masura in care are garantii de autenticitate) schimba radical raportul dintre ipoteze.

Argoul si politica: subversiune si complicitate

In politica lingvistica a totalitarismului romanesc, argoul a fost obiectul unei ostilitati permanente. Atitudine perfect explicabila - dat fiind potentialul sau subversiv[5] si natura sa de limbaj al grupurilor marginale -, surprinzatoare doar prin ducerea la extrem. Nu exista o pozitie oficiala in domeniu; spre deosebire de Stalin, liderii comunisti romani nu s-au ocupat niciodata explicit de problemele limbajului (cu exceptia unui fapt de legiferare socio-lingvistica - privind formula de adresare tovarase[6]). Presiunile cenzurii si "directivele" de circulatie restransa au actionat totusi consecvent; rezultatele se pot urmari in cel putin trei domenii: cercetarea stiintifica, dezbaterea publica pe teme lingvistice sau literare si literatura insasi.

Istoria lingvisticii romanesti din anii 1950-1989 arata clar ca argoul fusese eliminat din campul obiectelor apte de a fi investigate; daca in anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial studiile argotice incepusera sa se dezvolte si fusesera publicate un numar mare de articole ale unor lingvisti cu autoritate, dupa 1950 lucrari mai importante apar in strainatate (de exemplu, studiile lui Juilland 1952a sau Schøller 1971, 1972), in tara domeniul fiind practic abandonat. In aceasta perioada apar doar rare note de popularizare sau capitole din tratate de lingvistica generala (care nu aduc nici un material nou fata de cel din anii interbelici), cateva articole despre argoul studentesc, militar (Lupu 1972, Petre 1978, Moise 1982 s.a.) si rural (Todoran 1969). Nu se publica, in orice caz, nimic despre argoul mediilor interlope.

Fenomenul ar putea fi explicat, in principiu, prin schimbarea paradigmelor de cercetare, mai ales in perioada valului structuralist, evident refractar faptelor de limba marginale si dependente de contextul social. Ca nu e vorba doar de asa ceva se poate vedea din afirmatiile lui Al. Graur, care publicase inainte de razboi studii dintre cele mai interesante despre originea tiganeasca a unei parti a lexicului argotic romanesc; in 1972, lingvistul adopta un ton moralizator si argumente ideologice, pentru a condamna continuitatea argoului:

"A fost o vreme cand baietii marilor capitalisti, dorind sa arate ca nu se sperie de situatia speciala a lui papa, isi impestritau vorbirea cu expresii din graiul apasilor si vagabonzilor etc., multe dintre ele fiind de origine tiganesca. Dupa eliberare, ele au disparut, timp de vreo 15 ani am avut impresia ca pentru totdeauna. Iata insa ca au reaparut, in graiul copiilor actuali, care nu stiu pe cine mai vor sa sperie (). Dar ele sunt compromitatoare prin insusi faptul ca sunt rostite (). Cuvintele de argou aduc aminte de mediul interlop din care au fost extrase, mediul vagabonzilor, al hotilor de buzunare, al oamenilor fara ocupatie precisa, in cel mai bun caz fara o ocupatie calificata (). In general, grupurile dubioase din trecut s-au risipit, copiii actuali nu au avut ocazia sa le cunoasca. De unde au fost readuse in actualitate expresiile tiganesti? Fara indoiala s-au gasit adulti care nu le uitasera si care le-au transmis celor mai tineri, ca un serviciu de la care s-ar fi putut abtine". (Graur 1972: 231)

Argoul era asadar respins pentru ca folosirea lui apartinea grupurilor - deopotriva de periculoase - ale plebei (la care se sugereaza si o coloratura etnica) si ale elitei; viziunea utopica a disparitiei grupurilor marginale[7] plasa argoul in categoria "resturilor" burgheze, transmise numai prin canalul insuficient ideologizat al familiei. Ca totusi intre timp argoul interlop s-a conservat si s-a dezvoltat in cel mai firesc mod, independent de constrangerile oficiale, au dovedit-o lucrarile (dictionare si articole) aparute dupa 1989, ca si patrunderea tot mai masiva elementelor argotice in limbajul colocvial al publicisticii contemporane.

In deceniile comuniste, discutiile publice din mass-media tratau argoul ca pe un pericol impotriva caruia trebuie sa fie mobilizate toate fortele natiunii. Exceptiile - cazurile in care argoul era valorizat prin criteriile traditionale de expresivitate si umor - au fost rare si au apartinut in general lingvistilor (un exemplu este Niculescu 1979). In condamnarea argoului, argumentele de sociologie marxista, mai frecvente la inceput, au intrat treptat in concurenta cu argumentele nationaliste, in continua ascensiune in timpul regimului Ceausescu. Campanii de presa cu titluri de tipul "O cauza patriotica - apararea limbii romane" (SLAST 34, 1982), "O problema a noastra a tuturor: Cum aparam puritatea limbii vorbite" (SLAST 46, 1986) etc. invocau "demnitatea cuvintului" si "spiritul romanesc", vehiculand metafore cliseizate: argotismele sunt "nocive impuritati", "erzaturi inutile", alcatuind "o limba pestrita cu cuvinte de imprumut fara nici o legatura cu limba-mama" (SLAST 28, 1986); ele produc "degradare", "poluare":

"Nu se poate sa nu ne intrebam ce se intampla, cui se datoreaza degradarea uneori a cuvantului, poluarea vorbirii cu expresii si cuvinte straine spiritului limbii romane, potrivnice mentalitatii si simtirii proprii poporului care se exprima in aceasta limba (). Neadmonestarea la timp in scoala sau in familie a unei exprimari incorecte, acceptarea ca amuzante a unor cuvinte provenind din universul unor existente marginale, periferice isi lasa amprente greu de departat". (SLAST 46, 1986)

Intre limba ideala si argou se stabilesc raporturi transpuse in perechi de termeni opusi, ca: puritate/impuritate, uniformitate/"impestritare", sanatate/ boala, centru/periferie, autohton/strain etc. Interpretarile oscileaza intre perceptia unei expansiuni sau a unei scaderi a pericolului, intre alarma si optimism, ca in declaratia finala a unui procuror criminalist: "Imi imaginez limba ca un organism viu, iar argoul ca un microb. Trupul sanatos al limbii il va indeparta ca atare. Deja l-a impins la periferie" (interviu cu titlul "Sa nu uitam ca argoul este limbajul delincventilor! ", in SLAST 34, 1982, 4).

Discutiile asociaza in genere argoul cu "expresiile tari", cu injuratura, cu "cuvantul frust, brutal", cu termenii obsceni (la care nu se fac, desigur, decat aluzii discrete); locutorii vizati sunt in primul rand tinerii, iar contextul de comunicare - oralitatea familiara (mai putin controlata politic); discutia e uneori impinsa catre literatura, unde cuvintele in cauza ar fi "lasate sa circule prea liber in carti" (SLAST 46, 1986).

Printr-unul din paradoxurile producatoare de confuzie proprii regimurilor totalitare, singurul roman intens argotizant al epocii postbelice, Groapa, era semnat de un autor intre timp oficializat, cu functii politice importante si cu rol fundamental in miscarea literara nationalista, antioccidentala, favorizata de regim. In plus, elemente de argou apareau din cand in cand in paginile revistei conduse de Eugen Barbu in deceniile 7 si 8 (Saptamana): ca instrument de captare, satisfacand dorinta cititorilor de a iesi din sabloanele oficiale. Pe de alta parte, fara a semnala in vreun fel contradictia, revista ataca frecvent anumiti autori contemporani, incriminandu-le tocmai nonconformismul de limbaj. Folosirea - oricum limitata - a argoului devenise monopolul gruparii care oferea publicului o supapa, o schita de normalitate - si, in acelasi timp, intensifica atacurile contra adversarilor regimului. Intreaga situatie - care ar merita sa fie studiata candva in detaliu - ofera un exemplu interesant de manipulare politica a registrelor limbajului.

Stadiul actual

Argoul contemporan, varianta de circulatie destul de larga, in care latura practica, de pastrare a secretului, definitorie pentru argoul clasic - al hotilor -, e inlocuita de spiritul de fronda si de nevoia de expresivitate, e tot mai atestat, in ultima vreme, in scris: in carti care reconstruiesc universul cotidian si in ziare si reviste, in momentele in care isi permit (sau chiar isi propun) un stil dezinvolt, neconventional. Au aparut in ultimii ani si lucrari lexicografice - Tandin 1993, Croitoru-Bobarniche 1996, Volceanov, Volceanov 1998 - care aduna si explica un material argotic romanesc; de asemenea, dictionare bilingve de argou, care incerarca sa furnizeze echivalente pastrand unitatea de registru stilistic (Nimara 1993, Frosin 1996, Balaban 1996, Lazarescu 1996, Dumitrescu 1998, Luca 1999 s.a.).

Aproape orice discutie despre argoul romanesc contemporan - in varianta lui neprofesionala, de limbaj al tinerilor - incepea pana nu de mult cu cateva exemple canonice (si se limita, uneori, la acestea): misto, nasol, gagiu. Era ceea ce impiedica, in parte, sa se observe dimensiunile mai largi ale fenomenului; desigur, argoul romanesc e relativ putin dezvoltat si e mai greu de gasit o situatie pe care s-o domine in exclusivitate, de pilda o conversatie in care pentru un vorbitor de limba romana literara neavizat totul sa fie de neinteles; el se manifesta, mai curand, prin elemente expresive care se insereaza in mod masiv sau limitat in limbajul de toate zilele. Numarul acestor elemente este totusi mai mare decat se crede de obicei. Cateva exemple, de cuvinte si expresii a caror circulatie s-ar putea sa fie efemera, dar nu legata de un grup social limitat (studenti, militari etc.), sunt: marfa, meserias, valabil, vrajeala, trombonist, trotilat, a se da rotund, a zemui, venit cu pluta (sau plutas), cazut odata cu ploaia, venit cu roata de cascaval pe dunga gardului, e groasa, macane etc. Unele sunt mai vechi, altele n-au apucat sa fie inregistrate de lingvisti, desi cercetarile in domeniu nu sunt deloc de neglijat; exista numeroase articole dedicate argourilor, scrise de prin anii 20 pana in prezent si inventariind forme care riscau sa se piarda definitiv[8]; oricum, e amuzanta discrepanta dintre specialistii care iau foarte in serios acest aspect al limbii si ii apreciaza expresivitatea - si amatorii care (mai ales operand cu clisee si exemple-tip si reducand problema la cazul unor cuvinte asa-zicand "urate") cer "purificarea" limbii si evitarea argoului.

In primii ani de dupa 1989, de altfel, elementele argotice de tipul celor citate - care ar putea fi foarte bine incadrate in aspectul familiar al limbajului - s-au opus "limbii de lemn" si in general formulelor fixe abstracte si greoaie ale unui stil oficial.

Una dintre trasaturile stilistice fundamentale ale limbajului familiar si argotic este folosirea ironica a hiperbolei: j'de mii, criminal, in disperare. Pe de alta parte, valorizarea opereaza si cu adjective cu sensul de baza moderat apreciativ si a caror intrebuintare initiala ilustreaza mecanismul litotei: foarte frecvente sunt in limba contemporana valabil ("E un tip valabil") si mai ales meserias, folosit ca substantiv (deci cu o inovatie doar semantica), dar si ca adjectiv ("o muzica meseriasa"). Sensul lor - indicat cu ajutorul conturului intonational - variaza de la "bun" la "foarte bun, excelent". Eufemismele obosit pentru "beat", a imprumuta sau a completa pentru "a fura" presupun, ca atitudine intelectuala, acelasi refuz al exagerarii, al dramatizarii. Limbajul familiar sau argotic contemporan presupune, de altfel, existenta unei constiinte lingvistice destul de dezvoltate, pe care o dovedeste, de exemplu, parodierea limbajului pretentios, asociat cu verbe comune: a baga in fizic ("a manca"), a iesi in peisaj ("a iesi afara"), a intra in peisaj (despre o masina: "a iesi, din mers, in afara soselei, a intra in pom") etc. Zone de maxima bogatie lexicala, de acumulare a sinonimelor sunt, cel putin la o apreciere sumara, neintemeiata pe o statistica, cele constituite din apreciativele referitoare la indivizi sau situatii, din descrierile actiunii de ironizare (a face misto, bascalie, caterinca etc.), a faptului de a pacali si de a se lasa inselat, din ierarhia de calificari cuprinsa intre naivitate si prostie.

Exemplele de mai sus nu numai ca au ca punct de plecare cuvinte din limba comuna, chiar din lexicul ei fundamental, dar pot fi si destul de usor decodate, chiar de la prima intalnire cu ele, prin recunoasterea unei scheme de constructie de tipul figurii de stil.

Argoul in literatura

Chiar in primul text romanesc care insereaza pasaje compact argotice - Baronzi 1862 - terminologia argotica pare introdusa, in scop demonstrativ, in structuri sintactice culte. Capitolul de roman cuprinde o mare parte din lista lui Orasanu 1860, 1861, cu glosari de subsol. Dialogurile sunt insa artificiale, nu numai pentru ca se simte incercarea de a epuiza glosarul si de a construi enunturi cat mai compact argotice, dar si pentru ca modelul frazei, unele forme si constructii raman livresti: in ciuda lexicului argotic, textul nu reuseste decat foarte rar sa creeze impresia de limba vorbita, de oralitate:

"Iaca ce vrajeste Coman: el zice ca a vazut cu ochii lui o gruba mare la dansa, ma! numai zgripsori pititi intr-o purcica ce o caraueste de ochii nostri (). S-apoi cand o veni gagiul cu merindele, o buna mardeala, smulge-i spala-varza si caro! () Acuma-si ciurupueste ochisori in vis. Numai ochi de vulpe, ma! si fara albituri". (Baronzi 1872: 131)

Metoda acumularii de argotisme va fi folosita si mai tarziu, cu scopuri pitoresti si demonstrative: desigur ca un text e cu atat mai spectaculos cu cat difera mai mult de limba curenta, devenind aproape incomprehensibil fara glosar. Din punct de vedere lingvistic, asemenea fragmente sunt mai putin autentice, pentru ca nu corespund perfect utilizarii obisnuite a argoului in comunicare: cand nu e folosit ca limbaj strict "tehnic", cu caracter secret (de pilda, pentru a prescrie, eliptic, obiectele si fazele unui furt), lexicul argotic e grefat pe enunturi de limba vorbita comuna. Observatiile de mai sus nu pun in discutie interesul pur literar al textelor "compact argotice", ci doar utilizarea lor ca material lingvistic. Altminteri, miza acumularii poate fi foarte diferita: se reduce, in texte contemporane, la efectul simplu al pitorescului de limbaj, in texte fara pretentii:

"Haios era, ce zici, suflete? - Misto, ba! - Ce caft ii capacea la gioale. Te-ai prins? - Sanchi. Ce? Aschimodia nu i-a tarsanit un flit intre felinare? - Esti nasol. Pai nu i-ai ginit moaca? Ce caramida avea! - Lasa-te de cioace" .

(Santimbreanu 1987: 108)

"Ba, fleandura, casca pavilioanele tale de godzila si baga la bostan ce-ti gavaresc. Incearca sa te evapori mai inainte ca sa te iau la mardeala. Daca-ti pavoazez muianul cu doua carabe o sa zici ca n-ai bafta. Nu-ti mai da atatea talente fiindca iese cu sucar. Mucles! Si fii atent sa nu-ti aplic o stampila la cercevele cu barosul ca sa-ti absoarba vidul din ghiozdan". (Arion 1983: 21)

Presa si cartile din ultimul deceniu al secolului XX au fixat in scris un material argotic romanesc destul de bogat, care avusese pana atunci o circulatie aproape exclusiv orala. Un limbaj esentialmente oral, existand doar prin dialog, nu poate fi insa cuprins cu usurinta intr-o structura de monolog scris. Literatura creeaza uneori texte compact argotice, unitare, chiar in versuri[9]: verosimilitatea lor e un produs artistic, propunand un limbaj nereperabil in situatiile de comunicare reala.

Mai ales memoriile (vag literaturizate) in limbaj argotic fusesera un gen prea putin reprezentat in cultura romana. Memorialistica argotizanta - in care
s-ar incadra carti precum Chertitie 1991, Avasilcai 1994 - ofera un material interesant - dar si o combinatie, in grade variabile, intre autenticitatea orala si artificialitatea voit scriitoriceasca. In textele de acest tip adaosul argotic e semnalat adesea chiar de autor, printr-un naiv abuz de ghilimele; un fost gardian tinde astfel sa pastreze o disociere intre limbajul in care comunica cu detinutii si cel de narator cult:

"Lovin, chiar asa proasta impresie ti-am lasat? Tu stii ca in puscarie nu merge blatuiala si chiar daca ar fi loc de intors, eu nu ma pretez la astfel de lucruri. Uite, ca sa-ti demonstrez ca sunt domn, ii dau foc la suta si-am sa uit ce-ai vrut sa faci! () Cand am auzit ca mai vrea sa decarteze doua bucati, mi-am dat seama ca Pupaza este in filon". (Chertitie 1991: 84, 86)

Strategia ghilimelelor, care poate fi interpretata in replicile naratorului-personaj si ca o marca a distantarii de cuvinte si expresii citate in mod ironic, este extinsa (abuziv) si asupra vorbirii celorlalti: "Mormant. Ma stiti pe mine ca umblu cu jetul? Eu n-am sa va sifonez niciodata, cu toate ca m-am gandit ca daca ma dati in primire, s-ar fi putut sa-mi golesc gusa" (id., 86).

Combinarea registrelor e si mai semnificativa in cartea unui fost detinut, care etaleaza in fata cititorului o dubla competenta: de diferentiere (prin argou) si de participare la stilul "elegant" (prin lexicul neologic). Rezulta enunturi de genul: "La cateva saptamani de la debutul meu la Poarta Alba eram deja haladit"; "daca-l flatai si ii bagai gargara cu vorbe mestesugite, il determinai sa-si schimbe radical comportamentul" (Avasilcai 1994: 24, 22). De altfel, neologismul nu e singura marca a intentiei de solemnitate stilistica: structuri sintactice cu infinitivul - "mecla i s-a spart, si buza de jos a inceput a emite bulion" (p. 7) -, folosirea demonstrativelor - "in acele zile friguroase" (p. 25) - sau a unor conjunctii culte "tu o sa dormi la raft caci esti tanar si pufan" (p. 5) - sunt la fel de contrastante cu oralitatea argotica, sau cel putin cu consecventa ei creatoare de verosimilitate. De fapt, hibridul stilistic poate avea drept cauza dedublarea vocii autorului pus intr-o situatie de comunicare in afara mediului argotic, dar e foarte probabila si o contaminare autentica a limbajului argotic cu alte registre ale limbii.

In mod evident, textele in cauza sunt gandite ca documente: chiar mai putin ale unei experiente de viata, cat ale limbajului. Ele par produse de intentia clara de a completa un gol, de a demonstra pur si simplu existenta unui limbaj argotic. In ciuda ostentatiei si a artificialitatii, chiar aceasta optiune pentru curiozitatea filologica le asigura interesul la lectura. Textele nu ating performanta unei fuziuni, a inventarii unui limbaj credibil, parand sa cultive cel mult o retorica a ornamentului si a pitorescului. Rezultatul e o polifonie involuntara, in care doua limbaje coexista fara a fuziona, vocea interlopa fiind dublata de una respectabila, conformista, adesea chiar moralizanta[10].

Glotonime

Argoul reprezinta un caz tipic de spontaneitate naturala; teoriile mai vechi, care incercau sa-l descrie ca pe un sistem artificial, construit cu intentie, deliberat, s-au dovedit lipsite de temei. Mai mult: chiar constiinta lingvistica a vorbitorilor, gradul in care ei recunosc ca vorbesc "altfel" sau "altceva" decat diverse categorii de conationali, raman de demonstrat.

Constiinta de sine a unui limbaj e reflectata de asumarea unei denumiri. Diverse argouri europene sunt cunoscute prin numele lor specifice - Rotwelsch (german), gergo, furbesco (italiene), germania (spaniol), jargon, jobelin, argot (franceze) etc. Pentru romana, specialistii au utilizat neologismele argou sau jargon, cu o lunga (dar nu foarte interesanta) disputa terminologica. Adesea, desemnarea s-a facut prin raportare la categoriile de vorbitori: "limbajul delincventilor", "limbajul raufacatorilor" etc. Baronzi 1872 vorbea de "limba caraitorilor": destul de obscurul caraitor sau caraitor a fost legat de verbul a carai si de cioara, desemnare ironica si depreciativa a tiganilor. Daca sensul primar metaforic al verbului trebuie sa fi evocat vorbirea, cel notat de Baronzi era total diferit: a carai "a fura", deci caraitor "hot". E posibil ca la verb sa se fi revenit dupa ce caraitor ajunsese sa insemne, din "tigan", "hot", dar toate ipotezele sunt neverificabile, simple exercitii etimologice carora le lipsesc alte atestari sau explicatii. Iordan a apropiat, in schimb, "limba caraitorilor" de termenii pasareasca si pasareste ("a vorbi pasareste"); legatura e posibila, pasareasca fiind (si) un tip de limbaj secret, bazat pe un procedeu de deformare sistematica a cuvintelor (v. Pop 1932).

Micul glosar din 1936 al lui V. Cota are in titlu o desemnare clar "exterioara", din perspectiva amatorului cu informatie franceza - Argot-ul apasilor - si in subtitlu o formulare mai apropiata de ceea ce ar putea fi desemnarea "din interior", de catre vorbitorii insisi: Dictionarul limbii smecherilor.

In fine, foarte interesantul studiu al lui Granser 1992 are ca titlu Mistocareasca: nume de limbaj si, in acelasi timp, formatie lexicala din familia unui cuvant argotic de baza, mereu actual, emblematic: misto (in vreme ce caraitor a iesit din uz, iar smecher a intrat cu sensuri mai largi in limba comuna, misto, desi foarte raspandit, ramane marcat de originea sa argotica). Desi nu mi se pare ca ar avea o circulatie semnificativa in mediile argotizante, termenul e neechivoc si poate aspira la functia de glotonim consacrat. In cuprinsul lucrarii, Granser inventariaza, de altfel, expresiile care acopera campul "vorbirii argotice", oferind un material nou si, dupa toate aparentele, autentic. Doar doua cuvinte - smecher si misto - par sa fi produs "nume de limbi", in conformitate cu tiparul firesc (romaneste - romaneasca, tiganeste - tiganeasca etc.): cineva vorbeste smechereste sau smechereasca, mistocareste sau mistocareasca[11]. In rest, expresiile descriu actiunea de a vorbi intr-un anume stil, fara a izola limbajul ca o entitate substantivata: e probabil modul cel mai firesc in care vorbitorii se raporteaza la actul lor de comunicare. Seria inregistrata de Granser 1992 cuprinde expresiile: a vorbi la smecherie, a vorbi la misto / la deruta / la caterinca / la asuceala / la cioranie / la isa / la uscheala / pe blat sau pe unde scurte. Desigur, cele mai multe dintre formulele citate denumesc in primul rand vorbirea ironica, inselatoare, ambigua, neserioasa, actele lingvistice indirecte: faptul ca acestea pot deveni o caracterizare globala a unui tip de limbaj constituie, de fapt, o o garantie a existentei respectivului limbaj si chiar o prima interpretare a sa. 

 2. Campuri semantice ale argoului

In argoul romanesc - in acea parte a lui care e mai ales un limbaj tehnic, secret, al mediilor interlope, dar si in zonele predominant expresive (care fac trecerea catre limbajul familiar curent) - principalul mijloc de formare a vocabularului e dezvoltarea de sensuri figurate. Relatiile metaforice si metonimice organizeaza campurile semantice ale argoului lasand uneori sa se intrevada schita unui mod de interpretare a lumii.

Viziunea din interior

In modul de a desemna lingvistic actiunea si actorii unui furt sau ai unei inselatorii, relatia dintre hot si pagubas nu apare ca una de adversitate: e mai curand ironic-afectiva - ca intre orice profesionist si domeniul sau de activitate. Victima e numita ursoaica, elefant, husen, fraier, mireasa etc. (termenii provin din diverse faze de evolutie ale argoului romanesc). Daca pentru fraier acceptam una din cele mai credibile etimologii propuse pana acum, care porneste de la un cuvant german cu sensul de logodnic, pretendent, fraierul, ca si mireasa, ar sugera o alegorie a furtului ca nunta[1]. De fapt, s-a observat ca exista in lexicul argotic o asociere destul de stabila intre trei campuri lexicale: aceleasi verbe (de exemplu a arde, a rade, a frige) desemneaza deopotriva furtul, bataia si actul sexual (Granser 1992). Actiunea agresiva stabileste cea mai puternica legatura cu celalalt. De altfel, prin eufemisme ironice, furtul e tratat si ca un act favorabil pagubasului: acesta e usurat si curatat (sau trecut pe la "Nufarul"). "Pacientul" e prezentat de unele verbe si expresii in ipostaza activa; cel batut e un beneficiar (chiar in limbajul familiar curent): ia bataie, o incaseaza, o capata, o ia in barba, isi ia portia, mananca o chelfaneala - ba o si fura. Sistemul lexical pare sa sugereze ca furtul, inselaciunea, bataia sunt, in fond, relatii cooperative.

Pe de alta parte, mecanismul metonimiei, foarte productiv in constituirea vocabularului argotic, are ca efect global o anume "deconstructie corporala": partile corpului sunt descompuse si autonomizate, devin obiecte sau subiecte ale actiunilor concretizate. "A observa"este a pune pleoapa sau a da geana; prin substitutie metaforica, a trage cu oblonul; Actiunile umane sunt reprezentate prin gesturile care le compun si care detaseaza intr-un fel partile corpului de intregul fiintei: insul da din buze (vorbeste) da pe gura (spune), baga la burduf (mananca), baga la tartacuta (retine), baga cornu-n perna (adoarme) etc. Formula care descrie intentia (personala, arbitrara) intr-o transpunere corporala - asa vrea muschii lui - a intrat in uzul familiar[2]. In furt, mana poate deveni un agent autonom: transpunerea metonimica opereaza ironic o eliberare de realitatea actului, ca in expresia a o scapa la galeata (= a fura dintr-un buzunar).

Furtul, inselarea, agresiunea sunt normalizate stilistic prin folosirea termenilor profesionali generici - a opera, a lucra, meserie, mecanic (de buzunare) - dar si prin neologisme eufemistice inca mai elegante: a anexa, a achizitiona, a anticari, a completa (= a fura); a articula, a demonta (= a bate); album (= cazier), universitate, academie (= inchisoare) etc. Exista chiar un vocabular tehnic traditional, care ramane destul de obscur, fie ca desemneaza specializari (borfas, gainar, caramangiu, sut, panacotist, bilaitor, cocofic, pisicar, maimutar, ploscar, smenar, springar)[3], fie ca descrie obiecte vizate (coaja, musamat, mort, panacot - toate sinonime pentru "portofel"), locul lor (la caldura, la prima, la primarie - indicand locul buzunarului), instrumentele furtului (pontoarca - tip de cheie universala atestata de Orasanu 1860, numita la fel si azi).

E interesanta, pe de alta parte, constiinta lingvistica pe care o presupune utilizarea argoului: uzul limbajului se invata, se exerseaza prin variatii, jocuri de cuvinte, ambiguitati. Intrecerea in "poante", sinonimii si formule cu dublu inteles pare esentiala pentru apartenenta la comunitatea profesionala; e oricum un criteriu pentru dobandirea unei superioritati intre confrati. O buna parte a lexicului argotic cuprinde referiri la limbaj: ca tehnica a inselarii (a vraji, a cobzi, a cobzari, a iordani, a duce cu papagalul, a baga texte), ca act - condamnabil - de denuntare (a sifona, a pradui, a canta, a sufla, a ciripi), ca practica a ironizarii (a face caterinca, a face caragata, a lua la misto). Ultimele expresii aluneca spre caracterizarea globala a vorbirii argotizante, asa cum am vazut-o mai sus (a vorbi smechereste, la misto, la uscheala etc.).

Campul semantic al turnatoriei

Lista de echivalente culte pentru termenul "informator"[4] e destul de modesta: cu exceptia neologismelor delator si denuntator, ambele cu un sens ceva mai restrans, limba literara nu ofera prea multe posibilitati. In registrul familiar, termenul cel mai exact, turnator, are, ca si restul familiei sale lexicale (a turna, turnatorie), conotatiile depreciative de rigoare. In DSR se mai pot gasi, alaturi de cuvintele deja citate, obisnuitul parator, dar si sicofant (livresc), prepuitor si vadnic (invechite).

In schimb, o sinonimie impresionanta e oferita de limbajul argotic, in care notiunea e una esentiala si marcata de o negativitate fara echivoc. Nu toti termenii tradusi in glosarele noastre de argou prin "informator" au aceasta semnificatie stabila; uneori, ea transleaza inspre "tradator" sau e o simpla insulta, adaptata contextual. Multimea formelor merita totusi sa fie inventariata. In Tandin 1993 apar, de exemplu: calpuzan, canar, castor, chibit, ciripitor, cantaret, clantau, cobzar, donitar, donitas, interpret, inghetata, latrator, limba, limonada, limonagiu, mincinos, maraitor, petitor, plescar, rasnitar, sifon, sifonar, spurcat, surlas, tobosar, trambitar, trompetist, tambalagiu, vanzator s.a. Actul de delatiune e descris de verbele si locutiunile: a canta, a canta la cobza, a cloncani, a ciripi, a duce donita, a guita, a latra, a marai, a umbla cu plosca, a umbla cu plugusorul, a umbla cu rasnita, a bate toaca, a bate toba. Din alt dictionar de argou - Croitoru Bobarniche 1996 - se pot adauga, pentru actiune: a bori, a face cantarea, a desena, a da pe gheata, a manevra, a deschide pliscul, a da drumul la robinet, a varsa, a vomita; pentru agent: jeg in gat, jet, tifla etc. Lista e evident deschisa; mai apar cirip (la Paul Goma), a stropi (in Avasilcai 1994), a da pe goarna (in AC) etc.

Oricat ar fi de indoielnice unele cuvinte si expresii din seria citata (date fiind mobilitatea argoului si caracterul sau oral, sunt frecvente extinderile semantice, uzurile ad hoc, polisemia bogata), si chiar daca originea unor denumiri e destul de obscura, se contureaza cateva modele fundamentale de interpretare metaforica si umoristica a fenomenului. Pe de o parte, informarea fiind un caz particular al vorbitului (in situatii in care recomandabila e tacerea), cuvinte care semnifica "a vorbi" apar si cu sensul particularizat de "a face o delatiune" (a umbla cu plugusorul, a umbla cu rasnita, a bate toaca, a bate toba, a deschide pliscul), iar cele care deriva de la denumiri argotice ale gurii devin sinonime pentru "delator": clantau, cobzar, rasnitar, tobosar, trambitar, trompetist, tambalagiu. E interesant ca tratarea metaforica a "turnatorului" ca pasare (canar, ciripitor etc.) si cea a "turnatoriei" ca tip de cantare se regasesc in limbaje argotice din mai multe limbi (franceza, italiana, spaniola, engleza etc.). Personajul e trecut, prin metafora si in mod depreciativ, in registrul animalier (castor, latrator, maraitor, cu obiceiul de a guita, a latra etc.). A doua mare directie de dezvoltare a metaforelor (prin asa numita "derivare metaforica") e legata de a turna si interpreteaza informarea (de altfel si vorbirea in genere) ca pe o "desertare", golire de un lichid. Imaginea devine concreta prin evocarea unui instrument (donitar, donitas, sifon, sifonar, a umbla cu plosca), sau prin variatii pe tema lichida: a da drumul la robinet, a varsa, a vomita; a stropi, jet.

Campul semantic al smecheriei

Smecher e un cuvant incomod, care pune sub semnul indoielii pretentiile lingvistice de a-l incadra si a-l explica. Banalitatea sa aparenta pare sa ascunda cateva mici secrete. Termenul, foarte frecvent in stilul colocvial, e destul de recent; prima sa atestare provine dintr-un dictionar bilingv (Barcianu) din 1868, iar unul dintre primele citate reproduse de dictionare (din Vlahuta) e semnificativ: "Trebuie sa fii smecher ca sa te procopsesti in tara noastra" (fraza apare asa in dictionarul mai vechi al lui Tiktin, in vreme ce autorii dictionarului academic, DLR, mai exact al volumului care aparea in 1978, o reduc prudent: "Trebuie sa fii smecher ca sa te procopsesti"). Smecher pare a face parte din categoria argotismelor intrate in uzul familiar si tot mai putin marcate stilistic. De fapt, cuvantul isi pastreaza, in paralel, mai ales ca substantiv, si un uz argotic foarte clar si stabil. Categoria smecherilor (in opozitie si in permanenta interactiune cu cea a fraierilor) e una aproape profesionala; o dovada e dreptul (sau taxa) de smecher. Cum am vazut, cuvantul intra in componenta sau sta la originea unora dintre desemnarile limbajului argotic romanesc (limba smecherilor; limba smechereasca; smechereasca), abilitatea verbala fiind una din trasaturile esentiale ale prototipului. Abrevierea sme, atestata in micul glosar Cota 1936 si discutata - in constructia glumeata à la sme - de Iordan, e mai actuala ca oricand, prin raspandirea modei trunchierilor (pentru care are privilegiul intaietatii in timp): "Se crede sme de Bucuresti" (Preda 1988). Varianta de pronuntare jmecher apare in scris ca o nota de individualizare glumeata prin exces de oralitate.

Cuvantul are si o familie lexicala bogata. Diminutivul smecheras e ironic, depreciativ, minimalizator ("un smecheras de doua parale"); verbul a smecheri e polisemantic: in constructie tranzitiva, a smecheri pe cineva sau ceva inseamna "a insela; a truca, a falsifica"; iar ca reflexiv - a se smecheri - are sensul "a deveni (mai) abil": "e, ne-am smecherit! ". Din familia lexicala mai fac parte adverbul smechereste si cateva substantive, nume de actiune sau de calitate: smecherie, smechereala, smecherlac; primul intra in locutiunea la smecherie. Interesanta e si inmultirea adjectivelor: alaturi de smecher insusi, care poate fi folosit adjectival (un tip smecher, o treaba smechera), se folosesc mai obisnuitul smecheresc, dar si mai marcatele smecheros ("o roscovana cu ochi smecherosi", Arion 1985) si (provenind din participiu) smecherit ("ferches, putin neserios, putin smecherit, cucerise numai inimile fetelor din anii mai mici", Dumitriu 1980; "Noi suntem multi si jmecheriti", Ceausescul 15, 1991). Din prima jumatate a secolului al XX-lea dateaza falsul nume propriu Smecherzon, de care s-a ocupat si Leo Spitzer.

O intreaga retea lexicala desemneaza zona de actiune a smecherului contemporan. Campul lexical cuprinde actiuni generale - a se invarti, a se descurca, a se orienta, a se prinde, a fenta, a imbarliga -, strategii punctuale - misculatii (miscoratii), combinatii, manevre, lipeli, mistreturi, mosmande -, simulari - trucaje de Buftea, figuri, la sto, la ciuciu -, mijloace verbale - papagal, texte, vrajeli, caterinci, abureli etc. si, desigur, plasarea justa: pe faza, pe felie. Smecherul - care e mistocar, pontos, nas, jupan, baiat de baiat - isi trage masini dichisite, suparate, bengoase; uneori pretentiile ii sunt ironizate (de alti smecheri), pentru ca prea se da rotund/lebada/balena etc.

Analiza semantica a calificativelor nu e niciodata usoara; dictionarele o rezolva adesea prin circularitate si reciclare a sinonimelor. In cazul smecherului, daca lasam de o parte sirul de sinonime, definitia din DEX e mai curand pozitiva, fara condamnari morale, invocand abilitatea ("care stie sa iasa din incurcaturi; pe care nu-l poti pacali"). Oricum, epitetul smecher e folosit azi cu toate nuantele evaluative posibile: de la dispretul acuzator la mandria autosuficienta; presupune in genere un amestec stabil de repros si invidie, care apare mai evident cand comparam cuvantul cu sinonimele sale aproximative: unele accentueaza condamnarea, sunt particularizante si agravante (cotcar, inselator, panglicar, potlogar, trombonist), altele subliniaza latura pozitiva a abilitatii (abil, destept, dibaci, descurcaret, ingenios, iscusit).

Campul semantic e ilustrat de multe turcisme (sau derivate de la turcisme); majoritatea sunt cam invechite - ghidus, ischiuzar (sau iuschiuzar), mehenghi, pehlivan, pezevenchi, pisicher, telpiz - dar cel putin un termen de baza ramane in uzul actual: siret. Viclean si mester provin din maghiara, hot si hotoman au origine necunoscuta, marghiol e grecesc.

Pentru smecher, dictionarele noastre trimit la germ. Schmecker, desi schimbarea semantica (de la sensul "persoana cu gust rafinat", cf. DEX) nu e nici atestata si nici prea credibila. Pe de alta parte, in textele literare moldovenesti din secolul trecut (la Alecsandri, de pilda) apare, inainte de smecher si smecherie, cuvantul tesmecherie: pe care dictionarul academic (DLR) il explica printr-o contaminare cu smecherie, desi lucrurile nu sunt de loc clare; oricum, smecherie (atestat la Creanga si la Caragiale) pare sa-l fi precedat pe smecher. Etimologia mi se pare inca in discutie (alt etimon german? o filiera idis? cu totul alta origine?). Ar fi tentanta ipoteza ca un cuvant atat de specific argotic e un rar exemplu anagramatic (de tipul "largonji", "verlan", procedee bine reprezentate in argourile franceze), si ca tesmecherul si smecherul ar veni, de fapt, de la mester. Forma pseudo-germana ar fi, atunci, o subtila smecherie: in ce altceva se putea deghiza smecherul pentru a-si putea atribui prestigiul seriozitatii si al tehnicii? Din pacate, pista e destul de fantezista Si totusi, intre cele doua cuvinte e o permanenta afinitate semantica: smecherul e de fapt un tehnician al adaptarii fara prea multe scrupule, un profesionist al trucului. Oricum, jocul de cuvinte ramane: o usoara perturbare fonica, o inversare de silabe, si mesterul devine smecher[5].

3. Evolutii semantice si incertitudini etimologice

Desi multe din cuvintele si expresiile familiare si argotice reprezinta evolutii semantice si combinari sintagmatice destul de recente ale unor cuvinte deja existente in limba comuna, transformarile sunt adesea obscure si au provocat numeroase interpretari contradictorii.

"Pila"

Un cuvant bine cunoscut al limbajului familiar contemporan - pila - atrage atentia si prin frecventa si polisemantism, dar si prin nesiguranta originii. In limba actuala pila inseamna atat "interventie in favoarea cuiva" ("vechea atmosfera de pile si de presiuni", Zig-zag, 47, 1991, 19), cat si, concretizat, "protector, persoana care protejeaza pe cineva intervenind in favoarea sa": "Daca n-ai pile la Oficiul de plasare a fortei de munca, n-ai nici o sansa" (Acum, 29, 1991, 16); "Taica avea cea mai buna pila din tot plutonul: responsabilul de la restaurantul-motel de langa unitate" (Desant '83, p. 356); "Luam covor. - De unde? - De la pila duduii" (Fartais 1983: 20). Ultimele trei exemple sugereaza, prin gradatie, ca transferul de sens de la unitatea abstracta la agentul ei concret e foarte firesc. In fond, chiar cuvantul relatie a capatat, in mod similar, un sens concretizat (neinregistrat ca atare, ce-i drept, in DEX, dar foarte cunoscut); la fel, cunostinta - la care insa sensul "personal" e atribuit influentei franceze; lucrul e posibil teoretic si pentru relatie, dar pentru fiecare caz e mai credibila explicatia prin evolutie interna. De altminteri, formula "pile - cunostinte - relatii", in circulatie la un moment dat ca joc de cuvinte, prin reducerea la initialele P.C.R., se bazeaza pe o cvasi-sinonimie a seriei. Interesant e insa ca pila apare, curent, si cu sensul de concretizare a "beneficiarului", deci a celui in favoarea caruia se actioneaza: "erau niste fetiscane tafnoase, cu gura mare (pila contabilului sef sau a inspectorului de la personal, banuiesc)" (Preda 1985: 184). Enuntul "X e pila lui Y" se poate interpreta, polar, fie ca "X e protectorul lui Y", fie ca "X e protejatul lui Y". In DEX nu sunt cuprinse decat expresiile in care apare cuvantul: a pune (sau a baga) o pila, a avea pile. Desigur ca din ele s-au desprins utilizarile mai libere ale substantivului, exemplificate mai sus; evolutia semantica divergenta isi poate avea punctul de pornire in constructia cu verbul a avea.

Discutia asupra sensurilor aluneca usor intr-una asupra evolutiei cuvantului - deci si a sursei, a etimologiei sale. In aceasta privinta parerile cercetatorilor au fost cat se poate de impartite. Exista in limba romana contemporana un substantiv pila, de origine slava, desemnand o unealta sau o ustensila bine cunoscuta: e sensul concret, obiectual, cel mai frecvent asociat formei pila; exista jocuri de cuvinte care mizeaza pe sugerarea interventiei prin evocarea aluziva a obiectului, sau desene umoristice care ii includ imaginea. Nu pare insa a exista vreo legatura intre obiectul desemnat de cuvantul de origine slava si sensul "relatie"; specialistii au preferat sa recurga in explicatia etimologica la un neologism de origine franceza, omonim cu termenul slav. Nici in acest caz nu e usor de stabilit o legatura intre diversele sensuri literare ale neologismului pila - "dispozitiv de producere a energiei electrice sau nucleare"; "teanc"; "picior de pod" - si sensul familiar de "interventie, relatie". Dictionarele moderne - DLRC, DLR, DEX - subordoneaza sensul familiar sensului "picior de pod"; "contrafort", preluand astfel explicatia propusa de Cazacu 1944: pila ar fi substituit pe proptea in expresia cu sens figurat "a avea proptele".

Cuvantul a mai fost semnalat de Florea-Rariste 1938 si de Dobrescu 1938; acesta din urma il atribuie argoului electricienilor; se porneste astfel de la sensul "pila electrica".

Citatele mai vechi, furnizate de Iorgu Iordan in diverse lucrari, cuprind mai ales constructiile a pune sau a baga o pila. O sursa folosita de mai multe dictionare (DLRC, DLR) e un fragment din romanul lui Cezar Petrescu, Calea Victoriei (1930). Doua citate similare, de la aceeasi pagina, sunt insa folosite in DLR pentru a ilustra o data sensul "interventie", subordonat celui de "picior de pod", alta data pe cel (iesit din uz) de "teanc". In textul-sursa utilizarile cuvantului pila sunt echivalente si plasate intr-o continuitate care pledeaza pentru interpretarea sensului figurat familiar prin raportare la "(teanc de) bani - folositi ca mita":

"Si maine pune-i o pila lui Alcaz! Asculta-ma pe mine, ca-s caine mai batran. Dupa masa, dupa ce-ai aranjat tot cu el, pune-i pe deasupra si-o pila de o mie de lei. Nu lasa pila de azi pe maine. Nu poate sa te refuze". (Petrescu 1958: 48)

Cum e foarte posibil ca protectia sa se obtina prin mituire, fragmentul din Cezar Petrescu (daca nu cuprinde cumva o interpretare personala a autorului asupra originii lui pila), e un argument pentru legarea interventiei si a favorurilor de oferta baneasca. Cu atat mai mult cu cat cea mai veche atestare pentru pila cu sensul "teanc, gramada de lucruri suprapuse" se refera tot la bani. In nuvela Iancu Moroi a lui Delavrancea "un avocat renumit fluiera o polca si zuruia o pila de napoleoni"[1]. E posibil ca un rol in constituirea sensului familiar sa-l fi jucat si intelesul de "revers al unei monede" al fr. pile. In orice caz, la un alt autor care inregistreaza fenomene de oralitate ale perioadei interbelice, Neagu Radulescu, pila apare intr-un sens inedit, de "bani obtinuti prin imprumut, fara intentia de restituire" (actiunea de "a tapa"): "Venise ca de obicei pe-aici dupa niste franci, in turneu de pila, dar erati in consiliu"; "da' ce ai tu cu el, ma tata? () Dupa pila si tu? "; "Vezi insa ca eu nu traiesc din pile" etc. (Radulescu 1970: 44, 154, 223).

Cuvantul familiar pila e desigur relativ recent si a cunoscut o raspandire rapida, avand o evolutie semantica remarcabila, evidenta chiar daca atestarile ii sunt, pana la un moment dat, rare. I se poate inregistra si un derivat, probabil destul de nou: pilos "(ins) care beneficiaza de protectii": "S-au scos de pe liste oameni de valoare si s-au introdus pilosii" (Cotidianul 76, 1992, 2). Plasarea initiala a cuvantului pila in sfera legata de bani a limbajului familiar ii poate explica succesul rapid; si alti termeni din acest domeniu (lovele, bistari) circula intens, pierzandu-si repede caracterul argotic in favoarea celui familiar, si apoi apropiindu-se tot mai mult de statutul cuvintelor din limbajul standard.

"Bascalie"

Pentru neasteptat de multe din cuvintele limbajului familiar e aproape imposibil sa se stabileasca originea si perioada (aproximativa) de aparitie. Inventivitatea limbajului argotic si familiar inseala vigilenta lingvistilor, astfel incat chiar fenomene contemporane raman adesea obscure. Graur, recunostea ca n-ar fi putut sa-si explice istoria cuvantului banc "istorioara comica, gluma", pe care il considera totusi intrat in circulatie si raspandit cu mare rapiditate exact in vremea tineretii sale, intre 1924-1929, daca i-ar fi lipsit cateva intimplatoare detalii anecdotice. Ar fi interesant de vazut cat de credibile si unitare sunt explicatiile pe care le-am da evolutiei semantice din ultimii ani a unui cuvant precum tacamuri. Altminteri, in destule cazuri termenii familiari au avut o istorie mai indelungata, necontrolabila in lipsa fixarii in scris: li s-ar putea deci stabili doar data aproximativa a "succesului", a raspandirii maxime care le-a adus in scris si, uneori, si in dictionare.

Bascalie apare, in 1955, in DLRC, doar ca parte a expresiei a lua in bascalie (pe cineva) = "a lua (pe cineva) peste picior, a-si bate joc de el"; poarta insa indicatia "familiar", recunoscandu-i-se deci raspandirea. In DEX 1975, se mai adauga doua expresii sinonime, a face bascalie (de cineva) si a face de bascalie (pe cineva); cuvantul e inregistrat cu etimologie necunoscuta. Pana a fi cuprins in marile dictionare, termenul aparuse in cateva dintre studiile despre argou din anii '30. Prima atestare pare a fi, pana la proba contrarie, cea cuprinsa intr-o lista de expresii argotice, in Adevarul literar si artistic din 1923: "Te ia-n bascalie".

Ipotezele etimologice formulate in deceniul al patrulea sunt destul de prudente, nu tocmai spectaculoase si nici foarte convingatoare. Graur 1934 atribuie termenului bascalie origine tiganeasca, legandu-l de un cuvant cu sensul "sa" si comparandu-l cu presupusa evolutie semantica a verbului romanesc "a insela": de la "a pune saua pe cal" la "a abuza de buna-credinta a cuiva". Vasiliu 1937 pune substantivul bascalie in relatie cu turcismul basca (azi popular si invechit, dar pastrat in memoria colectiva cel putin de Conu Leonida: "pensia e basca; o am dupa legea a veche" si de Jupan Dumitrache: "una vorbim si basca ne-ntelegem", Caragiale 1959, I: 87, 15). Basca are sensurile de baza "separat", "deosebit", "diferit", "afara de " si e atestat intr-un glosar regional, Viciu 1906 (cu un citat favorabil asocierii cu bascalie), in constructia de basca "singur": "am ramas de basca-n lume sa-si bata joc de mine". Saineanu 1900 - fara a pomeni de bascalie - ilustreaza familia de cuvinte a turcismului basca prin bascaliu (cu sensul literal: "despartit"), care "se zicea de cojocarul care nu lucra marfa subtire ca islicarul si n-avea voie sa cumpere pelcele, stirpituri si piei albastre, ci numai piei groase de la mocani ori de la macelari", prin verbul a bascalui - chiar termen administrativ, cu sensul "a separa": "toti strainii fara privilejuri sa se aseze cu tara si sa nu fie bascaluiti" - si bascaluire "separatie": aceasta bascaluire si despartenie". Sugestia tentanta a unei evolutii de la "izolat" la "discriminat" si "batjocorit" e totusi foarte riscanta.

Amatorii de etimologii mai pot folosi, in incercarea de a gasi o explicatie limpede si convingatoare, verbul a bascali, inregistrat de DA cu sensul "a certa, a mustra pe cineva, a-l cicali, a-l face de doua parale, de ras si de bataie de joc"; cuvantul a fost interpretat ca o posibila confuzie cu a besteli, la randul sau termen cu etimologie incerta, apropiat de a festeli s.a.m.d. Ar mai exista, in fine, si basca "turn; bolta; inchisoare", varianta a lui basta, a carei evolutie inspre bascalie e extrem de putin probabila.

Intre atatea sugestii nemultumitoare, cuvantul ramane neexplicat - osciland totusi mai ales intre doua surse la fel de pitoresti: tiganeasca si turceasca[2]. Un singur lucru ne poate consola: ca si alte expresii din sfera ironiei, a batjocurii, a vorbei in gluma sunt la fel de obscure, daca nu ca origine a termenilor, macar ca istorie a sensurilor. Cum se explica, in fond, a lua la misto, a lua la mijloc, a lua in periplizon, a lua in balon, a face caterinca, a face caragata, a face de bafta, ba chiar si mai banalele a lua la vale si a lua peste picior? E drept, explicatii s-au dat, cu apreciabile eforturi de imaginatie. Iorgu Iordan considera, de pilda, ca potrivit normelor medievale cei condamnati erau purtati in caruta spre locul de osanda si astfel a lua in caruta a capatat sensul de "a batjocori", extins prin substitutie si la a lua in balon, a lua in avion etc. (Iordan 1975: 289-290).

Probabil ca mai firesc ar fi ca multe din expresiile citate sa fie rezultatul asemanarilor formale, al unor eufemisme, jocuri de cuvinte, contaminari produse in aceleasi tipare sintactice. oricum, o intreaga zona a vocabularului isi pastreaza micile secrete, cu aerul de a lua in zeflemea eforturile explicatiilor lingvistice.

Sigura e doar starea actuala a cuvantului bascalie: desprins din locutiuni, a capatat autonomie, devenind categorie morala si estetica, emblema de comportament etc.; la fel s-a petrecut, de altfel, si cu a face misto - care a produs mistoul - si ceva mai multe derivate (mistocar, mistocaresc, a mistocari, mistocarie - fata de unicul bascalios).

"Papugiu"

Chiar daca a iesit din uzul curent, cuvantul papugiu continua sa ne atraga atentia, macar pentru ca apare in prima scena a Noptii furtunoase, in enuntul prin care jupan Dumitrache isi exprima indignarea: "Iaca, niste papugii. niste scarta-scarta pe hartie! 'I stim noi! Mananca pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoara cu pisicherlacuri." (Caragiale 1959, I: 13). Contextul fixeaza fara putinta de eroare sensul depreciativ, injurios al cuvantului: conform DEX-ului, "om de nimic, care se tine de inselaciuni, care traieste din siretlicuri". termenul apare, tot la Caragiale, si in D'ale carnavalului, intr-o replica a lui Iancu Pampon: "Am jucat la Podul Garlii contina cu niste papugii pana la sase az-dimineata. I-am ras." (Caragiale 1959, I: 241). Papugiu poate ilustra foarte bine eforturile si disputele etimologiei romanesti - in cazuri aparent simple, ale unor cuvinte familiare si relativ recente: sursa lui turceasca este evidenta; legatura cu papuc e destul de transparenta formal, dar greu de explicat din punctul de vedere al evolutiei semantice. Un cuvant uzual in epoca lui Caragiale, cu atestari numeroase in secolul nostru, cu origine cunoscuta, a primit explicatii cat se poate de diverse - amuzante prin inventivitatea lor si prin naratiunile pe care le construiesc; marea problema a fost de a motiva sensul depreciativ al termenului.

O explicatie destul de raspandita porneste de la semnificatia mai veche a cuvantului - existenta in turca si atestata si in romana - de "cizmar"; un act de la 1791 vorbeste, de pilda, de "breasla papugiilor din Bucuresti". Nu e insa limpede de ce denumirea meseriasului s-ar fi depreciat: argumentul lui Iorgu Iordan - ca "un asemenea mestesugar poate fi dispretuit, daca-l punem alaturi de un cizmar adevarat, mai cu seama cand nu-i in stare sa faca nici papuci cum trebuie" (Iordan 1975: 333) - presupune o ierarhie a specializarilor greu controlabila - si in fond influentata de obiceiurile vestimentare moderne. In vremea in care papucul era incaltamintea boiereasca si oraseneasca de baza, mestesugarul care il producea era "pantofarul" pur si simplu, nu un carpaci specializat in operatii simple. Decaderea obiectului papuc e astfel proiectata asupra istoriei meseriilor si a cuvintelor.

Alte doua interpretari etimologice au fost propuse de Al. Graur, care considera ca papugiu a insemnat initial si "cel care umbla in papuci, intr-o vreme cand oamenii bine situati purtau cizme sau cel putin ghete"; ulterior, lingvistul a imaginat o alta justificare a sensului negativ: un papugiu ar fi fost hotul "care umbla in papuci, ca sa nu i se auda pasii" (Graur 1975: 68).

Surprinzatoare, inventiva dar lipsita de temei a fost si ipoteza lui Scriban 1939, dupa care la originea sensului depreciativ al cuvantului ar fi stat obiceiul "de a bea la chefuri din fesurile sau din papucii damelor". E oricum interesant modul in care etimologia alege detalii disparate dintr-un decor istoric foarte variat, vazut ca rezervor al tuturor posibilitatilor.

Mai convingatoare pare explicatia mai veche, propusa de Tiktin si de L. Saineanu, prin selectarea unui alt detaliu de comportament orientalizat: cei doi lingvisti au pornit de la un sens diferit al etimonului turcesc pentru papugiu: de servitor care pazea papucii lasati in vestibul de vizitatori. "Dupa vechea eticheta sociala - observa Saineanu 1900 - vizitatorii-si lasau papucii la scara si intrau numai cu mesii, ca sa nu strice covoarele". Portul turcesc, extins si la noi, presupunea utilizarea ciorapilor, a mesilor (cizme din piele foarte fina) - si, deasupra lor, a papucilor: papucii erau asadar incaltamintea de exterior iar mesii cea de interior. Celebra povestire a lui Neculce despre lipsa uzantelor diplomatice la logofatul Tautu cuprinde detalii pitoresti nu numai despre bautul rapid al cafelei, dar si despre incaltamintea neconforma normelor: "n-au fost avand mestei la nadragi, ca, tragandu-i ciubotile, numai cu coltuni au fost incaltat" (Neculce 1959: 12).

Polemizand cu ipoteza lui Tiktin, Iordan 1975: 333 considera ca "obiceiul, specific turcesc, de a lasa papucii la intrare, nu putea fi atat de cunoscut la noi, incat sa dea nastere unui semantism metaforic". In realitate, obiceiul - aplicat, desigur, echivalentilor de azi ai papucilor de altadata: pantofii - e inca foarte raspandit; e drept, lipseste cu desavarsire functia de paznic al lor.

Intre atatea explicatii diverse - dupa care papugiu ar fi fost fie cel care facea papuci, fie cel care umbla in papuci, cel care bea din papuci sau cel care ii pazea - e greu de facut o alegere; lucrurile ar putea fi lamurite doar de descrierea mai exacta a cadrului istoric (cu trecerea de la moda orientala la cea occidentala); ar merita aflat si de ce majoritatea atestarilor moderne din DLR cuprind cuvantul in sintagma papugiu de Bucuresti.

Oricum, obiceiul evocat mai sus - de lasare a papucilor (incaltaminte de exterior) la usa - explica o locutiune pe care transformarea obiectului a obscurizat-o partial. A da papucii (cuiva), cu sensul de "a da afara" (pe cineva) va fi desemnat probabil un gest similar celui de a intinde cuiva palaria si bastonul, pentru a-i da de inteles ca trebuie sa plece. Cand papucii si-au schimbat statutul social, devenind semn al intimitatii casnice, a da papucii a fost perceput mai curand ca un gest de "expulzare din spatiul comun", de unde si aparitia unei compliniri: "a-i da cuiva papucii in plasa". In genere, motivarea expresiei s-a pierdut, totusi, pastrandu-se doar sensul ei global; dovada, varianta a(-i) face papucii (cuiva) - "Am continuat prietenia patru luni, dupa care el mi-a facut papucii" (TL 453, 1991, 5) -, produsa probabil prin contaminare cu o constructie sinonima, a(-i) face bagajele.

Tentatia de a construi povesti etimologice e, cum se vede, irezistibila.

"Tun"

In limbajul argotic romanesc, cuvantul tun e folosit pentru a desemna o afacere ilegala (escrocherie, furt, spargere etc.) de proportii, cu mari sume puse in joc, cu beneficii considerabile pentru participanti. Sensul a intrat in limbajul gazetaresc, unde apare tot mai des, ca una din manifestarile lexicale ale temei coruptiei; nu e insa introdus de dictionarele noastre generale in definirea cuvantului tun (nici de dictionarul academic, DLR, ale carui fascicule continand litera T au aparut intre 1982 si 1983, nici de ultima editie, din 1996, a DEX). Sensul interlop al lui tun era totusi atestat deja in Cota 1936. In glosare si dictionare de argou aparute dupa 1989 - Tandin 1993, Croitoru Bobarniche 1996 - cuvantul tun apare cu acest sens, insotit si de derivatul (nume de agent) tunar "spargator; infractor mare"; "hot de locuinte; infractor renumit".

Evolutia semantica a cuvantului tun nu e greu de reconstituit: noua semnificatie e legata de lovitura, care include, intre mai multe sensuri apropiate, pe cel "infractional"; initial argotic, acest sens a devenit intre timp pur si simplu colocvial (ceea ce nu inseamna ca e si inregistrat explicit in DEX; se poate totusi deduce, cu bunvointa, din "atac indraznet" sau "succes important"). Lovitura de tun este, evident, un tip superlativ de lovitura, foarte puternica; e posibil sa fi intrat in jocul semantic si functia - de intarire a unei actiuni sau a unei calitati - pe care tun o are, adverbializat, in diferite combinatii de cuvinte (a dormi tun, inghetat tun, sanatos tun, beat tun etc.). Intre substantivele cu valoare adverbiala care servesc la indicarea unui grad superlativ, tun (probabil cu sensul de "tunet") se poate compara cu trasnet (desteapta trasnet, frumoasa trasnet). E de discutat daca tun cu intelesul de "lovitura" s-a dezvoltat prin metonimie, prin elipsa, sau direct din sensul mai vechi al lui tun "lovitura de tun" (cf. DLR). Oricum, cuvantul apare frecvent in constructie cu verbul a da (ceea ce confirma legatura cu lovitura), ca a da un tun: "Dl Popartac da un tun de 7 milioane" (RL 949, 1993, 6); "un calcul simplu care ia in seama actualul curs al dolarului ne demonstreaza fara putinta de tagada ce tun se pregatea sa dea abilul Mania" (RL 2126, 1997, 8); "doi studenti si-un pierde-vara au dat un tun de aproape 52 milioane lei" (RL 2251, 1997, 19); "a reusit in scurt timp sa dea mai multe tunuri" (RL 2306, 1997, 19).

Croitoru-Bobarniche 1996 indica si expresia a trage un tun "a se imbogati, a da lovitura", pe care n-am intalnit-o in texte, dar care nu e deloc imposibila, data fiind frecventa argotic-familiara a verbului a trage. Expresia ar dovedi si existenta unei tendinte de remotivare semantica, prin legare de contextul cel mai tipic pentru tun - cel "artileristic"; remotivarea se poate observa si in citatul: "Tunuri tari, cu bataie lunga, in timp scurt" (RL 2115, 1997, 6).

Adesea, tun e folosit in afara expresiilor, pur si simplu ca nume de actiune: "marile tunuri postdecembriste" (RL 2015, 1996, 4); "Marele tun: embargoul iugoslav"; "cel mai mare tun la care a participat" (RL 2282, 1997, 24); "Un tun de peste patru miliarde lei intr-o singura luna" (RL 2419, 1998, 24); "cei doi sunt caliti in tunuri" (AC 17, 1998, 8). O contaminare voita in interiorul aceluiasi camp semantic - din care fac parte alte doua cuvinte de sursa argotica si foarte la moda in jurnalismul contemporan, gaura si teapa - poate fi banuita in manierismul retoric al unui titlu de ziar: "La Fulger Bragadiru a tunat cu gauri de miliarde" (RL 2416, 1998, 8).

Pus inca, adesea, intre ghilimele, tun e probabil unul dintre cuvintele care vor migra catre zone mai putin marcate stilistic; expresivitatea sa moderata si destul de transparenta ii confera un caracter de termen tehnic, de inovatie necesara pentru a desemna succint o notiune.

"A galibardi"

Pentru cine priveste cu scepticism cercetarea stiintifica a argoului romanesc, deplangandu-i discontinuitatile si aleatoriul, sau pentru cine crede doar ca argourile sunt limbaje absolut instabile, in permanenta transformare - pot parea surprinzatoare legaturile care se stabilesc adesea intre primele atestari, din secolul trecut, sau intre documentatia bogata a cercetarilor interbelice - si unele inregistrari dintre cele mai recente. In timp ce unele cuvinte din listele mai vechi par iremediabil invechite, iesite din uz, ramanand simple curiozitati lingvistice pentru uzul colectionarilor-lexicografi, altele - nu putine - sunt astazi la fel de vii ca in trecut. Adesea, chiar cuvantul demodat e o veriga necesara in istoria limbajului, explicand - prin substitutie sinonimica, prin transfer semantic sau prin asocieri formale - noile ciudatenii ale prezentului. O spectaculoasa continuitate dinamica face din zona familiar-argotica a limbajului oral un micro-model al limbajului in genere.

In anii '30, in listele culegatorilor si cercetatorilor argoului apar forme precum galibarda, galibarca, galibardina, calibarda, calibarca - cu sensul "palarie". Vasiliu 1937 le citeaza, explicand succint originea lor printr-o trimitere la numele propriu Garibaldi. Indicatia etimologica e plauzibila: din punct de vedere formal, varianta deformata prin metateza a numelui istoric e atestata intr-un text binecunoscut - la Caragiale, in Conu Leonida fata cu reactiunea: repetat de mai multe ori, ba chiar citat ca semnatura a celebrului mesaj "Bravos natiune! Halal sa-ti fie! ()" - "si jos iscalit in original Galibardi"[3]. Variantele cu c initial sunt normale, oscilatia c/g (surd/sonor) fiind frecventa in aspectul oral al limbii, iar unele dintre formele citate pot fi contaminari glumete (de pilda, cu barca). Din punct de vedere semantic, transferul metonimic de la un personaj la palaria sa caracteristica e un fenomen frecvent (sau cel putin era - pana cand moda moderna sa reduca interesul pentru palarie); in romana, termeni ca gambeta sau joben sunt exemple instructive, chiar daca primul a fost conferit de purtator, iar al doilea de negustor; in fine, generalizarea de la un tip de palarie la palarie pur si simplu e la fel de fireasca.

Colectia lexicala poate spori cu calibard, inregistrat de Armeanu 1938; in acest caz, se observa un salt semantic mai mare: cuvantul apare ca sinonim pentru cap, autorul articolului presupunand totusi veriga intermediara "palarie". Nici acest transfer metonimic nu e neobisnuit: se poate invoca, tot in mediu argotic, cazul similar al lui gambeta, identificata cu capul in expresia a fi racit la gambeta "a fi cam nebun" (cf. Iordan 1944).

Dupa 1990, dintre formele citate apare, la Tandin 1993, doar calibarca, tot cu senul "palarie". Mai ciudat e insa un alt cuvant: in memoriile unui autentic argotizant, Avasilcai 1994, se intalneste foarte des verbul a galibardi, cu sensul de "a spune" sau "a vorbi": "in timp ce galibardeam, gudulanul pe care il curentasem ma urmarea cu privirea" (p. 8); "eu i-am galibardit: - Da, domnule plutonier, o sa mai stam de vorba " (p. 16); "nu dupa mult timp a si aflat cine galibardise cuvantul" (p. 20). In aceeasi carte, apare chiar si un derivat (nume de actiune) de la respectivul verb: galibardeala ("vorba, povestire"): "si-a inceput galibardeala precizand ca lucra numai singur" (p. 144). Verbul a galibardi prezinta surprinzatoare asemanari formale cu seria lexicala galibardina - galibarda - galibard; totusi, din punct de vedere semantic, saltul - chiar daca pornim de la ultima unitate, cu sensul "cap" - e prea mare ca sa constituie o explicatie sigura. Mi se pare mai probabil ca termenul sa fie la origine o preluare din tiganeste: verbul tiganesc gilabaw (pronuntat ghilabau) - "a canta", la prezent, persoana I singular; la perfect gilabadem (ghilabadem) - e foarte apropiat ca sens de cel in discutie (rom. a canta chiar inseamna, in argou, "a vorbi"). Evolutia formala ne face sa presupunem, totusi,  interventia - indirecta! - a numelui Galibardi: noile combinatii sonore apar adesea din asocierea cu cele vechi, si uneori pitorescul sonor e mai important decat sensul. Astfel, in ciudatenia unui cuvant ca a galibardi e foarte probabil sa fi intrat mai multi factori: un verb tiganesc, expresiv prin sonoritatea sa aproape onomatopeica, a fost adaptat fonetic si morfologic prin apropierea de forme deja existente, la randul lor deformari fonetice si evolutii semantice ale unui nume propriu celebru. Tot acest esafodaj de ipoteze in jurul unui grup marginal de cuvinte sufera din pacate de un risc fundamental: poate fi oricand demolat de descoperirea unei alte variante, a unei alte verigi intermediare sau pur si simplu a unei povesti care sa lumineze o cu totul alta legatura intre faptele lingvistice culese.

4. Inovatii recente

Cu tot riscul de a nu putea urmari in detaliu o evolutie rapida, depinzand de mode schimbatoare, vom prezenta in continuare cateva cuvinte si expresii caracteristice pentru limbajul familiar-argotic din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Exemplele selectate fac parte din categoria inovatiilor recente care au cunoscut un succes imediat, patrunzand nu numai in vorbirea multor persoane, ci si in texte scrise, in primul rand in publicistica. 

"Marfa"

Unul dintre cei mai reprezentativi termeni ai vorbirii familiar-argotice actuale (mai ales a acelui registru sociolingvistic care e numit "vorbirea tinerilor", chiar daca nu are limite de varsta rigide) e marfa. Cuvantul confirma faptul ca mijlocul predilect de imbogatire al argourilor romanesti este modificarea semantica a elementelor deja existente in limba comuna; in cazul de fata, schimbarea de sens se asociaza cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfa e folosit acum cu valoare adjectivala (ca adjectiv invariabil) sau adverbiala, exprimand o caracterizare pozitiva, chiar superlativa: "O tipa cu totul superba - marfa!" (Vineri 10, 1998, 2); "Unul peste alta, bautura peste bautura, a fost marfa" (EZ 2318, 2000, 2). Cum se vede, termenul beneficiaza deja de atestari jurnalistice, in care marcarea prin ghilimele nu indica neaparat o ipotetica distanta ironica, ci mai ales relativa sa noutate: "au contribuit, fiecare dupa puteri, la acordarea calificativului marfa acestei petreceri" (EZ 2316, 2000, 2).

Termenii care exprima in modul cel mai general o evaluare pozitiva sau negativa (echivalentii lui bun - rau), ca si cei care cuprind o intensificare a aprecierii (excelent - ingrozitor) sunt foarte des folositi in comunicarea curenta si implica un grad mare de subiectivitate si chiar de afectivitate; de aici si nevoia de a-i substitui periodic, pentru a reimprospata inventarul expresivitatii. Acum cateva decenii, enuntul judecatilor transante era asigurat, in registrul colocvial-argotic, de cuplul misto - nasol; cele doua cuvinte sunt inca in uz, dar s-au banalizat, iar generatiile mai tinere recurg cu precadere la sinonimele lor, marfa si naspa.

Din punct de vedere gramatical, marfa urmeaza un model prezent in romana populara si familiara: al substantivelor care capata valoare adjectivala si adverbiala, in combinatii limitate sau deschise. Modelul e dezvoltat mai ales in registrul familiar-argotic: "un tip brici", "o aparare beton", "o rochie trasnet" etc. De altfel, succesul lui marfa a fost anticipat (desi cronologia fluctuatiilor lexicului argotic e greu de stabilit) de folosirea frecventa a altui substantiv cu sens apreciativ-superlativ: meserie ("Ma uitam in dreapta, in stanga, excelent, meserie aeroportul", Adamesteanu 1989: 155), concurat de altfel de un adjectiv variabil din aceeasi familie lexicala: meserias,-a ("Ce antena meseriasa aveau aia de la hotel! ", Cosmin 1987: 146). Ca si meserie, marfa poate fi aplicat la orice, determinand nume de obiecte, persoane, situatii, actiuni. Evolutia sa semantica nu e nici cu totul surprinzatoare, nici foarte banala. La o prima privire, s-ar zice ca marfa e tipic pentru economia de piata, iar meserie pentru o etapa artizanala anterioara; scenariul interpretativ al trecerii dintr-o faza in alta ar fi tentant, dar e prea facil ca sa fie si adevarat. Ca si meserie, folosit de argotizanti pentru a caracteriza abilitatea in ocupatiile specifice (furt, prostitutie), marfa isi adapteaza sensurile trecand prin experienta ilegalitatii. E probabil ca sensul apreciativ actual sa se fi format in legatura cu uzul interlop al cuvantului - marfa fiind in primul rand obiectul jafurilor, al traficului ilicit, al proxenetismului. Evolutia poate insa fi explicata si direct din sensurile ironice si figurate pe care cuvantul le avea mai de mult si din care cateva sunt deja inregistrate in DLR (tomul VI, Litera M, 1965-1968): de exemplu, marfa buna "se spune, depreciativ, despre un om smecher sau imoral". Oricum, evolutia semantica - explicabila poate si prin elipsa (din marfa buna) - e marcata de obicei de o intonatie specifica, exclamativa.

Intre constructiile in care apare cuvantul, trebuie amintita structura marfa de. (tipul minune de.) - "Marfa de stire!" (EZ 2315, 2000, 10) si mai ales tiparul superlativ dezvoltat rapid in ultima vreme, bazat pe repetarea cuvantului: "P. s-a mai laudat in anumite imprejurari ca, daca va ajunge sef., isi va trage o masina marfa de marfa" (Libertatea 2841, 1999, 19).[1]

In fine, mi se pare posibil ca in substituirea celor mai populare evaluative la moda sa joace un rol si asocierile fonice; in acest caz, naspa ar fi fost selectat, intre variile sinonime candidate la postul de termen negativ preferential, si datorita asemanarii sale fonice cu nasol, iar in misto, meserie si marfa identitatea consoanei initiale n-ar fi o simpla intamplare. Aceasta ramane insa o simpla ipoteza, greu de demonstrat si care ar putea fi usor respinsa prin gasirea unor contraexemple.

"De cartier."

Una dintre cele mai noi expresii colocviale, frecvente in limbajul tinerilor, este de cartier: constructie doar partial transparenta, deoarece substantivul cartier, in sine nemarcat pozitiv sau negativ, poate denumi deopotriva zone de periferie si zone centrale, parti atat sarace cat si foarte luxoase ale orasului. In uzul actual s-a produs insa o restrictie semantica, care presupune de fapt o opozitie intre cartier si centru, astfel incat primul termen desemneaza cu precadere cartierele-dormitor, zonele muncitoresti ale unui mare oras.

Sintagmele in care apare determinantul de cartier, cu sensurile sale recente, pot fi intalnite in conversatiile juvenile cotidiene, in textele muzicale - sau, in scris, in paginile ziarelor ori in listele de discutii din Internet. Formulele cele mai bine fixate identifica baietii (sau baietasii) de cartier: "o noua cearta intre baietii de cartier" (Dilema 378, 2000, 14); "viata baietilor de cartier inseamna betii, furturi, violenta si barbut" (MC 01.2000, arhiva in Internet); "bucurestean fiind, in 1987 am absolvit Liceul industrial 27 (pe vremea aceea industria mai exista!) impreuna cu baietii de cartier" (Curriculum Vitae, Internet 1999); "disputele dintre baietasii de cartier" (Dilema 378, 2000, 14); "vorba umbla repede printre baietasii de cartier, nu?" (VL 1999, arhiva Internet); "fiind evitata, pe cat se poate, muzica baietasilor de cartier" ("revjurnalism", 1999, Internet) etc. Sintagma primeste de obicei o valoare pozitiva cand e folosita din interior, de catre cei care isi asuma o identitate provocatoare, si una negativa cand e aplicata din afara; aceste conotatii nu sunt insa totdeauna evidente ("Vreti sa fiti baieti de cartier? Faceti punk!" - lista de discutii Internet, 13.03.2000; "Bai baieti de cartier" - id., 11.03). In autocaracterizari, tiparul produce variatii colocvial-argotice: cineva se prezinta ca "smenar de cartier" (Curriculum Vitae, Internet); altcineva declara: "asta va spune un adevarat smecher de cartier" (lista de discutii, 11.03.2000).

Diferenta dintre sensul "traditional" si cel recent si specializat e utilizata in scop umoristic in cazul in care cartierul, ca metonimie a existentei mizere si marginale, a periferiei, este explicitat oximoronic prin referirea la o zona rezidentiala, la cartierul de lux preferat de nomenclatura: "Si P. R. este baiat de cartier - Primaverii, fireste" (AC 15, 1999, 6). 

Se stie ca muzica generatiilor foarte tinere din anii '90 (rap, hip-hop) a contribuit in mod decisiv la raspandirea emblemei cartierului; e suficient sa amintim o serie de titluri din aceasta perioada - al unui album muzical (De cartier), al unei casete (Star de cartier), al unor piese muzicale: Limbaj de cartier; Poveste de cartier etc. Este deci normal ca o alta sintagma frecventa sa fie tocmai cea care desemneaza, generalizand, fenomenul: muzica de cartier - "Timpuri Noi sunt primii care au facut muzica de cartier " (lista de discutii, 31.03.2000); arta de cartier este mentionata cu o certa distantare ironica ("arta zisa de cartier, asa cum se si intituleaza albumul unei trupe precum B.U.G. Mafia" - RL 2788, 1999, 17). De cartier e si limbajul, in ipostaza sa argotica si familiara, preferata de tineri: se vorbeste deci de "parabole asezonate cu expresii de cartier" (EZ 2.06.2000, Internet). Chiar unele expresii argotice mai vechi, de exemplu a-i pica fata, sunt reatribuite "cartierului": "vazand asta, ei, femeie simtitoare pana la sinucidere, ii pica, vorba din cartier, fata" (EZ 26.04 2000, Int.). Citatele de tot felul, cum se vede, abunda; din ele se mai pot culege cateva exemple de imbinari libere: "copiii de cartier" (EZ 2307, 2000, 8), "afacerea aceasta de cartier" (lista de discutii, 28.03), "viata de cartier", "gasca din cartier", "aparitia grupurilor de cartier" (MC 01. 2000, Int.) etc.

In fine, e destul de evidenta tendinta de a atribui sensuri peiorative sintagmelor care cuprind cartierul; ceea ce e de cartier apare astfel ca fiind lipsit de valoare, improvizat si amatoristic: "Cultura de cartier versus Cantarea Romaniei" (RLit 7.01.2000); "formatiile s-au prezentat la nivel de cartier"; "organizatorii s-au remarcat prin afise "de cartier", monocolore, trase la xerox, fara nici o pretentie" (VL, arhiva Internet, 1999). Evolutia semantica a cartierului urmeaza asadar, la distanta in timp, pe cea a substantivului mahala, in cazul caruia o desemnare initial neutra a capatat treptat sensuri depreciative (evidente azi in determinantul de mahala sau in derivatele mahalagiu, mahalagioaica, mahalagesc etc.).

"Pe sticla"

Jargonul producatorilor si cel al consumatorilor de programe de televiziune au mai fost studiate (in special prin inventarierea formatiilor lexicale cu tele-, dar si in legatura cu unele imprumuturi, calcuri, jocuri de cuvinte etc.). Intr-o sfera de comunicare foarte prezenta in lumea contemporana, in viata cotidiana, e firesc sa se produca permanent inovatii lingvistice - si acestea merita sa fie periodic trecute in revista. De fapt, chiar constructia cea mai uzuala a domeniului - la televizor (a se uita la televizor, a vedea la televizor, a se da la televizor, a aparea la televizor etc.) - e demna de oarecare interes, in masura in care, bazandu-se pe o relatie metonimica, extinde numele obiectului asupra functiilor lui. In treacat fie zis, in DEX televizor este definit doar ca "aparat care receptioneaza imagini transmise prin televiziune", ceea ce mascheaza folosirile de tipul citat; desigur ca televizor nu e un cuvant caruia multi vorbitori sa simta nevoia de a-i cauta sensul in dictionar, dar un scrupul lingvistic ar fi trebuit sa conduca la adaugarea particularitatilor de uz care se pot dovedi utile cel putin la alcatuirea unor dictionare bilingve. Aparitia in emisiuni de televiziune poate fi descrisa si cu ajutorul unei sintagme cliseizate, cam uzate, de sursa gazetareasca: pe micul ecran. Familiara e formula (echivalenta semantic) pe post, care apare in constructie cu diferite verbe: "iesirea pe post, sub reflectoare, (Luceafarul 14, 2000, 2); "ne anuntase pe post"; "intra pe post la inceputul lui '95" (EZ 2303, 2000, 10); "ni se arunca pe post cam 80 de filme artistice saptamanal" (EZ 2306, 2000, 12).

Ni se pare o noutate o constructie colocvial-argotica care are aceeasi semnificatie ca a sintagmelor la televizor sau pe post, dar e mai putin previzibila, putand produce chiar unele ambiguitati: pe sticla. Formula impinge mai departe metonimia - de fapt o sinecdoca, in care partea substituie intregul - inceputa cu reprezentarea televiziunii prin televizor; din televizor mai ramane doar ecranul, desemnat prin materialul sau (real sau aparent). Majoritatea citatelor care urmeaza provin din acelasi cotidian, multe apartin chiar aceluiasi ziarist, semnatar al unei rubrici de cronica de televiziune; exista totusi si exemple care dovedesc ca nu e vorba de o particularitate lingvistica individuala. Sunt folosite de multe ori ghilimelele (care ar indica noutatea sau cel putin diferenta de registru stilistic): "tot cu Mihaela pe sticla" (EZ 2303, 2000, 10); "toate promo-urile intrate pe sticla" (EZ 2320, 2000, 10); "nu-l stiti pentru ca nu apare pe sticla"; "a plecat teleleu ca sa ajunga pe sticla" (EZ 2332, 2000, 10); "De la leacurile babesti la frectii de pe sticla. Romanii se trateaza dupa reclamele de la televizor" (EZ, 2322, 2000, 5); "Cu budigaii pe sticla"; "s-a prelins pe sticla" (EZ 2331, 2000, 8); "A vrut (.) sa apara in sfarsit pe sticla?" (Luceafarul 14, 2000, 2). Se simtea probabil nevoia ca referirile la televiziune sa capete o varianta de ton argotic, care sa se potriveasca cu registrul colocvial si cu tonul lui de ironie generalizata. Televizorul era de altfel de mai multa vreme si o sursa pentru comparatii familiare: expresia a vorbi ca televizorul, folosita cu sensul "a vorbi de unul singur, a nu fi ascultat" circula oral, dar e atestata uneori si in scrisul jurnalistic ("natiunea. a invatat sa vorbeasca singura, ca televizorul" - EZ 2306, 2000, 12).

O alta necesitate a comunicarii curente - aceea de a dispune de un adjectiv cu sensul "de televiziune" - isi gaseste o rezolvare economica si foarte raspandita cu ajutorul siglei devenite, ca in atatea alte limbi, echivalentul unui adjectiv invariabil: TV. Exemplele sunt in acest caz nenumarate: "programul saptamanii TV", "sub incidenta hipnozei TV" (Dilema 290, 1998, 15), "vedete TV", "star TV" (RLit 12, 2000, 19), "cronici TV"; "cronicar TV", "audienta TV" (EZ 2309, 2000, 10), "clipurile TV" (RL 2788, 1999, 17), "pamfletul TV" (EZ 2324, 2000, 12), "simpatica prezentatoare TV" (EZ 2308, 2000, 10), "agramatismele realizatorilor TV" (EZ 2330, 2000, 10) etc.; mai rar intalnim chiar scrierea siglei cu minuscule: "emisiune tv" (EZ 2332, 2000, 10), E interesant ca nu exista adjective propriu-zise cu acest sens care sa se fi impus; cele care au inceput sa circule, ca televizoristic (neinregistrat in DEX) - "merita sa-ti lasi balta toate interesele televizoristice" (EZ 2306, 2000, 12) - au inca un aer usor improvizat. Un adjectiv mai vechi (tot neinregistrat de dictionare) - teveristic - are o arie de aplicatie mai limitata pentru ca, format de la sigla TVR, se refera doar la televiziunea nationala, de stat.

"Asa vrea muschii."

O expresie argotica destul de recenta, care a cunoscut un succes rapid, este cea care apare, cu variatii, pe tiparul asa vrea muschii mei (tai, lui etc.). Cuvintele si expresiile argotice si familiare sunt greu de datat, pentru ca inregistrarea lor in scris e intamplatoare; oricum, expresia la care ma refer a patruns in limbajul publicistic, cu certitudine, dupa 1989. De la inceput, ea a fost folosita cu intentia de a soca, de a contrasta cu fundalul de limbaj cult al textelor in care a aparut. De aceea i s-a pastrat de cele mai multe ori dubla deviere: semantica si gramaticala. Expresia se bazeaza pe o sinecdoca tinzand spre personificare: o parte a corpului substituie individul intreg, putand fi vazuta si ca independenta. Substitutia este cu atat mai spectaculoasa cu cat ascunde o contradictie: muschii sunt, in opozitie cu creierul, mintea etc., simbolul fortei pure, ai corporalitatii lipsite de gandire si vointa. Valoarea expresiei este deci de a exprima vointa manifestata independent, eventual impunandu-se arbitrar, fara explicatii - "asa vreau eu". Devierea gramaticala - in raport cu limba literara, un dezacord intre verb si subiect; de fapt, o generalizare munteneasca a formei unice de persoana a III-a (el, ei vrea) - este pastrata in utilizarile ironice ale expresiei pentru a le conferi autenticitate populara. Adaptabila la contexte diverse, expresia a aparut in ultimii ani in articole politice si chiar in titluri: "El era din guvern si el putea sa incalce legea pentru ca "asa voia muschii lui" (Expres 34, 1992, 3); "Daca ar vrea muschii lui, ar putea fura toate capacele" (AC 19, 1993, 3); "Dan Necsulea - demis pentru ca asa vrea muschii dlui Everac! " (titlu, in EM 24, 1993, 21) etc.[2].

Constructia ilustreaza tendinta limbajului popular si argotic de a izola parti ale corpului - sau chiar de a prezenta corpul ca o entitate independenta: "a baga la cap", "a baga in fizic" (v. supra, p. 205); sinecdoca de acest tip e bine reprezentata in limbajul popular ("vai de capul lui", "vai si-amar de pielea lui", "unde nu-i cap e vai de picioare" etc.). In plus, eul este adesea prezentat in limbajul argotic ca disociat, dedublat ("mandea", "baiatu'", "cauta-ma pe afara"). Daca folosirea muschilor pentru a desemna corpul e destul de raspandita - "m-a ghicit ca mi-e mila de tagma martalogilor, nu numai de muschii mei" (Avasilcai 1994: 29) -, specificul umoristic al expresiei in discutie ramane acela de a le atribui o intentie.

Dictionarele noastre (de exemplu DEX, DLR) - nu inregistreaza decat sensurile proprii ale cuvantului muschi. Expresiile relativ recente s-au dezvoltat totusi pe baza unor conotatii mai vechi ale cuvantului. Termenul muschi e prezent in cel putin inca o expresie actuala - poate mai mult gazetareasca decat populara - "a-si arata muschii": "Primarele isi arata muschii" (EM 3, 1995, 2). Expresia are un corespondent perfect in italiana: mostrare i muscoli - cu sensul (ca in romana) de "a da o demonstratie de forta, a dovedi o atitudine energica" (Zingarelli 1995)[3]. Sunt interesante paralelele romanice pentru dezvoltarile figurate ale cuvantului muschi; exista sintagma "muschi de fier" sau "de otel" (inclusa chiar in dictionarele generale frantuzesti sau italienesti). In franceza, avoir du muscle (familiar) are sensul "a avea forta". Din aceeasi familie lexicala, muscl (= "muschiulos") are si sensul argotic de "dificil" (problme muscl = "problema dificila", in Petit Robert 1991). In romana familiara, adjectivul muschiulos apare uneori cu semnificatia "puternic, tare": "Intelectualii s-au dat si ei muschiulosi primavara trecuta" (AC 5, 1992, 1).

Folosirile figurate ale cuvantului par favorabile nuantelor ironice. In evolutia poeziei romane a existat insa cel putin un moment in care muschi a fost luat in serios, fara a putea fi insa impus ca "termen poetic": Macedonski are tendinta de a-l folosi destul de des, in contexte descriptive: "Am vazut si tineretea in deplina-i barbatie,/ Cu suavele ei forme si cu muschii ei de fier" (Ocnele)[4]; cuvantul apare si la discipolii sai, in versuri care aluneca spre comicul involuntar, precum la Mircea Demetriade: "Cati emiri fatidici dar cu muschii tari..." (Spleen)[5]. Latura comica a cuvantului a fost exploatata, in schimb, intr-una din lozincile parodice de circulatie orala in perioada comunista: "noi, cu muschii de otel / la cules de musetel".

. Mijloace de derivare

Pe baza noilor dictionare si a altor atestari, se poate verifica rolul foarte important pe care il are derivarea - procedeu esential pentru formarea cuvintelor in romana, ca in toate limbile romanice - in constituirea lexicului familiar-argotic (derivarea e intrecuta ca productivitate doar de evolutia semantica bazata pe mecanismele metaforei si ale metonimiei). Ca si in limba comuna, sufixele sunt mult mai productive decat prefixele. Chiar daca nu se poate vorbi de sufixe specific argotice, exista o preferinta pentru anumite sufixe populare (-ar, -os) care formeaza cuvinte noi de la termeni argotici sau de la termeni ai limbii curente.

Sufixul -ar: "prietenar"

Din materialul actual rezulta ca unul dintre cele mai productive sufixe familiar-argotice este -ar, folosit in special cu valoarea de sufix de agent. Unele derivate cu -ar s-au format de la cuvinte de circulatie restrans argotica sau mai larg colocviala: ciumecar, smenar, gascar, giolar, (mi)stocar. Cele mai multe au insa la baza cuvinte ale limbii comune, cu sens schimbat (maimutar "hot de bagaje" deriva din maimuta "geanta, valiza") sau cu sens curent, de la care mecanismul insusi al derivarii produce un salt inedit (boschetarul e vagabondul care doarme prin boschete, pachetarul - detinutul care primeste pachete, din care cedeaza o parte "superiorilor" sai).

Unele dintre derivate au o forma deja inregistrata, dar sunt in realitate doar omonime ale termenilor curenti, reinventari pornind de la sensuri speciale ale cuvintelor de baza: flasnetar "informator" sau tunar "autor al unor furturi de anvergura" nu provin direct din banalele nume de activitati, ci de la sensurile argotice ale cuvintelor flasneta "gura", respectiv tun - "furt, spargere, inselaciune de mari proportii" (v. supra, p. 215-216). Altminteri, limbajul familiar si argotic produce si nume noi pentru meserii normale, substituind neologisme ca stomatolog sau fotograf cu reinterpretari populare, motivate prin referirea la "obiectul muncii": dintar, pozar. Jocul inovator actioneaza chiar in interiorul aceleiasi familii lexicale, precum in cazul concurarii obisnuitului maturator - "cel care matura" - prin maturar, cuvant definit in Tandin 1993 ca "muncitor (necalificat)"; maturarul este deci - in sens figurat si generalizant - "cel cu matura; cel de la matura". De fapt, diversitatea legaturilor semantice dintre cuvintele de baza si derivatele de acest tip se poate explica adesea doar daca presupunem la baza derivarii nu cuvinte izolate, ci expresii specifice: plopar ("ghinionist") este cel care "e in plop", caterincar - cel care "face caterinca" etc. Sufixul -ar functioneaza intr-o maniera specific argotica mai ales atunci cand nu modifica sensul propriu-zis, ci doar conotatiile unor cuvinte: prieten, strain, jupan devin astfel prietenar, strainar, jupanar.

Sufixul -an: "mertan"

Intre cuvintele familiar-argotice databile, care apar la un moment dat si cunosc o rapida raspandire, inovatia Mertan nu e desigur prea semnificativa din punct de vedere semantic, dar poate atrage atentia asupra unor procedee derivative si asupra unor valori stilistice specifice registrelor orale. Cuvantul e un fel de hipocoristic de la denumirea comerciala a firmei si a produselor Mercedes; un nume afectiv, format cu un sufix augmentativ, si folosit pentru o masina cu statut simbolic proeminent, conotand in lumea romaneasca de azi bogatia, un nivel economic si social ridicat. Cel putin la inceput, modificarea unui nume comercial se face din punctul de vedere al "cunoscatorilor", al celor ce vor sa-si puna in evidenta o relatie de familiaritate cu produsul. Distanta pe care o presupune in discursul obiectiv simpla utilizare a denumirii comerciale este substituita aici de o afectivitate usor ironica.

Din punct de vedere formal, cuvantul ilustreaza reunirea a doua procedee destul de raspandite in argoul romanesc actual: trunchierea si derivarea cu sufixul -an. Trunchierea (procedeu care a fost destul de putin productiv la noi, cu exceptia numelor proprii de persoana; in extindere sub influenta unor modele straine, v. infra p. 252-253) e atestata in acest caz de circulatia formei Mert: "Mertul, Opelul, BMW-ul etc." (RL 2562, 1998, 7); "te-am depasit cu Mertu'" (AC 28, 1999, 9) ; printr-un joc de cuvinte cam gratuit, apare si in modificarea unei denumiri oficiale: "Ministerul Industriilor si Mertului" (AC 27, 1999, 9). De la forma trunchiata s-a format, cu ajutorul sufixului -an, Mertan: "duca-se Mertanul" (AC 36, 1999, 4); "ce Mertane si-a tras administratia" (AC 37, 1999, 8); cuvantul este extrem de prezent si in comunicarea orala, in listele de discutii despre masini din Internet etc.

Sufixul -an a fost analizat in detaliu, cu cateva decenii in urma, de Pietreanu 1960; de origine slava, el e interesant mai ales prin valorile sale augmentative (baietan, pustan, juncan etc.) si prin conotatiile peiorative (in lungan, grasan, betivan; badaran, ghiorlan, modarlan, toparlan); mai apare, popular, in nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; in seria de nume formate de la zilele saptamanii gasim chiar - intamplatoare asemanare de forma - un Martan); alte valori (folosirea pentru a desemna purtatorul unei calitati, pentru a forma nume de locuitori ori ca sufix motional) sunt mai putin interesante din punct de vedere stilistic. Autoarea articolului citat afirma, in 1960, ca sufixul nu mai este productiv: faptul pare infirmat, intre timp, de registrele oralitatii colocviale. Sufixul -an poate fi gasit in mai multe cuvinte argotice, (unele de origine tiganeasca), mai vechi sau mai recente. Daca etimologia adjectivului si substantivului barosan nu e certa (alaturi de derivarea din baros cu sufixul -an propunandu-se si sintagma baro san "esti mare")[1], pentru molan "vin", format de la tiganescul mol, derivarea e sigura. Circula de mai multa vreme si forme ca friptan(a) "friptura", cuvant format prin substitutie de sufix, si chiar kentan(a) - pentru tigara Kent: folosite mai ales la plural - friptane, kentane -, nu e totdeauna sigur daca sunt feminine sau neutre. Ultimul caz se apropie foarte mult de Mertan, baza de derivare fiind tot un nume de firma straina - intamplator sau nu, tot din categoria produselor simbolice, a caror posesie si utilizare e, in anumite medii, semnul unui statut economic invidiabil.

Sufixul -ean: "amarastean"

Unul dintre cuvintele glumete care circula in oralitatea familiara si in presa, ilustrand o tendinta derivativa a limbii vorbite, este amarastean. Necuprins in dictionarele generale ale limbii romane, el este probabil o inovatie destul de recenta, care merita atentie cel putin datorita modului de formare si conotatiilor sale.

Cuvantul constituie un substitut expresiv pentru substantivul amarat; epitet vechi dar deloc invechit, adjectivul amarat e folosit adesea ca substantiv, cu valoare afectiva sporita in constructia inversata: un amarat de; amaratul de Constructia e atestata chiar la Coresi: "Jaluiaste amu amaratul de om" (ap. DLR, 1913). Sensul cuvantului variaza (ca si in cazul sinonimului sau necajit) de la o acceptie pur psihica ("intristat") la una caracterizand conditia sociala ("sarac, sarman, prapadit"). Si atitudinea celui care il foloseste e variabila, osciland intre compasiune si depreciere. Cand e folosit pentru a caracteriza orice altceva decat fiinte, sensul cuvantului e in mod clar minimalizator: "mic, neinsemnat", "un fleac de" ("o pensie amarata"; "o amarata de pensie"). Fiind la origine participiul verbului a (se) amari, termenul amarat face parte din familia substantivului amar, ale carui dezvoltari expresive au atras de mult atentia. Intr-un articol mai vechi, Jacques Byck a explicat constructia amar de ("amar de vreme"), bazata, ca si adverbul amarnic, pe ideea "dezagreabilului" ca mijloc de intarire (Byck 1967).

Amarat a ramas un cuvant foarte actual, pastrandu-si valorile in limbajul curent: "mai pocneam naibii un amarat care are trei-patru copii de crescut acasa" (Libertatea 2188, 1997, 24); "trebuiau sa figureze cateva amarate de telecomenzi" (EZ 1586, 1997, 8). Cuvantul are un succes impresionant in stilul comentariului politic populist din presa romaneasca. Cu un amestec de solidaritate si autocompasiune, cetateanul cu care e de presupus ca se identifica jurnalistul si cititorul ("omul simplu", "omul de pe strada" etc.) este, in mod tipic, Amaratul: "cei multi si amarati" (RL 1217, 1994, 3); "asista nepasator la o controversa pe spatele amaratului de cetatean" (EZ 1051, 1995, 1); "soarta noastra, a amaratilor de contribuabili" (EZ 1586, 1997, 8).

Asadar, amarat e un termen viu, cu toate conotatiile stilistice intacte. Sensurile sale au fost preluate, cu un adaos de ironie, de inovatia lexicala amarastean: "o echipa de amarasteni din divizia B" (Cotidianul 27, 1992, 8); "cativa amarasteni, obisnuiti de-ai locului, dezbat probleme grave" (Ora 281, 1993, 8). Cuvantul amarastean mi se pare interesant prin modul de formare: e produsul unei derivari fanteziste, care poate fi considerata si un joc de cuvinte. Sufixul -ean este specific numelor de locuitori - bucurestean, ploiestean, pitestean etc. -, ca si numelor proprii formate de la acestea. Aplicarea prin analogie a sufixului -ean s-a bazat probabil pe asocierea lui amarat cu formele verbului de baza (te amarasti, se amaraste). Limbajul popular si familiar exploateaza de altfel, intr-o serie de jocuri de cuvinte, omonimia dintre sufixele verbale si cel substantivale: folclorul citadin contine un numar de glume legate de toponime ca Pitesti, Urlati ("Urlati - doua minute! "), Scornicesti ("Nicu, ce mai scornicesti? ") etc. Ca intotdeauna, se poate gasi ceva asemanator la Creanga, care foloseste insa jocul de cuvinte in sens invers, pentru a transforma formele verbale in pseudo-nume de localitati: "din targ de la Sa-l-cati, megies cu Cautati si de urma nu-i mai dati"[2].

Desi nu furnizeaza exemple de derivare glumeata perfect analoge lui amarastean, credem ca asocierile de mai sus sunt dovezi ale autenticitatii termenului, ca produs oral, chiar argotic (il include, de exemplu, Tandin 1993). Altminteri, cuvantul ar putea parea chiar o pretiozitate literara, care ar utiliza in scop metaforic sufixul toponimic: amarasteanul fiind cel care provine dintr-un loc al amaraciunii: un locuitor al amarului.

Sufixul -os: "bengos"

Intre mijloacele de derivare care continua si astazi sa fie productive in registrul popular si colocvial al limbii romane, sufixul -os ocupa un loc special. Sufixul - mostenit, dar intarit si ca urmare a adaptarii fonetice si morfologice a unor imprumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, in baza unei atribuiri sau a unei comparatii. Il regasim in structura lexicala a multor adjective, care constituie astfel modele derivative pentru noi creatii; acestea apartin unor straturi diferite ale limbii, fiind cuvinte ale lexicului de baza (barbos, rusinos), neologisme (dubios, religios) sau formatii populare si familiar-argotice (pagubos, haios). Iordan 1943 observa deja frecventa de aparitie a sufixului in registrul familiar, citand din scrierile vremii, mai ales din presa, formatii ca lacramos, hazos, militaros, mutros, nazbatios, spaimos, tabietos etc. S-a vorbit si de o anumita valoare peiorativa a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Creta 1967 citeaza multe derivate in
-os cu sens depreciativ, intre care artagos, badaranos, clontos, ghebos, matahalos, paduchios, porcos, rufos, zdrentaros). La lista elementor populare si familiare astazi in uz s-ar mai adauga bascalios, bataios, pontos, pricinos, dracos, lenevos, tafnos si multe altele.

O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o tema care este deja (si) adjectivala, sau pentru a substitui un alt sufix adjectival intr-un cuvant existent. Pentru prima situatie se pot cita cuvinte ca smecheros, format de la smecher, cuprins in DEX cu eticheta "familiar", sau blegos - de la bleg - pe care dictionarul citat nici nu-l inregistreaza ("Caprioara era cam blegoasa", Cuvantul 20, 1992, 7). Pentru a doua situatie, un exemplu ar fi marlanos, fata de mai frecventul marlanesc ("Avea o voce marlanoasa", Dumitriu 1980: 230); e drept ca dictionarele uzuale le ignora pe amandoua. Am intalnit la un moment dat, izolat si glumet, si o forma destul de ciudata, electoros, produsa prin substitutie de sufix in adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasa" (OS 16, 1992, 9); conotatia peiorativa mi se pare in acest caz destul de clara. Intre atestarile jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate in limba si incluse in dictionare, ca mamos  ("o femeie aproximativ mamoasa", EZ 2327, 2000, 10), clontos ("atitudinea clontoasa", Libertatea 2206, 1997, 4), haios ("o haioasa paranghelie generala" (AC 37, 1999, 10).

Sunt si derivate in -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba tiganeasca), inregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumet" (Drimba 1992), inclus in ulterioare dictionare de argou cu valori negative ("rau", la Croitoru-Bobarniche 1996) dar si pozitive, exprimand chiar admiratia extrema ("excelent, formidabil, grozav", in limbajul adolescentin, la Volceanov, Volceanov 1998). Ultimul sens e prezent in exemplul: "Mai multi indivizi au coborat din masini bengoase" (EZ 2319, 2000, 4).

Unele dintre derivatele recente sunt productii umoristice efemere, precum chicios (din Kitsch): "Doar copiii nu sunt chiciosi. In rest " (RL 816, 1992, 5). Intr-o rubrica jurnalistica de cronica de televiziune, scrisa intr-un stil colocvial juvenil si inventiv, apar caracterizari precum: "nonsalanta si sexoasa" (EZ 2309, 2000, 10), unde sexos pare sa adapteze englezismul sexy (adjectiv invariabil) sau "vedetistic foc, talentos si cantacios" (EZ 2327, 2000, 10), in care talentos reintalneste, probabil fara intentie, corespondente romanice, cf. fr. talentueux, citat de Iordan 1943 din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; in cantacios se recunoaste sufixul -cios, ceva mai putin productiv azi, dar avand o si mai pronuntata valoare expresiva, mai exact peiorativa.

False nume proprii

Un joc de cuvinte produs uneori de limbajul familiar si argotic consta in transformarea, cu ajutorul sufixelor caracteristice, a unor termeni comuni in pseudo-nume proprii. Procedeul a fost inregistrat in mai multe limbi; la noi, exemple tipice ar fi: blatescu, goldeanu, sestache, terminoiu, vinuleanu etc. Asemenea forme pot coincide sau nu cu nume reale, deja atestate (e putin probabil ca exemplele citate sa apara in sistemul onomastic romanescsistemul) - si sunt, mai ales, comparabile cu rezultatele procedeului traditional de motivare semantica din onomastica literara (de exemplu, cu multe nume din comediile si cantecelele comice ale lui Alecsandri - Pungescu, Clevetici etc.). Functia lor e insa cu totul diferita, caci, sub forma inselatoare de nume propriu de persoana, cuvintele in cauza continua sa denumeasca obiecte comune sau idei abstracte. Despre acest tip de joc de cuvinte a scris de fapt, cu incepere din anii '20, Leo Spitzer, care s-a referit si la exemple romanesti, aratand ca mecanismul pe care isi bazeaza efectul e cel al ghicitorii, al surprizei de a descoperi, sub aparenta de nume propriu (conventional si asemantic), adevaratul sens al enuntului. Fenomenul a fost comentat si de Iordan 1937, care s-a referit la termeni precum stricatescu, smecherzon, tocilescu. Un mecanism asemanator e folosit foarte des pentru producerea poreclelor, din substantive si din adjective care se pot substantiviza, devenind etichete caracterizante (mai mult sau mai putin depreciative) pentru persoane: dilimache, strainache, mocamete. In asemenea cazuri, surpriza e insa mai mica, pentru ca porecla este totusi un tip de nume propriu, iar atribuirea ei are o motivatie.

Crearea de pseudo-nume proprii, fara referent real, e interesanta, in schimb, prin ingeniozitatea si mai ales prin gratuitatea procedeului. In exemplele atestate in romana apar sufixele tipice numelor de familie: -escu (blatescu, gardescu, tocilescu), -eanu (goldeanu, vinuleanu), -oiu (terminoiu), ca si un sufix cu rezonante caragialiene, la origine hipocoristic, preluat din greceste, intalnit deopotriva in componenta unor nume si a unor prenume:
-ache (sestache). Uneori, pacaleala e mai evidenta, contextul lingvistic permitand inserarea unui nume propriu, deci a unui pseudo-personaj: a avea invoire de la maiorul Gardescu - cu sensul "a fugi din cazarma, a sari gardul" (expresie inregistrata de Moise 1982 in argoul militar); a merge cu blatescu - "a merge pe blat", "a calatori fara a plati bilet"[3]. Alteori contextul, desi admite substantive, e nepotrivit numelor proprii; se creeaza astfel o deviere mai pronuntata, de natura morfo-sintactica: are goldeanu, bea vinuleanu. Mai ales pentru goldeanu ("aur") se gasesc, in ultima vreme, destule atestari in scris: "Eu vreau parai sa plec la turci sa iau goldeanu" (Expres 13, 1991, 14); "Coroana da goldeanu am" (AC 37, 1992, 2). Pentru ca in acest caz derivarea are ca baza un cuvant strain - engl. gold sau/si germ. Gold - operatia de ghicire, de reconstructie e mai indirecta, ceea ce sporeste efectul comic al procedeului.

Si mai deviante lingvistic sunt transformarile unor substantive care apar in constructii fixe, in expresii - de pilda in locutiunea pe sest ("pe furis"; "in secret"), care devine pe sestache ("Banii pe care i-a dat pe sestache galezului", in RL 1127, 1993, 16). Spectaculos devianta e si substitutia de sufix operata in forma terminat, care devine terminoiu nu numai in uzul adjectival al participiului, ci chiar si cand acesta face parte dintr-o forma verbala compusa (am, ai, a, s-a etc. terminat): "Fa, am terminoiu cu tine, cu casa, cu copiii" (Olareanu 1986: 24)[4]. Cu acest procedeu - marginal, dar destul de stabil si de productiv - ingeniozitatea variantelor orale si neconventionale ale limbii isi dovedeste inca o data tendintele ludice si estetice.

6. Morfosintaxa familiar-argotica

E cert ca argourile se caracterizeaza in primul rand prin lexic, in vreme ce la nivel sintactic prezinta trasaturile generale ale limbajelor predominant orale: o sintaxa populara simpla, cu discontinuitati, elipse si redundante. Exista totusi anumite particularitati sintactice ale limbajului familiar si argotic contemporan: manifestate prin frecventa mare a unor constructii verbale si prepozitionale specifice.

Constructii verbale

Limbajul familiar actual foloseste, in mare parte, cuvintele comune, atribuindu-le sensuri noi, uneori in combinatii sintactice inedite. In vorbirea argotica si familiara se intalnesc, de exemplu, unele constructii ale verbelor fundamentale cu prepozitii uzuale: a se lasa cu, a (o) pune de, a o da pe Sensul lor nu este totdeauna transparent, pentru ca atat verbele cat si prepozitiile in cauza sunt polisemantice; cine le-ar intalni pentru prima data intr-o lista de cuvinte nu ar sti care din sensurile lor trebuie actualizate. Cum insa asemenea structuri apar in situatii simple, clare, de dialog, contextul le lamureste perfect semnificatia. E interesant ca aceste combinatii nu sunt cuprinse in dictionarele uzuale ale limbii romane: fie pentru ca sunt foarte recente, fie pentru ca nu au prea fost inregistrate in scris.

In momentul actual, aceste forme atrag atentia si pentru ca au patruns in limbajul publicistic (exemplele de mai jos provin dintr-o serie larga de ziare si reviste), creand contraste stilistice. Actiunea lor stilistica este destul de subtila: nu socheaza lexical, pentru ca folosesc cuvinte standard - dar reusesc sa atribuie enuntului in care apar un caracter colocvial foarte marcat.

In forma a se lasa cu (deci reflexiv si construit cu prepozitie), verbul a se lasa se foloseste, impersonal, cu sensul "a se produce, a se intampla; a fi iminent": "se lasa cu nori dinspre U. S. " (CI 26, 1991, 4); "se lasa si pentru bietu' Gigi cu un week-end scurt" (TL 723, 1992, 5) "Se va lasa oare cu epurari la Interne? " (Cotidianul 260, 1995, 7). Cand verbul are un subiect - sensul sau este "a produce, a avea ca efect": "Transferul lui O. H. la Samsunspor s-a lasat cu aparitia bancii turco-romane" (EZ 942, 1995, 2).

Verbul a pune intra in alta combinatie specifica: a (o) pune de "a face"; "a pregati"; "a incepe": "Liceenii din Dante Alighieri o vor pune de-o revista" (Ziua 151, 1994, 6); "Ungurii pun de-un Parlament in Romania" (Ziua 154, 1994, 5); [unii] "mai pun, din cand in cand, de o orgie" (EM 15, 1994, 8). Si acest verb apare intr-o constructie impersonala, a se pune de...: "La Guvern / Se pune de-o invartita" (RL 1156, 1994, 3).

Cel de-al treilea exemplu il ofera verbul a da in constructie cu un pronume neutru si cu o prepozitie: a o da pe "a trece la "; "a incepe sa faca ": "Plictisiti de lucrari, / Delegatii la Conferinta UIP au dat-o pe excursii" (EZ 1006, 1995, 5).

In limbajul popular, familiar si argotic, acest gen de structuri gramaticale e destul de raspandit. Intr-un articol despre pronumele "o" cu valoare neutra[1], Gabriela Pana Dindelegan observa numeroasele structuri echivalente, in variatie libera, de tipul: a rari vizitele - a o rari cu vizitele; a termina intalnirile - a o termina cu intalnirile; a lua tonul oficial - a o lua pe tonul oficial etc. Existenta lor constituie, in mod evident, un model, pe care pot sa apara noi variatii, prin simpla substitutie a verbelor sau a prepozitiilor de baza. 

Cum se vede din exemplele de mai sus, de multe ori constructiile familiare sunt folosite pentru a relata evenimente politice - in intentia de a evita tonul sec, oficial si de a introduce o perspectiva ironica asupra faptelor. Amestecul stilistic este deci intentionat. Cum se intampla adesea, devierile vor deveni, prin uz si abuz, tot mai putin perceptibile, si combinatiile citate se vor apropia, poate, de limbajul standard. 

Un fenomen lingvistic universal face ca in limbi diferite verbele fundamentale, cu sens foarte general - a da, a lua, a face, a pune - , sa stea la baza unui mare numar de expresii si locutiuni, sa intre in multe imbinari sintactice cu grade diferite de stabilitate. Ca si in cazul prepozitiilor, selectia unuia sau a altuia din aceste verbe e idiomatica, imprevizibila, si pune adesea probleme de traducere: aceeasi actiune este exprimata intr-o limba cu ajutorul verbului a face (in constructie cu un substantiv), in alta cu verbul a da sau a pune. In monografia pe care a dedicat-o acum citeva decenii subiectului, Dimitrescu 1958 discuta pe larg acest fenomen, indicand verbele cele mai frecvente in romana, explicand semantic afinitatile lor de combinare si comparand situatia cu cea din alte limbi europene. Exista desigur si diferente de "productivitate" frazeologica a verbelor, dar acestea sint foarte greu de cuantificat: mai intii pentru ca verbele, chiar cind au aparent acelasi sens, intra in sisteme diverse: locutiunile romanesti cu a pune ar trebui comparate cu cele din limbi in care aceeasi zona semantica este impartita intre doua verbe (de exemplu, in franceza, mettre si poser; existenta verbului romanesc a aseza, care nu are acelasi grad de generalitate si nu formeaza - cu minime exceptii - locutiuni, nu ajuta la echilibrarea sistemului). Nu folosesc prea mult nici dictionarele de expresii: ele pot da o idee generala despre ponderea anumitor constructii, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului de inregistrare sau asupra granitei dintre imbinarea fixa si asocierea libera. In DELR, expresiile cu verbul a face ocupa aproximativ 23 de pagini, cele cu a da 18 pagini, cu a pune 14. Acestea sint, oricum, seriile cele mai ample, daca excludem din discutie constructiile cu statut mai controversat care contin verbele a fi (17 pagini) si a avea (14 pagini). In sistemul locutiunilor romanesti ocupa o pozitie solida si verbul a baga: corespondentele sale din alte limbi nu sunt la fel de frecvente in frazeologie.

Cu toate precautiile necesare, cred ca merita sa ne oprim putin asupra verbului a da, a carui pozitie pare a fi extrem de puternica in frazeologia actuala. La expresiile populare vechi si stabile, intrate in limba standard (a da buzna, a da din umeri, a se da de-a dura), ca si la calcurile culte acumulate in timp (a da satisfactie, a se da in spectacol), se adauga mereu alte expresii colocvial-argotice, dintre care unele urmeaza tiparele predefinite, iar altele impun chiar modele de constructie noi. Numeroase expresii pornesc de la structuri obisnuite ale verbului, in care introduc elemente noi, adesea figurate: asa sint cele care desemneaza actiunea de a produce o rana, o pierdere, o paguba (a da buzunar, a da cep, a da gaura, a da teapa etc.), sau cele care indica metonimic un act prin instrumentul utilizat: a da cu mangla, a da cu vastul = "a fura" (prin extindere glumeata si a da cu porcu' = "a sforai"); alte constructii se recunosc in a da din buze, a-si da cu stingul in dreptul, a-si da cu firma-n cap, a-si da talente etc.

Dintre structurile mai noi am amintit deja (p. 231) a o da pe "a trece la; a incepe sa faca". Foarte la moda e si reflexivul a se da urmat direct de un substantiv sau un adjectiv, "a se prezenta ca, a pretinde, a se preface ca este intr‑un anumit fel": "Ne dam intelectuali?" (Preda 1988: 136); "vicepresedintele (), se da epurat politic" (RL 2116, 1997, 19); "Imi pare foarte rau ca dinsii, care se dau moderni si destepti, stagneaza acum reforma in invatamint" (RL 2419, 1998, 3); "30 000 de olteni se dau persecutati politic" (RL 2277, 1997, 3); "F.S.N.-ul () s-a dat ranit de structuri, comploturi si puciuri" (Tinerama 51, 1991, 16). Un caracter si mai marcat il au combinatiile in care substantivul sau adjectivul contine deja o figura semantica: ranit, zglobiu. In combinatie cu o serie de termeni metaforici, constructia se foloseste mai ales cu sensul "a fi infumurat, a-si da importanta": se da mare, se da grande, se da balena sau lebada, rotund, cocos etc.

In fine, e interesanta si foarte folosita si structura a da bine: pe linga sensul fundamental "a face impresie, a produce un efect favorabil", aceasta transmite o nota constanta de ironie, implicand o vaga depreciere a lucrului evaluat si al evaluarii insesi, plasate exclusiv la nivelul aparentelor: "Da bine putin zgomot degeaba pe tambalul de hirtie" (AC 5, 1992, 1); "S-a prins ca o morga scirbita asezonata cu rafale scurte si rare de latraturi la obiect dau bine la popor" (EZ 1708, 1998, 6); "agresivitatea e unul din acele lucruri care dau bine la televizor" (Dilema 410, 2000).

Prepozitia "pe"

Folosirea prepozitiilor e, cum bine se stie, unul dintre fenomenele cele mai putin controlabile si previzibile. In aceasta zona lingvistica nu se pot formula reguli, iar sensurile de baza nu sunt de mare folos: deseori, aceeasi relatie se exprima in diverse limbi prin prepozitii diferite. Faptul se explica prin numarul foarte mare de raporturi, mai mult sau mai putin abstracte, care se exprima printr-un numar redus de prepozitii; complicatia e amplificata de multimea expresiilor neanalizabile semantic in care intra prepozitiile. De altfel, exista diferente substantiale de utilizare a prepozitiilor chiar in interiorul aceleiasi limbi, in diverse momente din evolutia ei, in diverse variante regionale sau culturale. Vorbitorii fac deseori confuzii sau produc extinderi de uz, care sfarsesc uneori prin a fi acceptate. Unele dintre schimbarile de utilizare a prepozitiilor au drept cauza moda lingvistica, calchierea constructiilor straine sau analogia interna; la acestea se adauga uneori tendinta vorbitorului de a analiza sensul unui raport sintactic, de a-l considera absurd si ilogic si de a-l inlocui cu altul care i se pare mai motivat. Al. Graur amintea, in mai multe lucrari (1968 si in cateva articole culese in volumele Putina gramatica)[2] de scrisorile pe care le primea de la cititori sau ascultatori indignati de presupusa absurditate a unor constructii prepozitionale - altminteri, perfect normale si vechi in limba romana ("a-si pune palaria in cap", "pahar de apa" etc.).

Si in momentul de fata se vorbeste mult de extinderea folosirii unor prepozitii precum vizavi sau datorita; in situatia de cuvant la moda se afla si asupra. Cazurile citate apartin mai ales registrului cult al limbii (in varianta sa conversationala, in cea jurnalistica, sau chiar in cea stiintifica). Mai putin observate sunt tendintele din alte registre, desi influenta lor asupra limbii culte este evidenta. Limbajul familiar si argotic, de pilda, manifesta preferinte clare pentru anumite prepozitii, care apar in tot mai multe contexte; in aceasta situatie privilegiata mi se pare a fi in primul rand pe (nu ma refer acum la valoarea sa de marca a complementului direct personal, ea insasi intr-o variatie stilistica foarte interesanta in uzul actual). Evident, unele din combinatii noi in care apare prepozitia sunt explicabile, bazandu-se pe analogii cu sprijin in uzul comun al limbii: in cele 12 pagini consacrate prepozitiei pe in DLR (Tomul VIII, partea a 2-a, 1974) sunt adunate suficiente cazuri care pot fi considerate modele pentru extinderile ulterioare (de pilda, constructiile idiomatice de genul pe aici, pe furis, pe sarite, pe romaneste). O data ce exista o constructie locala de tipul pe drum, pe strada, pe hol (continand o anume aproximatie sau o generalitate a spatiului), nu ne mira foarte tare ca au aparut combinatii care nu erau inainte in uz si in care pe substituie alte prepozitii consacrate (in, la): "Cum si-a tras Termovest cladire pe centru " (titlu, in RL 2115, 1997, 6; corespondentul standard este "in centru"); "Ne gasesti pe strand, la Snagov" (TL 738, 1992, 5; in limba standard, s-ar fi folosit prepozitia la); "I-au furat valiza pe tren"[3]. Folosirea tot mai frecventa a lui pe e simtita probabil ca un fapt de expresivitate orala, care nu tine cont de ipotetice justificari logice. Foarte numeroase sunt si expresiile si locutiunile familiare si argotice in care pe este elementul de relatie (pe sest, pe blat, pe cinstite, pe bune, pe de-a moaca, pe mana/ barba lui, a fi pe mana cu, a o lua pe ulei etc.): "in timp ce scria despre vodca, redactorul era pe vodca" (AC 32, 1997, 2). Una dintre constructiile cele mai tipice apare in formula (cu multe atestari orale si pentru care mi se pare plauzibila explicatia prin evolutie interna) "are bani pe el". 

Prepozitia "la"

O extindere asemanatoare poate fi urmarita si in cazul prepozitiei la - al carei specific colocvial se manifesta mai ales prin aparitia in constructii modale. Valorile obisnuite si cele mai numeroase ale prepozitiei la sunt cele spatiale; le urmeaza ca importanta si frecventa cele temporale, precum si cele abstracte, cu sens derivat din plasarea spatiala sau temporala: in primul rand exprimarea ocaziei sau a scopului, dar si a relatiei sau a instrumentului. Constructiile modale cu prepozitia la sunt totusi destul de putine. Unele au fost calchiate dupa franceza - la pas (fr. au pas), la trap, la galop; la discretie ( discrtion), la perfectie ( perfection). Cele populare provin din evolutia semantica a unor circumstantiale de loc sau, in sens larg, de la indicatii spatiale, vizuale, eventual instrumentale: a fi la stramtoare sau la ananghie; a ajunge la tanc; a fi (prieten) la catarama, la toarta; a fi cu cineva la cutite etc.

Lista constructiilor familiar-argotice cu prepozitia la e destul de bine individualizata si contine mai multe categorii semantice. Una e mai puternic legata de ideea de scop, prezentand actiunile ca facute fara o intentie precisa, fara o planificare: la nimereala, la plesneala/plezneala ("N‑ati observat ca nu are nimic scris in fata? Totul la plezneala", Adevarul 403, 1991, 1); modelul sau sintactico-semantic ar putea fi la intamplare (probabil calc din fr. au hasard, mai ales ca primele sale atestari alterneaza cu cele ale unei variante si mai apropiate de modelul sintactic francez: la toata intamplarea, cf. à tout hasard). Alte expresii descriu modul de a actiona pentru a obtine mici avantaje (la ciupeala) sau, in mod arbitrar, pentru a nedumeri, a crea confuzie: la deruta ("Cereti apoi la deruta o bute", AC 37, 1992; "Chestia cu Romania e pusa la deruta", TL 585, 1992, 2), la abureala ( "un mitan secund jucat la abureala", AC 23, 2000, 15). Modul de a se comporta si de a vorbi tipic argotizant si juvenil este la sme (la smecherie) sau la misto. In aceste exemple nu mai apare nuanta de scop; cum nu apare nici in constructia la meserie, pur modala. Alte sintagme sunt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristica e cea a vestimentatiei: cineva e la costum ("pana si C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19, 1999, 3), la patru ace, la tol festiv; prin analogie, se exprima la fel si absenta hainelor: la bustul gol. Mai normala sintactic, expresia argotica la varice obtine un efect comic prin saltul semantic si printr-o anume polivalenta: la are in acest caz o valoare spatiala (ca in circumstantiale de tipul la carciuma, la bar, la masa, la tejghea etc.), dar si una consecutiva sau finala: "(acolo unde stai in picioare) asa incat / ca sa capeti varice". Cu cat perspectiva e mai putin atragatoare, cu atat o eventuala invitatie obtine un efect umoristic mai puternic. Constructiile temporale evolueaza spre o semnificatie modala: la viata ("La viata mea "). In cazul expresiei la fix cred ca pot fi imaginate mai multe evolutii semantice, dintre care una ar putea porni de la precizarea temporala; aceasta nu mai e insa prezenta in utilizarile curente ("se vede la fix"). Oricum, specificul familiar-argotic s-a stabilizat in mod neechivoc prin adaugarea unui atribut: la (marele) fix. Constructia e comparabila cu o alta, la mica intelegere, in care atributul e obligatoriu pentru a conferi sintagmei autonomie: "Acestia [salariatii], la mica intelegere, conveneau sa beneficieze de respectivul drept prin rotatie" (RL 666, 1992, 5); "Preturile se negociaza dupa algoritm sau la mica intelegere" (EZ 2472, 2000, 8). In absenta adjectivului mica, secventa la intelegere poate aparea doar in constructie cu un verb anume (a cadea la intelegere). Una dintre cele mai interesante constructii familiare cu la - la o adica - are o oarecare vechime (e inregistrata in DA, care furnizeaza si o explicatie pragmatica a evolutiei sale) si e inca perfect in uz ("doi actori care, la o adica, nu stiu multe", EZ 2297, 2000, 2). La persistenta expresiei a contribuit poate si Caragiale, care a pus-o in replicile lui Jupan Dumitrache - "tiu cind e vorba la o adica la onoarea mea de familist"; pregnanta e mai ales aparitia ei repetata si lasata in suspensie in finalul primului act al Noptii furtunoase, unde devine un substitut ironic al intregii teorii a personajului si un exemplu perfect de eufemism comic: "ma stii ca tiu cand e la o adica " (Caragiale 1959, I: 20, 47).

Un pronume neutru: "o"

O constructie specifica limbii romane in variantele ei populare, familiare si argotice este aceea in care forma pronominala o apare, in pozitie de complement direct, pe langa un verb, insotindu-l in toata conjugarea sa: a o pati, a o tuli, a o mierli[4]. In asemenea situatii, o este considerat un pronume cu valoare neutra (generica, nedefinita), vid de sens si chiar lipsit de functie sintactica: inclus pur si simplu in structura unei locutiuni.

O ar putea sa para un accident istoric: rezultatul intamplator al inlocuirii unui substantiv dintr-o locutiune sau dintr-o expresie prin pronumele corespunzator. In unele cazuri forma initiala e chiar usor de reconstituit: locutiunea familiara a o da in bara, de exemplu, provine din limbajul sportiv, iar pronumele substituie, cu siguranta, substantivul mingea. Locutiunea argotica a o scapa la galeata ("a fura", galeata fiind o metafora pentru "buzunar") trimite prin o, in mod cat se poate de transparent, la cuvantul mana (sau la un echivalent argotic al sau). Sunt destule cazuri insa in care explicatiile etimologice raman simple ipoteze - in a o pune de mamaliga, sau a o lua din loc, de exemplu; adesea, asa cum observa Sextil Puscariu 1976, "nimeni n-ar putea spune precis ce reprezinta acest o". Cel mai comod e sa reduci toate aceste situatii obscure la cazuri de analogie, de extindere formala a unui model initial motivat. Succesul modelului trebuie insa oricum explicat; cu atat mai mult cu cat extinderea incalca uneori restrictii gramaticale, o atasandu-se unor verbe intranzitive: a o tuli, a o uschi etc. Granser 1992 observa ca sunt foarte multe constructii in care substantivul absent are un sens sexual, deci in care omiterea sa poate fi considerata ca pseudo-eufemistica: ascundere, dar si evidenta trimitere indirecta. De fapt, mai interesant decat a incerca regasirea substantivului absent ar putea fi a surprinde o explicatie mai generala pentru folosirea lui o. E totusi evident ca, oricat de diferite ar fi punctele de pornire, respectiv numele inlocuite, rezultatele sunt convergente: forma feminina de acuzativ a pronumelui apare ca un stabil purtator al valorii neutre. Fenomenul e si el specific limbii romane, fiind ilustrat de diverse cazuri in care valoarea "neutra" e exprimata printr-o forma feminina: pronume demonstrativ ("ce-i cu asta? "; "asta e!"), nehotarat (una, alta: "pana una-alta"), relativ ("ceea ce e sigur."), adesea cuprinse in locutiuni adverbiale (de aceea, de-aia,). Cele mai raspandite dintre cuvintele cu sens vag si general care pot substitui alti termeni mai concreti sau enunturi intregi sunt si ele feminine: chestie, treaba (in limbajul familiar), situatie, problema (in cel standard).

De altfel, chiar forma neaccentuata o cu valoare neutra functioneaza in romana, in afara locutiunilor, in situatii in care reia sau anticipa un enunt: "am spus-o", "o declar". Interpretarea pronumelui depinde aici intru totul de contextul in care e plasat. Constructiile de acest tip sunt tratate de unii lingvisti ca perfect normale, integrate sistemului limbii romane. Iordan 1943 considera ca respectivele constructii sunt livresti, artificiale, deci nerecomandabile: ele ar reprezenta aplicarea unui model strain in cazuri in care romana ar prefera constructia absoluta ("stiu", "am aflat" - nu "o stiu", "am aflat-o") sau un demonstrativ ("stiu asta"). De aceeasi parere e si Mioara Avram (in Gramatica pentru toti, 1986). Acceptand totusi un pronume ca asta, trecerea la o nu are cum fi neobisnuita: fie si doar prin intermediul unor enunturi de tipul "asta o stiu deja", "asta am spus-o eu" etc.  

Pana la urma, aspectul cel mai interesant al constructiilor cu o mi se pare a fi caracterul lor marcat activ, tranzitiv: mimand actiunea care afecteaza un obiect, locutiunile de tipul a o sterge, a o incurca, a o imbulina sporesc participarea subiectului la actiune. In raport cu a muri, al carui subiect gramatical e, fatalmente, un "pacient", sinonimul argotic a o mierli induce, paradoxal, ideea de actiune, de implicare intentionala. Nu intamplator, semnificatia verbala de plecare rapida este exprimata printr-o serie foarte bogata de asemenea constructii: a o sterge, a o rade, a o tunde, a o taia, a o tuli, a o intinde, a o lua din loc, a o lua la picior etc.: prin suprapunerea sensului literal peste cel metaforic, deplasarea e prezentata ca marcata nu numai activ si intentional, dar si prin afectarea unui obiect nedefinit. Vorbirea populara si argotica transforma miscarea intr-o actiune mai puternic orientata, chiar violenta. E o tendinta pe care o confirma si alte expresii in care actiunea de a pleca e prezentata ca afectand un substitut metonimic ori metaforic al agentului - a-si muta hoitul, a plimba ursul - sau al cadrului, al mediului: a curata locul, a simpifica peisajul. Tranzitivitatea gramaticala corespunde astfel unei trasaturi semantice mai adanci (de intensificare a actiunii); nu credem ca ar fi exagerat sa vedem in ea si un semn al narativitatii pe care limba vie a comunicarii orale o prefera si o amplifica. 

"A-si da cu parerea"

Una dintre expresiile si locutiunile colocviale care trezesc cateodata reactii negative, de iritare, din cauza unei anume lipse de motivare literala a constructiei lor e foarte frecventa formula a-si da cu parerea. Caracterul idiomatic al locutiunii este evident: ceea ce perturba o interpretare logica a secventei sintactice e mai ales prepozitia "cu". Fata de a-si da parerea, ca o varianta la si mai "logicul" a-si spune parerea, locutiunea pare chiar o greseala. De fapt, ea poate fi considerata o ilustrare a fenomenului evocat in legatura cu expresii ca a se lasa cu, a (o) pune de, a o da pe etc. In legatura cu prezenta in limbajul popular, familiar si argotic, a acestui gen de structuri gramaticale, asociate in special cu pronumele "o" cu valoare neutra, Pana Dindelegan 1994 observa numeroasele structuri echivalente, in variatie libera, de tipul: a rari vizitele - a o rari cu vizitele; a termina intalnirile - a o termina cu intalnirile etc. Existenta acestora constituie, in mod evident, un model, pe care pot sa apara noi variatii, prin simpla substitutie a verbelor sau a prepozitiilor de baza. In locutiunea a-si da cu parerea se poate verifica si capacitatea limbajului dominat de oralitate de a exprima cele mai diferite sensuri cu ajutorul catorva verbe de baza - a da, a lua, a face, a pune, a baga, a lasa - combinate cu cateva prepozitii frecvente (a da de, a da peste, a da cu etc.). E interesant ca expresia are o oarecare vechime si o serie de modele care o explica in parte. Era destul de raspandita expresia a-si da parerea (poate calc dupa fr. donner son avis, dar si posibila evolutie interna); inregistrata in DLR, tomul VIII, partea 1, 1972, sub cuvantul parere, ea este ilustrata prin mai multe citate din secolele al XIX-lea si al XX-lea. Tot acolo, apar deja a da cu parerea (citat din Ispirescu), a se da cu parerea (citat din Cezar Petrescu) si chiar a-si da cu parerea: "Ce rost are - isi dadu Felix cu parerea" (G. Calinescu); "cineva isi dadu cu parerea ca trebuie sa se dea de stire si zavoienilor" (Camil Petrescu). Ultima locutiune se gaseste (fara limitare de domeniu stilistic) si in DEX. Mai interesant mi se pare faptul ca in vechiul DA, in fascicula D, aparuta in 1944, se inregistreaza chiar expresia a-si da cu gandul - "a gandi, a fi de parere, a opina, a presupune". Si mai "absurda" pare expresia a-si da cu presupusul - formata probabil pe baza modelelor deja evocate, prin simpla substitutie glumeata. Si aceasta expresie este inregistrata in dictionarul-tezaur, in DLR, tomul VIII, partea a 5-a, 1984, cu glosarea "a presupune", cu indicatie de registru ("familiar") si cu un citat: "Ascultatorii isi dau cu presupusul, cine anume din sat ar fi putut fi atat de cainos" (T. Popovici).

Forma constructiilor, oricat ar fi ele de fixate, de gramaticalizate, contribuie la evolutia lor stilistica. In momentul de fata, mi se pare destul de evident ca expresiile discutate sunt marcate ironic, depreciativ, ca fata de neutrele a exprima o parere, a exprima o opinie (stil inalt, registru cult) sau
a-si spune parerea (registru mediu), - a-si da cu parerea si a-si da cu presupusul denumesc o activitate mai curand neserioasa, in care exprimarea de opinii personale nu e foarte necesara, iar opiniile insesi sunt mai curand nefondate. Cred ca multe din utilizarile contemporane ale celor doua locutiuni se bazeaza pe aceasta nuanta stilistica: "Ascult lumea cum isi da cu parerea si toti ni se par nebuni" (22 17, 1999, 4); in titlul "Datul cu parerea" (Dilema 325, 1999, 3), ironia e accentuata de procedeul lingvistic al nominalizarii. Intr-un numar al revistei Dilema (273, 1998), a carui tema era chiar "Dreptul anonimilor la opinie", se putea observa foarte bine acest joc stilistic: redactorul formula subiectul in modul cel mai elegant posibil - "Ei bine, nu este nevoie sa canti, sa pictezi sau sa ai carti publicate pentru a putea sa-ti exprimi o opinie" (p. 6); un sofer de taxi folosea formula neutra a limbajului cotidian - "eu mai fac conversatie cu clientii si le spun parerile mele" (p. 10); un autor isi incheia insa eseul in cheie autoironica: "ma simt bine pentru ca am putut si eu sa-mi dau cu parerea" (p. 7).

Articolul "lu' / lui": extinderea folosirii

Extinderea folosirii articolului hotarat masculin antepus numelui de la numele proprii masculine la alte substantive nu e un fenomen nou (a fost descris in numeroase gramatici si studii lingvistice romanesti - de Iordan 1943, Sandfeld si Olsen 1936, Graur 1966, Avram 1997 etc.). Fenomenul cunoaste grade diferite de acceptabilitate: admis la femininele cu terminatie atipica (lui Mimi), e considerat drept marca a vorbirii inculte la numele de rudenie (lui matusa). E normala utilizarea articolului pentru genitivul substantivelor neincadrabile in modelele de flexiune, in primul rand pentru numele lunilor, ca si pentru diferite neologisme insuficient adaptate, pentru unele compuse sau sintagme. O intreaga propozitie, interpretata ca un concept unic, poate fi precedata de lui, ca in titlul volumului lui Noica, Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou (1940); constructia reapare in mai multe puncte ale textului: "tema lui cum e cu putinta ceva nou"; "istoria lui cum e cu putinta ceva nou" ("Introducere"). S-a aratat ca in folosirea proclitica a articolului se manifesta tendinta analitica, de reducere a flexiunii, cunoscuta din evolutia limbilor romanice: articolul, in forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemanator prepozitiilor (Gutu Romalo 1996: 81).

O verificare a stadiului in care se afla acest fenomen in stilul colocvial al presei contemporane dovedeste, cred, ca uzul articolului hotarat proclitic e bine instalat, dar nu se afla neaparat intr-un proces de extindere. E mai curand dependent de o categorie de fapte de limba: ramane profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdata nu pare a pune cu adevarat in pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a inlocui "obsesiile romanului" cu "obsesiile lui romanache" (Dilema 230, 1997, 15); in ultimul caz apare o evident glumeata utilizare a unui pseudo-nume propriu. Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" (Cotidianul 258, 1992, 2) -, frecvent pentru nume de echipe cu terminatii neadaptabile flexiunii ("oficialii lui Porto" - RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic pare mai putin firesc pentru sintagmele denominative in limbi straine - "rectorul sau este membru in staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association" (RL 2027, 1996, 10). Motivul folosirii articolului este tot imposibilitatea flexiunii; solutia apare insa ca prea comoda, chiar cam stangace. Ca si in cazul de fortare (probabil voita) al unui nume de emisiune: n-au decat sa formateze stirile, Nadine Show si toate celelalte pe calapodul lu' Karaoke Show" (EZ 2246, 1999, 10). De altfel, unele din constructii raman marcate, tinzand chiar sa indice un fel de personificare a institutiilor: "cand se va anunta Lista lui NATO" (AC 7, 1997, 3). In seria folosirilor marcate stilistic ale articolului ar putea intra si situatiile in care acesta preceda un nume comun cu valoare metonimica sau de substitut eufemistic, tratat insa ca nume propriu: sintagmele cu secventa lui manivela care desemneaza soferii (v. infra, p. 260), sau lui Peste care constituie un determinant depreciativ, minimalizator: "N-am avut loc de senatorii lui peste" (EZ 1549, 1997, 11); "Adevar a strigat, cine a strigat: Asta-i Parlamentu' lu Peste! " (RL 1181, 1994, 1).

Paginile ziarelor inregistreaza si uzul familiar curent al articolului cu formulele pentru grade de rudenie - "ii zice lu' maica-sa sa vorbeasca cu invatatoarea mea"; "i-a spus lu' frati-su"; "am povestit toate astea lu' buni si lu' bunu" (Dilema 324, 1999, 2); in ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evidenta. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru ca forma pronominala este deja in genitiv, prezenta sa exprima mai ales extinderea unei marci de oralitate necultivata, intentia de a vorbi altfel decat cer normele: "ni se facuse dor de misto-urile lu' matale" (EZ 2326, 2000, 10). Confruntand situatia actuala cu descrierea data de Iordan 1943, fenomenul pare in esenta acelasi, dar exemplele sunt cu siguranta mai usor de gasit in scris.

Numarul nedefinit

Raportul dintre oralitate si scris in uzul romanei actuale poate fi readus in discutie de cazul a ceea ce Avram 1997: 152 numeste "un substitut de numerale"; una din formele acestuia apare in citatul: "l-a facut sa rateze pentru a enspea oara gradul de general" (AC 1, 2000, 9). Cuvantul (a) enspea (care nu era marcat in text nici prin scriere cu caractere speciale, nici prin punere intre ghilimele) e unul dintre cele rar atestate in scris, dar destul de frecvente in oralitate. Cuvantul - a carui forma masculina e (al) enspelea - circula in romana familiara moderna si provine din folosirea literei n, pronuntata "en", ca simbol matematic pentru un numar nedeterminat. Prin practica orelor de matematica si prin intermediul manualelor scolare, unde se intalneste curent in formularea problemelor si a exercitiilor, acest uz al simbolului n a devenit cunoscut de toata lumea. De la contextele tipice, folosirea lui n, care are de altfel avantajul evident al scurtimii, a fost extinsa in limbajul cotidian. Cel mai adesea n apare ca substitut nedeterminat al unui numeral cardinal: "un comis-voiajor trebuie sa viziteze n orase". Urmand modelul formarii de numerale ordinale din numerale cardinale (de la trei - al treilea - a treia), indefinitul n isi produce corespondentul ordinal: al n-lea / a n-a: "al n-lea sau abuz impotriva mea"; "acest al n-lea mandat"; "al n-lea element dintr-un cuplu"; "a avut loc cea de-a n-a operatiune botezata de ziaristi Tigareta" (citate din diferite arhive Internet, 1998-2000). In comparatie cu aceste structuri, formele al enspelea / a enspea sunt si mai populare, urmand modelul de abreviere orala a numeralelor ordinale: al treisprezecelea / a treisprezecea care devin al treispelea / a treispea. Colocvialele al n-lea si al enspelea substituie compusul indefinit mai vechi format de la nu stiu cat ("a nu stiu cata oara"). Era de asteptat ca asemena forme sa nu fi fost inca inregistrate in dictionare; mai curios mi se pare ca a fost neglijata chiar valoarea lui n (omisiunea din dictionarele romanesti contrasteaza cu prezenta descrierilor unor utilizari similare in dictionare straine[5]).

Valoarea elementului n este atat de raspandita, incat produce la randul sau substitutii intentionate: in comunicarea orala e inlocuit de unii vorbitori, in gluma, cu t ("are t probleme"): contextul, suficient de clar, a permis deci recursul democratic la alte litere, mai ales la una foarte specifica si nationala. Mai mult: si de la t se poate forma, prin analogie, un numeral ordinal: ,,are
t-spe mii de volume (EZ 2320, 2000, 10).

Revenind la fapte de uz comun, situatia lui n ar trebui inclusa in seria mai larga a mijloacelor matematice trecute in limbajul familiar: folosirea altei litere, X, pentru a desemna o persoana necunoscuta e un fapt lingvistic deja destul de vechi, ca si transformarea in conectori de uz curent a numelor operatorilor matematici - plus, minus ("insotit de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul C. " (Libertatea, 1925, 1996, 17); - "se asteapta solutia in procesul CB versus BNR plus creditorii" (RL 2073, 1997, 8); "drama din Kosovo si un conflict care dureaza de zece ani, plus o insula de antidemocratie" (EZ 2055, 1999, 1)[6].

"Ditamai omul"

Fenomenul stilistic si sociolingvistic de patrundere a registrului familiar in scris, manifestat mai ales in publicistica actuala, are, in timp, si efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a romanei, bazata pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficienta, neputand totdeauna surprinde variatiile unui uz foarte permisiv fata de formele si constructiile oralitatii. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) si cogeamite (coscogea, coscogeamite), care apartin aceluiasi registru stilistic - familiar, popular - si pe care le apropie si sensul comun "foarte mare, enorm". Mai ales primele doua forme, ditai si ditamai, sunt des folosite azi, din nevoia de expresivitate si cu intentia de exagerare ironica[7]. Ele au fost explicate (v. DEX, sau DER) pornind de la o interjectie de origine tiganeasca (dita "iata"). Celelalte forme vin din turca (de la o constructie de superlativ), direct sau prin intermediul unor limbi balcanice (bulgara si sarba); existenta surselor multiple explica varietatea si instabilitatea formelor inregistrate in romana. In DA, la cuvantul-titlu coscogea gasim numeroase variante, dintre care unele sunt produse doar de oscilatia intre consoanele surde si cele sonore: gosgogea, gojgogea, gogeamite etc. Gogeamite, varianta foarte raspandita ("doi gogeamite lideroii", in Zig-zag 44, 1992, 16), e pus prin etimologie populara in legatura cu numele unui personaj real, care devenise celebru prin inaltimea sa neobisnuita, Gogea Mitu (Mitu Gogea). E insa vorba de o coincidenta, sau, mai probabil, de o relatie inversa, de transformare a adjectivului  intr-o porecla.

In tratatele de gramatica, ditai, ditamai, cogeamite etc. sunt cel mult pomenite in lista adjectivelor invariabile, provenite din imprumuturi. Comportamentul sintactic care separa adjectivele ditamai si cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective consta in primul rand in pozitia pe care o ocupa - ele apar obligatoriu inaintea substantivului determinat -, si in faptul ca substantivul respectiv poate avea articol hotarat: "Statele Unite ale Americii sunt ditamai tara" (AC 20, 1999, 10); "El nu e un simplu membru in Guvern, ci ditamai vicepresedintele PD" (Ziua, arhiva Internet, editoriale din ianuarie 1998). Cum se stie, norma impune ca adjectivul antepus sa preia articolul (marea tara, importantul vicepresedinte), cu exceptii produse de anumite adjective pronominale si de cateva alte cuvinte influentate de ele: tot omul, intreg satul, insusi baiatul. Particularitatea de a preceda un substantiv insotit de articolul hotarat - cogeamite omul, ditamai baiatul - e semnalata in Avram 1997. Exemplele actuale par sa sugereze chiar o preferinta pentru aceasta constructie, in care insa articolul hotarat nu are nici o functie de individualizare. Cum multe din exemplele mai vechi inregistrate in DA pentru cogeamite (ditai si ditamai se gasesc in partea de dictionar inca nepublicata) apar cu substantivele nearticulate sau cu articol nehotarat - coscogea buchet (V. Alecsandri) o cogemite mamaliga (N. Gane), cojgogea fiu de bei (I. Negruzzi), coscogea gligan (Al. Vlahuta), gogeamite casa (I.-Al. BratescuVoinesti) - ba chiar si in postpunere - fete mari coscogea (Alecsandri); o vulpe coscogea (Contemporanul), ajungem la concluzia ca in acest caz s-a accentuat cu timpul comportamentul atipic al unor adjective atipice. Acestea au suferit poate influenta constructiilor deja citate, cu tot si intreg, al caror continut semantic se apropie de ideea unui superlativ si care se folosesc tot in contextele unei aprecieri exagerate in mod retoric.

Se petrece insa mai mult decat atat: observam in folosirile actuale si prezenta articolului nehotarat, plasat in fata intregii sintagme, deci in acelasi grup nominal cu articolul hotarat: "a etalat o ditai vanataia pe piciorul drept" (EZ 2277, 1999, 2); "ridicandu-si la fileu o ditai mingea medicinala" (EZ 2331, 2000, 8); "lui Buffy i s-a luat un ditamai interviul" (Libertatea 2831, 1999, 14). E vorba fie de o sporire a expresivitatii prin anomalia gramaticala - fie, mai curand, de o pierdere in contextul dat a valorilor specifice articolului hotarat. Oricum, inmultirea exemplelor ar putea impune ca, in viitor, in descrierea gramaticala a adjectivului romanesc sa se rezerve ceva mai mult spatiu unor asemenea constructii.

Stilul direct legat

Varianta mixta de redare a vorbirii, stilul direct legat reproduce textual un mesaj, pastrandu-i persoana gramaticala, intonatia, marcile afective (precum in vorbirea directa) - dar il introduce printr-o conjunctie subordonatoare, specifica stilului indirect. Considerata ca specifica limbajului popular, constructia - "zice ca vrei sa vii? ", "spune ca ce bine ca am venit", "l-am intrebat ca ce cauti aici?" etc. - este in fond o greseala fata de normele limbii cultivate. Stilul direct legat e un produs al contaminarii dintre stilul direct si cel indirect; formula sa se apropie de cea a anacolutului - tipic defect de constructie a frazei orale. Fenomenul a fost observat in limba romana de Iorgu Iordan si a fost descris intr-un articol din 1944 de Henri Jacquier; putin mai tarziu (in 1946) discutiei i se adauga comentariile lui Leo Spitzer: descrierea situatiei din romana se integreaza astfel unei mai generale perspective romanice.

Stilul direct legat este un fenomen spontan, in care se recunoaste o tendinta de dramatizare a mesajului relatat, ca si incoerenta produsa din comoditate, din relaxarea atentiei. Cealalta structura mixta existenta - stilul indirect liber - e specifica textului literar si presupune elaborare, intentia de a ambiguiza perspectiva, de a atenua distanta dintre narator si personaj.

La Creanga, in Ioan Roata si Voda Cuza, vorbele cuconului Alecu Forascu sunt reproduse mai intai in stil indirect, apoi in forma mixta a stilului direct legat; personajul "ii tolocanea" pe boierii mai tineri:

"mustrandu-i: ba ca nu vorbesc drept romaneste, cum vorbeau parintii lor, ci au corchezit graiul stramosesc, de nu-i mai intelege nimene; ba ca umblati cu surubele sa ne trageti butucul; () ba ca de cand cu strainatatea, v-ati instrainat si legea, si limba, si inima, si chiar dragostea satenilor; si dupa nepasarea si risipa ce o facem, zvarlind banul pe lucruri de nimica, putin mai avem de instrainat, pe cat vad eu s.a.m.d". (Creanga 1970, II: 48)

Introducerea prin ca a citatelor la persoana I sau a II-a incalca normele literare, dar are avantajul de a rezuma un discurs, sugerandu-i repetitivitatea, conservandu-i in acelasi timp pitorescul de limbaj, autenticitatea. Intr-un asemenea caz, optiunea pentru stilul direct legat are ratiuni estetice: stilul direct ar fi redus din sugestia de discurs hiperbolizat prin acumulare si repetare, continuat la infinit prin repetarea formulei ba ca si prin deschiderea enumerarii in "cate si mai cate ". Trecerea in stil indirect liber, in schimb, ar fi atenuat subiectivitatea personajului, introducand o anumita distanta intre discurs si relatarea sa; or, e evident ca in cazul acestui fragment alunecarea in citat e un semn al aprobarii, al simpatiei pentru cuvintele personajului, caruia i se ofera ocazia de a fi cat mai persuasiv chiar fata de cititor. Evident, aceasta din urma functie nu e generala in stilul direct legat: vorbirea fidel reprodusa poate fi in primul rand creatoare de culoare si atmosfera; poate fi esentiala pentru caracterizarea personajului vorbitor, indiferent de identitatea sau non-identitatea de vederi dintre acesta si narator. Un bine cunoscut pasaj din Caragiale, Kir Ianulea, poate fi interpretat ca exemplu de stil direct legat, desi marcile persoanelor I si a II-a lipsesc, ca si ghilimelele[8]; si aici, efectul procedeului e unul de acumulare:

"a-nceput din chiar senin Ianuloaia sa vorbeasca despre o prietina maritata, care nu se afla de fata: ca s-a tinut cu beizadea cutare, un copil! si voda, suparat foc, era sa puie sa-i taie coadele si s-o trimita surghiun la un schit, tocmai in fundul muntilor; ca a prins-o odata barbatu-sau, ziua-n amiaza mare, la Turloaia, la chiolhan (); ca-ntr-un rand, a plecat la Caldarusani (). Si cate alte grozavii!"

(Caragiale 1962, III: 162)

 Se observa ca desi stilul indirect liber actioneaza prin absente (a persoanei I, a conjunctiei introductive) iar cel direct legat prin acumulare, prin supralicitarea prezentelor (intr-un mod care a fost calificat drept "pleonastic"), efectele lor pot fi similare.

Un fragment mai recent perfect incadrabil in seria exemplelor de mai sus este de gasit in Agopian 1984, in "Lista cu cei ce au zis ca":

"Radu Gaba-a zis ca nu e bine. Gheorghe Juruc-a zis ca Traiasca Revolutiunea. Ionita Sufletrece-a zis ca cu turcii era mai bine. () Vasile Gutoi-a zis ca gata. Vasile Pahontu-a zis ca fireati ai dracului" (p. 36-37)

Si aceasta lista e deschisa ("mai sunt si altele"); prin marcile unei oralitati libere si implicate in real, replicile reproduse stabilesc o complicitate (subversiva sau doar estetica, in functie de momentul istoric) cu cititorul. Autorul listei introduce schema rigida "a zis ca" si transforma replicile in simple semnale (de insubordonare); efectul de acumulare pare sa se constituie in ciuda lui, prin forta multiplicata a vorbirii libere.

Stilul direct legat, utilizat uneori, cu efecte remarcabile - ca in exemplele de mai sus - de o literatura interesata in a capta oralitatea, ramane insa in exprimarea spontana o neglijenta de limbaj, Se observa de altfel prezenta sa tot mai frecventa in relatarile publicistice actuale, in care nu e decat o inabilitate stilistica. Dorinta de a pastra autenticitatea citatului nu e corelata cu formele de constructie proprii stilului direct; rezultatul e o incoerenta gramaticala si textuala: "Altul le reamintea cetatenilor ca v-am dat via si acum aveti la cep ambianta necesara" (EM 5, 1992, 3); "In ce-l priveste, D.C. a afirmat ca ma voi supune, in orice caz,.. hotararii parlamentului " (RL 884, 1993, 3). Spre deosebire de utilizarile populare ale stilului direct legat, cele din presa scrisa atesta constiinta rupturii intre planul autorului si cel al personajului (al carui enunt e pus intre ghilimele), dar nu respecta conventia stilului indirect: dupa ca ar trebui sa urmeze o reproducere a continutului, nu a formei exacte a replicii. Ca in cazurile din presa e vorba de simple erori de transpunere a vorbirii o dovedeste si aparitia unui alt tip de confuzie: enuntul e reprodus inexact (e trecut de la persoana I la a III-a) si e precedat de ca - avand deci toate marcile formale ale stilului indirect - si totusi apare intre ghilimele! Cineva "a declarat ca nu-si face probleme intrucat s-a aranjat si cu liberalii"; apoi, "s-a laudat, cu vadita satisfactie, unui apropiat, ca Iliescu i-a propus acest lucru" (RL 679, 1992, 1).

7. Tendinta hiperbolica

Se stie ca exprimarea superlativului, ca act tipic al implicarii afective a vorbitorului, dispune in orice limba de mijloace expresive variate, care depasesc cu mult limitele formelor gramaticalizate. Pentru limba romana au fost de mult semnalate si descrise mijloace precum lungirile de sunete, repetitia, folosirea unor constructii cu elemente lexicale expresive (uneori cu sens "dezagreabil" - groaznic de frumoasa), cu substantive adverbializate (frumoasa foc), cu propozitii consecutive tipice (frumoasa de pica) etc.; o prezentare sintetica a acestor procedee se poate gasi in Avram 1998: 124-127.

Consecutiva cu sens superlativ

Constructia consecutiva, mai ales introdusa prin conjunctia "de", se numara printre cele mai interesante procedee de exprimare, in oralitatea familiara si populara, a intensitatii unei actiuni sau a unei insusiri. Constructia a fost descrisa si ilustrata de Tohaneanu 1969: 59-64. Vorbind de un "superlativ al actiunii", autorul grupa extrem de numeroasele exemple din Creanga in functie de tipul de actiune: fuga ("de sareau pietrele"; "de-mi scaparau picioarele"; "de-si scoate ochii"; "de-i paraiau calcaiele"), bataie ("de le mergea colbul", "de v-a trece spurcatul"), zgomot ("de vuia satul") etc. Multe din constructii sunt imbinari libere, care permit nesfarsite variatii si exercitii de ingeniozitate lingvistica; unele sunt totusi destul de stabile. Fixarea expresiilor e dovedita de reaparitia lor in text, mai ales in contexte diferite. Chiar la Creanga, consecutiva "de sarea camesa de pe dansa" apare atat pentru zguduirile plansului (in celebrul episod al pedepsirii Smaranditei) cat si, cu adaptarile contextuale de rigoare, pentru zgaltaiturile provocate de frig ("au inceput a clantani si ceilalti de frig, de sarea camesa de pe dansii", in Harap Alb)[1].

Ca si in alte cazuri, procedeul ilustrat de Creanga e unul viu, productiv, caracteristic nu numai pentru stilul sau, dar si pentru limba romana in genere. Unele constructii consecutive (avand chiar opacitatea tipica expresiilor) sunt bine fixate in limbajul popular; adevarata vitalitate actuala a procedeului se manifesta insa in limbajul familiar si argotic (evident, diferitele registre ale oralitatii interfereaza, nefiind posibila trasarea unei linii ferme de demarcatie intre ele). Foarte multe consecutive sunt puse in legatura cu bataia; in contextul "iti dau una ", superlativul loviturii poate fi de-ti merg fulgii, de vezi stele verzi, de auzi cainii din Giurgiu, de zici "ce-i aia", de-ti suna apa in cap, de-ti sar capacele etc. Efectul de uluire e caracterizat superlativ prin formula de sta mata in coada. E interesant ca sunt cateva verbe care s-au specializat pentru a exprima, in constructii consecutive, valoarea de superlativ: daca a se usca e tipic pentru plata ("Cetateanul plateste de se usuca", EZ 40, 1992, 10), a rupe si a stinge pot exprima intensitatea unor actiuni foarte diferite: a bea, a manca, a minti etc. De exemplu, in DLR (tomul X, partea a 5-a, 1994), constructia cu valoare de superlativ a verbului a stinge e atestata mai intai la Petru Maior
("i-au batut de i-au stins") si e ilustrata de numeroase citate, in care determina verbele a fura ("furau de stingeau" - I.L. Caragiale; "fura de sting pamantul" - N.D. Cocea), a bate ("batea de stingea" - A. Bacalbasa), a manca ("mananca de sting pamantul" - B. Delavrancea), a bea ("beau de sting" - Ionel Teodoreanu), a minti ("minti de stingi" - Horia Lovinescu) etc. Doua dintre citate contin un complement direct - pamantul - care s-ar putea explica tocmai prin desemantizarea si echivalarea constructiilor care exprima intensitatea: de la a rupe pamantul, imagine motivata, mai ales pentru fuga - complementul poate "migra" spre alte verbe echivalente, de exemplu spre a stinge. 

Stilul publicistic actual utilizeaza din plin si aceasta constructie a oralitatii, pentru care ofera atestari noi: "Parlamentarii nostri () mananca branza de sting" (Baricada 8, 1991, 5); "I-am batut pe turci de le-a sunat apa in cap" (FR 11, 1991, 17); o prajitura "ingrasa de rupe" (Antena 1, 18. 9. 1998).

Acelasi mod de a exprima intensitatea se foloseste si pentru adjective (prost de da in gropi; frumoasa de pica; slab de-i numeri coastele), pentru adverbe sau substantive cu valoare adverbiala (frig de crapa pietrele). O varianta a constructiei foloseste conjunctia sa - indicand, de pilda, in oralitatea colocvial argotica, reactia negativa la o situatie neplacuta (in contextul "e o vreme "): sa-ti dai palme, sa-ti bati copiii. Ultima formula are o replica (mai rara) sa-ti bati parintii, atestata de Elsa Lder 1995: 169-174. In studiul sau - o analiza foarte completa, sistematica si detaliata a unor fenomene tratate de obicei mai sumar in gramaticile romanesti - autoarea se ocupa si de constructia consecutiva, oferind si cateva exemple argotice - unele, de circulatie cam restransa, dar utile pentru a judeca productivitatea tiparului in discutie: sa te sui la tribuna, sa crapi de ras, sa te duci la Bellu, sa-i dai palme in strada, sa-l visezi pe nenea, sa te dai peste cap, sa stai in cap. Constructia consecutiva cu valoare superlativa ocupa in romana, prin frecventa si varietate, o pozitie specifica.

Locutiuni ale intensitatii

O structura a limbii vorbite, folosita pentru a indica un grad mare de intensitate in realizarea unei actiuni sau, mai rar, in existenta unei insusiri, e alcatuita din prepozitia in si un substantiv (in genere de genul feminin, folosit la singular si avand caracter abstract): in nestire, in disperare, in dementa, in prostie, in tampenie. La aceasta lista se poate adauga si (ca varianta atipica, substantivul fiind masculin plural) locutiunea in draci. Modelul pare sa fie transparent si productiv; totusi, din seria citata, DEX 1996 inregistreaza ca atare doar locutiunea adverbiala in nestire. Sensul superlativ comun locutiunilor de mai sus le permite acestora sa se substituie reciproc in multe contexte in care conteaza doar valoarea lor expresiva. Selectia substantivelor in functie de sensul lor initial e totusi semnificativa: inconstienta in stare pura, desemnata de substantivul nestire, este interpretata ca anormalitate psihica temporara sau stabila - disperare, dementa - sau ca insuficienta mentala - prostie, tampenie. O rapida examinare semantica confirma caracterul negativ al trasaturilor prin care e indicata intensitatea; fenomenul este normal in limba vorbita, in care, asa cum a demonstrat Byck 1967: 102-113 "dezagreabilul" (exprimat de termeni precum amar, foc, groaza, nebunie, prapad etc.) functioneaza ca mijloc de intarire. La nivelul familiar-argotic, aceasta afinitate functionala e ilustrata de adjectivele (si adverbele) mortal, criminal, demential etc., sau de locutiunea adjectivala de coma.

Registrul familiar se caracterizeaza prin modul de a folosi locutiunile din seria citata fara a adecva la context sensul lor originar, ba chiar provocand cu intentie, prin exagerare, un contrast expresiv, adesea umoristic; pana si locutiunea in nestire, curenta, neutra in anumite imbinari (de exemplu cu verbele a plange sau a rade) apare ca marcata stilistic in combinatiile mai putin previzibile: "Ba, era buna‑n nestire" (CI 11, 1991, 2); "romanii vor astepta iarasi, in nestire, rezultatele pozitive ale reformei" (RL 2419, 1998, 1). Caracterul hiperbolic al expresiei contrasteaza adesea cu banalitatea situatiei descrise: "O carca de rufe atarnate in disperare la uscat" (GV 36, 1990, 8). Recordul de frecventa in oralitate si in textele scrise care au puternice trasaturi colocviale pare a fi detinut de locutiunea in prostie: "Alunele alea atat de bune incat la un moment dat le mancai in prostie" (Cusnarencu, Iliescu 1991: 83); "intru in baie si zac in prostie sub jetul de apa rece" (Arion 1991: 36); "afacerea merge excelent pentru ca amatori sunt in prostie" (TL 449, 1991, 5). Prin substitutie sinonimica "agravanta" a aparut constructia in tampenie: "e criminala melodia asta", ofteaza o fata, "as asculta‑o in tampenie" (22 16, 1991, 10). Si expresia in draci e foarte des utilizata, poate cu o usoara specializare pentru actiuni, mai curand decat pentru stari (combinatia "danseaza in draci" e mai probabila decat "zace in draci"; strategiile expresivitatii pot insa foarte usor depasi aparentele restrictii de uz): "o sa danseze ca de obicei in draci" (Arion 1983: 146); "comertul lucra in draci" (Flacara 39, 1990, 3); "afara se tragea in draci cu tot armamentul din dotare" (Catavencu 47, 1991, 8).

O structura asemanatoare este cea in care substantivul e insotit de articolul nehotarat, care impune prezenta prepozitiei intr(u): intr-o veselie, intr-o voiosie, intr-o frenezie. Semnificatia cuvintelor nu e mult modificata de prezenta lor in aceasta imbinare fixa; ideea de baza, de "risipa inconstienta", confera expresiilor sensul global "din plin, mult, fara grija, fara probleme": (un film) "a rulat intr‑o veselie pe ecranul romanesc de tranzitie" (Catavencu 32, 1991, 8); "turistii fura intr-o veselie tablitele indicatoare" (EZ 1103, 1996, 1); "sapte ani de zile au tinut-o intr-o veselie cu epurarile" (RL 2082, 1997, 3); "alte afaceri dubioase de mare anvergura, musamalizate intr-o frenezie timp de sapte ani" (RL 2464, 1998, 1). Si aici, efectul comic (discret, dar mereu prezent) e asigurat de tensiunea ironica dintre sensul propriu al cuvintelor si context, realitatea careia i se aplica formula de intensitate neavand de obicei nimic vesel.

"La sange"

Multe dintre expresiile populare folosite cu valoare de intensificare circula ca determinanti stabili pentru anumite cuvinte (verbe, substantive, adjective, adverbe). Asocierea constanta se explica uneori etimologic, alteori e doar impusa de uz. De aceea vorbitorul contemporan poate avea uneori surpriza de a gasi, in textele mai vechi, combinatii neasteptate, total diferite de cele actuale. Expresiile la toarta sau la catarama sunt un bun exemplu pentru aceasta situatie. Folosirea constanta le-a transformat in determinanti tipici pentru notiunea de prietenie; totusi, in textele mai vechi nu lipsesc combinatiile cu notiuni si cuvinte diferite: "sa se apuce de politica la toarta" (Petrescu 1957). Chiar si in unele exemple contemporane sfera actiunilor de intensificat e mult extinsa: "Nici un ziarist nu are voie sa patrunda fara o perchezitie la catarama" (FR 14, 1991, 7). Pentru constructia la catarama, DA (Tomul I, partea a II-a: C, 1940) oferea definitia "strans tare, strasnic, extrem de", pe care o ilustra prin citate nu numai despre prietesug, ci si despre bataie sau betie. Intre constructiile mai putin asteptate azi gasim, de pilda: "Bea la catarama" (T. Pamfile) sau "Combateam la catarama" (Al. Vlahuta).

Recombinarea unor expresii de acest tip, prin plasarea intensificatorilor pe langa alti determinati decat cei consacrati de uz, poate deveni un mijloc umoristic, de punere in criza a limbajului si mai ales a ideii de sinonimie. Desi echivalente ca sens, expresiile recombinate produc aparenta de nonsensuri; o poezie a Ninei Cassian (Expresii improprii, in Cassian 1983) mizeaza tocmai pe asemenea efecte comice. Textul acumuleaza asocieri neobisnuite - "Stavar, filfizon de marca, / se trezise singur leoarca", "se indragostise turta", "pana-ncaruntise crita", "protesta la toarta", "se imbata lela", "se ingamfase bocna" - pentru a sfarsi cu distihul "Geaba, Stavar! Gata, fete! / Azi esti singur ciuciulete".

Una dintre cele mai frecvente expresii de subliniere a intensitatii mi se pare a fi, in limba actuala, la sange; fata de cele citate la inceput, ea este specializata pentru actiuni severe, in special de supraveghere si control. Evolutia semantica e sugerata in DLR (tomul X, partea a 3-a, 1990) prin legatura cu locutiunea pana la sange - "pana cand tasneste sangele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; actiunile verbelor de baza determinate de aceasta locutiune sunt de tip violent: batai, piscaturi, muscaturi. Explicatia etimologica se reflecta deja in DLRM, intr-o definitie cam exagerat negativa - "drastic, pana la distrugere" - pusa in legatura cu expresiile a bate (sau a zgaria) pana la sange - "pana cand curge sange". Definitia e reluata in DEX (1996): "extrem de aspru, de drastic; pana la distrugere". In exemplele care apar azi la tot pasul ideea de distrugere nu e insa catusi de putin prezenta, iar actiunea determinata nu e cu adevarat sangeroasa: cel mai des la sange apare ca determinant al actiunii de control: "OPC a controlat la sange unitatile din judetul Ilfov" (Cotidianul 241, 1996, 3); "controale la sange ale politiei" (RL 2788, 1999, 7); "Vamesii vor controla la sange marfurile" (EZ 2318/2000, 1). Combinatiile stranii, in care sa nu fie posibila substitutia cu drastic sau sever sunt rare: "Rusia si Ucraina ne invidiaza la sange" (TL 738, 1992, 3). Daca in unele cazuri determinantul apare in context - sa zicem - neutru ("doua femei s-au razboit financiarmente "la sange" pentru a-l castiga pe impricinat" - EZ 233, 2000, 10), majoritatea presupun o nota de apreciere, o evaluare mai curand pozitiva a severitatii: "Colegiul medicilor accepta obtinerea dreptului de practica dupa examenul de licenta, insa organizat la sange" (RL 2784, 1999, 22); "Candidatilor la capacitate li se pregateste un examen la sange" (EZ 2313, 2000, 4); "ne-a dat pe mana unor subalterni, pe care, inainte de discutii, i-a prelucrat la sange" (RL 1270, 1994, 4); "lichidam zece intreprinderi paguboase fara sa analizam, la sange, situatia lor reala" (RL 2151, 1997, 1) etc.[2]

"Din toti rarunchii"; "din toti bojocii"

Termenii perechii sinonimice rinichi - rarunchi au o indepartata origine comuna, pentru ca provin din latina populara, din doua diminutive (renunculus, reniculus) formate de la acelasi cuvant de baza, ren. Repartitia dialectala a sinonimelor a fost inregistrata de ALR I (1938): rinichi era termenul curent in Muntenia si in Dobrogea (Puscariu 1976 presupunea de aceea ca ar fi venit din sud), in vreme ce rarunchi era folosit in tot restul teritoriului romanesc. Oricum, rinichi e forma care s-a impus in limba literara, in vreme ce rarunchi a ramas un cuvant invechit si popular - care apare in unele dintre cele mai vechi texte romanesti si care a dezvoltat o frazeologie destul de bogata (a fi cu seu la rarunchi "a fi om instarit"; a prinde seu la rarunchi "a se imbogati"; a i se rupe rarunchii de mila "a-i fi foarte mila" etc.). De fapt, cuvantul are si un inteles mai larg, dar nu foarte departat de cel primar: "adancul trupului omenesc considerat ca centru al fortei, al sensibilitatii etc. " (DLR, Tomul IX, Litera R, 1975). Acest sens apare cu claritate in constructiile care exprima intensitatea, forta unei stari sau a unei actiuni fiziologice: din rarunchi, pana-n rarunchi, pana in fundul rarunchilor. In citatele din DLR, sintagmele cu sens intensiv determina verbe ca a se bucura, a se opinti, a geme, a suspina, a ofta, a se cutremura ("am suspinat din rarunchi" - G. Galaction; "sa se cutremure pana-n rarunchi" - E. Camilar) etc. Acestea sunt de fapt contextele in care cuvantul circula si azi (in afara vorbirii regionale) in registrul colocvial si in presa; discursul public ofera exemple precum "strigand din rarunchi" (textele unui cenaclu, in Internet), "ideea salvatoare a lui Ninel este sa urle din rarunchi" (arhiva Internet RLit 1998); "o tara care se pretinde toleranta si crestin-ortodoxa pana in rarunchi" (arhiva VL); "sindicalisti sau peremisti care cer din rarunchi demisia guvernului" (arhiva AC 1997) s.a.

Apare insa si o modificare a constructiei care poate trezi o oarecare perplexitate: formula din toti rarunchii - "Aflat in pragul unei crize de nervi, Viorel Lis a inceput sa tipe din toti rarunchii, in prezenta a zeci de persoane" (EZ 2.06.2000); "atunci caft sa fie, a strigat din toti rarunchii" (AC 23, 2000, 3). Constructia contine o improprietate logica care ii confera un aspect comic: chiar daca cuvantul are, cum am vazut, si un sens mai larg, intelesul lui de baza nu permite multiplicarea: rinichii sunt numai doi, deci a vorbi de toti e destul de anormal. Sintagma actuala atesta de fapt opacizarea etimologica a cuvantului: probabil ca in rarunchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rarunchii sunt perceputi mai ales ca zona a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicatia constructiei cu toti ar putea sta si in contaminare: cum din rarunchi inseamna din toate puterile, echivalenta ar fi permis ca determinantul ultimei sintagme sa gliseze spre prima, chiar daca, din motive etimologice, nu-si avea locul acolo. Desigur, argumentul etimologic nu opreste aproape niciodata evolutia limbii, si in masura in care constiinta etimologica
s-a estompat modificarea sintagmei devine legitima; cu atat mai mult cu cat sensul global "organe interne" e destul de vechi si permite determinantul toti.

Exista cel putin inca o evolutie semantico-lexicala foarte asemanatoare: cea ilustrata de perechea sinonimica bojoci - plamani, alcatuita tot dintr-o denumire populara si dintr-una standard a unor organe interne. In acest caz, etimologia e mai putin clara: pentru plaman s-au propus surse din latina sau din greaca, iar originea lui bojoc (sau bojog) e incerta. Bojoc are o raspandire regionala complementara cu cea a lui rarunchi: e folosit in Muntenia si in sudul Dobrogei, in timp ce plaman domina in restul tarii (cf. Puscariu 1976). Plaman a devenit termen neutru in limba standard, iar bojoc a ramas un cuvant popular, chiar mai puternic marcat decat rarunchi, mai ales in expresii ca a-si varsa bojocii, a se umfla in bojogi etc. Si bojoci e folosit astazi in expresii care indica intensitatea, mai ales in complemente ale unor verbe ca a striga, a tipa. Si in acest caz apare contaminarea care atesta pierderea constiintei etimologice; plamanii sunt tot doi, deci ar exclude determinantul toti; acesta e insa folosit, ca un banal mijloc de intarire, in constructia din toti bojocii: "niste studenti (.) claxonau din toti bojocii masinii lor" (Dilema 384, 2000, 5).

Un superlativ nou: "baiat de baiat"

Spre sfarsitul anilor '90 a devenit tot mai frecventa in limbajul familiar-argotic romanesc si chiar in manifestarile sale jurnalistice o structura inovatoare, in care valoarea superlativa este exprimata prin repetarea unui substantiv: acesta apare atat ca determinant cat si ca regent, pozitii legate intre ele prin prepozitia de. Expresia baiat de baiat este cuprinsa in noile glosare de argou romanesc; Croitoru-Bobarniche 1996 o inregistreaza cu explicatia "fraier", in vreme ce, in acelasi articol de dictionar, baiat pur si simplu apare cu sensul "hot priceput". La Volceanov, Volceanov 1998, baiat nu apare singur, fiind prezente doar sintagmele baiat cu ochi albastri, baiat de baiat, baiat de ghinda, baiat destept, baiat de traseu, baiat salon, baiat solvabil. Expresia care ne intereseaza apare cu o definitie similara celei din dictionarul anterior, transpusa insa in alt registru, al limbajului neutru: "om credul, naiv". In situatia in care lipsesc unele verigi ale evolutiei semantice, e destul de greu de decis care e cu adevarat valoarea constructiei. Folosirea in diferite contexte pare insa a contrazice glosarile de mai sus: repetarea transmite ideea de superlativ, astfel ca sintagma are o valoare pozitiva, admirativa (care se percepe chiar cand, din afara mediului argotizant, e citata in mod ironic): "Eu sint baiat de baiat" (Dilema 376, 2000, 15); "baiat bazat, de baiat" (EZ 2297, 2000, 2); "Doua gasti de baieti de baieti din Galati s-au batut cu sabii Ninja" (EZ 2319, 2000, 4); "Cum nu toata lumea isi permite sa bea zilnic citeva beri pentru a se racori, baietii-de-baieti au gasit solutia" (EZ 2465, 2000, 2). Baiat de baiat e mai curand un sinonim pentru smecher, calificand abilitatea maxima. 

Catre interpretarea ca superlativ ne conduce si comparatia cu o alta expresie, marfa de marfa: "doua batranele simpatice din Cartierul de Vest al Ploiestiului ma anunta entuziasmate ca imi dau un caz - marfa de marfa, nu alta" (National 552, 1999, 3); "Putin s-a mai laudat in anumite imprejurari ca, daca va ajunge sef al PDSR, isi va trage o masina marfa de marfa." (Libertatea 2841, 1999, 19). Termenul de baza marfa, cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes si raspandire rapida, are deja un sens superlativ: se foloseste ca determinant cu valoare adjectivala, cu sensul "foarte bun, excelent": "o muzica - marfa! " (v. supra, p. 218-220). 

Repetitiile lexicale au fost studiate, in anii 30-40, de J. Byck (intr-un articol clasic, in care se stabilea diferenta dintre caracterul subiectiv sau obiectiv al procedeului, v. Byck 1967: 151-164:) si mai ales de Iordan 1944, care dedica fenomenului un intreg capitol al stilisticii sale. Examinand listele bogate de exemple furnizate de cei doi lingvisti, se observa ca nu sunt multe formatiile expresive anterioare care sa intre in modelul constructiei cu prepozitia de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan ca fraza eliptica, in care de e conjunctie ("e bine, daca-i bine"); mii de mii are valoare asemanatoare, dar urmeaza modelul special al numeralelor. In rest, intalnim fie repetitia imediata (bun, bun) fie legarea prin alte instrumente gramaticale decat de (lume peste lume, frig si frig), fie anumite constructii cu sens superlativ in care termenii legati prin de sunt diferiti: pui de somn, mama de bataie. Constructia de tipul baiat de baiat sau marfa de marfa mi se pare asemanatoare mai curand cu structura genitivala prin care se exprima valoarea de superlativ (prostul prostilor, minunea minunilor). Daca intr-adevar acesta este termenul de comparatie cel mai potrivit, ar fi inca o dovada a tendintei actuale de reducere a flexiunii, in favoarea constructiilor analitice.

Interesant e ca modelul (care ar fi putut ramane circumscris expresiilor citate) s-a extins foarte rapid si asupra altor termeni; mai ales limbajul publicitar (cu inclinatia sa spre superlative si din nevoia de a atrage atentia prin inovatii) l-a adoptat imediat: "Cel mai premiu de premiu a fost o pereche de pantofi care i-a apartinut chiar celebratului" (EZ 2310, 2000, 2); "Ban' D' Ban" (titlul unui slagar); "Chef'D'Chef la Vox" (EZ 2316, 2000, 2); "Berbec de berbec" (EZ 2403, 2000, 16); "Cinema de cinema" (reclama pe autobuzele din Bucuresti, in iulie 2000); "Daca vreti sa mincati mici de mici, atunci noi va vindem pontul" (Capitala 91, 2000, 6) etc.

8. Tendinta conciziei

Trunchieri

Trunchierea cuvintelor, in special prin suprimarea partii lor finale (cu unul sau mai multe sunete, una sau mai multe silabe) e un fenomen curent in variantele familiare si argotice ale mai multor limbi. Unele din imprumuturile moderne in romana sunt, in limba de origine, rezultatul unor astfel de abrevieri: metrou din frantuzescul mtro, prescurtare din mtropolitain), taxi (fr. taxi, din taximètre), cinema (fr. cinma, din cinmatographe), pneu (fr. pneu, din pneumatique) etc.

Apocopa (suprimarea unor foneme finale din cuvant) e in romana un fenomen regional (in graiul maramuresan, mai ales) si unul al limbii vorbite, cu debit rapid si o oarecare neglijenta in pronuntare. Sextil Puscariu considera ca o tendinta fonetica romaneasca masarea energiei articulatorii la inceputul cuvantului si neglijarea pronuntarii partii sale finale[1]. In ciuda acestor conditii favorabile (frecventa fenomenului in alte limbi romanice, prezenta sa regionala, tendintele articulatorii), cazurile de trunchiere lexicalizata - forme utilizate in contexte sintactice variabile, diferite deci de "accidentele" de pronuntare, chiar recurente, de tipul tre', poa' etc. ("tre' sa vina", "poa' sa mearga") sunt putin numeroase si nu constituie in nici un caz o trasatura puternica a limbajului familiar sau argotic romanesc[2].

Exista, e drept, cateva exemple foarte cunoscute, din limbajul elevilor: prof, dirig, bac, mate - si al tinerilor in general (in domeniul aparaturii si instrumentelor muzicale): cas, mag, sax; intr-un articol despre argoul studentesc (Petre 1978) se semnaleaza si abrevierea as pentru asistent: e poate accidentala, oricum nu prea raspandita. Din formele obtinute prin trunchiere, cele mai multe (cele terminate in consoana, in special) sunt usor articulabile (bacul, casul) si constituie chiar baza de derivare: de la prof s-au format, de exemplu, femininul profa si diminutivul profic, de la dirig - diriga. E atestat si un adjectiv invariabil, simpa ("spiridusul meu e simpa", RL 198, 1990, 1), dar forma pare mai curand un frantuzism care, cel putin deocamdata, nu s-a impus. Unele abrevieri reprezinta izolarea elementului de compunere: adjectivul retro, adjectivul si substantivul mini ("un film retro", "o rochie mini", "poarta mini"), adjectivul si adverbul stereo, substantivul zoo nu sunt obtinute pe teren romanesc, ci imprumutate ca atare; o creatie autertica ar putea fi, insa, extra ("o masa extra"), din extraordinar (cu toate ca si aici exista un corespondent francez al formei scurte); nici o sursa exterioara nu se poate insa invoca in cazul lui supra, datorita sensului sau restrans, particular si perfect explicabil situational: prezent in multe cuvinte, el e izolat doar din cel care desemneaza supracontrolul din trenuri ("facea blatul si l-a prins supra"). Si un prefix ca re- poate prelua, ajutat de context, sensul cuvantului din care a fost izolat: in expresia "a trece la re" (Petre 1978), re- inseamna "reexaminare".

In unele din cazurile citate, cuvintele de origine sunt neologisme lungi si relativ greoaie, simplificabile intr-o pronuntare rapida; e si cazul lui schizo ("tipul e schizo") din schizofrenic (sau schizoid); prescurtarea confera, cel putin in acest exemplu - ca si pentru taca,  la care cuvantul de baza e un termen familiar (tacanit), o conotatie "ameliorativa", glumeata, atenuand din duritatea etichetarii. Comoditatea in pronuntare se recunoaste si in forma Inter, abreviere orala curenta pentru numele hotelului Intercontinental, des inregistrata in reportajele din presa. O abreviere larg raspandita, secu (din securitate: "baietii de la secu")  a fost favorizata, probabil, de aluziile pe care le permitea prin omonimie (cu adjectivul sec; dar si in jocul de cuvinte "Manastirea Secu"). Nu multe exemple s-ar putea adauga celor de mai sus; unul e atestat inca din micul glosar de argou Cota 1936: sme  pentru smecher. Forma pare sa fie viabila: o reintalnim in Preda 1988: 43: "Se crede sme de Bucuresti". Tot mai frecvent apare naspa (din nasparliu): "Vom acorda premiul de cel mai naspa student" (OS 24, 1991, 3); "cea mai naspa faza a trait-o o data cind (.) a ramas mut sesizind ca si-a uitat stirile in alta incapere" (EZ 2313, 2000, 2).

Scurtarea se produce uneori dupa modelul unor diminutive moderne marcate afectiv (hipocoristice), de la numele proprii, deci cu adaugarea unei terminatii, de obicei -i; argoul militar actual (Moise 1982) obtine din foarte simpatizatul cuvant liberare foma libi, la randul ei cu diminutivul libisor ("Hai libi!", "hai libisor! "), iar din plutonier - hipocoristicul pluti.

Unele cazuri nu sunt simple apocope produse in stilul oral, ci provin din abrevierile folosite in scris: tov (tovaras), probabil si sold (soldat). Tot in argoul militar a fost inregistrat si ta major - in care primul element, ta, e o reducere a unul cuvant argotic si familiar, ironic si depreciativ: tablagiu.

Lista de termeni pe care am discutat-o e, desigur, incompleta; cei care i s-ar adauga nu cred ca pot, totusi, schimba impresia de productivitate relativ redusa a acestui mijloc in codul oral. E probabil ca trunchierea lexicala sa se dezvolte in continuare sub influenta altor limbi, precum franceza si mai ales engleza, in care (tot in registrele stilistice ale oralitatii) e foarte frecventa. Varianta familiara a limbii romane nu pare totusi sa urmeze un model de concizie extrema; se pot inventaria, dimpotriva, termeni (e drept, nici ei foarte numerosi) la care s-a operat o "lungire", o sufixare tautologica - respectiv una care nu a schimbat nici sensul, nici incadrarea lor lexicala, avand o pura valoare expresiva, conotativa: prietenar[3]; strainez nu difera de prieten, strain decat prin efectul glumet al incadrarii in cate o serie lexicala. Principiul economiei de efort nu e atotputernic.

Trunchierea numelor

Cazul numelor de persoana este unul special: exista in romana hipocoristice formate prin trunchierea unor prenume (Nicu, Teo, Alex/Alec, Grig etc.), dar ele par a fi, in cea mai mare parte, imprumutate sau oricum nu foarte vechi. Si mai noua este, in romana, trunchierea numelor de familie. Explicatia principala e de natura sociolingvistica: trunchierea presupune familiaritate dezinvolta, un tip de relatie interpersonala care nu corespunde cazurilor oficiale, solemne, de folosire a numelui de familie ca marca a distantei sociale. E foarte probabil ca acest tip de trunchiere (care reduce, de exemplu, pe Stefanescu la Stef) sa fi actionat la inceput in mediul scolar, in care numele de familie e folosit destul de mult, iar situatiile oficiale ("strigarea catalogului") si cele informale (relatii de colegialitate, amicitie, solidaritate de varsta) se amesteca si se influenteaza.

Oricum, in momentul de fata procedeul e la moda in limbajul jurnalistic, aplicandu-se personalitatilor zilei si mai ales, in mod ironic, oamenilor politici. Si in acest caz, explicatiile implica un tip special de relatii: cel caruia i se abreviaza numele e o persoana publica, bine cunoscuta (om politic, actor, sportiv etc.), tratata cu o anumita familiaritate. Un rol important par sa-l joace conditionarile fonetice: numele trebuie sa fie ceva mai lung, sa se preteze opririi pe o vocala sau sa produca o figura fonetica de repetitie, de simetrie. Prototipul trunchierii actuale e reprezentat de forma bisilabica, cu final vocalic si continand aceeasi vocala in ambele silabe. Dintre primii ministri de dupa 1989, doi au beneficiat in limbajul presei de desemnari abreviate, care corespund perfect prototipului, Stolojan - "Stolo munceste cu spor la Washington" (Adevarul 277, 1992, 6); "pe sub scaunul lui Stolo" (AC 45, 1992, 3) si Vacaroiu - Vaca. Preferinta pentru acest tipar e confirmata si de forme ca Vata (din Vatasescu) - "noul loc de munca al lui Vata se gaseste sub umbrela generoasa a lui A.S. " (EZ 1736, 1998, 1) -; Hrebe (din Hrebenciuc) - "Naica, Liviu si Hrebe" (RL 1733,1995, 3) - ; Laca (Lacatus) - "la multi ani, Laca" (Ziua 859, 1997, 9); Pata (Patapievici) - "Hai sa-l facem pe Pata" (22 41, 1998, 16) etc. Desi nu avem posibilitatea de a verifica numele de la care s-a pornit, nefiind vorba de o personalitate publica, e posibil ca si forma Mata - "Mata de la Costinesti" (EZ 656, 1994, 10) - sa fi rezultat din trunchierea unui nume de familie (nu e insa total exclusa originea in hipocoristicul unui prenume). 

Apar si trunchieri in care partea ramasa din nume nu contine o vocala repetata, dar respecta conditiile caracterului bisilabic si ale finalei vocalice (in -u sau -o): "cuplul Magu si Gelu"[4] (AC 8, 1992, 2). In unele cazuri mai putin frecvente, forma abreviata e modificata prin adaugarea finalei vocalice -i, ca in hipocoristicele prenumelor ("dom' Truti" = Trutulescu, RL 2462, 1998, 2).

Formele trunchiate din numele de familie se folosesc mult mai des in desemnare sau adresare catre barbati; persoanelor de sex feminin li se aplica acest tratament mult mai rar, de obicei in mediul scolar sau de echipa (Milo, pentru Lavinia Milosevici); totusi, codul social - care recomanda la noi sa se evite folosirea exclusiva a numelui de familie pentru o femeie - pune in acest caz o stavila tendintei de expansiune a procedeului.

Sigle

Tendinta de concizie a limbajului familiar, manifestata prin apocopele accidentale sau prin trunchierile lexicalizate, produce si alte tipuri de prescurtari; una dintre acestea consta in reducerca unei formule la initialele cuvintelor ei. "Compunerea prin abreviere", legarea initialelor unei sintagme nominale intr-un nou cuvant e un procedeu modern curent, aplicat in primul rand denumirilor de institutii. Scrierea introduce o diferentiere stilistica intre forma canonica, cu majuscule si puncte (C.F.R.), si cea care transcrie si leaga fonetic pronuntarea literelor (cefere); aceasta din urma intra in sfera familiarului, a unui respect scazut si a unei obisnuinte crescute cu institutia al carui nume e in cauza: "Un pecere revigorat", "fostul redege" (TL 246, 1990, 1), "avea aprobarea cepeex" (AP 14, 1990, 1), "o noua sedinta a meane" (Adevarul 17.07.1990, 1), "din fata sediului ceape" (Phoenix 37, 1990, 8). Grafiile acestea par sa ateste tendinta de integrare a compuselor prin abreviere in fondul de substantive comune ale limbii; in cazul dat, ele reflecta si o moda jurnalistica a primelor luni de dupa decembrie 1989: de scriere cu initiale minuscule a numelor de persoane si de institutii legate de regimul politic totalitar (cf. Avram 1990). Deprecierea obiectului se manifesta prin anularea grafiei institutionalizate - dar si prin tratamentul popular si familiar al siglelor care primesc nu numai (lucru firesc) articol - "cucerirea ceceului", (Phoenix 27, 1990, 1), "oile ceapeului" (Cuvantul 26, 1990, 7) - dar si, uneori, o terminatie de singular in -u [5]: "sereleu" (Timpul 36-37, 1990, 8).

Mai interesanta e situatia in care, in limbajul familiar si cu intentie ludica, o sintagma (chiar verbala sau adverbiala) este redusa la initialele cuvintelor ei. Cateva exemple sunt destul de cunoscute: in argoul militar, abrevierea AMR corespunde enuntului "au mai ramas", urmat de numarul de zile pe care recrutul le mai are de asteptat pana la liberare ("Ce se poate citi in sala de asteptare din gara: Maka, AMR 20 de zile, Micaita () etc." - Preda 1988: 257); sigla se adapteaza foarte usor si la statutul de substantiv comun, articulabil si declinabil; si saltul semantic e remarcabil in expresia "cu amereul sigilat", caracterizand un militar de cariera. De altfel, aceeasi notiune e desemnata si prin substantivul apevist, derivat din sigla APV - "armata pe viata". Derivatul pepecist - "student care se prezinta nepregatit la examen, sperand intr-un concurs de imprejurari favorabile" (cf. Petre 1978) are ca punct de pornire initialele enuntului "poate pica ceva".

In toate aceste cazuri - ca si, adesea, in cele in care e redus sistematic la initiale numele unei persoane (mai ales, de remarcat, numele format din trei elemente: CMI - Cornel Mihai Ionescu, DRP - Dumitru Radu Popescu) efectul de surpriza al decodarii, sporul de rapiditate al exprimarii, impresia de "cod secret", cunoscut de cei initiati sau descifrat de cei inteligenti sunt argumente in favoarea impunerii formei. Umorul este produs de aceste conditii, dar in special de actul lingvistic prin care o realitate comuna, un enunt in vorbire familiara e tratat ca o institutie, e inclus intr-o serie cu care nu are nimic comun. Autoritatea conferita de sigle (si a carei existenta e probata, chiar din primele situatii citate, de incercarile de a o submina) se afla intr-un evident contrast cu continutul expresiei abreviate.

O functie mai noua a unor astfel de abrevieri este aceea de a reduce din efectul de saturatie produs de expresiile la moda, de a dinamita cliseul. Calea cea mai sigura e sarja; cliseul este recunoscut ca o institutie, a carei autoritate s-ar manifesta prin reducerea "numelui" la sigla; daca intentia ar fi doar de economie a expresiei, nu s-ar recurge la majuscule. La inceputul anilor '90 au fost mult folosite in presa siglele parodice O.D.S.S. (sau, mai greoi, O.D.S.S.S.) - "odiosul dictator si sinistra sa sotie" - si O.A.P.P. - "o anumita parte a presei": "cei specializati in timpul ODSSS in telegrame" (Catavencu 14, 1991, 7); "publicatii de OAPP" (Zig-zag 70, 1991, 3)[6].

Ca mecanismul unor astfel de abrevieri ad hoc e un procedeu comic o dovedeste si o varianta a sa, care isi bazeaza efectul pe omonimie: sigla pentru care se propune si se raspandeste o interpretare exista deja in limba, ca un cuvant oarecare, termen comun sau nume propriu: ADI, perceput in primul rand ca hipocoristic de la Adrian(a), e "tradus" ca "academician doctor inginer"[7]. Si mai des, e reinterpretata chiar o sigla preexistenta si foarte cunoscuta: de la P.C.R. (Partidul Comunist Roman), care era, in anii partidului unic, unul din acronimele cele mai utilizate in discursul oficial, se reface formula "pile, cunostinte, relatii"; O.Z.N. substituie traducerii curente ("obiect zburator neidentificat", cf. UFO) interpretarea "o zeama neidentificata"; T.B.C., denumirea unei maladii, devine sigla pentru "tutun, bautura, cafea" (Volceanov, Volceanov 1998).

In orice caz, procedeul sintagmelor abreviate prin initiale este, in toate exemplele discutate, figura de stil si nu mijloc de a asigura rapiditatea comunicarii: legatura cu o abreviere ca "s.a.m.d." e numai formala, nu si functionala. Fenomenul pare destul de nou, fiind legat, desigur, de modelul pe care il ofera multiplicarea siglelor in societatea moderna[8]. Majoritatea exemplelor mai vechi sunt accidentale si n-au avut sansa de a se impune. O exceptie pare a fi formula abreviata (folosita initial de jucatorii de poker, ulterior si de alti vorbitori) pe neve - "pe nevazute"; circulatia ei e mai mult orala, dar in rarele ocazii in care e notata in scris poate aparea chiar si ca o sigla care o apropie de exemplele discutate mai sus: P.N.V. ("Ne-a dus smecherul asta P.N.V." - Papilian 1988: 42).

  9. Umorul si ironia limbajului familiar

"Cu ce se mananca"

Sunt riscante generalizarile prin care, pornind de la cuvinte si expresii specifice ale unei limbi, cineva incearca sa schiteze harti ale mentalitatilor. O expresie familiara a limbii romane contemporane, cu ce se mananca (cu sensul: "ce este"), ar putea provoca asemenea jocuri interpretative. Uzul ei e unul esential: de stabilire a identitatii unui obiect (intr-un ipotetic manual de conversatie informala, s-ar putea imagina o lectie in care intrebarile esentiale sa fie: "Cu ce se mananca?"; "Ce hram poarta?"; "Ce invarteste?" etc.). De la acest caz de transfer semantico-pragmatic, s-ar putea deduce rolul important al unei culturi a mancarii, a hranei, in "spiritul romanesc". Ba, lasand mai mult spatiu fanteziei, s-ar putea vorbi de interesul pentru fineturi si armonii gastronomice, caci intrebarea pare sa priveasca nu pur si simplu comestibilitatea unui obiect, ci compatibilitatile lui culinare - sau, poate, modul de consumare. S-ar mai putea dezvolta si ipoteze asupra viziunii practice si eficiente a existentei, ba poate chiar asupra unei mentalitati consumiste. Evident, rolul antropologic si cultural al hranei e reflectat in orice limba, de pilda in metaforele mancatului si ale foamei, ori in formulele de desemnare ale alteritatii, ale strainului, pe baza hranei consumate (mamaligar, broscar, macaronar etc.). In cazul de la care am pornit, domina totusi, in mod destul de probabil, efectul glumet si usor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite ca metonimie cognitiva. Tehnicile elementare ale hranirii apar ca semne de maturitate intelectuala in mai multe proverbe autohtone; de la foarte cunoscutul Crede ca tot ce zboara se mananca la altele mai putin frecvente, precum cel citat in DLR, Tomul VI (Litera M), cu trimiteri la Ispirescu si Zanne: Nu stie inca cum se mananca mamaliga.

Oricum, diversitatea asocierilor analogice e destul de mare ca sa pondereze posibilele speculatii.  Daca referirea la mancare ar parea excesiv de materiala, in identificarea unei persoane prin hram - "patronul unei biserici" - s-ar manifesta o metafora spirituala; in realitate, ambele apartin unui registru popular si familiar si reprezinta utilizari ironice ale limbajului.

Expresia cu ce se mananca nu e totusi de gasit in dictionarele curente. Sunt doua posibile explicatii pentru acest fapt: pe de o parte, ea pare sa fie relativ recenta, deci sa nu fi parcurs drumul obisnuit al atestarilor scrise, acceptate dupa un timp de lexicografi; pe de alta parte, structura sa e atat de simpla incat pare transparenta pentru cei care o cunosc deja. De altfel, acest tipar - imposibil de pastrat la infinitiv si care nu e exact cel al frazelor, al propozitiilor si al sintagmelor din proverbe si zicatori, inzestrate cu o anumita autonomie sintactica si semantica - e mai rar cuprins ca atare in dictionare. Dificultatile tratarii lexicografice se vad in DEX chiar in cazul celeilalte expresii cu functie asemanatoare: "(pop.; in expr.) Ce hram porti (ori poarta) sau tii (ori tine)? = ce fel de om esti (sau este)? ".

In orice caz, expresia cu ce se mananca apare cu o frecventa tot mai mare in texte contemporane, in primul rand in limbajul jurnalistic foarte (si chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "nestiind la ce foloseste si cu ce se mananca un Consiliu Local" (Libertatea 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mananca repatrierea" (EZ 2054, 1999, 4); "baietii cam stiu cu ce se mananca Iugoslavia" (EZ 2054, 1999, 12). In toate aceste citate, caracterul stilistic al expresiei nu e nici macar marcat in textele de origine prin vreo forma de distantare (toate sublinierile din reproducerea citatelor imi apartin). Expresia apare totusi uneori si intre ghilimele, precum in exemplul: "pentru a afla cu ce se mananca acesti bodiguarzi, redactorul nostru a trecut, incognito, pe la mai multe agentii de paza si protectie" (EZ 2049, 1999, 11). Citatul e interesant, pentru ca demonstreaza tocmai extinderea intrebuintarii expresiei: obiectul "de mancat" (subiectul gramatical al constructiei verbale pasiv-impersonale) e, de aceasta data, uman. Aparitia ghilimelelor semnaleaza, cred, tocmai raritatea acestei combinatii, care risca sa activeze sensuri concrete ale verbului si sa proiecteze astfel in imaginatia cititorului bufe scenarii canibalice. 

Rudenii

Termenii de rudenie tind sa capete utilizari speciale in limbajul familiar-argotic contemporan. In cazul cel mai simplu, ei au posibilitatea sa devina forme generale de adresare, pierzandu-si sensul specific; vocativele vere, cumnate, nepoate urmeaza calea lui frate sau soro, intrand in categoria cuvintelor nediferentiate, adresate unor persoane care nu sunt neaparat rude. Uzul intens le poate transforma chiar in simple exclamatii, cu rolul de a mentine treaza atentia interlocutorului sau de a sublinia un moment al comunicarii. Fenomenul e normal si extinderea sa poate fi explicata prin presiunea seriilor de termeni din aceeasi sfera. Aparitiile mai noi, simtite ca devieri, au de obicei un caracter ironic, glumet.

Mai interesanta e folosirea figurata a termenilor de rudenie: raportati, in formule mai complexe de desemnare sau de adresare, la altceva decat la un nume de persoana. Relatia de rudenie - exprimata mai ales de cuvintele fiul sau nepotul, urmate de un genitiv - devine un mod de identificare ironica a persoanei. Cand "rudenia" se stabileste cu un obiect total neasteptat, nemotivat, efectul e de umor absurd; formulele in cauza au insa de obicei o valoare depreciativa, batjocoritoare, probabil pentru ca mizeaza pe contrazicerea unei asteptari, pe contrastul implicit cu o valorizare. Tiparul "fiul lui" ar trebui sa identifice un ins, ba chiar sa-i atribuie un loc in societate; completarile glumete - fiul lui chifla, fiul cepei, fiul ploii - neaga presupunerile ascultatorului. Exemple pentru acest tipar de desemnare - care mi se pare relativ nou - pot fi gasite in proza care adopta un limbaj argotizant: autentic in spirit, daca nu in litera, deoarece inovatiile autorilor urmeaza de obicei modele de creativitate frazeologica deja existente. Surselor fictionale - "De altfel, fiul lui chifla s-a topit in camera unde se-nvart cartile" (Arion 1983); "el, G.C., fiul cepei" (Cusnarencu, Iliescu 1991: 155) - li se pot adauga cele memorialistice, in care e de asteptat ca limbajul sa fie inca mai autentic: "Daca nu aveai o proptea, erai fiul ploii (Chertitie 1991) si, desigur, cele jurnalistice: "au imbratisat volens-nolens postura de fii ai ploii" (EZ 2208, 1999, 10), "echipa a ajuns fiica ploii" (EZ 2208, 1999, 10). Ultimele doua exemple dovedesc viabilitatea sintagmei chiar prin variatiile morfologice pe care le introduc (trecere la plural, la feminin) si care nu o fac de nerecunoscut.

Se observa din citatele de mai sus ca substantivele comune introduse in schema relatiei de rudenie sunt tratate asemenea numelor proprii, capatand o flexiune tipica acestora. In cazurile deja citate, combinatia mizeaza pe efectul absurd. In altele, termenul care specifica relatia este motivat: "Da tu cine-oi fi? Nepotul lui Zmeu? se supara cel tanar" (E. Barbu 1974: 303); in acest caz, aluzia e la expresia a face pe zmeul "a se grozavi, a-si da aere"; "unul dintre noi, nepotul lui Cronos..." (nota autorului: "un individ care avea ceas", Avasilcai 1994). Sintagma nepotul lui Manivela desemneaza, prin metonimie, un sofer: "a fost speranta nepotilor lui Manivela" (AC 27, 1999, 4). Mai frecventa pentru aceasta profesie e totusi invocarea instrumentului impreuna cu cea a unei rudenii generice: "Neamu lu' manivela" incepe sa intre, incet si sigur, in mana! Sau, cu alte cuvinte, la an nou, obiceiuri vechi si paguboase", EZ 1403, 1997, 8; "Suntem neamu' lu' manivela. Ori raman ei, ori ramanem noi", RL 2072, 1997, 9. In aceeasi logica a transferului metonimic, ministrul de finante este numit "tata lu' bugetu'" (RL 1348, 1994, 4).

Explicatiile combinatiilor de termeni sunt diferite, de la caz la caz: poate fi vorba de o relatie metonimica (cu un cuvant definitoriu pentru o ocupatie, de exemplu), de o imagine metaforica, ori de o simpla substitutie formala, pe baza asemanarii de sunete, a unui cuvant eventual indecent (fenomenul cunoscut ca "deraiere lexicala"). Sursa tiparului de combinare nu e insa tocmai limpede: acesta ar putea fi, la origine, o parafraza culta (unele dintre cele citate par a evoca in cheie parodica forme de desemnare din basme). Multe din exemple sunt formatii ad-hoc, care nu se vor impune ca niste combinatii stabile, dar care atesta raspandirea unui tipar retoric: folosirea figurata a relatiei de rudenie. 

Pentru a fixa locul folosirilor glumete ale termenilor de rudenie in seria mijoacelor stilistice ale oralitatii trebuie totusi invocate si formulele metaforice populare bazate pe nume de rudenie. Dintre ele, bine fixat e cliseul sora cu.: acesta circula mai ales in forma sora cu moartea si in asociatie tipica cu bataia, pentru a carei intensitate si eficienta constituie o caracterizare superlativa.

Citatele din DLR (Tomul X, partea a 4-a, Litera S, 1992), in succesiunea lor cronologica, sugereaza o posibila istorie a formulei. Poate intamplator, primul (din P. Ispirescu) vorbeste de o "amorteala sora cu moartea", imagine perfect motivata, care ar putea indica o pista etimologica: si in cazul bataii, sintagma s-ar referi la efect, caracterizand deci acel grad de agresare care isi aduce victima
intr-o stare de totala imobilitate. Apar apoi cateva citate care cuprind comparatia intensificatoare tocmai cu referire la bataie (de exemplu: "sa-i dea o sfanta de bataie sora cu moartea", I. Agarbiceanu). Involuntar comica mi se pare selectia ultimelor doua exemplificari, din perioada presiunii ideologice si a propagandei, cu inovatiile lor: "o forta de demascare sora cu moartea" (Cinema 1968) si "o risipa de materiale sora cu moartea" (Scanteia 1969). 

Si in uzul actual, anumite alunecari si substitutii produc, din aproape in aproape, extinderea formulei. Alaturi de constructia-tip - "O bataie sora cu moartea indura mai toate nevestele" (EZ, arhiva Internet, 16.07.1997) - se gasesc mai ales variante in care se substituie termenul de comparat, pastran-
du-se insa trasaturile sale de intensitate si negativitate: "O batrana invalida de 91 de ani din comuna Sanpaul a tras o spaima sora cu moartea" (stiri Pro TV, Internet, 10.11.1998). Un salt metaforic destul de mare, dar perfect motivat pentru ca regaseste coerenta imaginii, apare in enuntul "ne paste din nou o blazare sora cu moartea" (arhiva Internet RLit, 1997). Substituirea se produce de altfel in ambele directii ale raportului de analogie; dispare deci, adesea, si moartea: "sperand intr-o explozie culturala sora cu integrarea europeana" (EZ 2319, 2000, 8). In asemenea cazuri, probabilul model idiomatic se estompeaza, textul putand fi interpretat prin sensul mai general metaforic al relatiei de rudenie. Dictionarele cuprind destule atestari ale sensului figurat pentru sora: "ceea ce are afinitati, trasaturi comune, ceea ce se aseamana, se inrudeste cu altceva" (DLR); acest uz poate fi ilustrat de citatul "psihologia se inrudeste cu psihiatria, sora cu neurologia, verisoara cu neurochirurgia" (arhiva Internet a RLit, 1996). In stilul colocvial al presei contemporane, jocul preferat consta in a apropia elemente distantate, in a provoca asociatii imprevizibile: "traiesc intr-o bulibaseala temporala sora cu luna cadourilor" (EZ 2306, 2000, 12).

Oricum, sora ramane un termen de comparatie limitat la situatiile desemnate prin substantive feminine. E drept ca in dictionarul lui Tiktin 2 e inregistrat un curios citat din Ispirescu, in care plasarea in alt context se face prin simpla adaptarea formala a cuvantului, prin alegerea unei variante cu aparenta masculina, sor: "un somn sor cu moartea" [1]; exemplul ramane totusi izolat. Corespondentul mai normal al formulei e, in schimb, frate cu., oarecum mai rar si mai banalizat (de la "codrul - frate cu romanul" la asocierile ad-hoc: "etaleaza un simt al umorului frate cu bancul acela in care." - EZ 2297, 2000, 10).

Un tipar asemanator are ca termen de baza cuvantul vecin(a), care ramane totusi mai abstract, mai putin expresiv, probabil si pentru ca, fiind deja folosit in sens larg ("casa vecina", "oras vecin"), nu presupune neaparat personificarea: "astfel de certuri vecine cu proverbialul conflict intre generatii" (EZ 2303, 2000, 10); ,,o prestatie televizata vecina cu baricada" (EZ 2306, 2000, 12).

Expresiile inutilitatii

Limbajul familiar-argotic, cu tonul sau sceptic si persiflant, a dezvoltat o intreaga serie de expresii care ridiculizeaza si reduc la absurd tentativele de actiune, negand eficienta diverselor eforturi umane. Expresiile inutilitatii sunt in genere bine cunoscute, chiar daca n-au fost totdeauna inregistrate de dictionare; multe dintre ele au parut probabil prea putin fixate pentru a fi acceptate de dictionarele generale si prea uzuale pentru a mai atrage atentia glosarelor argotice. Atestarile jurnalistice contemporane le confirma insa circulatia si le ilustreaza capacitatea de adaptare la context, prin variatii si substitutii. Pentru a descrie situatia unor amenintari si a unor represalii lipsite de eficacitate, circula de mai multi ani expresia a lua boii (sau caii) de la bicicleta, emisa de obicei din perspectiva potentialei victime, care minimalizeaza pericolul anuntat: "Ce‑or sa‑mi mai ia? Caii de la bicicleta?" (Goma 1991a: 142); "Ce poti sa-i faci? Ii iei boii de la bicicleta, c-asa vrea legea" (Expres 34, 1991). Expresia e inregistrata in Volceanov, Volceanov 1998 cu o definitie nu tocmai inspirata - "a nu putea pedepsi pe cineva care merita sanctionat pentru faptele sale"; de fapt, formula nu presupune in nici un fel indreptatirea pedepsei, ci doar subliniaza imposibilitatea ei, intemeiata pe faptul ca persoana vizata nu are nimic de pierdut. Interesul formulei sta in expresivitatea contrastelor ei umoristice: in primul rand, pentru ca evoca doua sfere ale civilizatiei autohtone, cu conotatiile lor specifice, asociind mijloacele traditionale de transport (car, caruta, trasura etc.) cu unul modern si - cel putin initial - preponderent citadin. Izbitoare este insa mai ales absurditatea imaginii, de pur si autentic suprarealism, a unei biciclete trase de boi sau de cai. Versiunea preferata de vorbitorii actuali pare a fi, de altfel, cea care contine boii: din ratiuni de expresivitate fonica (consoana initiala identica in cuvintele boi si bicicleta), dar poate mai ales pentru ca sporeste eficienta comica a imaginii, miscarea lenta si efortul carului tras de boi creand un contrast mai puternic cu rapiditatea si usurinta de miscare a bicicletei. Expresia accepta unele modificari, fiind usor de recunoscut intr-un titlu ca "M.H. ramane cum a stabilit D.P.: / Fara boii de la bicicleta" (RL 1229, 1994, 3) - explicat de altfel in cursul articolului ("Scriam, la vremea respectiva, ca lui M.H. i s-au luat boii de la bicicleta".).

Inutilitatea unor eforturi pozitive e rezumata printr-o alta serie de expresii: un anumit lucru ajuta ca la mort compresa sau foloseste ca o frectie la un picior de lemn. Ultima comparatie, mai ales, e foarte frecvent folosita: "Rana de la cap a incetat sa‑i sangereze, da' asta nu mai are nici o importanta pentru el, asa cum n‑ajuta o frectie cu Diana la un picior de lemn" (Arion 1983: 56); "Premiile oferite au valorat cat o frectie la un picior de lemn, in raport cu uriasul efort" (Cuvantul 20, 1992, 15); "Deciziile DAPL, frectie la un picior de lemn" (RL 2251, 1997, 10); "demersurile mult-asteptate raman ineficiente frectii la un picior de lemn" (Luceafarul 15, 2000, 2). Si in acest caz, ideea inutilitatii este subliniata de absurditatea comica (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variatiile se realizeaza prin particularizarea elementelor comparatiei: de pilda, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte raspandit la un moment dat ("frectie Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extradarea in folie de zinc foloseste la cauza ca frectia la piciorul de salcam" (AC 39, 1997, 12).

Largind putin discutia, constructiile de mai sus ar putea fi plasate in contextul locutiunilor si al expresiilor populare mai vechi care prezinta actiuni inutile ("a taia frunza la caini", "a umbla dupa cai verzi pe pereti"), sau in cel de parodiere a ineficientei politice si economice din timpul comunismului. Inventivitatea colocviala a produs in acea perioada titulaturi fictive de institutii tipic neproductive - "Fabrica de impachetat fum", "Cooperativa Munca in zadar" ("Opera de trei parale sau cooperativa munca in zadar", RL 2030, 1996, 2), denumiri de ocupatii inutile - "ajutor de bagator de seama" - si chiar proverbe si lozinci care pastisau indemnurile oficiale la munca ("Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc"; "Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese"; "Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea, / Cine-i lenes si chiuleste are tot asa" etc.).

Substitute ironice: "impricinatul"

In limbajul contemporan, in formele lui scrise dar si in cele orale, rolul de anaforic, traditional indeplinit de articolul hotarat, de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat adesea de o serie de elemente lexicale specializate. Pentru a asigura coeziunea textului, explicitand relatiile dintre elementele evocate, un cuvant o data introdus reapare insotit sau substituit de elementul anaforic: un doctor. doctorul / acel doctor. el / acela. In acelasi scop, se folosesc si anumite participii adjectivate si substantivizate, de genul: respectivul, numitul, pomenitul, citatul - care apar si in imbinari mai mult sau mai putin stabile, in variante compuse cu sus (sus-numitul), mai sus (mai sus pomenitul), sau deja (deja amintitul).  Un cuvant mult folosit azi - intr-atat incat a-i evita repetarea prea frecventa devine o preocupare de stil - e adjectivul respectiv, care poate fi plasat atat dupa substantivul determinat cat si inaintea acestuia (mai frecventa pare, totusi, postpunerea), eventual inlocuindu-l (cand el insusi e substantivizat). Intr-o revista apar, de pilda, imbinarile (care nu spun multe despre functionarea termenului, ci doar despre frecventa lui; mai interesanta ar fi urmarirea regulilor de folosire, de pilda a distantei fata de aparitia anterioara a elementului pe care il insoteste): "instrumentul respectiv", "la vremea respectiva", "ziua respectiva", "legea respectiva", "profesorii respectivi", "etichetele respective", "in limbile respective",  "stadiul prezent al tratarii problemelor respective", "anvergura realista a episoadelor respective", dar si: "responsabilitatea respectivei integrari", "respectivele opere", "respectiva intindere de apa". Definitia lexicografica a cuvantului e oricum greu de formulat in asemenea cazuri, in care esentiala e functia, nu sensul pur conceptual; in cazul dat, explicatia este: "care priveste imprejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba" (DEX).

Cu aceeasi functie textual-pragmatica sunt folosite (cu unele restrictii semantice si stilistice) si constructiile prepozitionale de genul in discutie, in chestiune, in chestie, in cauza. Ultima dintre ele are un corespondent de tip popular, utilizat astazi cu vagi nuante ironice si evocand mai puternic contexte juridice: cu pricina. In citatele in care l-am gasit in ultima vreme - "regia cu pricina" (RL 2072, 1997, 7); "am citit aproape integral savantissima introducere (savantismul cu pricina - de un foarte bun gust, de altfel - nu ma surprinde)" (RL 1507, 1995, 2); "Am citit cu mare luare-aminte numarul cu pricina, din care, intimplator, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din tara" (Dilema 269, 1998, arhiva Internet) -, valoarea ironica provine pe de o parte din afectarea neaosista, din folosirea unui termen popular in context cult, livresc - pe de alta, din sugerarea unui rol mai curand negativ al obiectului despre care se vorbeste, ca si cand acesta ar fi obiect nu numai al discursului sau al discutiilor, ci chiar al unui proces juridic. De la aceasta interpretare provine, probabil, un element mai nou in seria de instrumente ale conectarii anaforice: impricinat. In registrul colocvial, cuvantul devine un substitut glumet al lui respectiv: in forma adjectivala - "va mai zicem doar ca-n filmul impricinat vor juca si actori cu nume" (EZ 2247, 1999, 11); "in cadrele filmului impricinat" (EZ 2297, 2000, 2) - sau substantivala: "Impricinatul se afla la a doua abatere familiala" (e voba de un regizor care filmeaza un nou clip cu o formatie muzicala) (EZ 2249, 1999, 8); "Necazul e ca impricinata lucreaza la un ziar" (EZ 2308, 2000, 10). In acest caz, definitia de dictionar - "(cel) care este implicat, acuzat intr-un proces; (cel) care este parte intr-un proces" (DEX) nu mai ajuta prea mult la intelegerea textului; desi desigur ca
se poate reface o legatura analogica chiar pornind de aici: de la "a fi implicat intr-un proces", se poate reajunge la "a fi tema de discutie, a fi persoana despre care se vorbeste".

"Din dotare"

Sintagma din dotare se foloseste destul de des in limbajul colocvial si in reflexul sau jurnalistic, in contexte vag ironice, in care cliseul de tip birocratic se aplica unor variate situatii cotidiene. Definitia de dictionar nu spune in acest caz mai nimic despre uz; termenul dotare (in DEX, dotare = "actiunea de a dota; dotatie") este folosit in genere in contexte tehnice si administrative, dar in constructia specifica cu prepozitia din e indubitabil legat de limbajul specializat (sau de jargonul) militar. O sumara investigatie (pe care, cum am mai aratat si alta data, o permite acum prezenta in reteaua Internet a multor ziare si reviste romanesti, ba chiar si a unor documente oficiale - legi, acte, instructiuni) confirma existenta catorva contexte tipice ale sintagmei - armament, arma, munitie: "folosirea armamentului din dotare impotriva manifestantilor" (Monitorul 15.04.1997; "Un soldat a dezertat cu armamentul si munitia din dotare" - ib. 1.08.1996); constatand ca "ii lipseste un incarcator din dotare", "sergentul (.) si-a tras un glont in abdomen cu arma din dotare" (EZ 3.05.1999) etc. Sintagma apartine chiar limbajului militar oficial, fapt confirmat de prezenta sa in formularea legilor: in Legea 41/1990 "privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale" se vorbeste de pilda despre "utilizarea armamentului, munitiilor si tehnicii din dotare".

Fata de aceste intrebuintari, devierile ironice privesc alte forme de dependenta materiala, care ar parea o extindere fireasca daca n-ar pastra tensiunea stilistica cu limbajul militar: "viceprimarul (.) a vrut sa le arate unor actori (.) ce frumos oras (.) conduce el; motiv pentru care i-a scos la o plimbare cu Cielo-ul din dotare" (Stirea, Internet, 13.10.1998) "un public simandicos isi omoara plictisul pe la mesele Cazinoului Victoria si ale cabaretului din dotare" (Cotidianul 2428, 1999, 1); mai mult, se constata o aplicare largita asupra unor realitati abstracte, a unor calitati sau atitudini - "pentru a sustine cu tot sargul din dotare candidatura lui A.P. " (AC 20, 1999, 9) - si mai ales a unor relatii umane: "Rob marturiseste ca partea forte a sotiei din dotare sunt picioarele" (RL 2776, 1999, 16); "Oameni care venisera frumos imbracati, cu copii minori in dotare, pe care ii adusesera la teatru" (EZ 2517, 2000, 2).

Doua lucruri merita, cred, sa fie semnalate pornind de la asemenea contexte. In primul rand, ca exista o productivitate a sintagmelor militare intrate in limbajul de fiecare zi: "pas de voie", "pe loc repaus", "a iesi la raport", "a lasa la vatra", "a face smotru" etc.; avand in vedere numarul mare de vorbitori care au trait experienta stagiului militar obligatoriu, fenomenul e perfect explicabil. In al doilea rand, constructiile glumete de tipul "sotia din dotare" trebuie legate de o tendinta mai larga a limbajului colocvial de a obiectualiza persoanele implicate intr-o relatie. Aceasta tendinta se manifesta, de pilda, in substituirea marcata a unui verb ca a avea sau a unor relatii cazuale (genitiv, constructii prepozitionale) prin mai specializatul a poseda si constructii cu derivatele sale - "parinti posesori de copii" (EZ 2142, 1999, 10), sau prin folosirea unui limbaj comercial simplificat, eliptic, in care persoanele sunt tratate ca o marfa oarecare - "neavand decat 5 bucati senator, agrarienii au racolat 5 senatori FDSN" (AC 42, 1992, 2).

Tedinta mai generala in care se incadreaza acest fenomen este cea de a folosi cu scop ironic registrele stilistice si in general varietatile limbii: arhaisme, regionalisme, neologisme recente, termeni juridici sau tehnici etc. - in contrast cu contextul. Folosirea vag parodica a limbajului, bazata pe extinderea uzului cliseelor, pe adoptarea marcata, cu implicita distantare, a modelor lexicale si frazeologice, serveste la ironizarea indirecta a temei discursului, prin impunerea sustinuta a unui ton "neserios", cu rol minimalizator.

Jocuri tautologice

In mod obisnuit (deci nu in utilizarea speciala din logica), tautologia e inteleasa ca repetare a aceleiasi idei sub aparenta unor oferte de informatie diferite si e considerata o eroare de gandire sau de exprimare. Enuntul tautologic spune putin in cuvinte multe si sub aparente inselatoare. Ca fenomen lingvistic, a fost discutat ca tautologie tipul de enunt in care se repeta (ca subiect si ca nume predicativ) acelasi cuvant: "Legea e lege"; "Sa fie masa masa" etc. Intr-un articol al lui Al. Graur[2] si in Contras 1966 a fost discutat amanuntit acest tipar in care tautologia e intentionata si, in fond, doar aparenta: in cea de-a doua utilizare a sa, cuvantul care se repeta are sens schimbat - generic, valorizator; se realizeaza astfel o veche figura a retoricii: antanaclaza. Falsa tautologie ("omul sa fie om"; "daca-i bal, bal sa fie") se bazeaza pe un efect de intensificare, identificand, intr-o situatie individuala, o notiune in gradul ei cel mai inalt, absolut.

Exista insa si o adevarata tautologie; tot intentionata, ea nu comunica ceva nou despre lucruri si notiuni, ci pune in valoare in primul rand jocul lingvistic pa care se bazeaza. In timp ce la falsa tautologie identitatea perfecta a formelor conduce catre diferentierea sensurilor (altfel, n-ar avea nici un rost sa comunici ca un lucru e egal cu el insusi), acest tip de tautologie ironica si glumeata foloseste forme diferite, care au sensuri identice. Teoriile lingvistice ale umorului - dezvoltate mai ales pentru a explica jocurile de cuvinte sau strategiile semantice si pragmatice ale glumei - insista asupra ideilor de incongruenta, contrast, infirmare a asteptarilor. Cazul tipic e al ambiguitatii (realizate la nivel lexical prin polisemie, omonimie etc) care permite substituirea unei interpretari previzibile cu alta, surprinzatoare. Tautologia glumeata reprezinta o varianta mai putin luata in seama a mecanismului foarte general al asteptarii contrazise: ea consta in continuarea unui enunt nu printr-o informatie foarte diferita de aceea la care s-ar astepta cititorul/ascultatorul - ci printr-o forma in care, cel putin aparent, informatia noua lipseste. In limbajul familiar circula cateva tautologii cu structura de proverb sau de maxima aplicabile unor situatii diverse: "cine are poseda", "cine stie cunoaste". E posibil ca ele sa-si aiba originea in false tautologii care valorizau repetitia; intr-un posibil enunt "cine are are", a doua aparitie a verbului ar fi incarcata de determinari neexplicite, dar marcate prin intonatie: "are cu adevarat - si acest lucru e important, semnificativ etc. ". Prin inlocuirea termenului identic cu un sinonim "cult", interesul se muta de la nuantele de sens la tautologia insasi - enuntul capatand valoare ironica. Intensificarea e neutralizata, semnificatia se reduce la banalitate ("are - si atat; are - si ce-i cu asta? "). Posibilele continuari ale inceputului de proverb "cine stie " produc fie un efect narativ ("cine stie castiga"), fie o focalizare admirativa, apreciativa asupra esentei si importantei faptului de a sti ("cine stie stie"), fie o apreciere ironica, in fond negatoare ("cine stie cunoaste").

Un tipar asemanator, dar lipsit de predicatie (descris de obicei ca pleonasm) apare in alte formule ale aceluiasi limbaj familiar: bref pe scurt, antica si de demult, prima-ntai, lux-a-ntaia etc.[3] Unele sunt comparabile cu procedeul coordonarii de sinonime, utilizat in exprimarea curenta si in literatura, dar se deosebesc de acesta prin faptul ca nu pun in valoare nuante de sens, nu sugereaza gradatii subtile. Tautologia din exemplele de mai sus e intentionata, constiinta lingvistica actionand in recunoasterea atat a relatiei sintactice contrazise de echivalenta (determinare sau coordonare), cat si a sinonimiei dintre cuvinte si locutiuni apartinand de obicei unor registre diferite: al neologismului cult (bref, antica, lux) si al exprimarii curente. Acelasi tip de asociere stilistic distonanta se intalneste, de altfel, si intr-o formula (non-tautologica) foarte raspandita: om cu persoana ("Nu ne mai intelegem om cu persoana"); in acest caz, substitutia in constructia populara preexistenta "om cu om" este evidenta. Asocierile de sinonime (adesea diferite ca registru stilistic sau ca vechime in limba) functioneaza ca semne ale unei distantari ironice fata de propriul enunt, raportandu-se parodic la o posibila sau reala exprimare inculta, pleonastica, a carei cauza ar fi ignorarea sensurilor neologice. Efectul e mai pregnant cand formele echivalente sunt coordonate, ceea ce accentueaza contrasul dintre semnalul unui adaos de informatie (si) si absenta acesteia: antica si de demult, asadar si prin urmare, in fond si la urma urmei ("Lasa, ca am vazut si noi opiniile oamenilor, in fond si la urma urmei" - EZ 515, 1994, 3). Un titlu- "caseta video Te uiti si privesti" (EZ 1301, 1996, 14) - parodiaza un slogan publicitar (Te uiti si castigi) si presupune o relatie mai complexa: a doua propozitie ar trebui sa cuprinda consecinta celei dintai, dar nu face decat sa-i repete sensul - presupunand absenta urmarilor.

Structura tautologica nu e una rigida: relatia intre cele doua elemente obligatoriu echivalente se poate suprapune peste relatia actiune-scop: "Ne-am adunat aici ca sa ne strangem"; "Vorbeste ca sa nu taca"; ; a mers acolo ca sa aiba de unde pleca etc. - comunicand eficient si ironic lipsa de sens. In aceste formule, folosite pentru a caracteriza ironic, prin implicatii pragmatice, inutilitatea unei actiuni, nu mai apare o simpla sinonimie, dar scopul e redus la un alt mod de a desemna actiunea insasi sau de a o limita la relatia cu actiunea de sens contrar. O formula si mai complicata apare in distihul "Frunza verde de dai n-ai / Ia mai da sa vezi ca n-ai" (cu varianta, pentru al doilea vers, "Ia nu da sa vezi ca ai"). Surpriza reinterpretarii prepozitiei de din cliseul "Frunza verde de " ca o conjunctie conditionala e urmata de cea a reluarii continutului in versul al doilea; la un prim nivel de lectura, frapeaza chiar banalitatea ideii ca nu mai ai ceea ce ai dat. Ca sensul global e aici nontautologic (un mesaj de genul "darnicia te saraceste") e mai putin important: la el se ajunge trecand prin ironia platitudinii.

Tautologia folosita constient pentru a contrazice o structura gramaticala, de pilda pe cea disjunctiva ("Plecam, ori nu mai stam? ") e un fenomen prin care limbajul familiar il continua pe cel popular. La Creanga exista mai multe ilustrari ale procedeului: "Mai Ioane, dragi ti-s fetele? - Dragi! - Dar tu lor? - Si ele mie! "[4]; "Pan-acum t-a fost mai greu, dar de-acum inainte tot asa are sa-ti fie" (exemplu incadrabil tautologiei doar printr-o definitie mai larga)[5]. Un exemplu clar - "Caci nu va para de saga: de la Neamt pana la Iasi e catu-i de la Iasi pana la Neamt, nici mai mult, nici mai putin" (Creanga 1970, I: 218) - demonstreaza inca o data ca tautologia construita cu intentie functioneaza global, la nivelul textului, nu prin modificari de detaliu ale sensurilor cuvintelor. Nu e pusa in evidenta nuanta, ci mecanismul prin care limbajul isi controleaza si isi sanctioneaza (prin umor) potentialele defecte.

Efectul jocului tautologic nu e foarte spectaculos, dar e mai stabil: spre deosebire de calambur, care este in esenta irepetabil, tautologia ironica produce formule preluate si stabilizate in uz si care capata rolul de a semnaliza tonul glumet sau chiar de a caracteriza o situatie. In romana, limbajul familiar ofera destul de multe exemple de asemenea jocuri, in care sunt implicate aspecte lexicale (sinonimia) si pragmatice (aluzia, ironia, parodia).

Probabil ca fenomenul a fost prea putin luat in seama pentru ca a avut o circulatie predominant orala, dar poate si pentru ca realizarile sale sunt mai greu incadrabile. Oricum, stilul publicistic din ultima vreme, in tendinta sa de a prelua cat mai multe elemente de oralitate familiara, ofera destule atestari ale unor formule tautologice mai vechi sau mai noi. Intre cele mai vechi se numara "Mai e mult pana departe" (titlu, in RL 2306, 1997, 9); "la televizor asta s-a vazut. Ca generatia tanara de politicieni scartaie. Si ca mai e mult pana departe" (EZ 2517, 2000, 14); in functie de context, folosirea sa implica insistenta asupra lungimii drumului - sau asupra ignorarii destinatiei.

Un alt tip sintactic al tautologiei glumete consta in construirea unui verb cu un complement sau cu un subiect care descriu aceeasi actiune, la acelasi nivel de generalitate: "Sa vorbim discutii" (supratitlu, in RL 1707, 1995, 9; in acest caz, ghilimele sunt total neinspirate, pentru ca nu corespund unei modificari semantice a cuvantului "discutii"); "La TVR, s-a schimbat modificarea! Actualitatile se vor numi Jurnal" (EZ 1379, 1997, 1); "S-a schimbat modificarea" (titlu, in EZ 1559, 1997, 1). Si in acest caz, jocul tautologic capata sens tocmai in masura in care neaga sensul (adica rostul) actiunii descrise.

Jocuri de cuvinte populare: nonsensuri

Limbajul popular are o traditie a jocului cu semnificatiile cuvintelor: prin salturi neasteptate de la un sens la altul, de la afirmatie la negatie, ori prin substitutii arbitrare, prin combinari absurde. Baronzi 1872 publica o lista (destul de eterogena) de "pacaliri": "s-a rupt drumul in mijlocul carului", "tranca-fleanca, mere acre", "miroase a pute" etc.; una dintre ele - "Dumnezeu sa te iepure in ziua de Caracal" - constituie atestarea - mai elaborata - a unei figuri care apare la Creanga si este des citata ca exemplu de "deraiere lexicala" ("Dumnezeu sa-l iepure! "[6]). Ultima parte a unei sintagme stabile este substituita pe baza unei minime asemanari fonetice (adesea doar primul sunet e comun termenului inlocuit si celui care il inlocuieste); regula jocului este de a produce o cat mai mare incompatibilitate semantica si chiar sintactica cu contextul - anternand efectul de absurd. In vorbirea familiar-argotizanta contemporana, o deraiere lexicala maxima se poate recunoste in parodia paremiologica "vrabia mihai viteazu". In proverbul glumet "frunza verde de dai n-ai",(v. supra, p. 267), punctul de translatie il constituie conectorul de, jocul bazandu-se pe dubla interpretare a acestuia - ca o prepozitie in cliseul introductiv "frunza verde de" - si ca o conjunctie conditionala ("daca dai"). Acelasi suport il are (tot in sfera familiar argotica) unul dintre raspunsurile "noncooperative" - dar culte - la intrebarea "de ce? ": "de treci codrii de arama".

Continuitatea intre formele moderne ale oralitatii populare si cele traditionale mi se pare incontestabila. In comedia lui Hasdeu Trei Crai de la rasarit, personajului Petrica (autohtonul tipic) ii este atribuit distihul ironic: "Frunza verde ceapa coapta, s-as manca zapada fripta" (Hasdeu 1975: 161) - in care nonsensul este si mai insistent marcat, fiind subliniat prin oximoron. Pietreanu 1984 enumera si comenteaza cateva "non-saluturi" populare: formule parodiate, negate, adesea tot cu aspect de asociere absurda ("adio si-un praz verde").

Un alt tipar al asocierii neasteptate il constituie negarea, printr-un circumstantial, a unei conditii principale pentru procesul desemnat de verbul regent. In interpretarea lui I. Iordan, sensul negativ al expresiei "a o pune de mamaliga" s-ar explica etimologic prin complementul "fara faina", "care, la inceput, trebuie sa fi fost obligator" (Iordan 1944: 320; comentariu mai bogat in notele la ed. a II-a, 1975). Lingvistul considera ca in forma initiala, integrala, a expresiei - care ar fi fost deci "a o pune de mamaliga fara faina" - e descrisa o situatie dramatica: "greutatea mare, imposibil de invins, se iveste in momentul in care constati (dupa ce-ai asezat pe foc ceaunul!) ca n-ai faina, adica elementul cel mai important pentru fabricatie" (id.). Formula extinsa "a o pune de mamaliga fara faina" mi se pare insa, mai curand, o gluma ulterioara, un mod de a semnala ironic, prin negare literala, faptul ca expresia "a o pune de mamaliga" este folosita figurat[7]. Acelasi mecanism il gasim intr-o replica a lui Jupan Dumitrache: "m-a fiert fara apa"[8]. Fierberea fara apa nu e o fierbere mai grava - cum ar fi, dupa Iordan, prepararea mamaligii fara materie prima! - ci pur si simplu o "non-fierbere", o fierbere figurata. Sensul figurat (si glumet) este semnalizat prin negarea atributelor procesului real.

Incurcaturi de limba

Specia folclorica "minora" a incurcaturilor de limba a fost la noi mai putin studiata, nu numai in raport cu speciile "majore" (basm, balada etc.), ci chiar in comparatie cu tipurile de texte mai asemanatoare: descantece, ghicitori, numaratori din jocurile de copii. Cele din urma puteau fi mai usor legate de teme "serioase", mitologice, in vreme ce jocul pur lingvistic parea sa ramana ancorat in gratuit (ceea ce, dupa criterii raspandite, implica o acuzatie de superficialitate). Interesul lingvistilor pentru aceste jocuri fonetice ar fi trebuit sa fie cu atat mai mare; e drept insa ca ele nu sunt nici foarte numeroase, nici foarte variate.

De fapt, nu exista la noi nici macar o formula definitiv impusa pentru a le desemna[9]. Folcloristica romaneasca traditionala a propus ca denumiri pentru "probele de dictie" sintagmele framantare de limba sau frantura de limba, ambele cu un iz arhaic si popular, datorat substantivelor framantare si frantura ("frangere"). Sintagma framantari de limba apare de exemplu la G. Dem. Teodorescu, la Tudor Pamfile (in Jocuri de copii, ap. DA), fiind pastrata si de alti folcloristi (de exemplu de Papadima 1968). E inregistrata de dictionarul academic (DA, Tomul II, partea I, litera F, 1934), cu definitia: "fraze incalcite, alcatuite numai din combinatiuni de cuvinte greu de rostit, cu spunerea carora (repede si fara greseala) se ia la intrecere tineretul, pe la sezatori"; nu apare insa in DEX. Acesta din urma include, cu o explicatie mai vaga si chiar incompleta, doar cealalta sintagma, frantura de limba: "vorbire incalcita, p. ext. fraza incalcita, alcatuita din cuvinte greu de rostit". Si aceasta circula in folcloristica noastra, de pilda in Tocilescu, Tapu 1981, vol. III.

Din punct de vedere lingvistic, incurcaturile de limba (folosesc aceasta formula care mi se pare mai curenta azi, chiar daca nu apare in dictionarele citate) sunt interesante pentru ca manifesta o forma de constiinta lingvistica elementara, o dovada de sensibilitate fata de latura formala a limbii; in plus, alegerea dificultatilor e instructiva pentru ca poate fi pusa in legatura cu specificul fonetic al fiecarei limbi. Inventarul incurcaturilor de limba ar putea astfel reflecta spontan o ierarhie a dificultatilor fonetice majore pe care vorbitorii nativi le percep in folosirea propriei limbi. Interpretarea conform careia aceste incurcaturi sunt in primul rand un exercitiu de pronuntie e insa usor idealizata: in foarte multe cazuri, jocul e doar o capcana, frazele fiind astfel construite incat pronuntarea lor rapida, eventual cu micile erori previzibile, sa conduca la enunturi cu continut indecent. Sub scopul aparent al probei de dictie se ascunde astfel o manipulare lingvistica: "victima" pronunta fara sa vrea fraze care o pun in incurcatura, provocand rasul spectatorilor. Daca lasam deoparte aceasta categorie, in care conteaza paronimiile si omonmiile bine ascunse, raman jocurile de natura pur fonetica; dintre acestea, unele sunt direct orientate catre anumite defecte de dictie mai raspandite: celui care rosteste cu dificultate consoana "r" i se propun versuri in care tocmai aceasta abunda.

Din randul probelor mai generale - singurele relevante pentru ierarhia dificultatilor limbii - cateva sunt mai cunoscute in romana, fiind reproduse (in diverse variante) in culegerile de folclor: "Capra calca piatra/ Piatra crapa-n patru". si "Bou breaz barlobreaz/ Din boii barlobrezenilor". Dificultatea sta in general in a rosti grupuri fonetice care cer miscari articulatorii mai complicate si mai ales in repetarea lor la distanta mica, cu cate o usoara variatie. Jocurile fonetice romanesti se bazeaza mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor si a vibrantei "r"; nu sunt totusi foarte dificile, nici foarte spectaculoase. In prezent, probele de dictie au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, in exercitiile actoricesti. Ruptura dintre scris si oralitate face ca in educatia lingvistica obisnuita rolul lor sa nu fie prea mare[10].

Familiaritate

Normele sociolingvistice de folosire a numelor de persoana - insotite sau nu de un termen de politete, cu numele singur, cu prenumele abreviat sau intreg - permit numeroase variante de adaptare la situatia de comunicare, la raportul dintre vorbitori si la contextul lingvistic propriu-zis. In presa romaneasca din ultimele saptamani, un proiect de lege despre care s-a scris foarte mult a fost numit, frecvent, Legea lui Ticu sau chiar Legea Ticu (de exemplu, in RL 2501, 1998, 1 si 3; ib. 2502, 2 si 3 etc.). Folosita pe jumatate in gluma (in stilul familiar si minimalizator al presei nationale), pe jumatate in serios (din nevoia de dezambiguizare si de economie a expresiei), formula s-a impus. Nu e prima data cand un nume de familie relativ banal (in mod tipic, un nume in -escu) e abandonat in favoarea unui prenumelui care, fiind mai rar, are putere distinctiva mai mare. Rolul individualizator il poate juca, asa cum se vede, chiar un hipocoristic, care are avantajul evident al scurtimii. Totul depinde, insa, de codul sociolingvistic, de normele politetii, care permit sau nu asemenea variatii de desemnare. In romana, normele par sa fie destul de permisive. Ca si adresarea cu persoana a II-a singular (tutuirea), se poate ca recursul la prenume in situatii publice sa fie legat de modele recente sau de unele foarte vechi, sa corespunda unui stil modern cu conotatii "americanesti" sau sa continue un tipar de desemnare si de adresare vechi si popular: sistemul traditional cel mai raspandit se baza pe identificarea individului prin numele de botez, la nevoie si prin indicarea ascendentei sau a rudeniei prin alte nume de botez si prin porecle. Numele de familie e, in parte, o realitate a sistemului oficial, legata de scoala, armata, administratie. De altfel, in ciuda recomandarilor din manualele de "bune maniere", asocierea unui prenume cu un termen de politete ("domnu' Nae") nu e deloc rara in comunicarea orala, iar identificarea doar prin numele de familie, fara termen de politete, e simtita uneori ca ofensatoare, deseori ca artificiala. Probabilitatea diverselor combinatii pare sa indice faptul ca de multe ori prenumele continua sa functioneze ca adevaratul nume, individualizator.

In presa, evocarea nonsalanta a lumii politice contemporane preia din oralitatea colocviala modelul desemnarii prin prenume sau prin hipocoristicul acestuia. Dincolo de mentionarea postuma in scris a lui nea Nicu, actualitatea politica a adus in discutie nume noi. Chiar in absenta unor probe statistice, pare evident ca Ion sau Nelu[11] au fost mai putin folosite, intre 1990 si 1996, decat Emil si Milica[12] din 1996 pana in 2000 (a se vedea colectia Academiei Catavencu): faptul se explica nu numai prin lungimea numelui de familie Constantinescu, dar si prin capacitatea de individualizare mai mare a unui prenume mai putin frecvent. Fenomenul se inregistreaza si cu alti politicieni: daca Virgil nu mai e in centrul atentiei, referirile la Vadim raman constante[13].

Exista si un alt domeniu in care recursul la prenume e destul de frecvent: varianta orala (in special didactica) a criticii si a istoriei literare romanesti admite desemnarea unor scriitori prin prenume: Camil, Hortensia, Nichita, Matei(u)[14]. In ultimul caz, explicatia sta in nevoia de a distinge in familie (Mateiu/Ion Luca); in celelalte, insa, decisiva e originalitatea prenumelui in raport cu numele - poate si cu motivatii suplimentare, pentru Hortensia, legate de desemnarea feminina si de lungimea numelui de familie.

"Sturlubatic"

Evolutia limbii romane predispune catre anumite alegeri, mentinand unele tensiuni speciale: intre neologismul cult si termenul popular, intre cuvantul popular "neaos", acceptat si cliseizat de traditia ornant-literara si cel de uz subteran, privit cu oarecare suspiciune. In fond, chiar limba de lemn cuprindea, in varianta ei populista, anumite elemente de oralitate folclorica, unele amintind de conventiile literare samanatoriste. De aceea, si in analiza oralitatii publicistice de azi merita sa fie facute o serie de disocieri, printre care cea intre elemente populare preluate din oralitate si care stabilesc legatura textului jurnalistic cu stilul conversational al momentului - si elemente populare de sursa predominant literara, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult in scris; acestea din urma contribuie la a marca specificul stilului publicistic in contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pilda interesant ca anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des in textele jurnalistice, ca alegere constienta, "estetica", impunand o moda care nu reflecta neaparat uzul oralitatii colocviale.

Un asemenea cuvant e adjectivul sturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dictionare romanesti (DLR, DEX) au selectat ca forma de baza varianta fonetica sturlubatic si definitia "neastamparat". In DLR (Tomul X, partea a 5-a, Litera S) gasim de altfel numeroase variante ale cuvantului: sturlubatec, sturluiatec, sturluibatic, strolobatic, strulibatic, strulubatic, sturbulatic etc. Incertitudinile formei sunt legate de cele asupra originii: DLR trimite la verbul a sturluiba, care figureaza in dictionar cu "etimologie necunoscuta"; si alte lucrari lexicografice romanesti accepta aceasta solutie. Publicistica asigura adjectivului popular o circulatie nu foarte spectaculoasa, dar stabila; forma preferata azi e insa, spre deosebire de cea a dictionarelor, cea cu s- la initiala (ramane insa indecisa in uz oscilatia intre terminatia -ic sau
-ec): "TVR s-a dat pe brazda. Atacata, devastata, insultata, violata, ea gaseste totusi puterea sa fie sturlubateca" (Cuvantul 8, 1992); "ar fi fost racolat in tineretile sale sturlubatice de KGB" (RL 1732, 1995, 24); "sturlubatica Lorenza in Dreptul la iubire" (ib. 2788, 1999, 16).

Adjectivul in discutie nu pare sa mai faca parte din vocabularul activ al multor vorbitori de romana, dar continua sa caracterizeze anumite stiluri personale. Relativa sa frecventa in uzul actual mi se pare a avea doua explicatii principale: una este existenta unor surse literare; cuvantul apare la Creanga ("o sturlubateca si. o lenesa de fata ca aceasta", de unde e preluat si difuzat pe canale didactice, prin glosare, comentarii, analize. A doua explicatie e mai hazardata: s-ar spune ca un anume simbolism fonetic, combinatia expresiva de sunete (care poate ridica chiar dificultati de pronuntie), tipica unor calificative cu valori peiorative[15], ii atribuie un oarecare interes, ca unei "curiozitati estetice". Oricum, urmataoarele editii ale dictionarelor vor inregistra probabil varianta fonetica preferata de uzul actual. 

10. Expresii populare

Expresii "actualizate"

Folosirea cu intentie stilistica - umoristica, ironica - a expresiilor populare cere un simt special al adecvarii la situatie, la obiect, la registrul de comunicare. Altminteri, procedeul risca sa scape de sub control, alunecand in vulgaritate. Sunt, de pilda, destul de riscante expresiile care trezesc asociatii de imagini prea concrete, cu deosebire cele care implica o metafora animaliera - de obicei, nu tocmai reverentioasa. Contrastul cu un context inedit poate diminua caracterul cliseizat al figurilor (metafore, metonimii) pe care sunt construite expresiile, de-automatizand sensul si actualizand imaginea.

Sunt multe expresii al caror element central e coada; caracteristica lor e de a folosi un mecanism metonimic, care evoca indirect, in grade diferite de concretete, animalitatea (sau reprezentarea demonica) si unul metaforic, specific expresiilor si proverbelor, care suprapune scenariul animalier situatiei morale din context. Dintre expresiile foarte cunoscute, unele (cel putin in aparenta, in sensul literal) nu implica identificarea animalului cu o persoana: (cineva) trage mata de coada; in altele, o persoana determinata contextual apare in rolul de animal care suporta o agresiune: a calca pe coada (pe cineva),  a pune sare pe coada (cuiva), a lega (cuiva) tinicheaua de coada. In cateva expresii subiectul uman al unei actiuni e identificat cu animalul: a pune coada pe spinare, a pleca cu coada intre picioare etc. (E interesant ca unele dintre formule au echivalente perfecte in mai multe limbi: ultima, de exemplu, se regaseste in franceza, italiana, engleza etc.)

Expresia a-si baga sau a-si vari coada (in ceva) are sensul de "a se amesteca, a interveni (inoportun) "; conotatiile negative, glumete, provin dintr-o comparatie implicita cu lumea diabolica (subiectul expresiei este adesea, in constructii populare, dracul - cu sensul special legat de aparitia unor intrigi, neintelegeri, discordii etc.: si-a varat dracul coada se spune cand lucrurile merg prost) sau cel putin cu cea animaliera. A spune despre cineva ca "isi vara coada" e destul de ireverentios: "magnatul bacauan D.S. este banuit a-si fi bagat coada in treburile principalului contracandidat la promovare" (EZ 725, 1994, 8). Formularea devine si mai socanta cand imaginea e concretizata prin precizarea unui spatiu anume al "introducerii": "Ministrul L.M. isi vara din nou coada prin universitati" (RL 28.10.1995, 16).

Un dezavantaj al folosirii expresiilor populare e si posibilitatea ca ele sa nu fie intelese de toata lumea: daca nu sunt foarte cunoscute sau macar destul de transparente, ele risca sa produca anumite confuzii. Evident, in acest punct aprecierile sunt subiective; mi se pare totusi ca expresia a(-si) face coada colac nu e nici suficient de frecventa, nici suficient de transparenta pentru a comunica, intr-un articol jurnalistic, o informatie reala: "primarul () a facut coada colac sfidandu-l pe prefect" (RL 2174, 1997, 1). E drept ca expresia apare in dictionare, cu explicatia "a o tuli frumusel, a o sterge pe neobservate, ca sa scape de raspundere" (DA); "a se sustrage de la ceva" (DEX); in contextul unei stiri, pitorescul ei substituie totusi informatia si o obscurizeaza, evocand mai curand un scenariu comic si concret, ca de desene animate. Nu e tocmai fericita nici asocierea "cozii colac" cu sfidarea; termenii sunt mai curand opusi, ca intr-o secventa din parodia jurnalistica a lui Caragiale, din Tema si variatiuni, in care o alta expresie de sursa animaliera e interpretata liber: "intr-o memorabila sedinta a parlamentului, care a avut imprudenta, sau, mai bine zis, impudenta de a-si pune botul pe labe"[1]. Textul lui Caragiale ne reaminteste, de altfel, ca excesele actuale ale stilului publicistic autohton nu sunt noutati absolute.

Am intalnit si in stilul publicitar o expresie familiar-populara din aceeasi zona lexicala, folosita strategic, in efortul de a soca si in acelasi timp de a conferi mesajului autenticitate lingvistica si culoare locala (autorii au evitat totusi popularul mata, preferandu-i neutrul pisica): "Noua HP LaserJet 6P. 8 pagini pe minut. Atat de rapida ca sta pisica-n coada! " (publicitate pentru imprimante Hewlett Packard, in RL, decembrie 1996).

Originea metaforica a multor expresii populare sau familiare e nesigura; sensul lor ramane totusi destul de stabil. O parte din aceste expresii circula astazi si in afara contextului popular: uneori citate cu fidelitate, adesea parafrazate ironic, de pilda prin simpla substitutie: a strange cu usa (= "a sili, a constrange, a presa") - "strans cu usa de ancheta Procuraturii Militare, acesta se va decide sa demaste intreg angranajul coruptiei", in EZ 135, 1992, 3 - devine, intr-o formulare ad-hoc, "a strange cu legea": "strans cu legea / presedintele apeleaza tot la consens" (RL 1467, 1995, 3). Uneori modificarea inseamna dezvoltare, adaugare de determinanti: "de 27 de ani face valuri internationale" (TL 738, 1992, 1), sau recombinare libera in discurs a cuvintelor-cheie ale expresiei: "mata moarta a guvernarii ramane (deocamdata) in curtea FDSN" (EZ 108, 1992, 1). Parafraza ironica poate iesi din logica imaginii, pastrand doar sensul abstract al expresiei (ca in exemplele deja citate), sau poate miza pe recostruirea unei imagini (comice, absurde, contradictorii etc.), ca in butada "I. I. a luat taurul de un singur corn" (citata in EZ 323, 1993, 4), formata de la a lua taurul de coarne - "a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua o decizie ferma". De fapt, aceasta libertate de variatie reprezinta modul normal de utilizare a expresiilor in discurs (de aceea lexicografii reusesc cu greu sa aleaga constructiile cele mai stabile, pentru a le include in dictionare). 

Uneori, insa, modificarea expresiilor populare e impinsa prea departe: fie pentru ca acestora li se neglijeaza sensul propriu, fie pentru ca variatia prea mare le obscurizeaza. A trage spuza pe turta sa are sensul "a-si ingriji interesul propriu, a-si apara cauza sa proprie (uneori, in paguba altora)" (DA, s.v. cenusa). Originea expresiei e destul de transparenta, datorita echivalentelor sale - a trage cenusa (sau jarul) pe (sau la, sub) turta sa; a trage jar la oala sa - si a constructiilor care descriu o actiune din aceeasi sfera: a lua cuiva cenusa de pe turta; a-i lua turta de pe spuza. E foarte probabil ca imaginea-cadru de manifestare a actiunii egoiste sa fi fost cea a coacerii mancarii la un foc comun, situatie in care spuza (= cenusa fierbinte) ofera un avantaj considerabil. E posibila si o folosire a expresiei cu omiterea referirilor directe la persoana interesata si deci cu un sens mai general: "Armata e cu voi sau cum sa tragem spuza pe turta" (Cotidianul 5, 1992, 1). Un alt exemplu mi se pare insa mult prea elaborat, atat de modificat pentru a se adaptata la situatia data incat devine chiar greu de inteles: "I. S. a tras spuza rezolvarii cazului pe cele 83 miliarde platite statului" (Libertatea 1496, 1994, 8).

O greseala propriu-zisa apare in folosirea expresiei a lua cu japca = "a lua cu sila, prin violenta, pe nedrept" (japca, cuvant venit din bulgara, unde inseamna "lat, cursa", a capatat sensul de "hotie, inselaciune"). In citatul "recomandarile facute noua de catre Consiliul Europei nu trebuie luate cu japca, ci adaptate la specificul nostru national" (text reprodus ironic in RL 993, 1993, 3), expresiei i se atribuie sensul "a lua in bloc, a prelua fara discernamant".

A tine cu dintii (de ceva) este o expresie care nu are nevoie de explicatii; ea aluneca in comicul involuntar prin simpla schimbare a verbului - de fapt, prin concretizarea pe care noua combinatie o creeaza: "procurorii Parchetului Militar Brasov au pastrat cu dintii secretul asupra acestui incident" (EZ 1005, 1995, 8).

"De-o schioapa"

Locutiunea adjectivala de-o schioapa este definita in DEX intr-o maniera excesiv de sintetica; formularea atinge astfel umorul involuntar: "mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal". Definitia alatura interpretarile contextuale opuse si introduce raportarea riscanta la "normalitate": potrivit ei, un "copil de-o schioapa" s-ar opune unui "copil normal". DLR separa pur si simplu doua sub-sensuri ale constructiei: "a) (mai ales despre copii) (foarte) mic" - si "b) (foarte) mare" - ilustrandu-le pe fiecare cu citate. Daca sensul "foarte mic" e de obicei aplicat copiilor, sensul "foarte mare" se leaga mai ales de litere: "numeroase publicatii nemtesti titreaza in ultimul timp cu litere de-o schioapa: " (Libertatea 1738, 1995, 3). Existenta elementelor lingvistice cu sensuri polare e, se stie, un subiect fascinant si controversat. In cazul nostru situatia nu este totusi prea complicata: un atribut construit prin comparatie, si avand initial o dimensiune exacta, ajunge sa semnifice, contextual si relativ, notiunile de "mare" si "mic". Sensurile opuse apar ca surprinzatoare doar cand expresia isi pierde transparenta si nu mai avem reprezentarea vizuala a reperului, a dimensiunilor sale. Intalnim o evolutie asemanatoare la expresia de o palma, care si-a pastrat insa transparenta; aceasta locutiune este mai bine explicata in DEX : "de dimensiuni neobisnuite, foarte mic sau foarte mare (in raport cu cat ar trebui sau cat ne-am asteptat sa fie)". Aici capcana "normalului" este evitata inteligent si definitia cuprinde de fapt descrierea valorii pragmatice a expresiei.

Ambele expresii sunt bazate pe sistemul traditional al unitatilor de masura; sensul lor denotativ a fost la inceput unul foarte precis. Palma era o "unitate de masura pentru lungime egala cu aproximativ 25-28 cm, corespunzand distantei dintre extremitatea degetului celui mare si a celui mic, bine intinse in laturi" (DLR, Tomul VIII, partea 1, Litera P). Schioapa este definita in dictionare ca "masura populara de lungime, egala cu distanta de la varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt bine indepartate unul de altul" (DLR, Tomul XI, partea 1, Litera S). Sensul cuvantului e interesant prin metafora vizuala, cu intentie glumeata, pe care o presupune: a mainii "schioape", sprijinindu-se in cele doua degete inegale. Metafora a fost dezvoltata, de altfel, de numele altei unitati traditionale de masura: schioapa ingenuncheata. Tot in DLR se poate gasi (la echivalentul palma ingenuncheata) citatul care o explica: "palma ingenuncheata, fiindca pentru masuratoarea ei, dupa ce se intinde mana, se indoaie, se ingenuncheaza degetul cel mare, adaugandu-se astfel jumatatea acestui deget (aproximativ 3 cm) la lungimea palmei" (Braescu 1913: 7).

Probabil ca expresivitatea constructiei a favorizat pastrarea ei, chiar dupa ce legaturile etimologice n-au mai fost imediat vizibile - sau tocmai de aceea.

Ca omu' sau ca oamenii.

E normal ca un cuvant fundamental precum om[2] sa intre in numeroase sintagme durabile, mai mult sau mai putin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvant de acest tip, care poate ajunge sa exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atesta evolutia istorica care a condus la fr. on). In romana, folosirea cu valoare impersonala a substantivului om nu e gramaticalizata, dar apare destul de des in limbajul popular si colocvial. E prezenta, de pilda, la Caragiale, in celebra replica a lui Iancu Zugravul, din Justitie: "sa las pravalia, care nu mai poate omul de atatea angarale pentru ca sa mai manance o bucatica de paine"[3] - si se continua pana in paginile ziarelor contemporane, care adopta adesea un stil familiar, ironic-sfatos: "Rupe omul de la gura pentru o vacanta a progeniturii" (EZ 2139, 1999, 1); "o data-n viata face omul 30 de ani" (EZ 2132, 1999, 2); "Vrea omul pamantul pe care stie ca-l mosteneste de la nu's ce bunica ori este nemultumit ca patronul l-a dat afara din serviciu, vine la politie si face o sesizare" (EZ 2310, 2000, 5) etc.

Dintre multele expresii romanesti care contin cuvantul om, cred ca merita atentie doua constructii comparative pe care le diferentiaza formal doar o trasatura gramaticala; e un contrast intre caracterul aparent neinsemnat al diferentei si distanta pragmatica, de uz, care se creeaza intre cele doua formule invecinate. Acestea sunt ca omu(l) si ca oamenii: comparatii care, examinate in afara contexelor, ar putea parea echivalente; in fond, singularul articulat are adesea aceeasi valoare semantica cu pluralul articulat, desemnand totalitatea indivizilor in cauza. Din fericire, dictionarele noastre au inregistrat in acest caz diferenta. In Dictionarul limbii romane (DLR), de exemplu (Tomul VII, Litera O, 1969), ca omul primeste explicatia: "cum se intampla (sau se poate intampla) in mod obisnuit oricui"; pentru ca oamenii, in schimb, definitia este: "cu manifestari omenesti; cum trebuie, cum se cuvine". Analizand citatele in care apar cele doua constructii se observa si mai bine diferenta fundamentala dintre ele: ca omu' functioneaza, in contextul unor premise negative, ca scuza sau ca explicatie, in timp ce formula ca oamenii e folosita in recomandari, asociindu-se unor norme pozitive. Situatii prototipice de uz mi se par, asadar, pentru prima formula A gresit si el, ca omu' - iar pentru cea de-a doua, de exemplu: Mananca si tu ca oamenii!. De aici pot incepe, evident, speculatii: la singular, semnificatia pare mai curand psihologica, antropologica ori chiar religioasa (omul e inevitabil pacatos); la plural, in schimb, e o semnificatie preponderent sociala, evocand normele de comportament valabile la un moment dat. E semnificativ faptul ca definitia care trece de la un dictionar la altul adopta pentru explicarea formulei ca omul o constructie impersonala, in care omul are rol pasiv, de simplu receptor al unor intamplari venite din afara ("se intampla").

Contextele contemporane par sa ateste preferinta pentru o varianta a constructiei populare, ca tot omu': "De obicei, sunt o persoana pasnica. Insa, ca tot omu', mai am si eu scapari" (EZ 2297, 2000, 2); "R.S. are si el, ca tot omu', un serial preferat" (EZ 2315, 2000, 10). Cand verbul exprima clar o actiune a carei responsabilitate apartine subiectului, aplicarea constructiei produce un aer de justificare comica: "dadea mai bine la popor ca Presedintele rade si el la unspe dimineata, ca tot omu', o votculita" (AC 32, 1997, 8); "Dar ma bateam si eu, ca tot omu' care mai judeca si cu pumnul" (EZ 2297, 2000, 2). Un corpus consistent de contexte care sa cuprinda formula ar putea da o imagine interesanta asupra a ceea ce este considerat, la nivelul simtului public, slabiciune umana, acceptabila si scuzabila - sau asupra faptelor pe care vorbitorii doar mimeaza ca le accepta, producand efecte ironice.

11. Scriere si oralitate

Oralitate transcrisa

Extinderea tonului colocvial in presa e pandita de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde constiinta diferentelor dintre codul scris si cel oral, insusindu-si ideea falsa a oralitatii ca pura transcriere. Oralitatea, cum se stie, se manifesta in scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selectie, pe eliminarea redundantei, pe substitutia unor mijloace de reliefare si de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralitatii, adaptand-o insa la alte conditii de comunicare, prin decontextualizare (absenta mimicii, a intonatiei, a corectiei imediate) - si recontextualizare: e deci sugerare, si nu simpla inregistrare, reproducere fidela. Tot mai multe texte jurnalistice renunta insa, cu o usurinta discutabila, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marcheaza clar diferenta dintre stilul direct si cel indirect, nu inlocuiesc intonatia cu alte mijloace de subliniere - ajungand sa semene in mod dezolant cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de insi cu un nivel de instructie limitat. Un exemplu semnificativ il ofera un interviu (rubrica "Viata mea e un roman", in EZ 2317, 2000, 5), in care interlocutoarea, o profesoara, foloseste doar mijloacele sintactice si lexicale standard ale oralitatii familiare ("una-alta", "asta", "dom'le", "lalaiala", "din prima", "ca lumea", "ma tocau", "e lemn pentru limbi straine", "se aruncau exact ca disperatii", "nu ne despartim nici morti", "nici de-ai dracului" etc.); povestirea curge destul de clar, tonul e autentic. De mai multe ori, transcrierea oralitatii devine insa obositoare si derutanta, elementele pragmatice - chiar, mai mult, putin, tot, ceva - fiind reproduse fara suficiente date contextuale (in primul rand fara indicatii de intonatie). Un asemenea caz apare chiar de la inceput: "Un an si am fost profesara la Liceul Gheorghe Lazar". Folosirea conjunctiei si in constructie eliptica este marcata in codul oral printr-un puternic accent frastic: "un an si"; in scris acesta constructie e evitata, din cauza ambiguitatii ei, fiind substituita printr-o alta mai explicita, eventual prin completarea cu elementul indefinit absent ("un an si ceva") sau e marcata grafic, prin subliniere, prin scriere cu caractere cursive etc. In acelasi text, nu e totdeauna clar indicata reproducerea replicilor, a discursului direct, nici macar cand locutorii alterneaza:

"A venit acasa si a zis, draga, plecam pe vas. Cum plecam pe vas? Uite asa, m-am saturat".

Folosirea virgulei pentru a izola replica reprodusa de verbul de declaratie - "a zis, draga, plecam" e, din punctul de vedere al normelor romanei literare, o greseala evidenta; extinderea unor conventii de punctuatie din alte limbi (cea mai probabila e influenta unei reguli de introducere a citatului in scrierea englezei) nu e admisibila, intr-o situatie in care norma autohtona impune folosirea altui semn: doua puncte. Incalcarea regulii de transpunere a oralitatii in scris apare de mai multe ori in textul respectiv:

"Socrul meu a zis, ba, ma gandeam sa va opresc, dar pe urma am zis, ia sa-i las, sa vad daca iese ceva!";

"Prima data, dupa doua saptamani, am zis, plec la Bucuresti";

"L-am intrebat pe sotul meu daca seamana cu armata pe care a facut-o el. Marius a zis, mult mai rau".

Cu cat replica reprodusa e mai tipic orala, ca in ultimul caz (eliptic, dramatizat), cu atat absenta ghilimelelor si prezenta nepotrivita a virgulei transforma libertatea colocviala a ziaristului in stangacie si eroare.

Articolul - scris si vorbit

Una dintre diferentele evidente dintre aspectul scris si cel oral al romanei o constituie disparitia din vorbirea curenta a consoanei finale "-l", care reprezinta, la genurile masculin si neutru, articolul hotarat singular. Din punct de vedere gramatical, pierderea lui "-l" in registrul oral nu e foarte importanta; cum se stie, functia de articol e preluata de vocala precedenta "-u", astfel incat distinctia nearticulat/articulat (cap/capu') se pastreaza foarte bine. Unii dintre lingvistii romani au fost tentati sa accepte extinderea inovatiei orale in variantele scrise ale limbii. August Scriban, de pilda, si-a aplicat principiul unificator in Dictionaru limbii romanesti (1939), unde, asa cum se vede chiar din ortografia titlului, "-l" final nu mai era notat. Favorabil transcrierii fidele in scris a pronuntiei s-a aratat, la un moment dat, si Al. Graur (v., de exemplu, Graur 1976: 73). Renuntarea la formele cu "-l" - care caracterizeaza nu doar limba scrisa, ci si registrul cult al oralitatii formale, solemne - nu ar face insa decat sa anuleze o diferenta stilistica, producand deci o uniformizare, o saracire a exprimarii. Situatiile in care scrisul accepta (din diverse ratiuni stilistice, prozodice) disparitia articolului "-l" sunt descrise in detaliu de Avram (1996: 91-92). 

Absenta lui "-l", marcata de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele cele mai simple si mai rapandite de sugerare a oralitatii in stilul jurnalistic. Mini-contextul in care sunt reproduse, imaginate sau parodiate replicile personajelor poate fi unul tipic oral: "au rasunat strigatele protestatarilor: Hotu'!, Rusine! " (JN 1669, 1998, 9); "vecinu' minte. Terenu' e al meu" (ib. 1670, 1998, 11); "Ia bilantu', neamule " (ib., 2).

In anumite expresii populare si familiare - ce dracu', suna ca dracu', a-si da cu stangu-n dreptu', ca (tot) omu' etc. -, forma orala e sigura potrivita: "Toate toapele se chinuie sa arate ce multi bani au si se imbraca ca dracu'; Turcia scrie pe ele" (RL 816, 1992, 5); "Bacauanii isi dau cu stangu-n dreptu'" (EZ 296, 1993, 7); "rade si el la unspe dimineata, ca tot omu', o votculita" (AC 32, 1997, 8). Omiterea lui "-l" poate deveni o marca a vivacitatii asumate de stilul jurnalistic: in comentarii glumete, ironice si mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat cand apare in intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (Libertatea 2521, 1998, 23) -, sau cand intentia umoristica vizeaza producerea unui contrast comic cu termeni savanti ori cu neologisme la moda: "Nea Becali, potoleste-te odata cu clonatu' asta " (AC 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8).

Apar insa si destule excese: transcrierea pronuntarii nu e totdeauna suficient de motivata, mai ales in textele neutre, care nu au neaparat atributele oralitatii, sau in care marcile orale nu produc nici macar efecte de contrast semnificative: "De Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil / Finii trebuie sa mearga cu daru' la nasi" (EZ 1938, 1998, 12); "Specialistu' roman versus specialistu' francez" (JN 1670, 1998, 7); "La Galati, terenul se niveleaza cu caloriferu'" (EZ 1964, 1998, 15). E drept ca, in primul caz citat, este vorba de obiceiuri populare; in al doilea, e adoptat un ton persiflant; nu par insa a exista (dincolo de aparitia in pagina sportiva, unde domina tonul familiar) suficiente justificari pentru cel de-al treilea. Excesul oricarui procedeu - de pilda abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectura ironica), sau de semne de exclamatie (prin care se impune o intonatie pueril-afectiva) - devine obositor. Oralitatea marcata ostentativ e una manierista si inutila, care nu confera stilului scris un adaos de sens. De fapt, orice mijloc de transpunere in scris a oralitatii ramane interesant si eficient doar daca e folosit cu zgarcenie.

Scrierea si rescrierea

Exactitatea reproducerii unui mesaj verbal poate fi extrem de importanta in context filologic sau juridic; in alte situatii de comunicare, este insa destul de sistematic neglijata. Echilibrul dintre reproducerea ideilor si reproducerea cuvintelor in care acestea sunt exprimate cunoaste forme foarte diferite in functie de tipul discursiv: in conversatia curenta, in transmiterea barfelor si a zvonurilor, in biografiile romantate, in comentarea ultimelor declaratii politice etc. Sunt mai mult sau mai putin institutionalizate modificarile operate in manuscrise de redactorii cartilor sau (in vremuri dictatoriale) de cenzura, ca si transformarile practicate de ziaristi in prelucrarea interviurilor, cel putin prin ceea ce intr-un recent manual de jurnalism e numit "procesul de ameliorare stilistico-gramaticala".

Si scrisorile trimise de cititori, reproduse adesea cu semnatura, sunt in genere supuse unor modificari redactionale. Un caz special e cel al "curierului sentimental", rubrica prin care e stimulata producerea de texte de catre persoane cu nivel de instructie foarte diferit, uneori cu competente de ortografie si punctuatie destul de limitate; textele lor contin destule erori de constructie a frazei, redundante si confuzii lexicale. Rescrierea pentru publicare a unor asemenea texte e normala, in masura in care reproducerea exacta ar risca sa-i puna pe expeditori intr-o lumina ridicola, deplasand interesul rubricii de la dramele sentimentale si conflictele psihologice catre umorul involuntar al greselilor de exprimare.

E totusi surprinzator momentul in care o conventie implicita, tacita, devine evidenta: o astfel de rubrica sentimentala (din Evenimentul de weekend, numerele din 2000) prezinta in facsimil, alaturi de textul revizuit in redactie, fragmente din scrisorile originale. Acestea constituie o dovada de autenticitate a continutului - dar si de libertate in modificarea formei lingvistice; se confirma astfel faptul ca ghilimelele intre care e trecut textul tiparit sunt folosite pentru a sugera o voce individuala, nu pentru a garanta exactitatea citatului. (E drept si ca fragmentele sunt reproduse in format mic, devenind aproape ilizibile, ca pentru a descuraja confruntarea versiunilor.)

Operatia de rescriere este in sine interesanta, pentru ca ilustreaza pe de o parte tendintele, greselile tipice, pe de alta presiunea normei; altminteri, in cazul dat, rezultatele reviziei sunt din punct de vedere lingvistic foarte corecte. E vorba de fapt de mai multe situatii destul de diferite: cele mai multe privesc corectarea unor erori indubitabile de ortografie, de punctuatie sau de gramatica; altele, omiterea unor informatii pe criterii non-lingvistice ("locuiesc in cartierul Militari din Bucuresti" devine "sunt din Bucuresti"; "Ma numesc Popescu Georgeta, mi se spune Getuta" se reduce la "Ma numesc Getuta"); in fine, se practica si reordonarea informatiilor pentru economie de spatiu. Mai interesant mi se pare felul in care textul final urmareste sa produca sugestia oralitatii, a comunicarii directe - in vreme ce textele de baza aplica adesea cu stangacie procedeele specifice codului scris. Textul revizuit e mai fragmentat, contine mai multe propozitii scurte, ba chiar generalizeaza formele conjuncte si eliziunile acolo unde autorii scrisorilor, probabil din dorinta de a se conforma unei tendinte a stilului "inalt", le evita: "sa o pot strange in brate" e rescris "s-o pot strange-n brate"; in loc de "nu as fi scris" apare "n-as fi scris" etc. Revizia consta si in reorganizarea unui text dezarticulat "Au facut tot posibilul sa ne desparta iau bagat tot felul de tampeni ca sunt bolnavi sunt singuri nu au pe nimeni nu le ajunge pensia si culmea ca nu ii mai lasa apartamentul daca nu renunta la mine da sunt niste absurditati dar sunt adevarate", prin introducere de conectori gramaticali si logici (dar, caci, de aceea). Se renunta la comentariul metadiscursiv tipic "Acum sa spun povestea mea"; "Dar mai intai sa-mi fac o descriere"; "cam atat despre aspectul meu fizic", la abrevierile scrisului ("pt. el" refacut in "pentru el"); sunt explicitate informatiile subintelese - "am facut o incercare aflanduma tot in situatia asta" - "fac o incercare de apropiere, aflandu-ma intr-o situatie asemanatoare cu a dv. ". Pana la urma, modificarile de limbaj aduc totusi chiar o modificare de ton, de atitudine; cred ca lucrul se poate observa din comparatia catorva fragmente:

(text autentic:) "Oare il va schimba armata, ii va baga putin mintile in cap? ";

(text refacut:) "Oare el se va schimba in armata? ";

(text autentic:) "Cu greu m-am decis sa scriu suferinta si singuratatea mea. Mai pe scurt mi se spune Elena, si am 48 de ani, pe care nici nui arat. Sunt o femeie vaduva din Bucuresti";

(text refacut:) "Cu greu m-am decis sa-ti scriu despre suferinta si singuratatea mea. Sunt din Bucuresti, mi se spune Elena si am 48 de ani pe care nu-i arat, desi am avut o viata plina de necazuri. Sunt vaduva. "

Alaturarea celor doua versiuni ca si cand ar fi cu adevarat echivalente e adesea tulburatoare, in masura in care atesta un proces de transformare, asemanator retusarii unei fotografii.

Experiment poetic

Volumul de poezie Deadeva (1998) al lui Caius Dobrescu e din categoria celor care ofera multe subiecte curiozitatii lingvistilor; cu riscul, aproape inevitabil, ca analizele sa nu mai pastreze nimic din umorul textului. In cartea aceasta, in care aproape totul se petrece la nivelul codurilor ortografice, efectul estetic al experimentelor formale e cert: prin artificiul inteligent, bazat pe surpriza, inventivitate, tensiune a raportului dintre forma si sens, se obtin reliefarea, instrainarea, distantarea ironica (permitand abordarea dezinvolta a unor teme "mari"). Merita insa observata chiar relevanta pur lingvistica pe care o are asemenea formula poetica: fie si pentru ca ne face sa repunem in discutie natura conventiei ortografice, presiunea normei, sa ne intrebam care inovatii sunt posibile in romana si de ce, si mai ales unde se afla limita de la care acestea devin un simplu joc manierist, incomprehensibil, gratuit. In volumul lui Caius Dobrescu strategiile formale mi se par castigatoare prin varietate: transformarile, devierile de la norma sunt atat de multe si de diferite, iar folosirea lor atat de libera, incat spectacolul nu ajunge sa plictiseasca.

Textul poetic pune in evidenta caracterul conventional al ortografiei, posibilitatea altor moduri de transcriere: acestea ii confera un aer strain, exotic, dar nu-i afecteaza prin nimic identitatea sonora. Trasaturi dintre cele mai specifice ale ortografiei romanesti se amesteca in permanenta cu elemente din alte sisteme grafice, cu conventii din alte limbi: "bajetzii", "oritsche", "oritschine", "tzschedeaza" etc. Umlautul folosit pentru notarea diftongilor e unul adaptat, a carui valoare fonetica se recunoaste prin aproximare: "plea", "nu st", "p ureke". Frecvent - ca in unele transcrieri fonetice internationale - litera k apare in loc de c: "okii", "kestii", "kiar". Chiar grafiile cele mai mai stranii nu deformeaza de fapt pronuntia: "Asja cevfa", "zvgneste", "yinstalatii", "yieu". Jocul rebusist, pastrat in limite perfect suportabile, e usor de descifrat, mai ales cand transforma instrumentele gramaticale: "p" (= pe), "d" (= de), "k" (= ca); rebusul apare in mod aleatoriu si in alte cuvinte: "pregatesTT", "d c"; "prea rpd", "desfund QVta". Se recurge si la alte coduri ale scrisului - de pilda, la folosirea cifrelor - extinsa de la numeral la articol si cu efect umoristic amplificat prin aparitia in interiorul unor cuvinte, expresii si locutiuni: "are 1 mutra dubioasa"; "in2ite", "desfund 1 laie". Apar si abrevieri si simboluri tipice pentru textul scris - "ff aproape", "+ ortsche pretz", si mai ales conventii grafice moderne, internationale, care intra in contrast cu conotatiile unor expresii traditionale: "dor & jale", "pur & simplu", "k & cum".

Surprinzatoare e usurinta cu care mesajul se poate reconstitui, in ciuda tuturor iregularitatilor, socante la prima vedere. Una din inovatiile cele mai frapante in raport cu traditia scrisului romanesc mi se pare a fi renuntarea la notarea vocalelor, unele cuvinte fiind indicate doar prin scheletul lor consonantic: "prfkt adaptata". Adesea, vocala absenta e "i", care rezulta oricum din citirea consoanei precedente (ceea ce ne reapropie de formula rebusistica): "cnd", "tsnind", "a tacut mlc", "mncnd gndaci" etc. Anumite taieturi arbitrare (nemotivate lingvistic, prozodic) dau un aspect straniu lantului de cuvinte - "cascadede cioburi"; "nam afla tdect la sfarsit", "argin tveki", "lobuu rekii ei". O alta caracteristica - folosirea destul de consecventa a literei "x" pentru grupul "sc" - apare ca o inversare comica, de tipul metatezei, sau ca o hipercorectitudine generalizata, pornita de la perechi de tipul "excursie" - "escursie"): "sal iubeaxa", "sa ne zdrobeaxa", "sarbeaxo-tiganeaxa", "sa vopsex".

Ajungem astfel la o alta trasatura lingvistica generala a poeziilor din volum: oralitatea. Majoritatea textelor realizeaza o transcriere foarte plauzibila a limbii vorbite - cu fenomenele ei tipice de fonetica sintactica: acomodari, asimilari, afereze, eliziuni. Indraznelile de transpunere grafica sunt fara precedent in literatura noastra (poate cu exceptia unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate cu culegerile de texte transcrise pentru scopuri lingvistice, notatiile poetice se dovedesc foarte reusite, surprinzand transformari reale, tipice (precum explozia puternica a oclusivei intervocalice, simplificarea grupurilor consonantice finale, pierderea totala a lui i devocalizat s.a.): "ioppersonal", "fappa riu", "batanccu unghiile", "nus cei in capu lor", "fincca", "numacca", "crecca ud", "ii simm chiar si mireasma", "egzaccaa tunci", "am statodrumu", "va dat seama". Nu lipsesc apocopele limbajului familiar modern: "azi d dimi", "sa casa co mexicanca", "cu priviri rata", lungirea expresiva a sunetelor, realizarea orala a articolului ("autobuzu"), contopirile grupurilor de cuvinte in fluxul vorbirii (in cazurile in care pauzele grafice nu au corespondent sonor): "Doamneajuta", "cantantruna". De acestea se leaga si renuntarea la cratima sau la apostrof; prin conotatia de tipica eroare scolara aceasta absenta apare ca una din cele mai violente transgresari ale regulilor: "leasteapta", "prindel, strangel, dai cu pumnun cap". Varietatea combinatiilor de procedee e vizibila chiar in secvente destul de scurte - "a dadde 2 baxulante", "se miscan C D tot", "Asa cam plecassam fosfericit". Fanteziile transcrierilor grafice realizeaza o forma reusita de umor lingvistic.

Bancul in oralitate si in scris

Semiotica glumei e un domeniu dintre cele mai complexe; ireductibila la aspectul pur lingvistic, istorioara cu poanta incorporeaza factori psihologici si sociologici care ii determina receptarea. Teoria anecdotei este, inevitabil, plicticoasa si lipsita de umor; merita totusi sa fie semnalat un domeniu in care actualitatea ne ofera sansa de a asista la o metamorfoza - integrabila teoriei generale a semnelor.

In manifestarile de umor - care ne intereseaza aici mai ales sub aspectul lor lingvistic - s-au petrecut in perioada post-totalitara mutatii nu foarte spectaculoase, dar profunde, determinate in primul rand de o raspandire in mass-media, in special in presa, a comicului pe care inainte il vehicula aproape in totalitate o oralitate de tip folcloric. Daca dupa 1989 nu au mai aparut prea multe bancuri noi[1], o cauza o constituie probabil si patrunderea ironiei si a umorului in paginile ziarelor si revistelor, in rubrici speciale si in afara lor (chiar daca in grade foarte diferite de realizare estetica). Fenomenul general, ale carui consecinte sunt foarte interesante si in plan lingvistic, este cel de trecere masiva de la oralitate la scris. Un semn firesc al acestui proces il reprezinta preluarea functiilor anecdotei politice de catre caricatura.

Neesentiala poate, dar semnificativa pentru aceasta mutatie generala, este si consemnarea, spre utila conservare, a istorioarelor comice care s-au bucurat de o larga circulatie orala; in publicatiile curente au aparut dupa 1989 multe dintre anecdotele politice din perioada totalitara[2]. Destul de rapid, ele si-au gasit un mediu de comunicare si in Internet, unde arhivele romanesti de bancuri s-au multiplicat rapid. Ele pot sa devina un prilej de reflectie: pentru ca ilustreaza dependenta umorului de o stare de tensiune si implicare subiectiva, de un risc si o opozitie in lipsa carora isi pierde mult din actualitate si forta - si, adesea, pentru ca nemultumesc prin stangacia transpunerii textuale.

Intre bancul de circulatie orala si "anecdota"scrisa[3] (termeni relativ specializati) exista inainte de 1989 o clara diferentiere tematica, anumite teme, in primul rand cea politica, apartinand exclusiv oralitatii. La randul lor, subiectele inocente ale anecdotelor publicabile (copii, familie, defecte umane etc.) nu aveau mari sanse de patrundere in circuitul oral, astfel incat cele doua categorii de texte, in principiu similare ca structura, evoluau practic independent. E de aceea cu atat mai interesanta aparitia unei zone de tranzitie, prin transcrierea in scris a bancurilor. Regulile de textualizare care diferentiaza cele doua categorii tin mai ales de complexitatea performantei orale, care integreaza gestul, intonatia, pauza - si de necesitatea de a suplini, in scris, acest ansamblu de factori.

Tipul anecdotic bazat pe dialog si cu poanta lingvistica este cel mai putin afectat de trecerea dintr-un cod in celalalt. Nu tocmai fericite sunt, aici, abuzurile in transcrierea interjectiilor de tot felul si a unor fonetisme neliterare (regionale sau pur si simplu deformate - "dosarili", "zonili"). Un proces continuu si de mare efect in codul oral (imitarea unui mod de pronuntare deviant) trebuie marcat in codul scris doar prin cateva semne, printr-un minimum de indicii - coreland, in plus, fonetica cu sintaxa si cu lexicul. Altfel, e dominanta impresia de stridenta, de cautare a efectelor facile. Intrand in regimul scris, bancul preia, fara a ajunge la academizare, normele si traditia literaturii scrise.

Mai precara este situatia acelui tip de gluma in care alaturi de dialog apare povestirea, mult sustinuta in varianta orala de gest, de mimarea actiunii. Forma scrisa se departeaza in acest caz considerabil de cea orala, fie prin utilizarea unor conventii stilistice specifice (moduri si timpuri mai rar prezente in oralitate - perfectul conjunctiv si optativ, viitorul anterior, chiar gerunziul s.a.), fie prin explicitari funeste efectului comic. Deicticele sunt explicate in scris, ajungandu-se uneori pana la ratarea totala a unor poante. "Adica." dilueaza efectul de soc al oricarui contrast pe care se bazeaza comicul. O cale adoptata uneori este cea de reducere cat mai drastica a naratiunii si de tratare a ei in formula textului dramatic. Indicatiile de regie, de atitudine, ca in exemplul "- Buna dimineata, Soare (precipitat) " sunt totusi o solutie stangace.

Cazurile inverse, de patrundere (sau revenire) a textului scris in oralitate sunt la fel de vulnerabile; e cunoscuta artificialitatea comportamentului lingvistic al unui recitator de anecdote invatate pe de rost din reviste si carti, inadecvarea produsa de pastrarea formei scrise, mult mai sarace in nuante si mai bogate in explicitari decat un gest sau un accent.

O ultima observatie, intrucatva marginala, priveste protocolul de introducere a unei glume: in comunicarea orala, acesta nu e foarte variat si ingenios (sunt cateva formule, cu variantele lor, dupa cum exista si posibilitatea abordarii bruste, mizand pe o prima confuzie intre real si literar si pe o spectaculoasa rasturnare ulterioara); sunt neinspirate, totusi, formulele "principiale" si mobilizatoare pe care o parte a presei le-a utilizat in acest scop, cu anii 1990-1991, ca titluri de rubrica: "Sa mai si radem! ", "Haz de necaz", "Sa privim lucrurile si cu putin umor! " etc.

Intre conditiile de buna functionare a glumei se gasesc asadar, alaturi de pastrarea surprizei si a capacitatii subversive, o serie de reguli textuale specifice fiecareia dintre ipostazele sale - scrisa si orala - si care se opun transpunerii automate dintr-un cod in celalalt.

Conversatii electronice

In spatiile noi de comunicare, unele zone (mesajele prin posta electronica, revistele umoristice sau colectiile de bancuri in Internet) invita la o analiza lingvistica atenta a felului in care scrisul accepta inovatii de sursa orala; foarte interesante sunt, din acest punct de vedere, listele de discutii sau paginile in care "vizitatorilor" li se cer sugestii si comentarii. In genere, impresia dominanta pe care o creeaza "conversatiile" scrise, pe teme generale, e de banalitate; multe dintre mesaje sunt inutile, repetitive, neinteresante. Ele sunt totusi relevante din punct de vedere lingvistic, cel putin in masura in care atesta "in direct" limbajul tinerilor, stilul colocvial contemporan. Desigur, cei care comunica prin aceste mijloace reprezinta doar un segment relativ limitat al vorbitorilor, cu un nivel cultural destul de ridicat; unii se cunosc, multi nu; unii revin; comenteaza obiectul in sine sau mesajele anterioare.

Invitatia de a evalua fotografii (peisaje montane, in site-ul Alpinet) provoaca de pilda lungi serii de enunturi care intra chiar in situatii de dialog. Rezultatul aminteste, intr-o anumita masura, de tehnica folosita de Budai-Deleanu in notele de subsol la Tiganiada; la randul sau, aceasta amintea de modul in care insemnarile succesive de pe cartile vechi se transformau intr-un dialog dintre cititori. Noutatea tehnica nu e niciodata atat de absoluta incat sa nu refaca si trasee traditionale. Am urmarit cele 135 de "replici" ale comentariilor la o astfel de fotografie; continutul lor - expresie a admiratiei - era in genere previzibil; tocmai actul de limbaj comun permitea totusi o comparare a mijloacelor lingvistice. Interpretarea trebuie sa tina cont in asemenea cazuri de conditiile speciale ale dialogului scris, de faptul ca fiecare dintre participanti poate citi replicile anterioare, se poate lasa influentat de ele, e tentat sa le repete inconstient sau sa se diferentieze de ele, inovand[4].

Judecata pozitiva este exprimata in mesajele respective cu preferinta prin adjectivele superb (21 de aparitii) si super (15); am inclus in calcul si rarele lor folosiri adverbiale. Adjectivul invariabil super - "E super poza, imi place" - e un adevarat cuvant international, tipic pentru limbajul actual al tinerilor. S-ar putea chiar ca preferinta pentru superb (in dauna altor adjective cu sens superlativ) sa vina tocmai din asemanarea sa fonetica cu super. Celelalte apreciative inregistreaza mult mai putine aparitii. Registrul familiar-argotic e bine reprezentat, prin bestial (3), beton (3), adevarat (2), meserie (2), marfa (1), trasnet (1). Familiaritatea devenita aproape standard se manifesta in tare (2), tare de tot (1), cel mai tare (4), fain (2). Ies in evidenta englezismele - cool, foarte cool, super cool, great, sau inovatiile precum megacolosal. Cu una sau doua aparitii se inregistreaza calificativele mai banale din punct de vedere stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reusit, foarte reusit, excelent, de exceptie, fantastic, magnific, deosebit, incantator, fenomenal.

Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumete, dovedesc intentia de a transmite cat mai multe din semnalele afective ale oralitatii: intonatia, accentul frastic, pauzele, ezitarile. Pana la urma, nu semnele conventionale si artificiale (fete schematice surazatoare sau intristate: " :-), :-( ") sunt solutia, ci tot divesitatea mijloacelor traditionale, folosite insa in proportii si in combinatii diferite: corespondentii recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea integrala a unor cuvinte cu majuscule (BESTIALA!), prin acumularea semnelor de exclamatie ("Incredibil !!!!!") sau prin repetarea literelor ("superrrr"). Cum repetarea se face la computer mai usor decat in scrisul de mana sau la masina, cantitatea devine impresionanta: beton apare scris cu 36 de o, cool cu 14 c etc. Apar destul de frecvent apostroful si alte moduri de a marca in scris pronuntia, cu ritmul si cu modulatiile ei afective: "Pana acu' am vazut Moldoveanu' numa' de jos in sus "; "sar'na dom' pilot! "; "probabil era geamu' murdar", "tre' sa recunosti"; "nu mai faceti misto, ca nu ie frumos!; "Aceasta poza este fuarte dulce! " ; "de fapt, in cazul in care mai iexista, ce ieste si ce vria iel? ". Intre semnele evocatoare ale oralitatii trebuie amintite punctele de suspensie ("Nu nu se poate. e prea mult pentru mine deja a zburat pe" desktop"), uzul vocativelor - "super, OMULE", "meserie, frate! ", "BRAVO MAESTRE!, "Multumesc, amice... ", "meriti o bere, batrane! " si al interjectiei: "Uau", "Oau". Rezulta, pana la urma, un dialog destul de autentic, in fireasca descendenta caragialiana: "Cine-i asta, frate?! " - "Ba Ducule, da' ai la comentarii!!! " - "Ce-am mai ras " - "Mersi fain ! ".

Conversatia (agreabila) si stridentele

De la romanele lul Bolintineanu si pana la proza cea mai noua, dialogul "de salon", conversatia de un nivel intelectual mediu, ca fapt social diferit de comunicarea pur utilitara si de discursul teoretic mascat, reprezinta un punct slab al multor texte romanesti, o zona de scaderi estetice si o posibila sursa de disonante. Situatia literara nu este, in acest caz, decat reflexul realitatii sociolingvistice, al unei stari de fapt: precaritatea stilistica a unui registru, inca neconstituit ca atare, al conversatiei simple si elegante. Performantele individuale nu contrazic regula. Dialogurile prozei reusesc cel mal bine plasandu-se la extreme, construindu-se fie in limbajul popular, familiar si argotic - fie in cel neologistic, hiper-teoretic, cu variante mai mult sau mai putin artificiale, de la discursul filosofic la cel oficial, politico-administrativ. (Din acest punct de vedere se pot inregistra surprinzatoare asemanari intre prozele proletcultiste si cele intelectualiste.) Destul de clar constituite, cele doua mari tipuri de registre stilistice lasa loc, intre ele, nu atat unei a treia variante - autonome, individualizate - cat unor hibrizi. Pornind de la mai vechi idei ale lui Duiliu Zamfirescu, despre "trebuinta caracteristica literaturii romane de a da glas serios si modern burghezimii cultivate", Paul Zarifopol scria, ironic, ca "e necuviincios a banui ca in limba noastra nu s-ar putea spune frumos orice" - si ca totusi nu a fost cu adevarat gasit "un stil emotional" care sa umple golul dintre exprimarea intr-o limba straina si sudalma populara (Despre vorbele de dragoste, in Zarifopol 1971, II: 422-427). Poate ca nu e exagerat a spune ca locul gol nu a fost completat nici pana azi.

Stilul dialogurilor lui Bolintineanu poate fi ilustrat de exemplul urmator: "- Georges - zise Elescu - banuiala ce aveam vii sa o intaresti cu aceste vorbe! Ele mediteaza o lovitura (). - Sa ne preparam a le demasca" (Elena, in Bolintineanu II: 176). si Pentru acest text si pentru multi alti autori de mai tarziu e valabil reprosul pe care Calinescu i-l face lui Slavici: "Cand insa nazuieste a da eroilor fineti sufletesti de oras, complicatii culturale, tonul apare cu desavarsire fals si didactic" (1982: 513). Dincolo de reusitele partiale sau totale ale unor mari prozatori interbelici, nu poti sa nu observi ca partea cea mai rezistenta a dialogurilor prozei contemporane e scrisa in limbaj familiar, uneori cu elemente argotice sau vulgare, nu insa in stilul neutru al conversatiei..

Dialogurile vietii contemporane nu sunt mai putin demne de interes decat cele ale literaturii; contextul social al anilor din urma a oferit mai ales doua tipuri de situatii de comunicare: cea oficiala sau profesionala, in care un limbaj sau altul este preluat ca atare, invatat si apoi aplicat cu usurinta, si cea familiara, in care limbajul e folosit intr-un mod mai relaxat, cu constrangeri minime, avand un numar destul de mic de elemente lexicale si unul mare de mijloace expresive suplimentare. Sunt numeroase cazuri in care vorbitorul, pus intr-o situatie de comunicare inedita, recurge automat la unul sau altul dintre codurile pe care le cunoaste mai bine, adesea combinandu-le intr-un mod mai mult sau mai putin strident; de aici abundenta cliseelor oficiale intr-o conversatie care se vrea libera si degajata, dar al carei cadru depaseste spatiul vorbirii familiare.

Daca in perioada cenzurii totalitare aceasta zona de goluri si tranzitii era mai putin vizibila, ea e ulterior adusa in prim plan de o parte a mijloacelor de comunicare in masa, acelea carora ar trebui sa le revina firesc rolul de a intretine un dialog simplu si clar, de idei - dar nu neaparat de teoretizari ultra-abstracte. Exact acel dialog pe care lumea l-ar putea continua pe strada fara a crea o situatie artificiala si fara a-l confunda cu limbajul strazii. Un anume grad de neutralitate ar trebui sa caracterizeze acest registru de limbaj, care sa nu-si dezvaluie sursele si modelele. Ca acest loc al echilibrului, etalon al limbii literare, e greu de gasit, o dovedesc destule texte hibride ale presei: intre stilul teoretizant, intens neologistic (cel mai frecvent folosit) si cel desavarsit argotic si ludic (practic absent, deocamdata) apar combinatiile (bine cunoscute) de neologisme si neaosisme - sau acelea, parca mai noi, dintre neologisme si formele de limbaj familiar[5] : "N-am fi tot batut din pinteni - si numai noi stim cata energie si osardie am cheltuit ! - sa croim acest incisiv mini-jurnal () daca evantaiul problematic diurn nu si-ar tipa afisarea in coloane mereu deschise adevarului si faptului major exteriorizat frust" (OP 1, 1990, p. 1). Sa asteptam asadar constituirea unui limbaj al conversatiei - care sa fie, poate, si unul al presei.