Formarea limbii romane literare

Formarea limbii romane literare

Primul document scris in limba romana - Scrisoarea lui Neascu - dateaza din anul 1521. Dar claritatea si siguranta cu care este scris, adaptarea desstul de buna a semnelor alfabetului chiliric la redarea sunetelor limbii noastre presupun o experienta anterioara, ce sugereza faptul ca probabil inca de pe la sfarsitul sec. al XV-lea corespondenta particulara se scria in limba romana.

Traducerea cartilor religioase pastrate in manuscris, ca Psaltirea scheiana, Psaltirea voroneteana, Psaltirea Hurmuzachi si Codicele voronetean, constituie prima etapa a acestui proces dificil, care a inceput la conluenta dintre secolele XV si XVI. Aceste traduceri au fost determinate de necesitatea preotilor de a avea carti in limba romana, pentru a nu se mai adresa oamenilor intr-o limba pe care nu o intelegeau.

Datorita izolarii, evolutia fonetica a romanei este diferita de a celorlalte limbi romanice, dar seamana intrucatva cu cea italiana, de exemplu prin evolutia gruparii [kl] in (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) si cea dalmata, de exemplu prin evolutia gruparii [gn] in [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).

Principalele schimbari fonetice constau in:

• aparitia diftongilor vocalelor e, i, o

lat. cera > rom. ceara

lat. sole > rom. soare

• iotacism [e] → [i]

lat. herba > rom. iarba

• consoanele velare ([k], [g]) → consoane labiale ([p], [b], [m])

lat. octo > rom. opt

lat. lingua > rom. limba

lat. signum > rom. semn

lat. coxa > rom. coapsa

• rotacism [l] → [r]

lat. caelum > rom. cer

• consoanele alveolare [d] si [t] se palatalizeaza in [dz]/[z] si respectiv [ts] inainte sunetelor [e] si [i]

lat. deus > rom. zeu

lat. tenem > rom. tine