Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor)

Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-o povestire studiata.

Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi - M. Sadoveanu

Autorul este persoana care concepe si care scrie o opera (literara, stiintifica etc.). In cazul povestirii "Fantana dintre plopi", autorul este Mihail Sadoveanu. Autorul concret, creatorul operei literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care functioneaza ca destinatar/receptor. Autorul concret si cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.

Autorul, Mihail Sadoveanu, este asadar creatorul universului epic din "Fantana dintre plopi", iar naratorul este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv, naratorul este cel care face medierea intre autor si cititor.

Atat naratorul cat si personajul (element principal al unei opere epice, care determina actiunea si care se afla in mijlocul evenimentelor) sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii.

Povesirea implica o relatie speciala intre narator si cititor, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia cititorului si a-i cultiva o stare de asteptare.

Exista in "Fantana dintre plopi" doua tipuri de naratori:

1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat in deschiderea povestirii, aducand la cunostinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lautarii, Ancuta, comisul Ionita de la Draganesti si gospodarii si carausii din Tara-de-Sus. Relatarea se face in pricipal la persoana a III-a, si doar prin pozitionarea pronumelui la pers I "noi" in fata acestei categorii de personaje ("noi, gospodarii si carausii din Tara-de-Sus"), naratorul isi revendica apartenenta la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista si la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dupa ce participa la un adevarat ritual (Ancuta ii toarna vin in ulcica, lautarii vin mai aproape, comisul Ionita il invita sa povesteasca intamplarea in care si-"a pierdut o lumina"). Aici incepe povestirea propriu-zisa, "povestirea in povestire", devenind povestire in rama.

2. narator-personaj: Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultatorii prezenti la han), aducand la cunostinta si cititorului intamplarile de "pe vremea celeilalte Ancute", prin tehnica evocarii, fiind deci un narator. Prin participarea directa la succesiunea evenimentiala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele doua atributiuni facand din Neculai Isac un narator-personaj

Perspectiva subiectiva pe care o are asupra relatarii vine ca o consecinta a faptului ca este un narator-personaj. Experienta de viata a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si varsta isi pun amprenta asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticalos. Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost [.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare."

3. In finalul povestirii naratorul revine in ipostaza de narator-martor, ("Noi gospodarii si carausii din Tara-de-Sus am ramas tacuti si mahniti").