Candu au pribegit Patru voda de multe nevoi in Tara Ungureasca

Candu au pribegit Patru voda de multe nevoi in Tara Ungureasca

Vazandu Patru voda ca-l impresoara vrajmasii sai de toate partile si ai sai l-au parasit toti, lasat-au scaunul si s-au dat spre munti, unde cunoscandu ca nici Tara Ungureasca. Si asa aflandu-s calea deschisa pin acolo nu sa va putea amistui, au ganditu sa treaca la targu, prin Piatra, au trecut pre langa manastirea Bistrita si sa lasa ca sa poata ceva odihni, deasupra manastirii in munte, vazu unde ca un roiu di pretitinderile incunjurara manastirea, ca sa-l poata prinde. El cunoscandu acstea, au incalicat de sargu pre cal si singur au fugit sa haladuiasca, in 18 zile ale lui septevrie. Si intrandu in munte, intradancu, fara drum, fara povata, au dat la strimtori ca aclea de nu era nici de cal, nici de pedestru, ci i-au cautat a lasa calul. Si asa 6 zile invaluindu-sa prin munte, flamandu si truditu, au nemerit la un rau ce cura spre sacui. Si mergandu pre parau in jos, au datu priste niste pascari, carii daca i-au luat sama, cu dragoste l-au priimit. Iara Patru voda infricosindu-sa de dansii, s-au spieriiatu. Iara ei cu juramantu s-au jurat inaintea lui, cumu-i vor fi cu direptate si nimica sa nu sa teama. Iara el le-au dat lor 70 de galbeni si daca au vazut ei galbenii, cu bucurie l-au priimitu si l-au dus la otacul lor, de l-au ospatat cu paine si cu pste friptu, ospatu pascarescu, de ce au avut si ei. Si daca au inserat, l-au imbracat cu haine proaste de a lor si cu comanac in cap si dcii l-au scos la Ardeal. Si fiindu oastea ungureasca tocmita de straja, la margine, i-au intrebatu pre dansii: ,,Ce oameni sunteti. ?' Ei au zis: ,,Suntem pascari'. Si asa au trecut prin straja ungureasca si niminea nu l-au cunoscut.

Dcii pascarii l-au dus la casa unui boierin ungurescu, carile au fostu avandu priitesug mare cu Patru voda, ci pre domnu nu l-au aflatu acasa, numai pre jupaneasa lui si pre taina i-au spus ei de Patru voda. Intelegandu de Patru voda, cu dragoste l-au priimit la casa sa si i-au facut ospatu. Si un voinic oarecarele, ce fusse aprod la Patru voda, prilejindu-sa intru acel sat, fiindu scapatu si el dintru acle raotati, ii spusera lui de pascarii ceia ce venise din munte. Si stiindu el ca Patru voda este in munti intrat si nimica de dansul nu sa stie si cugetandu intru inima sa ca doara va putea sti ceva de domnu sau, au mersu la pascari, ca sa poata intelge ceva, pre un cuvantu dintru dansii. Si daca i-au vazut, indata au cunoscut pre domnu-sau, Patru voda, si au cazut de i-au sarutat picioarile. Vazandu Patru voda pre credincioasa sluga sa, multu s-au bucurat si s-au mangaiatu si multe cuvinte de taina au lasat catra dansul. Si imblanzindu-i-sa inima, au adormit putinel. Nici zabava multa n-au facut, ca pana a odihni Patru voda, iara acea jupaneasa au gatit leagan cu cai si 12 voinici intr-armati. Si daca l-au desteptat, au sazut in leagan, numai cu aprodul si au mersu pre locuri fara drum, pana au sosit la casa altui boierin ungurescu, ce si acela era priieten lui Patru voda, carile daca l-au vazut, cu dragoste l-au priimitu si l-au ospatatu. Si indata i-au gatitu leaganu cu 6 cai, ca loc de a sa zabovi nu era, ca dindaratu dupre urma prinsse de vste oastea de la straja ungureasca, cum Patru voda au trecut pintre dansii si nu l-au cunoscut. Si dcii s-au pornitu dupa dansul, a-l cerca, ca sa-l poata ajunge undeva. Ci Dumnezeu, cela ce-i otcarmuitoriu tuturor celora ce i sa roaga cu credinta, au acopieritu pe Patru voda si i-au datu cale deschisa. Si mergandu cu nevointa, au sosit la Ciceu si sambata in rasarita soarelui, septevrie 28 de zile, au intratu Patru voda in cetatea Ciceului si au inchis portile. Iara aceia ce-l goniia dindaratu, vazandu ca au haladuit Patru voda denaintea lor, s-au intorsu inapoi. Acolo multa plangere si tanguire era de doamna-sa Elena si de fii sai, de Iliiasu si de Stefan si de fiica-sa, Roxanda si de alti casasi, pentru multa scarba si nevoie ce le venise asupra, stiindu din cata marire au cazut la atata pedeapsa. Dcii Patru voda au intrat in biserica, de s-au inchinat, multamindu lui Dumnezeu ca l-au izbavitu din manule vrajmasilor sai.

Iara S uleiman imparatul turcescu cu ostile sale in urma lui Patru voda, la Moldova, multa prada si scadre facandu tarai si calcandu tara, au ajunsu pana la Suceava.

Pentru limba noastra moldoveneasca

Asijderea si limba noastra din multe limbi este adunata si ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, macara ca de la Ram ne tragem, si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Cum spune si la prdosloviia ltopisetului celui moldovenescu de toate pre randu: ce fiindu tara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur venindu si discalicandu, din limbile lor s-au amestecat a noastra: de la ramlni, cle ce zicem latina, paine, ei zic panis, carne, ei zic caro, gaina, ei zicu galena, muieria, mulier, fameia, femina, parinte pater al nostru, noster, si altile multe din limba latineasca ca de ne-am socoti pre amaruntul, toate cuvintile le-am inteleage. Asijderea si de la franci, noi zicem cal, ei zic caval, de la greci straste, ei zic stafas, de la lsi prag, ei zic prog, de la turci, m-am casatorit, de la sarbi cracatita si altile multe ca acstea din toate limbile, carile nu le putem sa le insemnam toate. Si pentru aceasta sa cunoaste ca cum nu-i discalicata tara de oameni asazati, asa nici legile, nici tocmeala tarii pre obice bune nu-s legate, ci toata direptatea au lasat pre acel mai mare, ca sa o judece si ce i-au parut lui, ori bine, ori rau, acia au fost lge, de unde au luat si voie asa mare si varf. Deci cumu-i voia domnului, le cauta sa le placa tuturor, ori cu folos, ori cu paguba tarii, care obici pana astadzi traieste.

Candu au omorat Alixandru voda 47 de boieri

Alexandru voda daca s-au curatit de toata grija denafara si au adus pre doamna sa Roxanda si pre fii sai din Tara Munteneasca, au vrut sa sa curatasca si de vrajmasii sai cei din casa, pre carii prepusse el ca pentru viclesugul lor au fost scos din domnie s-au invatatu cu taina intr-o zi lefecii sai, pe carii au avut streini, de i-au supus in curte cea domneasca, in Iasi. Si i-au chiematu pre obiciul boierilor la curte, carii far nici o grija si de primejdie ca acia negandindu-sa, daca au intrat in curte, slujitorii, dupa invatatura ce au avut, inchis-au poarta si ca niste lupi intr-o turma far' de nici un pastor, au intrat intr-insii, de-i snopiia si-i junghiia, nu numai boierii, ce si slujitorii. Nici alegea pre cei vinovati, ci unul ca altul ii puneau suptu sabie, cadea multime, dipre zabrle sariia afara, de-si frangiia picioarile. Si au pierit atuncea 47 de boieri, fara alta curte, ce nu s-au bagat in sama. Si asa dupa atata nedumnezeire, ii pariia ca s-au rascumparat inima.