SARMANUL DIONIS

SARMANUL DIONIS

Dionis strabate noaptea, pe ploaie, strazile pustii ale Bucurestiului trecand prin dreptul carciumilor inca deschise. Chipul sau reflecta inocenta dar mintea ii este dominata de gandiri metafizice. Intra intr-o cafenea sa se usuce si se aseaza la o masa din lemn lustruit pe care scrie niste calcule matematice. Dionis este un tanar visator, cu fruntea inalta, boltita si neteda, cu parul lung, negru, fata alba, copilaroasa. Era iubitor de singuratate neavand pe nimeni care sa-l iubeasca dar visa o tanara cu par de aur careia sa-i ofere dragostea.

Tanarul paraseste cafeneaua si ajunge la locuinta sa aflata intr-o gradina paraginita. Camera ii era pustie, cu peretii negri de timp si de ploaie, cu paianjeni la colturi.. Pe un perete se afla insa, un portret infatisand marime naturala pe tatal sau la aceiasi varsta cu fiul, avand o asemanarea frapanta cu acesta. Dionis isi revarsa iubirea asupra acestei imagini cu care vorbea seara amintindu-si de mama sa, fiica unui preot batran, moarta si ea la putin timp dupa moartea tatalui intr-un spital de alienati.

Dionis deschide o carte veche de zodii pe care o rasfoieste la lumina lunii. El aude din casa aflata in fata locuintei sale sunetele unui clavir si un glas ingeresc. Inchide ochii si se viseaza intr-un pustiu uscat deasupra caruia licareste luna.

In jurul sau se afla acum domni in haine de samur. Se afla in timpul lui Alexandru cel Bun, intr-o rasa si siac, cu un comanac negru avand in mana cartea astrologica. Este calugarul Dan care se visase mirean, cu numele de Dionis. Isi spune ca vinovat de toate acestea este maestrul Ruben cel care ii daduse cartea. Dan se scoala din iarba si priveste in departare turnurile bisericilor din Iasi. Intra in oras pe o ulita stramta si ajungand la casa maestrului Ruben , un evreu invatat adus din Polonia ca dascal la Academia din Socola care-i descifreaza intelesul cartii de astrologie confirmandu-i posibilitatea ca timpul si spatiul sa devina relative si el sa poata trai simultan doua vieti. Ajuns acasa, intr-o chilie din casele uni boier mare, viseaza, la lumina unei lampi fumegande, la Maria, fiica spatarului Mesteacan, o tanara blonda, cu ochii albastri. Dan citeste in cartea lui Zoroastru si vede cum fiinta lui se desparte intr-una eterna si una trecatoare. Intoarce sapte foi si umbra sare de pe perete si i) propune sa transforme pamantul intr-un margaritar pe care sa-l anine in salba iubitei sale. Desprins de umbra care devine om, Dan pleaca la Maria, o elibereaza de umbra ei si, imbratisati, se ridica printre roiuri de stele pana ce ajung in luna. Fericirea si starea de gratie pe care o traieste il face sa uite ca este muritor si se crede chiar Dumnezeu. Acest gand rupe vraja si Dan se prabuseste spre pamant.

Dionis se trezeste si priveste fereastra cladirii de vis-a-vis unde o zareste pe tanara al carui glas il auzise inainte de a adormi. Traieste o emotie puternica si o cheama in taina cu numele Maria, nume izvorat dintr-o necunoscuta taina, stiind acum ca o iubeste si ca trebuie sa-i scrie o scrisoare in care sa-i marturiseasca dragostea . Ii trimite scrisoarea si asteapta sa vada reactia fetei. Disperat, crezand ca iubire ii este refuzata, el lesina . Maria alearga la tatal ei spre a-i povesti ceea ce vazuse pe fereastra dupa ce primise minunata scrisoare. Tatal Mariei afla ca acesta a lesinat si, la insistenta fetei, merge in locuinta tanarului. Batranul il gaseste in camera lui pe Dionis si identifica in acesta pe mostenitorul averii al carui procurator era si pe care il cauta de mult timp.

Revenit acasa, Dan isi gaseste umbra dormind. Citeste in cartea lui Zoroastru asa cum il sfatuise maestrul sau, si revine in propriul trup. Ruben, calugarul invatat al carui ucenic este Dan se identifica insusi cu anticarul Riven. In agonie, obosit si fara speranta, Dan are viziunea mortii

Dionis se trezeste avand-o alaturi pe Maria care-i daruieste dragostea visata. Cei doi tineri, unul demonic, cu plete negre si privirea patrunzatoare, cealalta blonda, angelica ca o zana traiesc o iubire romantica dupa un zbucium sufletesc si o cautare cosmica.

Autorul se intreaba daca personajele reale sunt Dan sau Dionis, Ruben sau Riven.