Cand amintirile de M.Eminescu

Cand amintirile
de M.Eminescu

Cand amintirile-n trecut
Incearca sa ma cheme
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele
Ce-au luminat atat de des
Induiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati
Rasare blanda luna
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii
Cand pe carari se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atata dor
In noapte sa se stanga,
Cand valurile de izvor
N-au incetat sa planga,

Cand luna trece prin stejari
Urmand mereu in cale-si,
Cand ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?

Din punctul meu de vedere ,eul liric are sentimente de nostalgie fata de iubita sa ,iar melancolia provocata de dorul ei ii trezeste acestuia amintiri frumoase.Dorinta de a o revedea este pusa in lumina de versurile:''Cand amintirile-ntrecut/ Incerca sa ma cheme,/Pe drumul lung si cunoscut /Mai trec din vreme-n vreme.''

La revederea stelelor ce alta data erau martorele iubirii celor doi,care alta data confereau indragostitilor intimidate,eul liric traieste acele clipe de o valoare inestimabila,ide relevata de versurile:"Deasupra casei tale ies/Si azi aceleasi stele". Si maiastra luna era candva partasa dragostei lor:"Rasare blanda luna/Ce ne gasea imbratisati".

In trecut ,ceei doi iubiti aveau sa creada ca dragostea lor va fi vesnica,ca va fi nemuritoare si ca invinge toate obstacolele vietii,ide sugerata de personificarea:''A noastre inimi isi jurau/Credinta pe toti vecii".

Totul este neschimbat:''Cand valurile de izvor/N-au incetat sa planga'',''Cand luna trece prin stejari/Urmand mereu in cale-si",doar iubirea s-a transformat in amintiri pastrar=te in suflete.

In concluzie ,fiecare persoana care a fost macar odata indragostita poarta in inima momentele frumoase.