CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularitatile de constructie a
unui personaj dintr-un roman al
experientei studiat, apartinand perioadei interbelice. In elaborarea
eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru
realizarea personajului ales
(de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia
subiectului, perspectiva
narativa, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales,
prin raportare la conflictul/
conflictele romanului studiat;
- relevarea principalei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua
episoade/ secvente narative/
situatii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul in care se reflecta
o idee sau tema
romanului in constructia personajului pentru care ai optat.
Romanul experientei reprezinta o categorie a romanului interbelic, bazata
pe crearea impresiei de autenticitate, de tangibil, prin utilizarea unor
elemente care tin de realitate (pagini de jurnal, scrisori, biografii reale
etc.) sau prin fabricarea acestora, cu rolul de a mima realitatea.
Proza experientei este una a subiectivitatii si a autenticitatii, a unei
intense trairi la nivel spiritual, traduse prin trecerea unor evenimente
exterioare in planul profund interior, definitoriu, al personajelor. Stilistic,
romanul este caracterizat de sinceritatea exprimarii, de surprinderea vietii
prin intermediul unei tendinte anticalofile, de refuz al scrisului frumos,
impodobit. El tinde, asadar, catre confesiune, dand impresia cititorului ca
este martor al unei experiente traite pas cu pas, asemeni unui sir de capturi
din viata personajelor.
Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade, aparut in 1933 si bucurandu-se de un
mare succes din partea criticii si a publicului, este un roman modern
subiectiv, erotic si in acelasi timp exotic. Avand la baza notatiile
scriitorului din perioada in care s-a dedicat studiilor de orientalistica la
Universitatea din Calcutta, el prezinta erosul ca pe o constanta a trairii
umane, dar si ca pe un element misterios, profund marcat de perceptia culturala
si de traditie. Din punct de vedere spatial si temporal, actiunea se desfasoara
la inceputul secolului, pe taramul misterios al Indiei.
Tema romanului Maitreyi este incompatibilitatea, atat la nivel afectiv,
emotional, cat si structural, intre civilizatia europeana si cea orientala,
incompatibilitate ilustrata printr-o poveste de dragoste care lupta cu
imposibilul.
Constructia discursului narativ cunoaste trei niveluri: acela al jurnalului
intim al naratorului, care surprinde cu fidelitate perceptia scriitorului la
momentul desfasurarii evenimentelor, acela al notatiilor ulterioare ale
acestuia, completari survenite pe baza impresiilor resimtite ulterior, si cel
al confesiunii naratorului, supuse rememorarii.
Incipitul surprinde starea de incertitudine, de regret si frustrare a
personajului-narator in fata imposibilitatii de a regasi, printre notele din
jurnalul sau, o data precisa: aceea a primei intalniri cu Maitreyi, femeia care
i-a schimbat cursul vietii.
Actiunea romanului se dezvaluie, asemeni unui mosor de ata, prin intermediul
starilor pe care Allan, tanarul inginer englez care vine in Calcutta dornic sa
isi faca o cariera, le resimte in timp ce reciteste intamplarile consemnate in
jurnalul sau din acea perioada. Existenta unui astfel de element este specifica
romanului modern al experientei, fiindca releva intr-un mod obiectiv o serie de
intamplari puse pe seama autenticitatii.
Povestea lui Allan debuteaza odata cu intalnirea acestuia cu inginerul indian
Narendra Sen. Barbatul reprezinta conditia care duce la desfasurarea viitoare a
actiunii, fiindca, prin intermediul lui, Allan o intalneste pe fiica acestuia,
Maitreyi. Cu toate ca la inceput fata i se parea respingatoare, odata cu
mutarea sa in casa familiei Sen, el devine tot mai tulburat de prezenta ei.
Cu o mentalitate puternic influentata de cultura europeana, Allan percepe
gresit apropierea dintre el si Maitreyi, pe care parintii fetei o incurajeaza,
vazand-o ca pe o viitoare casatorie planuita de cei doi.
Tot mai atras de misterul tinerei fete, cu o vasta cultura atat in domeniul
literaturii, cat si al valorilor traditionale, Allan incepe sa doreasca
apropierea de Maitreyi. Jocurile seductiei practicate de fata in modul
misterios si naiv cu care Allan nu este familiarizat, nu fac decat sa creeze o
intimitate tulburatoare intre cei doi.
Sub pretextul invatarii limbii franceze de catre ea si a bengalezei de catre
el, tanarul se lasa prins in mrejele indiencei, trecand de la negare la
apoteoza, pana la dorinta arzatoare de a-si abandona religia si de a trece la
hinduism. Fata simte ca iubirea pentru Allan a fost "poruncita de cer", asa ca,
inainte de a i se darui, oficiaza o logodna mistica, ai carei martori sunt
lacul, pamantul, padurea si cerul, elemente cosmice care pun iubirea sub semnul
predestinarii.
Fericirea indragostitilor este insa spulberata atunci cand parintii fetei afla
tot ce se petrecuse de la sora ei, Chabu. Allan afla ca familia Maitreyiei nu
dorise niciun moment casatoria lor, fiindca ea ar fi fost imposibila, este
alungat din casa, iar efectele nefaste ale iubirii lor nepermise se rasfrang
iremediabil asupra tuturor. Tatal orbeste, Chabu moare, iar Maitreyi, care ia
asupra ei toata vina, se daruieste unui vanzator de fructe, sperand sa fie
alungata din casa si sa il regaseasca astfel pe Allan.
Tanarul englez rataceste o vreme, pierdut, prin Calcutta, ca apoi sa se retraga
in muntii Himalaya, pentru a se vindeca de Maitreyi. O intalneste pe Jenia
Isaac, o femeie simpla cu care petrece o noapte. Prezenta ei nu face decat sa
ii confirme absolutul sentimentelor pentru bengaleza care va ramane o obsesie
si o enigma de nedepasit odata cu anii, ceea ce face ca finalul romanului sa
fie unul deschis. Scris in stilul epocii, finalul nu explica nimic, ci noteaza,
ca si in Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi de Camil Petrescu,
indoiala: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce cred?
De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyei"
Cele doua personaje ale romanului sunt construite ca doi reprezentanti ai unor
culturi complet diferite. Allan, europeanul rational, pentru care totul se
reduce la inlantuirea cauza-efect, se implica intr-o experienta erotica
initiatica, prin care ajunge la un nivel de interiorizare care ii zdruncina din
radacini vechile credinte si principii. Ajunge sa se indragosteasca sincer si
absolut de tanara indianca, fiind captivat de jocul misterului si al
ezotericului pe care Maitreyi il practica aproape inconstient.
Ea este o tanara crescuta intr-o cultura a simturilor, a cosmicului, a
naturalului si a iubirii traite pana la cel mai intens nivel spiritual, si ramane
pentru Allan un mister de nepatruns. Este cea care il initiaza pe tanar in
iubire, in ciuda experientei lui mai vaste, si risca totul pentru el, fiindca
simte ca iubirea lor este pusa sub semnul fortelor superioare. Relatia de
iubire a celor doi este una a trairilor pasionale, a unor etape prin care trec
fara sa opuna rezistenta, fiindca sunt invaluiti de magia sentimentelor mai
presus de fizic si real.
Din punct de vedere compozitional, romanul este strucurat in cincisprezece
capitole, intamplarile fiind narate la persoana I, perspectiva fiind aceea a
personajului-narator, cu focalizare interna. Tehnica narativa este una moderna,
facandu-se apel la fluxul memoriei, care dizolva cursul firesc al povestirii in
imbinarea prezentului cu trecutul in diferitele lui etape.
Primul roman exotic din literatura romana, Maitreyi este mai mult decat o
poveste de dragoste. Este un roman al experientelor superioare, al trairilor
spirituale care strabat rigorile unor culturi incompatibile, al unui conflict
dintre eros si luciditate care dezlantuie fortele universale si ii transforma
pe protagonisti in proiectii ale cosmicului in lumea materiala. Romanul
dovedeste din plin estetica la care a aderat Mircea Eliade, punand problema
raportului literatura / viata in aceiasi termeni ca si Camil Petrescu:
autenticitate, de-teatralizare, experienta interioara, luciditate. De altfel,
autorul declara ca apreciaza un om, o gandire sau o opera "dupa autenticitatea
lor, adica dupa gradul de apropiere de coincidenta existenta = creatie".
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 6588
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved