PARTICULARITATILE DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ DINTR-O NUVELA STUDIATA

Particularitatile de constructie a unui personaj dintr-o nuvela studiata, avand in vedere urmatoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, perspectiva narativa, modalitati de caracterizare, limbaj etc. );

- prezentarea statutului social, psihologic etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele nuvelei studiate;

- relevarea principalei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua episoade / secvente narative si / sau prin citate comentate;

- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul in care se reflecta o idee sau tema nuvelei in constructia personajului pentru care ai optat.

Personajul este o categorie fundamentala a tuturor operelor epice si dramatice; el ocupa locul principal in sistemul operei literare, alaturi de alte categorii, precum istoria si discursul, spatiul si timpul. Constructia personajului se realizeaza prin asocierea a doua dimensiuni: una sociala, exterioara, alta psihologica, interioara. Exista mai multe tipuri de personaje, clasificabile dupa mai multe criterii. Avand in vedere rolul in actiune, personajele pot fi principale, secundare, figurante sau functionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participand la actiune si fiind subordonate naratorului obiectiv si omniscient sau pot deveni instanta narativa principala, indeplinind si functia naratorului.

Personajul poate fi caracterizat in mai multe moduri in textul epic. Caracterizarea directa poate fi realizata de catre narator ( prin portretul fizic si / sau moral, prin comentarii explicite, aluzii ); personajul insusi (autocaracterizare prin marturisiri facute altor personaje, autoanalize monologate ); alte personaje ( prin marturii, descrieri etc. ). Caracterizarea indirecta se realizeaza prin consemnarea actiunilor, a atitudinilor si a opiniilor exprimate de personaj. Tot la caracterizarea indirecta a personajului contribuie prezentarea mediului in care traieste - orasul, casa, interiorul, familia, grupul sau societatea in care evolueaza - si a limbajului folosit ( de la registru al limbii pana la particularitatile stilistice ).

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi apare la Iasi, in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, inaugurand seria operelor de inspiratie istorica in literatura romana. Sub influenta programului romantismului romanesc, sintetizat in articolul Introductie, al lui Mihail Kogalniceanu (articolul-program al revistei ), C. Negruzzi valorifica informatiile cuprinse in cronicile moldovene intr-o creatie clasica prin sobrietatea constructiei, pregnanta caracterelor si vigoarea conflictelor. Tema, istorica, evoca ultimii cinci ani de domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569), reliefand figura domnitorului.

Actiunea nuvelei reliefeaza trasaturile personajului principal, eponim. Cele mai multe trasaturi se desprind prin caracterizare indirecta. Naratiunea prezinta actiunile, atitudinile si gesturile personajului, reliefand si relatiile acestuia cu alte personaje. Tradat de boieri in prima domnie, Lapusneanu se intoarce in tara cu ajutor turcesc. Solia celor patru boieri ( Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici ) incearca sa-l convinga sa renunte la tron, sustinand ca "norodul nu te vrea, nici nu te iubeste, Maria ta ." Cuvintele lui Lapusneanu sugereaza vointa neclintita, pronumele personal eu are un rol central: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge cu voia ori fara voia voastra".

Conflictul, factor determinant in desfasurarea actiunii unei nuvele, se prefigureaza de la inceput: boierii nu saruta poala voievodului, Lapusneanu ii priveste cu dispret. Personajele implicate in acest conflict exterior au interese si conceptii diferite.

Ocuparea tronului este urmata de acte de sadism; boierii sunt aspru pedepsiti, averile acestora sunt confiscate. Una dintre sotiile boierilor ucisi o astepta pe doamna Ruxanda, sotia domnitorului, si rosteste cuvintele cu valoare de avertisment - "Ai sa dai sama, doamna!" - , rugand-o sa intervina pe langa domnitor pentru ca acesta sa inceteze cu omorurile.

Doamna Ruxanda incearca sa-l induplece pe Lapusneanu, iar acesta ii promite, cinic, un "leac de frica". Cu ocazia sarbatorii Sf. Ioan, Lapusneanu cere impacare si tine o "desantata cuvantare" boierilor adunati in biserica, invitandu-i la un ospat la curte. Ospatul se transforma in masacru, 47 de boieri fiind omorati cu sadism.

"Prostimea", atrasa de zarva din palat, se aduna, fara a avea initial un scop anume; se formuleaza, la intrebarea solului trimis de Lapusneanu, revendicari importante, dar neunitare ( "Sa micsureze dajdiile! - Sa nu ne zapciasca!"); la acestea se renunta cand o voce din multime pronunta numele lui Motoc, identificat cu toate relele din tara: "Capul lui Motoc vrem!". Boierul este sacrificat cu sange rece de Lapusneanu, in ciuda rugamintilor si a promisiunilor. Doamna Ruxanda este chemata pentru a vedea "leacul de frica": piramida alcatuita din cele 47 de capete ale boierilor ucisi.

Dupa masacru, domnitorul nu mai omoara, dar schingiuie pe oricine greseste. Imbolnavindu-se de friguri, aflat in cetatea Hotin, Lapusneanu cere sa fie calugarit, dar, cand isi revine din lesin, este cuprins de furie si ii ameninta cu moartea pe toti cei prezenti ( inclusiv pe fiul sau ): "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu". Sfatuita de Spancioc si Stroici sa il ucida pe domnitor, doamna Ruxanda cere sfatul mitropolitului Teofan. Temandu-se pentru propria viata, Teofan vrea sa lase impresia ca hotararea ii apartine numai doamnei, desi atitudinea sa este clara. Cuvintele mitropolitului - "Dumnezeu sa-l ierte" - arata ca el il considera pe voda deja mort si nu ii lasa timp de gandire doamnei. Lapusneanu moare in chinuri, otravit de sotia si dusmanii sai.

Nuvela este alcatuita astfel incat sa evidentieze caracterul eroului. Desi Alexandru Lapusneanu apare ca intruchipare a tiranului crud si sangeros, figura lui este complexa, fiind prezentate motivatiile de ordin istoric si psihologic ale comportamentului personajului. Scopul politicii sale era de a ingradi puterea marilor feudali, sporind autoritatea domnitorului. In vederea realizarii acestui obiectiv, se casatoreste cu doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rares, pentru a atrage "inimile norodului", care mai pastra amintirea domniei fiului lui Stefan cel Mare; se foloseste de Motoc pentru a atrage ura multimii.

Violenta si cruzimea lui Lapusneanu depasesc insa limitele normalului. Impulsiv, el vrea sa-l loveasca pe Spancioc cu maciuca, duce mana la jungher cand doamna Ruxanda ii reproseaza crimele. Viclean si abil, personajul isi disimuleaza adevaratele sentimente pentru a-si realiza scopurile. Este inteligent, bun cunoscator al psihologiei multimii, pe care o potoleste sacrificandu-l pe Motoc. Personaj romantic, reunind lumini si umbre, "Lapusneanu este un damnat osandit de Providenta sa verse sange" ( G. Calinescu ). Sfarsitul lui atinge tragicul.

Perspectiva asupra evenimentelor relatate este aceea a naratorului obiectiv si omniscient. Acesta accentueaza trasaturile personajului principal, ca un regizor care fixeaza lumina reflectoarelor pe un actor,urmarindu-i reactiile si gesturile: "Cat pentru Lapusneanu, el luase pre Motoc de mana si se trasese langa o fereastra deschisa de unde privea macelaria ce incepuse. El radea; iar Motoc, silindu-se a rade, ca sa placa stapanului, simtea parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind." Reactiile personajului secundar Motoc potenteaza trasaturile de caracter ale personajului principal, caracterizat direct succint ("El radea" - "iar Motoc . simtea parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind" ). Surprins in relatie cu personaje individuale - Motoc, doamna Ruxanda - sau cu personaje colective - boierii ( adunati fie la biserica, fie la palat ), multimea - Lapusneanu se defineste treptat, ca un personaj puternic individualizat, caracterizat complex. Constructia personajului se realizeaza prin asocierea a doua dimensiuni: una sociala, exterioara, si una psihologica, interioara. Dimensiunea sociala il incadreaza in tipologia domnitorului despotic si autoritar, care intreprinde o serie de actiuni menite sa-i consolideze autoritatea. Pana la un punct, actiunile lui Lapusneanu sunt justificate. Altele frizeaza patologicul, dezvaluind un caracter impulsiv, insetat de sange si incapabil sa se controleze. Relatiile cu cei din jur sunt de natura conflictuala: Lapusneanu - boieri, Lapusneanu - doamna Ruxanda, Lapusneanu - mitropolitul Teofan. Ca orice personaj romantic, Lapusneanu se defineste in antiteza cu alte personaje - doamna Ruxanda, model de bunatate si de gingasie, Motoc, boierul tradator.

Dimensiunea psihologica se construieste prin raportare la conflictele exterioare. Foarte rar, apar notatii ale autorului care sugereaza anumite trasaturi de caracter: "uratul caracter", "desantata cuvantare".

Toate firele narative sunt sustinute de evolutia acestui personaj, al carui caracter se construieste pe parcursul actiunii. Limbajul, atitudinile care ii sunt atribuite il particularizeaza ca personaj literar, realizand trecerea de la cronica la literatura, prin fictiune. Intentia autorului este sa transmita un mesaj moralizator, sugerandu-i cititorului ideea ca orice tiran este pedepsit pentru faptele sale. In figura domnitorului moldovean, Costache Negruzzi intruchipeaza un personaj tipic romantic, un om al contrastelor si al trairilor intense, memorabil prin amestecul de hotarare si dezechilibru psihologic.