LACRIMA MEA, sau 'CAND TE CHINUIE TALENTUL!'

LACRIMA MEA,

sau ''CAND TE CHINUIE  TALENTUL !''

Motto

O! de mi-ar fi capul plin cu apa, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi

as plange zi si noapte pe mortii fiicei poporului meu !'' (Ieremia 9. 1)

M anvaluie ceata si ma bate ploaia lui Bacovia,

Si imi zgarnesc cu greu prin vremi si-amar, memoria ;

Ca bubele cu mucegai le mostenesc si eu de la Arghezi,

Si intrigile lui Macedonski si tiganii de la Alecsandri.

Si cu conu Luca, si cu el ne stim, chiar de voi nu stiti: eu nepotul, iar el unchiul,

Impartim exilul amandoi; eu in Bruxelles, el la Berlin; el cu tusea, eu cu junghiul;

Alungati de-acasa pe pamant strain, amandoi ne chinuim, dar pe altii-i ,,talcuim!'',

De ne-ar prinde ce ne-ar face ? Nici nu stim si nici nu vrem sa ne gandim, ca ii iubim

E clar ca eu as vrea cu Eminescu sub un tei, la un izvor,

Si mai apoi la Cernauti si la Viena si la munte/mare si-n pridvor,

Si as fi vrut si topica lui Toparceanu, si cu Voiculescu pe ogor,

Doar Tiganiada i-as lasa-o, lui I B Deleanu si lui Hogas un fior.

Si-as mai vrea cu Blaga inotand in Olt, jaluind pe unde nu gandesti ;

Si istoria as vrea sa stiu ca Iorga, pionier sa fiu, ca si fratii Golesti,

Dar nu m-as infrati cu francmasonii i-as lasa pentru Balcesti ;

Ca, m-am nascut la Satu Mare si am fost doar in pelerinaj la Ipotesti.

Si m-am botezat la penticostali, si-am lepadat pe totdeauna :

Vorba rusinoasa si galceava, bautura, paganismul si sudalma.

Nu m-anchin la luna, nu ma umplu de euforii la asfintit de soare,

Doar peisajele cu oameni le admir ; si cat ma dor. ! Stiti voi oare ?

Cant si plang adesea mamaliga si opinca si strabunii mei pierduti in zare ;

De-as putea. le-as cumpara la toti, cate o turma de mioare.

Ca vremile s-au tot acrit si noi am mostenit doar blocuri proletare ;

Bine ca le-am parasit si am luat-o inspre asfintit, fugind peste hotare ;

Dar acuma m-as intoarce inapoi si ce-as vrea eu sa fac, nu vreti si voi !

Ca doar suntem cu toti romani si stam cu ochii pe vecini

sa nu cumva sa aiba ce-avem noi !

Voi mai ramane deci o vreme-ntre straini sa prind, s-admir clipita.

Si de-aicea din Brussel sa cert ispita ce i-a biruit pe Labis si Nichita !

Si nu e vorba doar de ei si de alcoolemie, ca exista si betia de cuvinte,

Ce i-a cuprins pe fratii mei, evident pe unii dintre ei, si durerea de minte !

Si de mi-ar fi ochii doar izvor de lacrimi. si sa pot sa plang fara cuvinte,

Ca Ieremia-n Babilon, fara sa acuz si far' sa-mi pierd putinatatea mea de minte.

P. S. Chiar, nu sunt poet, dar lacrima o am, permanent !

Azaria Bothezan - decembrie 2006

Intre vecini.

Oare chiar nu stiu, ori se prefac, ca le-ar sta bine sa-si dea mana ?

Si cazul nu e singular: albastrul de Voronet cu verdele de Bucovina !

Ca e plina tara de imbogatiti din fosti piperniciti, acum afaceristi si bogatasi,

Iar fostii megiesi sunt astazi pe la tribunale: inamici, pismasi, vrasmasi.